Episodul complet pe portalul membrilor. Aici se depun cererile pentru a te alătura petrecerii. Cine a urmat deja procedura este rugat să-și verifice și folderul spam!
Dacă episodul precedent ne îngrijoram că poate n-am vorbit suficient despre USR, fostul partid al lui Nicușor Dan a avut grijă în săptămâna ce-a trecut să dea motive tuturor să vorbească doar despre ei. Pe fundal au ratat (aproape) cu totul celălalt breaking news.
Pe fundal, eșecul diplomatic al premierului cu ”emisarul” său începe să deranjeze. Foarte probabil efectul va fi amânat până după alegeri dar e o dramoletă de urmărit.
Pe lângă bucătăria campaniei, în segmenul public ne uităm și la alte știri cu substrat politic – spre exemplu recenta decizie foarte corectă a CCR privind PUZ-urile care a fost prezentată (în mod intenționat tendențios) drept ”controversată” de presă pentru simplul fapt că nu-i convine unui candidat la prezidențiale simpatizat aproape unanim de posedații ideologic din presă. Tot în segmentul intern ne uităm și spre grifturile ușor-ușor descoperit de sistemul judiciar din așa-zisa pandemie – atât în rândul șpăgarilor eroi cât și în rândul politicienilor.
În segmentul geopolitic arătăm imagini în exclusivitate din Columbia care să vă dea o idee despre cum va arăta și militarizarea americană recent agreată a Canalului Panamá. De altfel, mai tot segmentul geopolitic este despre mișcările strategice mai puțin trâmbițate ale Imperiului, precum și efectele acestora. Inclusiv evro-soyuz s-a mișcat parțial bine, dând însă cu tifla spre finalul săptămânii când a decis să meargă cu căciula în mână la idiograme, riscând astfel să dinamiteze pe termen mediu progresul înregistrat în Asia Centrală.
În știri externe revenim la subiectul tusei chinezești pentru a nota încă un set de predicții corecte făcute în 2020 care, iată, acum devin jurisprudență obligatorie în din ce în ce mai multe țări europene. Nici nu e de mirare că Lumea Bună™ ar prefera să nu mai discute nimeni despre Hapciu19 – căci nimănui nu-i place să i se demonstreze dincolo de orice îndoială că ”expertiza” sa a valorat mai puțin decât o bucată de hârtie igienică folosită.
Tot în știri externe aducem mai multe exemple menite să arate cât de util este mersul la vot, cu condiția să nu trăiești pe Internet și să ai răbdare. Nemția acum constată că nu mai poate face ce vrea ca înainte de 2022, ecologiștii se trezesc strânși cu ușa și politic și la propriu (de neimaginat înainte de 2024) iar smiorcurile dinspre Germania nu mai impresionează pe nimeni. E drept, mai mult până departe întrucât încă există prea mulți de-al’de Christine Lagarde – cheaguri care trebuiau să fie la pensie deceniul trecut dar care continuă să încerce (chiar dacă cu mult mai puțin spor) să ne abroge libertățile fundamentale în numele unei himere euro-federaliste în care doar cei mai bătrâni, posedați ideologic și mai deconectați de lume mai pot vedea o idee bună.
Ieri a fost o zi cu multă dramă în politica din RSR, una în care Lumea Bună™ a aflat cu stupoare că… nu contează. Asta de fapt e marea durere a zilei de ieri.
Tot ce înseamnă Lume Bună™ de la Divizia Presă la scriitori de feisbuc cu pretenții, toți au trebuit să admită că părerile lor nu contează pentru nimeni. Că dacă ar fi contat, subiectul de ieri ar fi fost ruptura din AUR. Dar n-a fost pentru că Lumea Bună™ e încremenită în proiect și abia acum află cu stupoare cât de puțin îi pasă restului societății (și aici includ chiar și o mare parte din clasa politică) de părerile ei.
Spre șocul tuturor celor care nu înțeleg nimic din politică, USR are facțiuni care n-o plac pe Lenuța și se voiau scăpați de ea. Așa că au pus-o de-o șmenozeală ca să scape de ea. Nu-i nimic ciudat. Se întâmplă și la case mai mari și s-a mai întâmplat și la USR. De fapt, după standardul USR, chiar nu e nimic ciudat. Și Drulă a fost executat (politic vorbind, firește) chiar când nu stătea rău partidul. Acum doar au făcut asta înainte de-a mai avea loc alegerile. 🤷🏻♂️
Sigur că e amuzant că USRi (cu i de la iPad) pur și simplu închide cercul. Au plecat de la excluderea lui Nicușor Dan acum 8 ani pe motiv că nu-i suficient de progresist și au ajuns la situația în care cele mai progresiste facțiuni (Fritz și Coliban) o pun de-un puci de-a curmezișul interesului de partid pentru a se încolona frumos în spatele candidatului… Nicușor Dan. Firește că e amuzant și oricine nu râde chiar nu are simțul umorului.
Dar și mai amuzant de-acum încolo va fi modul în care Lumea Bună™ va căuta să ne convingă să votăm cu candidatul a cărui campanie este coordonată de un apropiat al lui Aleksandr Lukașneko. Nici că se putea mai bine pentru Antonescu, Ponta și Simion. Ăștia trei de-acum încolo nu trebuie să spună nimic altceva decât: ”Konstantin Malofeev, Dughin, Lukașenko, Matei Păun, Nicușor Dan” – și să repete asta ca o moară stricată zi-lumină. Atât. Конец фильма.
Doar că e mai rău de-atât…
Partea proastă e că mai toată lumea care are mai mult de doi neuroni începuse să se împace (sau să se resemneze) cu ideea că à la longue PSD și PNL vor fi înlocuite (fie treptat, fie brusc) de AUR și USR. E până la urmă o chestie logică și, dacă nu inevitabilă, cu siguranță necesară. Generațiile se schimbă iar PSD și PNL nu mai sunt fit for purpose. Sigur, inerția demografică le mai ține în viață o vreme (PSD nu scade sub 5% mai devreme de 2040 de pildă, Бог в помощь să mă înșel eu și să fie în 2028 🙏🏻) dar, dincolo de speculații, cele mai bune vremuri pentru aceste vehicule politice sunt în urma lor.
Ei bine, clovneriile de ieri pun la îndoială această inerție. Sigur, unii sperau că îndoiala va lovi egal (la USR cu clovneria Lasconi și la AUR cu clovneria Târziu).
Însă nu e deloc obligatoriu să stea lucrurile așa. Cum, necum, ajutați și de-o presă politică profund incompetentă, la AUR au izbutit să țină sub preș toată clovneria. Sau, mai corect spus, au reușit să amâne vărsarea vidanjei până după alegeri (fie ele 4 sau 18 mai).
Simion oricum pierdea partidul. Dacă ajunge președinte, începe urzeala tronurilor (cum e firesc). Dacă pierde alegerile, tonul contestărilor crește oricum. ”Suspendarea” lui Târziu nu schimba asta prea mult. De-aia, dacă mă întrebați pe mine, Târziu a greșit plecând acum. Practic, a tras până aproape de mal și… s-a-necat, vorba aceea.
Dar faptul că Târziu și Lasconi au creat dramă în aceeași zi au fost efectiv mană cerească pentru conspirații. Și, în caz că n-ați remarcat, în perioada asta electoratul este mare fan conspirații și caută un singur lucru la alegeri: Ce candidat deranjează cel mai mult? Ce candidat dă frisoane ”Sistemului”?
Nu întâmplător Lenuța a dat-o direct așa: Sistemul mă faultează! Și, imediat după ea, hop și Victor Ponta cu fix aceeași retorică. Și bineînțeles că nici Simion nu s-a lăsat mai prejos și a semnalizat cu cea mai cunoscută replică în rândul oricărui disident pe bune: mai răsfirați, băieți!
Ce înseamnă asta? Înseamnă încă niște talibanizare. Ponta, Lasconi și Simion tocmai au mai pus măcar 30.000 de voturi în total (cum s-or împărți, contează mai puțin). De ce? Io-te așa, de-aia! Că sunt aproximativ două milioane de concetățeni (proiecție sociologică) care apar nehotărâți chiar în sondajele citate de Fritz, Armand și compania ca justificare pentru deturnarea de fonduri de campanie.
La ultima încercare, nehotărâții s-au dus ~60% spre CG, și cam câte 20% spre Simion și Lasconi. Y’all be fucking around, and you willfind out.
Lasconi, spre creditul ei, a ales să meargă până la capăt. E perfect logică mișcarea ei. Acum chiarnu mai are nimic de pierdut. Este fără niciun fel de glumă remarcabil (în sensul pozitiv!) că Lenuța refuză să renunțe. Nu știm încă de ce e așa de încăpățânată, dar nici nu mai contează. Dacă o ține pe-a ei, că Sistemul™ o faultează și că-i clar cine-i independentul în ecuația asta, ea pe persoană fizică va avea de câștigat dacă va decide să rămână în politică.
Sigur, o să spuneți că nu Sistemul™ o faultează pe Lenuța și, desigur, într-o foarte mare măsură veți avea dreptate. Însă în campanie electorală cine are dreptate este extrem de puțin relevant. Percepția este realitatea. Și astăzi, 10 aprilie, Anul Domnului 2025, percepția este că Simion, Ponta și Lasconi sunt candidații contra Regimului.
Da, da, știu, știu, nu-i așa. Însă în democrație sunt sfinte cele două reguli:
Poporul are întotdeauna dreptate.
Dacă poporul nu are dreptate, vezi regula nr. 1
Cine nu-i de acord, nu joacă în această realitate. Sigur, 6 decembrie ne-a arătat că se poate însă nu fără costuri. În 2021 Cristian Ghinea era luat la mișto de toată clasa politică atunci când vorbea despre deep state în public. În 2025, președintele USR în exercițiu, Elena Lasconi, adună voturi exprimându-se fix la fel. Și, pe lângă ea, mai adună și (cel puțin) alți doi candidați voturi cu același mesaj. Ăsta este costul.
Ce-i de făcut?
Dacă nu ești parte din Lumea Bună™ nu sunt prea multe de făcut (în afară de să-ți faci stoc de popcorn, firește). Just keep calm and go vote for more chaos. Atât.
Dacă ești însă parte din Lumea Bună™ tocmai ți s-a făcut misiunea mai grea. Trebuie să faci cumva să dispară subiectul Matei Păun. Și să uite toți că există Lasconi. Grea misiune.
Iar băieții ”strategici” care trebuiau să fie la pensie acum clar n-au priceput nimic. Poftim analiză de la unu’ care se laudă cu 25 de ani de experiență strategică, diplomație și toate hârtiile în ordine ca parte din Lumea Bună™.
Dacă așa gândește lumea bună din Mukhābarāt, atunci nivelul e chiar mai jos decât cel mai fan-fiction blackpill și ăștiachiar trebuie dați jos cu absolut orice preț.
Să crezi în aprilie că există vreo șansă să ai finală Antonescu-Dan ține de domeniul patologicului. Nici Dan și nici Antonescu înșiși nici măcar nu mai pretind în public asta de vreo trei săptămâni deja. De ce? Că or fi ei multe, dar chiar bătuți în cap de-a dreptu’ nu-s!
Și formularea aia cu „arătându-ne tuturor” nu sună deloc grozav din tastatura Mukhābarātului. Orice om din popor pe bune vede aia și are reacția perfect firească de: ”Who the hell do you think you people are?!” (am promis că înjur mai puțin, chiar încerc)
De aia reacția Elenei Lasconi a picat excelent. Ziceți ce vreți despre Lenuța dar uite că totuși n-a șters praful chiar degeaba la Pro TV. Ceva-ceva tot s-a lipit de ea în anii de făcut emisiuni despre extratereștri. Mai în glumă, mai în serios, a simțit perfect starea publicului.
Consecințe nebănuite
În 2020 spuneam că vor exista consecințe și polițe plătite pentru dileala pandemică pe minimum un deceniu. Am luat multe înjurături atunci însă situația din prezent de-acolo își are originile.
În 2025, însă, lucrurile sunt chiar mai rele de-atât. Din ticăloșie, rea credință, dar și foarte multă prostie, mai toate partidele se chinuie mult de tot să ne convingă să nu avem încredere în nimic din ce vine de la Stat sau politică. Să ne înțelegem, eu nu mă plâng! Chiar mă bucur că aproape jumătate dintre concetățenii mei sunt în sfârșit pe aceeași lungime de undă cu mine pe o serie întreagă de subiecte – de la legitimitatea experților, legitimitatea politicienilor, legitimitatea Uniunii Europene, șamd.
Însă, e important cum se redistribuie încrederea. Și cine vă spune că știe de pe-acum, vă aburește. N-ai cum să știi. Practic, suntem în zona experimentală. Poate să iasă ceva foarte mișto, sau poate să iasă o catastrofă. Sau, cel mai probabil, iese undeva între, că totuși am rămas români. Iar fofilarea și curluntrismul nu au dispărut. Și poate că-i mai bine așa.
În favoarea țării lucrează faptul că Lumea Bună™ este minusculă, numeric vorbind. Astfel că tentativele lor de-a folosi instituțiile pentru a polariza țara pur și simplu nu mai merg odată prăbușită încrederea implicită.
De partea cealaltă, în cealaltă bulă, circulă multă psihiatrie și e penurie de haloperidol însă dacă stai de vorbă cu pacienții oamenii, ei sunt în continuare predominant zâmbăreți și semnificativ mai puțin radicalizați decât o arată discursul online. ”Facă-și borș, dar eu Nicușor/Antonescu nu votez.” – e concluzia votanților Simion/Ponta când îi presez să văd dacă fac spume.
Asta e vestea bună! Vestea proastă e că nimeni n-are candidat. Așa că va câștiga cel care va capta imaginația și frustrarea publicului cel mai bine. Și apoi lucrurile vor continua să se degradeze.
Dacă Lumea Bună™ era formată din oameni neproști, făceau pe Dracu’ în patru și scoteau în față doi sau chiar trei candidați sistemici care pot ”suna” cât de cât ”suveranist” și apoi binecuvântau unul din ei după o negociere pe față cu ”suveraniștii”. Dar n-au făcut asta. De proști, de incompetenți, de aroganți… nici nu mai are importanță. Iar acum nici nu se pregătesc de gestionat consecințele. Ceea ce iarăși nu e o surpriză fiind totuși oamenii care au crezut neironic că Nicolae Ciucă poate fi președinte. Atâta îi duce capu’ mă! Nu e o conspirație!
Dar până să ajungem la consecințe, nu avem decât popcorn. Aia e.
Votul negativ va continua până se îmbunătățește moralul. Praful și pulberea trebuie să se aleagă de ăștia. Iar prețul acum chiar e unul mic. Ăștia îți cer neironic să-l votezi pe omul lui Lukașenko. Пошëл в жопу, сука!
Atât.
P.S.: Cel mai mișto lucru ar fi o finală Ponta-Simion care să ducă la anularea alegerilor din nou. Next best thing ar fi să câștige Simion. Al treilea cel mai bun scenariu ar fi să câștige Lasconi.
Episodul complet pe portalul membrilor. Aici se depun cererile pentru a te alătura petrecerii. Cine a urmat deja procedura este rugat să-și verifice și folderul spam!
Ultima săptămână a fost marcată predominant de panică. Kelemen Hunor dă aproape exclusiv cu panică în bula lui, ședințele PSD sunt exclusiv cu panică, ziarele Regimului au doar panică pe primele pagini (într-o proporție mult mai mare decât acum două sau patru săptămâni) și toate astea sunt peste panica deja existentă și promovată intenționat și programatic în bulele mai mici din online.
Așa că în acest episod ne concentrăm pe acest aspect al propagandei oficiale – ce panici vi se induc, ce panici au dispărut brusc (literalmente peste noapte) și ce subiecte vă sunt băgate pe gât dar care de fapt sunt menite să vă piardă vremea.
În segmentul intern intrăm mai adânc în scandalul CNA, demantelarea lentă dar consecventă a verzismelor, debutul (fie el și imperfect) al discuției privind reforma CCR iar spre final mai găsim o instituție a cărei existență este suboptimă – IICCMER care face denunțuri penale pentru satiră și marketing.
În segmentul geopolitic povestim câteva lucruri în exclusivitate din/despre Ucraina întrucât ne aflăm între călătorii la fața locului și contextul e unul favorabil discuției – chit că ocazional mai deranjează.
Tot în segmentul geopolitic notăm cât de stângace (în mod intenționat) este discuția despre ReArm Europe și singurul noroc pe-aici e că rivalii din zonă stau chiar mai rău; cel puțin deocamdată.
În alte știri, abordăm primul succes real al clasei politice în Bulgaria (acela de-a nu mai cădea în cap anul ăsta), prima retragere a unui membru fondator din Curtea Penală Internațională, prima țară din UE care afirmă oficial cu subiect și predicat că agenda verde reprezintă în sine un cancer, deconectarea din ce în ce mai mare dintre un stabiliment decrept și îmbătrânit (și la propriu și la figurat) și un body politic nu neapărat mai tânăr dar sigur mai energetic și mai curajos și, în fine, la final o discuție despre motivul pentru care Europa este mingea în meciul informațional de ping-pong între SUA și CCP.
Peste 350 de minute de podcast, cât să țină și pentru situația în care lipsim săptămână viitoare (neclar, deocamdată).
Episodul complet pe portalul membrilor. Aici se depun cererile pentru a te alătura petrecerii. Cine a urmat deja procedura este rugat să-și verifice și folderul spam!
Spațiul public este dominat de poziții definitive și lipsite (deseori în mod intenționat) de nuanțe. Și mai rău, însuși exercițiul intelectual de-a înțelege altă poziție fără a o îmbrățișa a devenit un păcat în discursul public. Așa că episodul ăsta fix asta facem, chit că ne expunem scoaterilor din context.
În acest episod am adus și ziare fizice, în parte pentru a testa moduri noi de abordare a știrilor dar și pentru că ziarele fizice din timpul campaniilor electorale sunt recuzită obligatorie mai târziu în Beciul Propagandei.
De data asta analizăm mai cu atenție campania lui Crin Antonescu și a lui ND11, cei doi candidați aflați în dispută pentru poziția secundă conform celor mai recente sondaje. Faptul că se tușește în chirilică și/sau ideograme pe lângă ambii nu pare să îngrijoreze lumea bună™ prea mult, semn că discuția în sine nu e una onestă. Spre finalul segmentului public abordăm prima decizie corectă a actualului ministru al energiei precum și cel mai recent Piedoneposting.
În segmentul geopolitic spunem pe larg povestea convenției de la Ottawa cu imagini în premieră despre ce înseamnă deminarea și dedicăm spațiu amplu închisorii mentale în care se află vasta majoritate a claselor politice și clevetitoare din Europa. În proces savurăm și niște lăcrimuțe bătrânești la presupusul mormânt al Radio Europa Liberă dar și niște gaslighting de mare angajament de la maMaia Sandu.
În știri externe intrăm mai în amănunt în frământările din Turcia și Serbia dar și două schimbări de mentalitate în conducerea Spaniei și SUA pe care lumea bună le blamează dar care confirmă o serie de predicții făcute între 2017 și 2019 în această emisiune.
Și, în fine, la final mai intrăm puțin în subiectul demografic cu noi date și povești menite să explice auditoriului cum să nu cadă pradă panic pornului din toate direcțiile.
Un episod mai lung decât media, cât să țină peste pauză.
Episodul complet pe portalul membrilor. Aici se depun cererile pentru a te alătura petrecerii. Cine a urmat deja procedura este rugat să-și verifice și folderul spam!
S-a terminat concursul de depus candidaturi și am încercat (probabil fără succes) să trecem prin toți candidații măcar nițel. Și probabil cel mai mult timp îl petrecem cu Victor Viorel căci cu el avem și povești din pre-istorie cu toate șepcile pe care le-a purtat de-a lungul timpului.
În alte știri, nu avem cum să nu apreciem faptul că PSD e constrâns să facă fix ceea ce nu-i place și nu vrea – în speță să lovească în vacile sfinte ale socialismului, ”educația” și ”sănătatea”. Pe fundal râdem bine de studenții de la SNSPA, supărați foc pe singura decizie rațională luată de SNSPA de când se numește astfel.
În segmentul geopolitic constatăm o stare de fapt pe care presa o relevă doar pe bucățele evitând să o spună în clar: Per ansamblu, pe la noi prin cartier, lucrurile merg într-o direcție bună. Dar cu siguranță nu vei auzi asta prea des pentru că scopul e să fii ținut(ă) în panică și cât mai stresat(ă) și demoralizat(ă). Căci oamenii cărora le este frică pot fi convinși de mai multe lucruri.
Și, în fine, în știri externe enervăm cu drag și ”dreapta” și ”stânga” cu două știri care n-ar fi trebuit să existe dacă asculți doar cele mai aprigi foci.
În ciuda titlului, per ansamblu acesta este un episod cu știri pozitive 🙂
Ieri am citit cel mai amuzant articol de comedie de luna asta și probabil cel mai amuzant din tot anul 2025 – deși cel puțin până în luna mai există șanse mari să râdem chiar mai bine. Articolul la care fac referire a apărut în publicația Bună Ziua Iași și descrie conflictul politic dintre PNL Iași și Liga Studenților Iași.
Poate într-o zi vom comenta și acel conflict dar partea care mi-a declanșat o criză de râs aseară a fost cea în care un milițian sub protecția anonimatului (dar îți dai seama că-i milițian după exprimare) declară pentru ziar următoarele:
Se fac cercetări privind numitul Emanuel Man Silvian ca urmare a faptelor care ne-au fost semnalate de la București, cum că acesta ar fi în contact cu o grupare ostilă Românieifinanțată de entități private din Statele Unite ale Americii, numită Școala Austriacă, care are ca scop subminarea economiei naționale prin limitarea drastică a cheltuielilor publice prin promovarea ideologiei libertarianiste, aducând astfel atingere sistemului de partide și siguranței naționale. În acest sens, precum și cu privire la alte fapte, s-au dispus măsurile de interceptare specifice. Astfel, avem informația că el organizează pe teritoriul României o grupare ostilă ordinii constituționale unde se vorbește în limba engleză și sunt folosite în discuții nume de cod precum Tuloc sau Ostrom.
Dacă n-aș ști mai bine, aș crede că citatul este inventat de către cineva care se pricepe bine la scris satiră. Însă chiar cunosc oameni care gândesc așa.
Cândva, în preistorie, foarte probabil secolul trecut sau cel târziu în 2003, am petrecut vreo 5 ore explicându-le pe îndelete unora de la DGPI (pe-atunci UM 0962, parcă?) că dacă vor să prindă vandali sau traficanți de droguri ar trebui să-i caute acolo unde aceștia chiar sunt (hotspot-urile pentru vandalism și locurile cunoscute de distribuție a drogurilor) și nu acolo unde li se pare că ar fi.
Ei m-au crezut, dar au mai trecut încă vreo 10 ani până m-au crezut și colegii lor. În acel răstimp, zeci de milioane de dolari din banii contribuabililor s-au dus pe ”mijloace operative” pentru a supraveghea rockoteci cu adolescenți a căror maximum păcat (legal vorbind) era că beau cam multă vodkă și făceau mișto de Adrian Năstase sau de chelia lui Traian Băsescu. Mult a durat până a priceput Miliția că nu e nicio legătură sau corelație între dat din cap pe Dimmu Borgir și distribuția de ketamină. De fapt, corelația era (și este și astăzi) chiar inversă – cel mai puțin probabil să găsești dealeri de droguri era între ăia care fac din ăstea.
Ludwig von Mises în imaginația Grok
Ei bine, nimic nu s-a schimbat în deceniile ce-au trecut de atunci. Sau aproape nimic.
În 1999 sau 2003 milițienii măcar erau ghidați și de o intenție lăudabilă. Intratul drogurilor peste tot prin societate era văzută (pe bună dreptate) drept un pericol la adresa siguranței naționale și încercau și ei să facă ceva. Sigur, ce încercau ei era misguided, vorba americanului, dar intenția în sine nu era condamnabilă și nici de râs.
În 2025, însă, și acea brumă de prezumție de bună-credință s-a dus demult pe apa sâmbetei. Ce a rămas însă constantă este prostia și lipsa profundă de cunoaștere – chiar dacă s-au dus miliarde de dolari din banii contribuabililor în digitalizare și îmbunătățirea capacității Mukhābarātului de-a evita să fie prost în public.
Carl Menger a murit acum 104 ani dar a apucat să prindă România Mare și probabil că ar fi foarte amuzat să afle că Școala Austriacă a ajuns ”grupare ostilă României” însă nu ar strica dacă milițienii i-ar cumpăra totuși cartea. Se găsește și în limba română! Măcar să studiem ”gruparea ostilă” zic.
Acum (aproximativ) 25 de ani milițienii erau convinși că ”Iron Maiden” este un nume cod. Astăzi sunt convinși că Elinor Ostrom, o laureată a Premiului Nobel pentru Economie, reprezintă un nume de cod.
Închisoarea mentală a conspiraționismului
Lucrurile acestea nu se vor schimba prea curând întrucât prea mulți dintre concetățenii noștri (atât din Mukhābarāt cât și civili pe bune) sunt dependenți emoțional și/sau psiho-afectiv de conspirații.
Prea mulți dintre concetățenii noștri nu pot conceptualiza nici măcar ca exercițiu intelectual existența unor oameni care gândesc altfel. Iar aici nu ajută nici faptul că aproape întreaga conversație publică din România reprezintă interesele a (maximum) trei bule care însumează (maximum) 20% din populație (explicația pe larg aici). Deși, chiar dacă nu auzi și nu vezi alte idei, asta te face ignorant, însă nu scuză incapacitatea consecventă de-a-ți imagina că ar putea exista.
Această tendință pentru gândire conspirativă și conspiraționistă (cele două nu sunt chiar tot aia, apropo) este parțial o moștenire a comunismului însă efectele sale sunt amplificate în România într-un fel în care nu-l vedem în alte națiuni postcomuniste. Iar asta se întâmplă tocmai pentru că la noi competența nu este un criteriu.
Cu timpul (și asta ține deja de peste 75 de ani) s-a ajuns la permanentizarea unei clase de birocrați care pur și simplu nu-și poate imagina existența unor oameni liberi care să aibă o inițiativă și de care să se țină ani la rândul fără să ceară voie sau subvenții de la Măria Sa Statul.
Înțeleg că pentru unii asta sună prea simplist, dar chiar așa stau lucrurile. Oamenii ăștia nu pot concepe existența oamenilor liberi. Le dă cu 404 din oficiu. Apropo, 404 chiar e un cod, pentru angajații din Mukhābarāt care ar putea citi accidental acest ispisoc.
Rezultatele totuși nu mint
La fel de adevărat este însă că această izbucnire de furie din partea clovnilor din PNL își are originile într-un fapt real: #aplatizămPNL a funcționat și continuă să funcționeze. Și o recunosc chiar ei:
Sperging de mare angajament
Oamenii ăștia s-au obișnuit să fie de necontestat și cred sincer că opiniile lor marginale și înclinația lor spre servilism trebuie să fie obligatorii. Și sunt șocați în mod sincer când constată că nu stau lucrurile așa și, mai rău, nici nu trebuie să stea lucrurile așa.
Imaginează-ți să fii revoltat(ă) că cineva l-a criticat pe Sorin Cîmpeanu și apoi să crezi că poți să trimiți Mukhābarātul după critici și să nu existe niciun preț politic și/sau legal pentru asta. Sună nebunesc, dar așa gândesc oamenii ăștia!
Pas cu pas reușim împreună
Până una alta, rămâne cum am stabilit. Și, în solidar cu Silvian, mulțumim pentru aprecierile la adresa muncii asidue. Este important pentru moral să recunoască și inamicul că eforturile funcționează.
În altă ordine de idei, dacă Mukhābarātul mă saltă pe mine sau pe Silvian, este esențial să faceți cumva să fim în celulă cu colegii noștri complotiști din „organizația ostilă României” – în speță Friedrich August von Hayek, Ștefan Motăș, Murray Rothbard, Milton Friedman, Thomas Sowell, Frédéric Bastiat, Hans-Hermann Hoppe și, de ce nu, chiar și Ayn Rand deși nu toți complotiștii sunt de acord că e parte din club. Dar mai contează în înghesuiala asta?
Desigur, nu uitați să-l întrebați de sănătate când mai vine prin evrogayski soyuz și pe Javier Milei că și el e parte din conspirație.
Sau, ați putea să vă băgați mințile în cap, să folosiți fondurile obscen de mari de care dispune Mukhābarātul ca să apărați pe bune siguranța României, să curățați pro-rușii care colcăie prin și pe lângă PNL și, cine știe, poate cu timpul, eventual după 1-2 mandate în opoziție (de preferință extraparlamentară) vă amintiți și de la ce vine ”L”-ul din denumire. N-o să ne ținem respirația că asta s-ar putea întâmpla, dar aproape că v-am ura succes. Aproape.
Până atunci, însă, o să încercăm să nu ne sufocăm de la atâta râs pe seama voastră.
One piece of news some of you might have missed is that Romania is now officially a hybrid regime. Not as bad as russia (yet) but as bad as Bosnia, Armenia, Georgia, Türkiye, Ukraine, Tunisia or Morocco.
This update from The Economist surprised absolutely nobody here. Even the Regime shills aren’t trying too hard to disprove it and instead resort to attacking The Economist itself because they list Hungary as better. Now, to be fair, that’s a good point as our Magyar neighbors are also running a hybrid regime. But that doesn’t change the fact that Romania is a hybrid regime which is categorized as having a combination of autocratic features with democratic ones and can simultaneously hold political repressions and regular elections.
So it’s on this backdrop that the last night’s announcement came on the candidacy of Călin Georgescu having been rejected. Sure, everyone on the real and fake dissident side pretends it’s shocked. It brings great social media clicks and sweet Twitter/X dollars.
The case
On legality, the procedure is as follows: One files for candidacy with the electoral central bureau (BEC – Biroul Electoral Central) and BEC evaluates if the procedure was accomplished (have the correct signatures, have the correct general paperwork and be eligible to run). These are the grounds on which BEC can reject a candidacy.
In the case of Georgescu, they relied on the latter – eligibility to run, effectively motivating that since the Constitutional Court annulled the whole process in December 2024 due to Georgescu’s irregularities and positions and ordered a rerun from the very beginning (new signatures, new campaign, new everything) then it follows that Georgescu’s candidacy runs the risk of a new annulment. You can read the whole thing here but the most important part is this:
As such, by annulling the electoral process and ordering the entire procedure be repeated (including filing candidacies) as a result of this candidate’s conduit of not observing the regulations concerning the electoral procedure essential for a democracy and the rule of law, the Constitutional Court has also implicitly laid out the generally mandatory framework with regards to what are the legal conditions for filing a candidacy by Georgescu Călin, and would thus be inadmissible that the resuming of the same electoral process to now suddenly be eligible to run for President.
It’s a convoluted phrasing but it basically means: “We cancelled the election because of this guy so of course he’s ineligible for the rerun too.”
Strictly procedurally speaking, he can file an appeal to the decision but that appeal can only be filed at the Constitutional Court. That’d be the same Constitutional Court that annulled the election. So the likelihood of the Court having a change of heart is really, really, really low.
This is also due to a specific provision in the Constitution which specifies that the process for electing the President is explicitly subjected to censure onlyby the Constitutional Court. It’s why these kinds of shenanigans are unheard of in the general/legislative elections or the local elections – where censure is done by proper courts with a much higher standard of evidence.
To be fair to the Regime, this motivation, albeit crazy, is less crazy than the initial one – which was that some paperwork was not properly signed and some bureaucratic gobbledygook.
But then again: we all expected this. And, in many ways, it is in fact better that it happened last night rather than on March the 19th (which is the latest when the Constitutional Court can have opinions before we move to actual campaigning and printing the ballots).
Why it’s better now? Because there’s another deadline: March 15th, 11:59PM Eastern European Time (GMT+2). That’s the deadline until anyone can file for candidacy. Now that we know Georgescu is out, it leaves several options open (more on that soon).
Reactions
Of course, each according to his interest, had their reactions. The crypto scammer and Elon Musk’s pool boy, Mario Nawfal, was by far the most active in promoting the outrage. Of course, he has to since he got a decent amount of shekalim to shill for Georgescu.
Meanwhile, the Regime even pushed its own ministers (Sebastian Burduja is the minister of energy) to try to get is side of the story out – albeit with limited success. It doesn’t help when you unironically write that it is democratic to cancel elections.
The deputy prime minister of Italy, Matteo Salvini, called the decision a Soviet-style coup d’etat and argued that before considering ReArming Europe, maybe we should first re-found it to defend democracy.
The reason Matteo Salvini says this is because his party is not a big fan of the military but also because he wants to be noticed by JD Vance. There is also an electoral reason: his political party always polled poorly with Romanians (the largest minority in Italy) even though Romanians who can vote there did pull the lever for Giorgia Meloni (but also for Călin Georgescu as part of the overseas constituency vote).
There were also some skirmishes in the Old Town (where also the HQ of the electoral bureau is located). Nothing too serious, contrary to the claims on X. The most spectacular (and the most well-deserved) part was the overturning of the car from the TV station Digi24. Those fuckers absolutely deserve it by default.
Imagine CNN during Obama but far worse in terms of ass-kissing for the Regime. Nobody is worse than them in shilling for the Regime and even other media people have started to adopt the dissidents’ nicknames for them – like PNL24 or UM Digi0024 (which is a portmanteau between their name and the naming convention for military facilities and it’s meant to emphasize that they’re part of the Mukhābarāt).
Much more interesting (and far more consequential both short term and long term) are the reactions from those who represent the future.
Călin Georgescu should’ve been defeated at the ballot box rather than background plots by PSD and PNL
Older subscribers might remember Claudiu Năsui. Here’s him on the euro currency and cash payments 8 years ago on the Sofa. He remained in the westoid left party (USR) and even served as minister for the economy for a while during the Pandemic Project.
The thing is that he’s not alone in having this reaction. The president of his party, Elena Lasconi, also thinks similarly.
With very few exceptions, everyone with a voice and a modicum of influence that is younger than 50 that is not a fan of Călin Georgescu has also indicated disgust with the decision.
Heck, even the Regime’s candidate, Crin Antonescu (supported by the national liberals, the social democrats, the Hungarian minority’s party and some nominally non-governmental forces) also said he’d prefer Călin Georgescu runs and loses rather than fuel a conspiracy theory in the wider society. But, he said that 4 days ago. At the moment of this writing he hasn’t come out with a reaction. Probably because he’s sleeping (and I’m not even joking – the guy fell asleep on live TV 15 years ago and fell asleep during Parliamentary sessions routinely).
Meanwhile, George Simion (president of AUR/ECR which supports Georgescu) said that those responsible for this decision should be skinned alive in public. I agree with him, though for entirely different reasons. Like the majority of the country, idgaf about Georgescu at all, but purposefully harming bureaucrats generally speaking sounds like a good idea. Though I’m disappointed that nobody suggested the tried-and-tested Romanian method left to us as Tradition from Vlad Dracul III. To be fair, transversal impalement from Hungary also sounds pretty attractive. Okay, gore fantasy moment over.
On a more serious note, whether it takes 3 years or 7, the future does lie with PNL and PSD being replaced by (some version of) USR and AUR. At this point it’s a done deal. Just like it’s a done deal that the Constitutional Court will get reformed long before 2040. In which direction, that remains to be seen, of course.
A few words on the candidate
One thing young(er) people and most of non-systemic voices understand while the Regime doesn’t is that nearly all of the vote and support for Călin Georgescu is not for Călin Georgescu at all.
Slowly, but surely, even Regime inconspicuous shills are admitting this. Partly because they want some of the votes that may be up for grabs but also partly because damage control is the order of the day.
Ultimately though, this is too little and too late. We have a ~40% portion of the populace that thinks the whole system needs a boot in the teeth just because. And that part of the public will vote for anyone that can scare these fuckers. Georgescu scares them. It really is that simple.
Unironic poster by Călin Georgescu (not fan made!)
On the other hand, we have to keep in mind that Georgescu really is a loon. He has a horse fetish – the guy unironically said that the horse industry could reduce unemployment to zero. Please do keep in mind that unemployment is below EU average in Romania and in several industries there is in fact a labor shortage. But such facts are not particularly important for the philosophical space in which the Georgescu campaign is existing.
Ultimately, in addition to being a grifter, this guy is 62 and his formative years as a man were under Communism and his formative years as a politician were in the tumultuous 1990s when unemployment indeed was sky high. Boomers his age routinely do have factually wrong takes on the economy based on impressions that were at least partially true in the early 1990s. All countries have a cohort of people who are simply stuck somewhere in the past, mentally speaking. And Romania is no exception.
But again, that doesn’t explain his crazy electoral numbers and polling. Most of the vote did not (and would not have) come from people who agree with him on much.
This can very easily be observed in every single poll or by simply talking to his (potential) voters on the streets. It’s not hard to find them either.
The media’s frenzy isn’t bought by almost anyone. And of course it isn’t. After you told the plebs they’re putinists if they don’t wear a mask or don’t subject themselves to a highly dangerous medical procedure, expecting them to believe you now that Georgescu is a putinist is madness. It’s the price the establishment is paying for very recent past abuses. And there’s nothing they can really do about that.
Okay, now what?
Well, until March 15th there are several scenarios that can be considered. I will run under the perfectly reasonable assumption that Călin Georgescu will lose the appeal at the Constitutional Court. So:
Călin Georgescu endorses George Simion
Călin Georgescu doesn’t endorse anyone before March 19 and then picks another less known candidate
Călin Georgescu (or his minions) call for a violent uprising and succeeds in getting it
The sovereignists boycott the election
The CIA stages a coup d’etat here
The first scenario is by far the most elegant one and the most likely one too. George Simion already has the signatures raised (although you’ll not find an official from AUR admitting that) and, quite frankly, there is no other realistic candidate that can gather most of Georgescu’s votes.
Sure, the terminally online dissidents as well as the most hardcore Georgescu fans won’t like this and are fuming these days. Buuuut, what Simion would lose from this side would definitely gain on the other side – namely the side that sees Georgescu as a loon but finds Simion perfectly acceptable as a catapult of Molotovs against the Regime.
Also, please do keep in mind that some of the most vocal terminally online dissidents are also anonymous and some of them are in fact paid for by russia. But then again, the same is true for some of the vocal shills of other candidates (in particular Victor Ponta and Nicușor Dan).
Very late in the night yesterday the party’s ideologue came out and warmed the audience on a possible-we-don’t-know-yet candidacy by George Simion. I’m totally surprised (not!) that the rhetoric is basically the same that we gave in a podcast weeks ago – namely that Simion will be asked to make a sacrifice even though he said he won’t run because the Party demands it and the superiour interest of the “sovereignists” are at stake.
Hey, I could still be proven wrong on this one. We’ll see in 5 days.
The second scenario would be more in-character for Călin Georgescu but the problem is that the anonymous candidates so far weren’t lucky in getting their candidacies admitted (insufficient signatures). This hinges on whether Georgescu’s handlers actually want to win at this point or not.
The third scenario is more likely to happen than it’s being given credit right now. Victor Ponta (former prime minister between 2012 and 2015 and a Regime apparatchik prior to that) is running as an independent although he’s an MP for the social democrats. Yes, this is as clownish as it sounds. He’s been trying really hard o paint himself lately as a “sovereignist” but that turned out to be harder than previously thought because, well… it turns out that the electorate isn’t that forgetful. And as prime minister he sucked more than others.
On the other hand, RTV (a TV station that could sometimes make Alex Jones blush) supported both him and Georgescu. So with Georgescu out, that part of the media ecosystem will go full steam ahead for Ponta. Georgescu’s endorsement could get the ball rolling for the (former?) social-democrat.
Context for our friends not familiar with postcommunist history: Victor Ponta and Crin Antonescu were the architects of the 2012 Social-Liberal Union which aimed to amend the constitution and oust President Băsescu. They failed at both, but they got almost a supermajority in the Parliament which didn’t deliver on most of their other promises and tainted the national-liberals for years (which mattered then because until 2020 the national liberals were nowhere near the subhuman scum of the Earth that they are now).
So, in a way, having both Ponta and Crin Antonescu on the ballot this May provides the unique opportunity to flatten both and, with them, the 2012 project and everything they (ever) represent(ed). For now, things are trending in that direction. But if Georgescu endorses Ponta, the feng shui would seriously be altered.
The fourth scenario has already been tried last night. For footage with the skirmishes, see this live text. It failed, for now.
Prediction: It will continue to fail. We will probably see more skirmishes but it’s highly unlikely to see any serious violence. Sure, the LARP-ing on the Internet sounds tough but, realistically, there simply aren’t enough people willing to be injured or die for Călin Georgescu. Most of his (potential) voters would be just fine with switching to Simion and continue to annoy the Regime that way.
The only way this changes is if the next scenario comes to fruition. Then we might see an increased appetite for chimping out. I still don’t think it’ll be a big enough for an effective revolt, but it might get messy. Or at the very least messier than what we’ve seen so far (which, really, by this region’s standards, was entirely peaceful).
The fifth scenario would be bad short term but not a big deal long term.
For the short term, in addition to prolonging a lack of representation for ~40% of the voting public, such a scenario would legitimize voter suppression propaganda just in a time when it was losing its effectiveness.
Long term, however, I doubt it will have any negative effect. Mostly because Simion has a narrower path to victory.
Also, this allows for more time to build and carefully guide the anger into a “too big to rig” victory in the next Parliament. Though, such an approach, would also require more wisdom in the “sovereignist” camp which, we have to admit, is just not there right now.
The sixth scenario is fan fiction. But it’s fun to think about it.
Realistically, it’s also the least likely scenario. Contrary to both legacy and new media panic porn, the Trump administration continued all of the military projects here and this has always been the onlything the Empire ever cared about here.
Where it matters, the new administration in Washington showed no discernible sign of dissatisfaction. As such, the likelihood of any visible intervention is minimal, for the time being.
With that said, if protests turn into revolts, the likelihood of an Empire intervention increases. In which direction, that remains to be seen.
A’ight so… that’s about it. That’d be the shortest summary possible from the frontline of the only hybrid regime in the European Union.
Mukhābarāt (مخابرات) este cuvântul arăbesc pentru spionaj care, de-a lungul timpului, a ajuns să fie folosit ca sinonim pentru toate serviciile secrete care spionează populația civilă. Practic, pe stradă, Mukhābarāt în lumea arabă înseamnă ce înseamnă Secu pentru români.
Evoluția termenului e în sine interesantă căci a ajuns să însemne Secu tocmai pentru că Mukhābarātul a ajuns în aproape toate țările arabe să controleze mediul politic, securitatea națională, sistemul judiciar și, atunci când nu este unealta personală a președintelui/regelui, se ocupă inclusiv cu alesul de facto al șefului statului. În restul timpului se ocupă cu mânărit sume colosale de bani.
Ei bine, regimul hibrid de la București are și el propriul Mukhābarāt. Țara noastră al treilea cel mai scump serviciu de spionaj din Uniunea Europeană, costând cât serviciile din Germania, Franța și Italia la un loc. Și, desigur, exercită o influență în mediul politic, judiciar precum și jurnalistic și deseori este unealta personală a președintelui atunci când nu se ocupă cu alesul de facto al șefului statului. Iar în restul timpului se ocupă cu mânărit sume colosale de bani. Pe scurt: Mukhābarāt.
La fel ca-n Orientul Mijlociu, Mukhābarātul românesc are și facțiuni. Actualul regim de la Damasc nu ar fi ajuns la putere atât de ușor fără complicitatea unei părți din Mukhābarātul lui Bashar al-Assad. Eh, la fel și la noi: shitshow-ul din politica noastră este rezultatul unei dispute între facțiunile din Mukhābarāt.
Lucrurile astea se întâmplă de când lumea și Pământul, nu e nimic foarte special. Un studiul al Imperiului Otoman vă arată câte decizii (nu) au fost luate în funcție de ce au vrut sau nu ienicerii (un fel de DGIA sau Idarah Al Mukhābarāt Al Ḥarbiya Wal Istitlaʾ la vremea lor).
Ce nu s-a mai întâmplat însă demult în istorie (și niciodată în România modernă) e ca Mukhābarāt-ul să ne ia pe toți de proști. Este, foarte probabil, doar o altă consecință a crizei de competență care macină rând pe rând toate domeniile și, firește, atinge și Mukhābarātul. Însă, chiar și-așa, e insultător.
Așadar, săptămâna aceasta Mukhābarāt-ul a încercat la modul foarte serios să ne convingă că 6 băieți conduși de un moș senil născut în 1924 se pregăteau să ne redenumească țara în Geția, să fie condusă de Comandamentul Vlad Țepeș și să ne scoată din NATO. Se vede că a murit Pavel Coruț. Ăla ar fi scris un fan fiction mai bun, fără doar și poate.
Și stai, că Mukhābarāt-ul se încurcă și în propriile povești. Ieri Știrile ProTV citau interceptări care spun că de fapt nu voiau Geția ci Republica Populară Română. Bă, vă hotărâți?
Spre seara zilei de ieri Mukhābarāt-ul a schimbat iar povestea. Acum Geția era de fapt condusă Adrian Robertin Dinu – ceva avocat care acum 20 de ani a încercat și el să dea o țeapă cinstită unor sticlari. Nu, serios! Ăsta trebuia să fie șeful complotului care să răstoarne ordinea constituțională în România 😂
”Pe surse” Mukhābarāt ne informează că nu-s doar ăștia și că dosarul DIICOT de fapt monitorizează circa 300 de persoane. Bine, așa să fie. Dar nu schimbă cu nimic fundamentul: CUM mai exact urmau să dea ăștia lovitură de stat?
Din nou – vorbim despre un excroc mărunt, un moș senil sau un pro-rus din Sighetu Marmației care a fost coleg cu Raluca Turcan la institutul Pușkin (dar cu mult mai puțin succes politic – nici măcar consilier local n-a izbutit să iasă), un arbitru de șah în vârstă de 70 de ani și un băiat care-și spune Deceneu pe Facebook. Las-o-n zda mă-sii de treabă! Niciunul din oamenii ăștia nu inspiră nici frică, nici respect și nici vreo altă calitate care să ducă spre ideea de competență în a duce la bun sfârșit o asemenea lucrare.
Ăștia urmau să dea lovitură de stat / sursă foto: Hotnews
Cu respect pentru această distinsă audiență căreia îi sunt recunoscător în mod sincer că plătește abonament, trebuie totuși s-o spun: Trebuie să fii grav cu căpuțul să crezi că ăștia aveau cum sau cu ce să încerce măcar (darămite să mai și reușească) să dea o lovitură de stat. Am dilit cu toții?
În fine, distinct de această poveste, rămâne problema pentru Mukhābarāt să-i lege pe ăștia cumva de CG. Și nu la modul că CG-ul îi cunoștea căci, din nou, CG-ul se cunoaște personal cu toți primarii din orașele patriei că a avut timp să-i viziteze personal pe finanțări USAID/ONU după cum povestii. Nu ajunge nici să arăți că ciudații ăștia au votat cu CG-ul și nu ajunge nici să scoți în evidență că-l admirau/admiră.
La naiba, de Nicușor Dan nu se leagă DIICOT că-i finanțat pe față de un prieten al lui Lukașenka. Dar cumva e bai că niște sonați de pe facebook admiră un sonat din politică? Haida de. Cum se zice pe internet: bait used to be believable.
Reamintesc distinsei audiențe că spectacolul de săptămâna asta a venit după show-ul prost din 8 decembrie când Mukhābarāt ne-a zis că 20 de inși cu trei cuțite și un pistol cu bile urmau să dea lovitură de stat militară. Tare aș vrea să fiu o muscă în ședințele de la Partenerul Strategic. Mukhābarāt nu doar că ne ia de proști, dar ne mai și face de râs.
Copiumul din bula Regimului este amuzant dar, la sfârșitul zilei, lipsește corpul delict. Căci, încă o dată, infracțiunea de acțiuni contra ordinii constituționale are o jurisprudență foare bine definită care până acum n-a putut fi aplicată nici măcar pe extremiști mai competenți, precum István Beke și Zoltán Szőcs (Mișcarea celor 64 de comitate, look it up). Și ăia aveau deja explozibilul, plan bine pus la punct (care probabil ar fi și mers) și tot tacâmul.
Deocamdată concluzia de etapă e asta: dacă există ceva substanță în dosarul ăsta (și nu e integral fan fiction de la Mukhābarāt) nu o să aflăm până în mai. Nu o să aflăm nici măcar în cursul acestui an. Realist vorbind, dacă procuratura izbutește să o pună de-o trimitere în judecată, asta se va întâmpla după prezidențiale. Iar prima ședință publică (adică prima înfățișare la proces) în mod realist ar putea avea loc prin decembrie. Și asta presupunând că tot dosarul e instrumentat beton și ”cu celeritate” (știu, multe presupuneri).
Altfel spus: Tot spectacolul de-acum e strict cu motivație politică. Existența faptelor precum și gravitatea lor nu sunt (prea) importante. Ce-i important pentru Mukhābarāt este ca tu să te gândești la asta și să fii stresat(ă). Și, de preferință, din ce în ce mai speriat(ă) că poate-poate nu mergi la vot. Oamenii speriați/înfricoșați mereu iau decizii stupide (ca normă statistică, desigur).
S-a mai văzut filmul ăsta. A pățit-o și Ludovic Orban (în 2016). A pățit-o și Victor Ponta. A pățit-o și Piedone. Este, în general, o metodă eficientă pentru Mukhābarāt să scoată din cursă candidați. Va merge și de data asta? Depinde cum privești lucrurile.
Dacă privești prin perspectiva îngustă a cultului cegeului, atunci, da, ar putea să meargă metoda. Dacă însă privești prin perspectiva mai largă – recte că nu mai e doar despre sonat (dacă o fi fost vreodată), atunci abordarea s-ar putea să fie riscantă chiar pentru Mukhābarāt în sine. Eh… mai vedem.
Radicalizarea pe X
Pe surse Mukhābarāt mai informează că în dosarul de trădare și în cel al lui CG apar și capturi de pe X ale pasionaților de suveranism care înjurau și incitau la pus mâna pe furci și topoare. Procurorii vor să demonstreze cum acțiunile învinuiților au dus la radicalizarea și organizarea de acțiuni violente.
Problema e că genul ăsta de argument poate în cel mai fericit caz să amuze judecătorul dar… cam atât. Nu de alta dar dacă e să fac(em) argumentul cu radicalizarea pe Internet, ne putem aminti că unul care se pregătea să tragă cu arma în Donald Trump era un nafotard radicalizat care a fost intervievat de Remus Cernea pentru goarna Regimului, Newsweek. Nu e niciun secret – Newsweek chiar s-a lăudat cu asta.
Genul ăsta de argument e bun la școala de propagandă, poate la noi pe site, sau la un simpozion despre formularea de discursuri – dar ceva mai puțin util în instanță într-un dosar penal pentru trădare. Cu atât mai puțin cu cât probatoriul e subțirel.
Evrogayski soyuz IRL
Și apoi mai e știrea inutilă (cu excepția celor mufați la niște grifturi) cu ReArm Europe.
Ani de zile am zis ЕвроГайский союз ca mod de-a face mișto. Însă Comisia Europeană a decis să adopte ca poză oficială o încarnare în lumea reală a părții gay din evro-gayski soyuz. Recunosc, la asta nu mă așteptam!
Cei €800.000.000.000 anunțați pentru apărare prin ReArm Europe or fi sunând a chestie impresionantă pentru cei ce nu urmăresc nici UE și nici Partenerul Strategic. Însă, în realitate, ReArm Europe este în cel mai bun caz un nou grift. Un Pfizergate dar cu susținere populară și politică mai largă.
Ca să punem în perspectivă: €800.000.000.000 în 10 ani reprezintă mai puțin decât cheltuie Partenerul Strategic într-un singur an. E fix nimic! Și pun pariu că peste vreo 6-7 ani o să aflăm că 1/2 sau mai mult din buget s-a dus pe studii de fezabilitate și digitalizare prin firmele de Partid și de Stat agreate în fiecare țară.
Dar chiar și dacă voi pierde pariul de mai sus, tot rămâne fix nimic acest ReArm Europe raportat la nevoile reale.
Nu m-ar mira ca o parte din buget să fie mai degrabă strict buget de propagandă pentru aceleași glume proaste pe care nu le vrea nimeni – în speță armata europeană – un vis umed de-al lui Macron pe care-l tot încearcă din 2018.
Schimbare de sex și abuz sexual sau Călin Georgescu?
Ah, și încă ceva: Azi se întrunește CCR pentru a discuta prima dintre contestațiile asupra candidaturii CG-ului – cea depusă de Remus Pricopie.
Remus Pricopie, pentru cine nu-și amintește, e șăful de la Ștefan Gheorghiu SNSPA care a protejat abuzatori sexuali vreme de decenii. Între altele este și prietenul lui Victor Ponta și cadru de nădejde în Mukhābarāt
Mai interesantă e cea de-a doua contestație despre care presa ne-a spus doar că a fost depusă de ”Bogdan Ionescu – un avocat din Arad” și… atât.
Ce a uitat să vă spună presa este că Bogdan Ionescu este autorul unui manual de activism judiciar intitulat ”Schimbarea de sex în actele de stare civilă” apărută anul trecut la editural Universul Juridic – în sine o editură pe care o controlează de facto.
Ce-a mai uitat să vă spună Divizia Presă este că Bogdan Ionescu (42 de ani) este unul dintre cei mai radicali ideologi de Stânga din profesie și un dedicat apărător al intereselor economice și ideologice ale Germaniei în România. Cu toate astea, este coleg și cu unul dintre acuzații de mai sus prin faptul că e și el legat de Federația Română de Șah. Până mai acum 10 ani era și apropiat profesional de Diana Șoșoacă – amândoi fiind experți în creat de jurisprudență nouă în domeniul divorțului.
Faceți ce vreți cu informația de mai sus. Eu doar remarc că ambele contestații sunt din zona Mukhābarāt la fel cum și cei contestați sunt tot din zona Mukhābarāt. Adică… o răfuială între servicii.
Mai sunt 11 zile de depus candidaturi iar în momentul scrierii acestor rânduri încă sunt exact zero candidaturi depuse. Ceea ce înseamnă că e un moment perfect să fac(em) predicțiile fără să fim suspectați.
Nu, n-o să vă spun(em) cine câștigă – asta decide poporul. Dar vă pot spune de pe acum halul felul în care se va comporta Lumea Bună™ și formatorii de opinie (toți civili, sper că e clar).
În cursă vor fi așa:
Instituția Candidatului Extremist
PNL/Regimul
Instituția Candidatului Sistemic
Nimeni în drum și iepurași la rupere
Cu prima categorie e simplu: Că va fi cegeul sau altcineva e puțin important. Bursa zvonurilor dă în continuare predicția că nu va fi cegeul. Contează însă prea puțin pentru tabloul final. Electoratul care vrea să arunce, politic vorbind, o catapultă de cocktailuri Molotov prin fereastra Regimului se va orienta spre Candidatul Extremist™ și aia e.
Sigur, va exista și (minimum) un candidat între iepurași care va încerca să subțieze blocul pentru Candidatul Extremist™ și rămâne de văzut cu ce succes. Dar, per ansamblu, acolo lucrurile sunt deja clare – for better or worse, cum ar zice Partenerul Strategic.
PNL
La PNL/Regim lucrurile sunt ceva mai neclare în aparență dar… de fapt nu-i chiar așa. Rămâne cum am stabilit: Ăștia-s blocați în 2012.
Punctajele lui Crin Antonescu sunt din 2012 dar, e drept, sloganul e din 2016.
N-au găsit altă rimă, așa că au scos de la naftalină sloganul din 2016. Cumva firesc, dacă stăm și ne gândim. 2016 a fost ultima dată când PNL a candidat singur și nu s-a făcut chiar total de râs. Sigur, a șters Dragnea cu ei pe jos, dar totuși au luat 20,04% – un scor mai mult decât onorabil pentru ei.
Astăzi are loc o întâlnire pentru a se stabili dacă Elena Lasconi acceptă să tragă la aceeași funie cu Regimul în schimbul unor sinecuri în Guvern sau merge până la capăt.
Nu prea contează așa de mult dar admit că aș prefera ca Elena Lasconi să rămână în cursă. E un anumit tip de electorat care nu e reprezentat corespunzător nici de Crin Antonescu, nici de Nicușor Dan și nici de Candidatul Extremist™ – iar în prezent cea mai mare problemă cu care se confruntă Țara este aceea că minimum 2/3 din populație nu este reprezentată deloc în discuția publică sau în vreun proces relevant de luare a deciziilor (mai revin duminică pe subiect).
Bine, pe fundal mai e și dramoleta cu tentativa de-a-i oferi lui Crin Antonescu tratamentul Dragă Stolo/Cîrstoiu și ”petiția” complet civilă către Beau Le Jean. Mai sunt 11 zile să se clarifice și asta.
Instituția Candidatului Sistemic
Aici se încadrează Lasconi și Nicușor.
Nu sunt chiarai Regimului, dar sunt sigur și precis sistemici. Adică sunt oameni care văd lucrurile din perspectiva Sistemului (Nicușor) sau sunt dispuși să adopte perspectiva Sistemului în majoritatea timpului (Lasconi).
Nu e nimic în neregulă cu asta. O președinție Lasconi sau Nicușor ar fi fără absolut niciun dubiu un pas înainte față de o președinție PNL, asta deși Lasconi mă scoate din sărite și când clipește.
De altfel, o finală între Candidatul Sistemic și Candidatul Extremist, de preferință cu candidatul PNL terminând pe 4 sau pe 5 e cel mai bun lucru care se poate întâmpla.
Cel mai onest sondaj din Univers
Vedeți voi, Regimul nu e fan nici Nicușor și nici Lasconi – chiar dacă din motive diferite față de cele ce-l privesc pe Candidatul Extremist™.
Lasconi e dispusă să aibă inițiativă proprie și să riște. Și, foarte important, dacă nu-i iese nu se smiorcăie și nici nu-și cere scuze în fața celor care o detestă. Presată de Lumea Bună™ să-și ceară scuze că i-a scris lui Trumpeanu și lui Elonie Muscă după anularea alegerilor, ea a refuzat. Bravo ei! +5 puncte în ochii mei. Fără mișto! Sigur, tot la minus 995p se află, dar nu pot să nu apreciez pe cineva care răspunde Lumii Bune™ așa cum merită.
Între timp, Nicușor e și el dispus să iasă mult din bula Lumii Bune™ și, spre deosebire de Crin Antonescu, lui îi și iese.
E drept că nici nu-i complicat pentru Nicușor. Pe Nicușor parcă îl crezi că lui i-a venit o idee în schimb pe Crin Antonescu n-ai cum să-l crezi oricât de mult ai vrea.
Atât Nicușor cât și Lasconi au însă un imens dezavantaj: Sunt primari.
După 20 de ani de președinți primari, chiar bate puternic un vânt al schimbării. Dar ce-are dacă avem președinte un fost parlamentar sau alt tip de griftăr? Măcar un mandat. Sunt oameni cu drept de vot care nu erau în viață ultima dată când președintele României era cineva care nu a fost primar. Să vă gândiți la asta pe măsură ce înaintăm în campanie.
Alți iepurași
În decembrie 2024 n-a prea funcționat dar a fost și prima dată evăr când nu a funcționat. La fiecare scrutin prezența iepurașilor la rupere a răsplătit Regimul – fie cu mandate redistribuite în cazul parlamentarelor fie prin tragerea în jos a unui candidat incomod.
„Tura” asta o să fie Ponta, probabil Ana Birchall și poate Funeriu. Vedem. Pe ce e vehiculat acum, doar Ponta ar putea fi decisiv în scenariul în care candidatul PNL devine competitiv – ceea ce e posibil totuși, chiar dacă acum pare improbabil. Crin Antonescu pare totuși să ia în serios campania, atât cât poate el.
Atenție la civili
Dar cel mai important de urmărit va fi cum unul câte unul toți gânditorii liberi și formatorii de opinie (firește, toți civili) vor găsi gradual drumul către candidatul Regimului.
Într-un fel, risc să nu-mi iasă predicția pentru că o scriu atât de devreme. Dar e foarte puțin probabil să nu-mi iasă.
Căutați-i pe cei care absolut din senin v-au sfătuit să-l votați pe Ciucă deși era evident pentru oricine nu era cultist al Regimului că ostașul în slujba țării era o glumă de candidat. Toți aceia vă vor spune peste 5-6-7 săptămâni să vă încolonați liniștiți la locurile voastre și să puneți ștampila pe candidatul PNL.
Unii chiar vor înainta motive perfect civile precum interesul național și securitatea națională – fiecare după pricepere. Fiți siguri că veți auzi din nou și placa cu ”nu e momentul pentru dispute partizane pentru că interesele României sunt mai presus” (sau formulări similare).
Vă rog să nu observați faptul că ”interesele României” se întâmplă să coincidă tot timpul cu interesele personale ale celor mai eficienți griftări din PNL și absolut niciodatăcu interesele a peste 2/3 din populația României care e nereprezentată de mai bine de 8 ani. Iar dacă observați, nu le spuneți civililor asta, că se supără.
Ca la fiecare tură de alegeri, vor fi și surprize. Inclusiv mulți care se dau „conservatori” sau chiar „tradiționaliști” sau „suveraniști” brusc, instantaneu și deodată vor avea o trezire în conștiință prin aprilie, eventual după Înviere, și vă vor spune că după ce au cugetat, au ajuns ei la concluzia că mai bine votați PNL.
Cei care ați ținut liste ✍🏻 din 2020 veți putea observa tiparul mai ușor. Cei care nu ați ținut liste, nu e timpul pierdut să începeți acum.
Cine e pe bune independent în România pur și simplu nu are cum să voteze același partid de 3 ori la rând. Odată identificat tiparul, devine simplu.
De ce spun toate astea? Pentru că urmează două luni de asalt asupra sănătății mintale a noastre, a tuturor. Și singurul mod în care poți să câștigi e să nu te lași încrâncenat(ă). Pentru că dacă nu cedezi încrâncenării, brusc tot jocul devine ușor de observat, ușor de prezis și, mai aproape de alegeri, devine și evident care-i opțiunea mai bună.
Din nou: scriu acest zapis când sunt zero candidați legal în cursă. Și scriu tocmai acum pentru că peste două luni o să revin și o să arăt că fix așa au stat lucrurile.
E posibil (chiar dacă extrem de puțin probabil) să vedem și câteva surprize invers – în sensul de trădări. De oameni ai Regimului care să se sucească. Ceea ce ar fi foarte bine – chit că mi-ar scădea mie brownie points că nu mi-ar ieși predicția 100% ci doar 98 sau, Doamne-ferește, 90%. Dacă aș fi credincios, m-aș ruga să mă înșel pentru că, dacă greșesc eu, blocajul actual se termină civilizat cu un transfer de putere la fix când ideea schimbării beneficiază de o largă susținere populară.
Însă, cunoscând natura umană – dar și (prea) mulți dintre indivizii direct implicați – rămân sceptic și pesimist.
Ăștia nu vor renunța ușor. Vor ține cu dinții și vor lupta până la ultima picătură de energie pentru a-și păstra grifturile, privilegiile și iluzia puterii. Pentru ei lupta este existențială.
Sigur, vouă vă vor vinde gogoși cu apărarea Europei și alte baliverne. Ba chiar vă vor promite și concesii sociale făcându-se că admit că lupta existențială e mai importantă. Atât doar că vor omite să vă spună că lupta existențială este una pe persoană fizică pentru ei – nicidecum ceva util sau necesar pentru Țară sau pentru segmente largi din societatea noastră.
Vasta majoritate a oamenilor ăstora n-au muncit nici 30 de zile în mediul privat. N-au produs un cent în mod cinstit. O președinție Lasconi/Nicușor/Candidatul Extremist înseamnă că în maximum 3 ani trebuie să-și găsească de muncă. Omenește vorbind, majoritatea oamenilor nu reacționează bine când li se termină un grift pe care s-au bazat uneori și zeci de ani.
Tentația încrâncenării e mare, mai ales că unii dintre oamenii ăștia admit pe față că preferă să declanșeze un război decât să admită că vremea lor a trecut. Războiul însă nu va fi cu Ucraina cum zice cultul cegeului, ci unul pe față al lor contra noastră, a Majorității.
Să vă așteptați în următoarele două luni și la panic porn în direcția asta. Panic porn menit să te sperie că poate-poate pui și tu ștampila pe candidatul PNL sau măcar te sperii suficient de mult încât să nu mergi la vot.
În următoarele două luni e testul de anduranță. Închide calculatorul/telefonul dacă nu mai poți. Se face frumos afară, mergi la picnic. Orice ai face, însă, rămâne de datoria ta ca cetățean să-ți aperi sănătatea mintală, să rămâi calm și pe 4 mai să nu pui ștampila pe candidatul PNL. Atât. Misiunea chiar nu e grea.
Dacă ți se pare grea, deja civilii au un prim avans.
Important de reținut: Civilii pot spune orice, dar nu ai obligația să-i asculți. Și cu atât mai puțin nu ai obligația să-i crezi.
Încrederea în civili intelectuali și presă în România este cea mai mică din UE, dar tot e mare, pe la 27%. Asta înseamnă că 1 din 4 concetățeni de-ai noștri este fie parte din Regim fie spălat pe creier de acesta. E important, pentru progresul moral al societății, să-i tratăm cu blândețe pe cei care au sucombat propagandei de Partid și de Stat căci va trebui să trăim cu ei și după 18 mai 2025.
Dacă vrei să te implici, mai bine convinge noi oameni din cei 73% care nu au încredere în civili să-și miște hoitul la vot. Strategia e aceeași: nu pentru cineva – ci împotrivacandidatului PNL (fie că va fi Crin sau Beau Le Jean).
Este esențial pentru viitorul României ca următorul președinte să nu fie de la PNL. Ne descurcăm cu consecințele dup-aia. Dar ăștia trebuie să piardă.
Episodul complet pe portalul membrilor. Aici se depun cererile pentru a te alătura petrecerii. Cine a urmat deja procedura este rugat să-și verifice și folderul spam!
Partea cea mai dificil de înțeles pentru lumea bună™ este apariția Instituției Candidatului Extremist (ICE). Această dificultate de înțelegere nu se manifestă doar în România. Și lumea bună™ din Nemția pare să aibă aceleași dificultăți.
Într-un fel, oamenii care formează lumea bună™ sunt de înțeles: n-au mai pățit niciodată așa ceva și, deși ei sunt buni™ și educați™, lumea din jurul lor acum cască plictisită și-i lasă în urmă fără milă sau menajamente. Din simpatie (și) pentru ei, încercăm în acest episod să explicăm măcar cum se construiește ICE și susținerea pentru Candidatul Extremist™ – chiar dacă suntem convinși că cei mai mulți fie nu vor înțelege fie vor alege (in)conștient să refuze să înțeleagă.
Apoi trecem la un subiect care preocupă minimum 7 milioane de cetățeni: regulile absurde și ieșite din tonul vremurilor privind cărțile de identitate. Unii dintre concetățenii noștri se bat de ani de zile cu regimul hibrid iliberal de la București pentru a schimba asta dar, în ciuda succeselor în instanță, PSDNL refuză categoric să oficializeze o stare de fapt.
În segmentul geopolitic discutăm, firește 🙄 despre dramoleta de la Casa Albă care a generat milioane de pentabiți de texte și video în format panic porn, în mare parte, pentru că panic porn-ul vinde și panic porn-ul poate crește puterea iliberalilor ilegitimi de prin Europa. Atâta doar că audiența este speriată în mod intenționat printr-un amestec de exagerări intenționate și prezentări tendențioase pentru a acoperi un fuck-up totuși minor, dar un fuck-up al lumii bune™ care sub nicio formă nu poate fi recunoscut. Mai bine panicăm populația și mai dăm un șut în dinți sănătății mintale colective decât să admitem că poate totuși Zelensky a sfeclit-o (chiar dacă nu major).
Tot în segmentul geopolitic consemnăm finalul a încă două conflicte post-sovietice: PKK și frontiera disputată între Kârgâzstan și Tadjikistan. Cea din urmă știre marcând și finalul conflictelor postcoloniale care macină Asia Centrală de aproape 35 de ani.
În știri externe luăm la rând știrile din jurul României cu excepția Ucrainei. În Moldova guvernul /pas/ parcă încearcă în mod intenționat să piardă alegerile, în Bulgaria iarse numără voturi și am putea vedea al optulea rând de alegeri în sub 4 ani, iar în Serbia și Ungaria vedem în sfârșit 🙏 represalii legale împotriva agenților ideologici antinaționali până recent astroturfed via USAID. Cazul sârbesc e chiar foarte interesant fiind o cooperare între autoritățile americane și cele sârbești.
Și, în fine, la final luăm ceva mai mult la puricat și alegerile din Nemția mergând pe firul percepției lumii bune™ de-acolo care, ca și la noi, pare incapabilă să priceapă că dialogul în societate nu se mai desfășoară în termenii lumii bune™ și ar face bine să se adapteze.
