Râdem, glumim, dar aproape fiecare predicție juridică de-am făcut-o în ultimele luni vine acum direct din Monitorul Oficial sau alte surse de rang înalt.
Restricțiile pe pelerinaje? Toate ilegale. Dosarele penale pentru „zădărnicire”? O vrăjeală ieftină pentru panicoși. Țăfărticatul verde? Vrăjeală în afara legii marca PNL.
Între timp, pesimismul cronic pune stăpânire pe opinia publică, la fel ca în anul 1999, prezicând noi probleme. Pe fundal, toate se scumpesc grație relei credințe a PNL-ului în timp ce Regimul se afundă în manevre iliberale și antidemocratice. Oamenii „noi” se dedau și ei la un picuț de fraudă electorală, după tradiție deja.
La vecinii bulgari lucrurile intră în logica celei de-a treia campanii electorale pentru parlamentare din acest an, precum și în campania pentru alegerile prezidențiale la termen. La fel stau lucrurile și în Franța unde candidații care doresc să-l înfrunte pe Macron încep să-și anunțe oficial intrarea în ring.
La nemți, însă, liderii locali ai CDU fac anticampanie, accelerând astfel șansele SPD de a guverna după 16 ani de merkelianism. Tot week-end-ul ăsta au loc alegeri în cealaltă democratură din Europa – Federația Rusă – unde opoziția este scoasă cu forța de pe buletinul de vot și tot ce rămâne non-putiniștilor e să voteze strategic pentru a mai diminua din puterea Regimului.
Pe fundal, înaltul Comisar al ONU pentru drepturile (p)omului e îngrijorată de lipsa de diversitate din guvernul taliban 🤡
Atât s-a putut.
Acestea, dar și alte știri sunt discutate pe larg în acest episod.
The consequences for the mass hysteria around the Chinese cough are only now starting to be visible. Broken supply chains, disruptions in public transport since not all people are big fans of sanitary fascism, increased levels of disinformation in the official media (to cover up the immense fuckup), more leaks from institutions (as a result of over-trusting the Internet) and, of course, more terrible economic consequences – including where you were told they won’t happen (such as in the real estate market in China).
Meanwhile, unrelated to the sanitary hysteria, there’s also the green hysteria (also based on scientism) which is now skyrocketing the energy bills of those unfortunate enough to be living in the European Union. Countries are trying desperately to avoid a deterioration which will lead to vigorous political and scientific debates in the streets (particularly in Spain, Greece and France).
In the meantime, Bulgaria braces for the third round of general elections in 2021, Gavin Newsom survives historical recall effort, former Brexit negotiator takes a U-turn on immigration, Maori party in New Zealand wants to change the name of the country and even the propaganda mouthpiece of the far-Left – The Atlantic – figures it out that Australia is a fascist shithole.
These, and other news, are discussed in this most recent World Sofa Report.
Ca de obicei, lipsim și noi un pic și încep să se întâmple chestii. Deși, e drept, de data asta predominant lucruri bune.
Cei mai politicoși oameni în viață – canadienii – se apucară să arunce cu pietre după Justin Trudeau. Și nu în Redneck Alberta, ci în Londra (oraș din provincia Ontario) – acolo unde ”sorry” e un cuvânt mai des folosit decât ”the”.
Între timp, la noi, am văzut în sfârșit un tratament corect aplicat unui PNL-ist. Scoaterea fizică a lui Florin Roman de la microfon marchează primul moment de bun simț în politica românească din martie 2020 încoace. În plus, politica românească a redevenit amuzantă. Nadirul în ultima săptămână din septembrie, clar. Poate reușim să prindem bilete în primul rând la spectacol.
În alte știri cresc facturile la curent și gaze – în principal din vina Statului. Așa că Parlamentul s-a gândit să facă ce știe mai bine – să creeze o nouă problemă ca ”soluție” la problema creată tot de Stat. Așa a apărut legea ”consumatorului vulnerabil” care va aduce noi și noi culmi ale dilelii.
Pe fundal, tinerii români se confruntă cu noi probleme emoționale dar și cu provocări financiare pe care nu sunt echipați să le înfrunte. Iar la Suceava instanța a trimis la plimbare Universitatea cu tot cu permisul lor de înțepare.
Peste ocean Brazilia adoptă noi măsuri împotriva social media menite să taie din elanul cenzurist arbitrar al așa-ziselor platforme, în Texas permisul de port armă este abrogat iar în Canada premierul în exercițiu a fost atacat cu pietre la miting electoral.
CDC-ul între timp e ocupat cu schimbarea definiției cuvântului ”vaccin”. Și-au schimbat-o așa de bine că portocalele și prezervativul se pot încadra mai nou. Știință, ce știț voi bă bigoților?
În Europa Angela Merkel trage tare să prevină un dezastru ce se prefigurează pentru CDU/CSU, guvernul Scoției vrea să încerce din nou un referendum pentru independență iar Ungaria se alătură oficial Poloniei în disputa cu Bruxelles-ul care ar vrea să dicteze în sistemul judiciar polonez.
Acestea, dar și alte știri sunt discutate pe larg în primul episod al toamnei filmat pe repede-înainte să nu înceapă Untold-ul și să strice de tot sunetul.
Azi începe UNTOLD-u’ cu mască pe rât. Deci o zi foarte bună să scriu articolul ăsta.
Acum 9 luni fratili vostru vă povestea, în Ziua Întâi a Marii Campanii de Vacțânare, despre cele 10 lucruri de așteptat de la aceasta. Fratili vostru a nimerit impecabil 9 dintre ele. Pe cea de-a 10-a am greșit-o pentru că am supraestimat interesul lui Putin de-a-și vinde vakțâna rusă cum se zice peste Prut. Și, de asemenea, am uitat că vin alegerile în Germania și deci prorusismul tradițional al Berlinului e băgat umpique sub preș. Așa că înțelegerea de-a produce Sputnik V în Nemția (dată ca sigură în decembrie 2020) a rămas… în aer.
Eh, nu-i nimic. 9 din 10 tot e foarte bine.
Ca la fiecare 9 luni (martie 2020, decembrie 2020 și, iată, acum) fratili vostru revine cu actualizări. De data asta însă cel mai probabil va fi și ultima actualizare.
Înainte să dau predicții să remarcăm știrea pe care n-o zice nimeni: Pandemia s-a terminat. Ca orice pandemie de virus respirator, ea ține între 12 (cel mai bun caz) și 24 de luni (în cel mai rău caz). Eh… asta cu pufos chinezesc e… cam spre 24 de luni. Sau 22. Sau 19. Mă rog, depinde de unde numeri. Cert e că-i cam gata.
De unde mai știm? Păi putem să ne uităm la ce face Singapore (statul cu al treilea cel mai sever set de măsuri după Australia și China). Singapore este un stat fascist în cel mai pur sens al cuvântului. Guvernul controlează tot, alegerile libere nu există dar economia are un mix cu dominanță privată cu excepția apartamentelor – deținute integral de Stat. Eh, într-o asemenea țară, Statul poate face absolut orice are chef și nimeni nu va crâcni. E țara în care faci bulău că n-ai purtat botnița. Eh, în acea țară, însuși vocile Sistemului spun clar: Bă, aia e. Cam gata cu joaca de-a pandemia e timpul să dăm drumul la bani să circule că totuși suntem paradis fiscal. Și ușor-ușor s-au apucat să întrerupă raportarea. Și să aplatizeze și testarea. Și să nu mai spună nici ce „cazuri” îs importate sau transmise local.
Dacă acum 9 luni tot ce era mai la Stânga Texasului și Floridei lăuda și bălea după „modelul australian” – acum însăși oficina extremei-Stângi Luminate din Occident spune clar: Australia nu mai este o democrație și a pretinde altceva e o nebunie. Adică fix ce ziceam noi și acum un an. Tic-tac.
De programul absolut imbecil din Israel nu face (încă) nimeni mișto (deși ar trebui) dar va veni și rândul lor.
Și apoi e Danemarca, țară care a zis stop joc. Așa, hodoronc tronc. Deși legal putea ține cu nebunia până în octombrie, au zis: ”Ia gata, bă! Ajunge. A fost și înțăpare, cine-a vrut bine, cine nu, la fel de bine. Hai că avem treabă!” Cel puțin două săptămâni Danemarca va avea mai puțin „restricții” decât Suedia (cu mențiunea că danezii chiar au luat în serios recomandările – spre deosebire de suedezi care, după cum am arătat anul trecut în plin „val 1” – nu prea s-au omorât).
Și apoi sunt statele americane precum Iowa. Publicația plutocratului globalist Jeff Bezos, The Washington Post, ne avertiza în februarie că vor trona munții de cadavre și că doamna Kim Reynolds (guvernatorul Republican din stat) este o criminală nenorocită. Am povestit la vremea respectivă.
Nu doar că nu au stat lucrurile așa, dar au continuat să se îmbunătățească în mod constant în cele 7 luni trecute de la momentul de JURMAlism din publicația plutocrată. Vă recomand să citiți și comentariile. Atâta ”two minutes of hate” de bună calitate n-ați mai văzut de mult, garantat!
Deși în mod constant a greșit, evident Washington Post continuă propaganda deșănțată pentru că orice prost care stă acasă pișat pe el de frica chinavirusului înseamnă potențiali bani în plus în contul lui Jeff Bezos. E atât de simplu.
Și, apoi, desigur, este Marea Britanie. Țară care n-a înțepat nici chiar-chiar dar nici foarte-foarte și care, de asemenea, a spus stop joc acum vreo două luni și, în mod șocant, nu s-a mai răzgândit. Ba chiar din Marea Britanie vin de la cel mai înalt nivel și contre dure pentru toți exaltații care vor să se înțepe de 4327848 de ori. Desigur, în stil englezesc, tot au păstrat niște anacronisme cu liste de chilhlimbar (amber – că yellow era prea țărănesc) dar nu se sfiesc să spună că faza pandemică e cam gata. Și, rețineți – în Măreața Britanie zice-se că murit-au cei mai mulți pe cap de locuitor de la pufos chinezesc! Niște șoșocari, dom’le.
Mai în glumă, mai în serios, țările de genul ăsta cam dau tonul. Dar, așa cum ne-am obișnuit, durează o vreme până află și ai noștri.
Și, asta-i de bine, nu?
Da și nu. Ca orice virus, după ce se termină faza pandemică, ajungi în ceea ce se numește faza endemică. Unele țări (e.g. Nepal, Danemarca, El Salvador, Suedia, Albania, Marea Britanie) deja admit pe față că virusul chinezesc e cam endemic de-acum și că, asta e, o să trăim cu pufosul cum am trăit și ultima sută de ani cu gripa.
Însă acest virus a fost vândut plebii mult mai bine decât a fost vândut AH1N1 în 2009-10 (chiar dacă schema financiară a funcționat exact la fel ca atunci) astfel că politic joaca de-a pandemia se mută și ea în faza endemică. Și aici depinde de fiecare țară în parte. În funcție de când sunt alegeri, cât de corecte sunt alegerile, cât de bătută în cap e populația (dacă e bazată ca în Franța sau Bulgaria sau dacă e supusă și docilă ca-n Noua Zeelandă sau Germania), cât de dispusă e să pună mâna pe par (foarte dispusă ca-n Serbia, Muntenegru sau Ucraina – sau deloc dispusă ca-n România) și o mulțime de alți factori care pot și vor determina următoarele 9 luni.
Spre exemplu, criza guvernamentală din România pică excelent acum. Ceea ce este, desigur, foarte bine.
Însă nu toate țările sunt Danemarca, Albania, Ucraina sau Ungaria – țări unde, de jure sau de facto lucrurile au reintrat în normal. În Ucraina pentru că nu vor politicienii să fie aruncați la gunoi (la propriu și cât se poate de fizic), în Danemarca pentru că Mette Frederiksen vrea să fie realeasă, în Albania pentru că de la Hoxha încoace nu mai ascultă nimeni de Stat orice ar face sau în Ungaria unde Orban-al-lor a fost onest cu ei din prima spunându-le că vrea niște bani și putere și ei, poporul, să se descurce. Apropo de Ungaria: nu citiți ce scrie pe net. Mergeți la Budapesta. E fain! Și nu-s măști pe rât ca-n România!
Ce urmează?
Toată introducerea lungă e tocmai ca să nu aveți așteptări prea mari. Așadar, predicțiile sunt exclusiv pentru România și sunt de acum pentru până în iunie 2022.
1. O să ne mai jucăm de-a instanța
Mult mai puțin abitir și cu mai puțin pathos decât până acum, dar va mai fi necesar niște lawfare. Probabil mai ajungem la CCR încă o dată (greu de crezut că mai mult de o dată). Mai e loc de ciunțit la infama Lege 55/2020.
În plus, e o pâine judiciară de mâncat pe puținele locuri care cer test sau vacțân (vasta majoritate nu cer chiar dacă zic altceva). De ce? Pentru că procesarea de informații medicale nu se face oricum ai tu chef. În afară de stadioane, nimeni nu respectă la literă procedura. Ceea ce poate însemna procese. Asta pentru cei interesați de lege și drepturi pe bune, desigur. Restu’ pot să continue liniștite să-și predea voluntar, pe gratis, detalii medicale despre ei înșiși tuturor dubioșilor. Nu-i oprește nimeni.
2. De facto n-o să mai pese mai nimănui
Sigur, cei care umblați mult știți deja că în afara orașelor mari pandemia e terminată de mult în România. Dar ce spun eu e că indiferent de ce va (mai) spune Guvernul, n-o să le mai pese prea multora nici măcar în orașele mari.
Inclusiv panicați dublumăscoși de acum un an astăzi au adoptat comportamentul pe care noi l-am susținut din secunda 1. De ce? Pentru că de la un punct încolo, chiar dacă nu admiți în public, observi totuși tu însuți că nu poți să joci teatrul ăsta prost la nesfârșit fără să o dai în penibil.
3. Înțeparea cu „doza 3” – altădată
Realist vorbind se va înțepa aproximativ nimeni cu așa-zisa „doza 3”. Nu-i nevoie să mă credeț – vedem peste 9 luni. Dacă se înțeapă mai mult de două milioane de cetățeni români cu „doza 3” vom trece predicția asta la capitolul eșuate.
În cel mai rău caz, se va înmulți numărul de ceferticate (sic!) pe nașpa. Îs ele destule și acum (nu, nu doar 400 cum zice Statul) dar se vor înmulți dacă cumva astfel de condiționări vor continua în afara României.
4. Așteptați-vă din nou la proteste. Mai mari de data asta
Față de anul trecut, mult mai mulți oameni au păreri mai apropiate de ale noastre despre toată tărășenia asta.
Peste asta se adaugă costurile mult mai mari (la energie, în principal – o mare realizare a guvernului Cîțu). Foame plus restricții imbecile?😋 Yummy! Me gusta!
Dacă crezi că-ți stă cineva în casă după ora 20:00 când n-are bani de curent și gaz… am un pod de vânzare.
Potențialul de radicalizare e mult mai mare decât în octombrie 2020. Unde mai pui că și o parte din ăștia înțăpați nu-s deloc dispuși să se mai supună restricțiilor pe principiul: ”Bine bă, m-am și înțepat. Na! Acu’ lasă-mă-n %$#* pace!”
O să fie amuzant. Coroborat și cu shitshow-ul din politică… o să fie frumos. N-are cum să nu fie frumos!
5. Ura și disprețul față de doctori va mai crește un pic
Vedeți voi, prin țările alea cu apă caldă și la care românii se raportează – deja încep represaliile pe doftori. Trebuie să fii un pic cu căpuțu’ să crezi că nu vine asta și aici într-o formă sau alta.
Regimul se va spăla pe mâini și va da vina pe doftori pentru multe – unele pe bune, altele nu. De ce? Pentru că pot, de-aia.
Desigur, ăsta e un lucru foarte bun. Doctorii din România, ca tagmă, sunt o categorie demnă de dispreț fiind, ca normă statistică, niște felceri șpăgari. Le-a plăcut mult Cântarea Pandemiei dar nu le-a spus nimeni că atunci când muzica se termină și orchestra pleacă acasă, ei rămân cu nota de plată (uneori la propriu).
6. Cântarea Pandemiei mai ține un pic dar cu volum redus
De-a lungul acestei nebunii, decalajul dintre România și Occident a fluctuat mult. De la câteva zile (în cazul instituirii carantinei generale) la câteva luni.
Astfel că e foarte greu de prezis cât de lungă va fi inerția în cazul acestui aspect. Dar e de așteptat să mai țină măcar până prin decembrie.
Volumul muzicii este clar mai mic acum decât acum două, trei sau șase luni. Undeva între volumul din Israel (la maximum) și volumul din Danemarca (zero) – poate mai aproape de volumul din Ucraina. Cu diferența că în Ucraina ministrul sănătății face flash-mob-uri hip în vreme ce în România nici nu știm cine-i ministrul sănătății. Avantaj noi!
7. Pe fundal mai sunt niște bani de făcut
Mai un program de „smart cities”, mai o consultanță pe „digitalizare”, mai niște camioane cu măști (irelevant dacă le va purta vreodată cineva; sau dacă îs conforme), mai niște băieți noi (și vechi) în noi circuite de distribuție de echipament medical – ideea e că sub umbrela pandemiei s-au deschis niște robinete cu bani.
Predicția mea e că nu se vor închide acele robinete cu bani în anul 2021 și că se va mai trage de pandemie măcar până în iunie 2022 ca să mânce gura tuturor implicați câte o felie din tort.
Motivul pentru care aici (ca și în Grecia, Albania sau Bulgaria) se procedează așa e pentru că tradițional o mulțime de taxe și spolieri ale populației sunt ascunse în facturile de energie – logica fiind că dacă de ANAF te poți feri, mai greu să te ferești de factura la curent.
O mare parte din bani merg tot către băieții deștepți ai pandemiei, fiți fără grijă.
8. Vine partea dură a crizei
Precedenta pandemie a lovit când în România încă nu lovise deloc criza. Reamintim celor mai tineri că pandemia de AH1N1 debuta prin septembrie 2009 – or partea dură a crizei lovea în a doua parte a lui 2010 când pandemia se fâsâia.
Eh, cam așa e și acum. Partea dură a crizei abia de-acum începe. Și o să fie relativ nasol.
Când vor începe concedierile (și vor începe!) și se va înmulți numărul celor care nu-și pot plăti curentul sau gazul (și vine iarna!) – să vezi atunci distracție.
E greu însă de prezis dacă partea cea mai nasoală a crizei lovește înainte de iunie 2022 (adică în intervalul de predicție a acestui ispisoc) sau abia toamna viitoare.
Important va fi să avem grijă să nu uite nimeni cine este de vină.
9. Care vrea concerte, o să le și primească
De altfel, ele se pot ține și acum. Dar pe scena rock organizatorii sunt niște virgini siniștri. Dovadă că tot ce ține de hausăreală, rap și tehno se cam ține la timp în cam toate țările Europei (inclusiv România).
Pe rock, pe de altă parte, cam bate vântul.
Dar le veți primi pe toate din februarie 2022 încolo. Vedem peste 9 luni dacă mă înșel. Dacă mă voi fi înșelat, schimb și sursa informației (deci bine-ar fi, pentru sursă, să nu mă înșel 😀).
10. Călătoriile în străinătate pe bază de legitimații vor continua
Legitimație europeană de imunizat 2021-22, color, specimen.
În multe țări ale lumii dacă te apuci să le iei în serios reglementările corona pentru intrat/ieșit din țară, te iei cu mâinile de cap. Asigurări, țâduli, ștampile peste timbru, țăfărticate… te doare capu’ nu alta.
În cele mai multe dintre ele, însă, legitimația albastră europeană de imunizat face minuni. Brusc nu mai trebe nici teste, nici carantină, nici asigurare nici,… nimic. Vă asigură fratili vostru că legitimația albastră europeană bate orice certificat european lejer!
Legitimație americană de imunizat 2021-22, color, specimen.
Este foarte adevărat însă că în unele țări este necesară legitimația americană de imunizat. Marginal mai greu de achiziționat dar, pentru țările care o solicită, la fel de eficientă ca cea europeană.
Ei bine, acest regim va mai ține în multe țări cel puțin până în iunie 2022. Gradual, unele dintre ele vor elimina această cerință, iar altele o vor instituționaliza și o vor numi ”taxă de viză”. Cele care au deja așa ceva dinainte de pandemie probabil vor scumpi taxa de viză. Mă aștept să dau 45 sau 50 de dinari ca să intru în Iordania data viitoare.
Desigur, cei care nu dețin astfel de legitimații sunt liberi să poarte două măști, să stea în carantină, să se înțepe a 4-a oară sau să facă ce cred ei de cuviință. Aia chiar nu e treaba mea. Eu doar încerc să mă adresez celor care știu sau vor să știe cum funcționează de fapt lucrurile.
Dacă președintele Iohannis a venit cu ”Atâta s-a putut” – primarul general al Capitalei nu s-a lăsat mai prejos și a venit cu ”Aici suntem” – după ce ne-a explicat doct că nu sunt de fapt mai mulți șobolani în București.
Se împlinește un an de zile de când Andrei Caramitru și Cristi Dănileț profețeau zeci de mii de morți din cauza Bisericii. Zecile de mii de morți n-au venit dar, deocamdată, nici plângerile penale pe numele ăstora încă n-au venit. Articolul 404 Cod Penal o mai fi în vigoare?
Un român iese mai câștigat dacă muncește pe €1000 brut în Kazahstan, Polonia, Serbia, Bulgaria sau chiar Ucraina decât dacă muncește pe aceeași sumă în România. Motivul? Alte state își jefuiesc angajații prin taxare mult mai puțin decât o face Regimul de la București.
Între timp, DeClic îl reclamă la DNA pe premierul Cîțu, Ambulanța Sibiu își dă în judecată propriii angajați, și persoanele fizice din mediul rural au ajuns să fie amendate pentru încălcarea GDPR iar taxa pe apă meteorică a fost abrogată în județul Vrancea.
La vecini, în Ungaria, au fost aprobate întrebările de la referendumul privind 79/2021 privind extinderea protecției minorilor în fața agresiunilor sexuale. Iar în Ucraina stabilimentul se pregătește de relații foarte reci cu Occidentul după ce Joe Biden și Nemția în esență au predat această țară Rusiei iar instituțiile europene se dovedesc a fi exact ceea ce spun euroscepticii de 20 de ani că sunt: niște birocrații paralizate cu relevanță zero și a căror cuvânt și tratate semnate valorează chiar mai puțin decât zero.
Dezbateri științifice viguroase au avut loc în ultima săptămână în Grecia, Slovacia, Germania, Italia și, mai ales, Franța. Cele din Franța sunt de urmărit pentru că poporul francez pare să fie și cel mai puțin dispus să cedeze. Poate că nici poporul australian nu e de neglijat – având în vedere că Regimul a trimis armata pe străzi să-i țină în case și totuși aceștia continuă să se revolte. Însă, în genere, e mai sănătos de pariat pe popoare cu experiență (cel francez, de pildă) decât pe colonii penale.
În alte știri, Nicolas Maduro se arată dispus să negocieze cu opoziția pe teren neutru iar economia Nemției continuă să se ducă în cap și, după cum bine știm, când tușește Nemția restul Europei merge la ATI. Dar ce se va întâmpla acum când Nemția însăși e deja intubată?
Acestea, dar și alte știri sunt discutate în ultimul episod înainte de vacanță. În format podcast ne vedem luna viitoare!
Depinzând pe cine întrebi, războiul cultural are date diferite de început. Sau, dacă vreți, războiul cultural ține dintotdeauna. Cert este că ultimele câteva luni au început să aducă și rezultate (pozitive, sau negative – depinde pe cine întrebi) pentru modul de-a pune problema început în urmă cu 10-12 ani.
Acum 10 ani, subiectul îndoctrinării LGBT-iste – mai ales în Intermarium – și pericolul reprezentat de mișcările extremiste cu finanțare de la UE era un subiect strict academic și eventual pentru câțiva tocilari și, da, și ceva dilii. Astăzi, însă, este unul din subiectele de prima pagină – mai ales după anunțul lui Orbán Viktor de a supune referendumului popular prevederile legii 79/2021 privind înăsprirea măsurilor împotriva pedofililor și întărirea protecției copilului. Despre această lege s-a scris și s-a vorbit mult – în special de oameni care fie n-au citit-o, fie au tot interesul ca nimeni să n-o citească. De aceea intrăm în detalii și lăsăm și link-ul sperând s-o citească mai mulți.
Acum 15 luni, atât noțiunea de „pașaport de vaccinare” ca să ai voie să mănânci cât și noțiunea de revoltă cu dat foc împotriva extremiștilor cu astfel de idei elicopterabile erau apanajul „conspiraționiștilor”. Astăzi ele sunt subiect de primă pagină în Franța, Cipru, Grecia, Australia și Italia. Și, cel mai probabil, vor continua să fie subiect important pentru cel puțin încă 3 luni.
Între timp, în România, capitala continuă să se sufoce în gunoaie și marea adminsitrație de centru-dreapta modern pare să fie incapabilă să guverneze fără stări de alertă (adică prin ocolirea Legii și ordinii constituționale de drept a țării). Așa că au decretat „stare de alertă” separat în Sectorul 1 al Capitalei pentru a putea aduna gunoiul. Asta în timp ce Primăria condusă de Clotilde Armand se pregătește să fie executată silit de peste 100 milioane lei conform unei decizii definitive a instanței despre care, firește, presa civilă a scris foarte puțin spre deloc.
La Timișoara e deranj mare că primarul de centru-dreapta modern ar putea fi obligat să-și publice actele de domiciliu, iar vicepremierul de centru-dreapta modern, Dan Barna, confirmă predicția de pe canapea din august 2020: În speță că nu vor fi nici pe departe 80 de miliarde de euro din marele PNRR și, în cel mai fericit caz, primii bani ar intra în țară pe la anu’.
Există și vești bune din zona războiului cultural de la noi: După G4Media, acum și HotNews se alătură presarilor onești și civili cenzurați de Facebook și, odată cu acest aspect, brusc și mai mulți oameni neimplicați află că această platformă chiar este în sine parte din Problemă.
Acesta va fi și ultimul episod cu segment separat pentru R. Moldova. În acest segment discutăm cât de penibil în public poate fi liderul PUN, despre cât de goală este așa-zisa Republică Moldovenească Nistreană (cu imagini, cu tot ce trăbă) dar și despre cum delegația parlamentară a USRPLUS la Bruxelles e complet paralelă cu realitatea de peste Prut atunci când își dă cu părerea în scrisori deschise către Comisie.
În alte știri, 1 din 5 ruși ar dori să părăsească Rusia – mai ales cei tineri și capabili de antreprenoriat sau de muncă serioasă. Cazul Pegasus continuă să fiarbă la foc mic pe măsură ce află și civilii că spionajul Big Tech chiar există și nu e nici pe departe atât de inofensiv pe cât ziceau influenkerii și politicienii care acum se găsesc și ei pe lista celor spionați.
Bruxelles-ul se așteaptă la revolte dure din cauza idioțeniei extremiste numite pompos ”Green New Deal”, Polonia vrea să deschidă un post de Stat pentru adolescenți cu scopul de-a concura propaganda deșănțată și extremă a Disney Channel iar Lukașenko a dat drumul la robinetul cu migranți.
Și, nu în ultimul rând, în Cehia s-a terminat și ultimul pas juridic în drumul spre a introduce un Al Doilea Amendament, după model american, în Constituția Republicii Cehe. O performanță la care noi românii putem deocamdată doar visa.
Acestea, dar și alte știri sunt discutate pe larg în cel de-al 151-lea episod care revine astfel la formatul clasic.
Three countries have had elections since our last episode: Ethiopia (elections but in Amharic), Moldova and Bulgaria (elections, but in Cyrillic). So we discuss these at great length, particularly Moldova where we also have exclusive footage from.
In other news, Boston Pride – an LGBT-ist organization with 50 years of tradition and experience in activism – dissolved itself because it wasn’t Marxist enough. And it did so leaving plenty of “cultural revolution” or Maoist vibes. Meanwhile, the militant Marxist organization “Black Lives Matter” defends the totalitarian regime in Cuba against the people. And in Ontario, Canada mathematics is officially too racist and needs to be decolonized. You see, Mīrzā Muhammad Tāraghay bin Shāhrukh (or Ulugh Beg), one of the greatest mathematicians that ever lived, was too white and too European. Or something.
Meanwhile, the “responsible” bar-owners in France who licked the boot of the sanitary fascist regime are now suddenly finding out that they’ll be the enforcers of it and they’ll also pay for it and for the privilege of being over-taxed and intentionally impoverished in the Fifth Republic. And, quite unsurprisingly, they still can’t notice that they themselves are the problem.
In other news, lawlessness and looting reigns supreme once again in Zuid-Afrika, even the drone-working Japanese have raised the middle finger to the imbecilic policy of “teleworking” and Australia and NZ continue to be dystopian nightmares masquerading as first-world developed democracies.
Oh, and K-pop may succeed in achieving where everyone else failed. K-pop may indeed be for DPRK what Pink Floyd was for DDR 35-ish years ago. It’s a fascinating story that we explore with context and with other examples from recent history where sub-par pop culture managed to topple regimes that seemed impossible to deal with.
And, finally, the most important and capitalistic economic sector of New Zealand – agriculture – may indeed be destroyed by the current socialist-Labor administration.
These, and other news, are discussed quite thoroughly in this episode taped in Armenopolis.
Inadecvarea politică absolută a moldoveanului stă în această simplă observație: câți dintre ei au fost, atâta cât s-a putut, votanți fideli ai unui singur partid? Câți au dispus de înțelegerea, disciplina politică sau doctrinară de a vota, ordonat, cu unul și același partid despre care să fi considerat că le reprezintă în mod constant ideile, aspirațiile, lucrurile în care cred?
Din acest punct de vedere, cei mai disciplinați moldoveni au fost, în ultimii 20 de ani, votanții socialiștilor și ai comuniștilor. Vorbim aici nu de calitatea alegerii sau ideilor lor, care este și a fost execrabilă, ci de disciplina de vot.
Pe “centru-dreapta” în schimb s-au perindat zeci de partide, de la rîndunicile anilor ’90 la stejarii ultimilor ani. S-a compromis liderul, ori a intervenit vreo schimbare de circumstanță, de regulă concurența unui alt partid ejusdem farinae, și electoratul a migrat ca turma spre noua făgăduință. Partidul precedent, după ce-și consuma epoca de glorie, cădea invariabil sub pragul electoral, destructurându-se intempestiv, așa cum și apăruse.
Ce promitea diferit acel nou partid, din momentul instalării efectului de fascinație nu mai interesa pe nimeni: migrația deja se produsese.
Așa ajungi la următoarea concluzie: există o paradoxală variabilă constantă in politica moldovenească de dreapta: partidele se schimbă, dar ce nu se schimbă niciodată sunt (lipsa) ideil(or) și calitatea electoratului lor: cu oarecere evoluții inevitabile de ordin biologic, aceiași oameni care votau rândunica în ’90, ieri au votat stejarii, astăzi votează /pas/-ul. E același profil de votant: de om care n-are minimă educație economică, așteaptă să-i rezolve statul problemele; statul reprezentat de guvernarea acestor partide invariabil identice și lipsite de doctrină nu i le rezolva, omul e dezamăgit, simte că a fost trădat, totul e judecat în acest plan aproape sentimental, și trece la urmatorul partid. Sledușii. [„următorii”, din rus следующий, n.r.] “Hai că poate de data asta…” Șamd.
Asta e unica „logică” electorală moldovenească. Alta nu-i.
Măcar votanții comuniștilor și socialiștilor dispun de o motivație ideologică: ei chiar visează sa se-ntoarcă back in the USSR. De aici constanta votului lor, care e unul ideologic. Chit că obiectiv vorbind greșit.
Moldoveanul ”de dreapta” n-are nicio motivație doctrinară sau ideologică. El rămâne constant în ignoranța lui doctrinară sau ideologică, variind doar denumirea și culoarea partidului. E constant în fond și variabil în formă. Constant in nimic, variabil literalmente în animalul sau culoarea partidului: furnica, rândunica, păsărica, albastru închis, verde, galben șamd.
Singurii moldoveni constanți doctrinar și politic pe dreapta au fost votanții fostului PPCD, un partid cu o limpede definiție creștin-democrată. Nu e nevoie să-l amintiți pe Roșca. Eu vorbesc de votant, nu de rătăcirile unui lider. Sau votanții Partidului Liberal.
Cantitativ, acești oameni n-au depășit vreodată 10-12% din electorat. Pentru restul partidelor verzi și galbene, singura doctrină e împrumutul extern.
Concluzii: ca să schimbi ceva, nu e destul să schimbi partidul pe care-ți lipești stampila, ci să schimbi ceva fundamental în mintea ta. Te consideri de dreapta? Educă-te în privința a ce este dreapta, nu încurca lucrurile, că nu tot ce zboară se mănâncă. Spre exemplu PAS e un partid de (centru)-stanga, cu pronunțate tușe progresiste.
De unde așadar constanta variabilitate a votului la moldovenii ”de dreapta”? Din lipsa de idei. Când nu știi în ce crezi, n-ai de unde da dovadă de disciplină electorală. Dacă n-ai disciplina ideilor care să se traducă în disciplină electorală, n-o sa reușești să construiești o tradiție politică. N-ai tradiție politică, n-ai nici democrație.
Ai o nație de zăpăciți conduși de niște impostori politici.
În acest context, nu dați vina (doar) pe partide: partidele însele, atâtea câte au avut decența în ultimii 30 de ani să se prezinte onest și doctrinar în fața electoratului, nu se pot întreține fără aderența constantă a unui public la o idee (sau alta).
Plecăm și noi două săptămâni și iar iau foc chestii. În România duduie economia (mai ales la Petromidia și Azomureș) iar în Cuba au loc proteste cum n-au mai fost poate de zeci de ani.
Între timp, ministrul finanțelor a fost remaniat pentru că s-a trezit ministru și a ieșit din scriptul care îi fusese impus. Iar ministrul justiției este acuzat direct de stalinism de partenerii de guvernare.
Petrecem cea mai mare parte a episodului discutând despre alegerile din Republica Moldova – cu imagini în exclusivitate cu turismul electoral, de la sediul câștigătorilor, povești hazlii cu comuniști plus detalii din viața de zi cu zi de la vecini.
Spre final discutăm un pic și despre ipocrizia UE privind gardurile la granițe (gardul lituanian e bun, cel unguresc era rău) dar și despre celelalte alegeri care au avut loc în 11 iulie – cele din Bulgaria.
Episodul este filmat în noaptea de 12 spre 13 iulie, anul curent.
La moment la Moldova, 10 iulie curent, 32 grade plus în Re(s)publică, doar rușii și/sau putiniștii poartă mască. Și exclusiv rușii au o problemă cu cei ce nu o poartă.
Obiceiul de a purta mască este (și a fost în mod absolut de la apariția lui) o vrăjeală de doi bani în cel mai bun caz sau o tâmpenie sinistră și anti-științifică în restul timpului.
Drept urmare, moldovenii, oameni normali cum îi știm, nu s-au apucat nici de ordonanțe militare, nici de declarații pentru ieșit din casă la ora 20:01 și în genere de cam nimic dintre tâmpeniile iliberale, inutile, imorale și ilegale de care s-a ocupat Republica Iohanistă Arahatistan (zice-se vecinul mai înțelept de la Apus).
În aproape două săptămâni de când sunt(em) în Moldova, și în ajun de alegeri, trebuie spus clar: Doar rușilor le pasă de acest subiect. Moldovenii nu sunt ”anti-covid” și nici ”șoșociști” și sigur-sigur nici putiniști. Căci putiniștii sunt cei care au o atitudine absolut identică cu cea adoptată de votanții USR și PNL în România.
Nu, moldovenii sunt oameni normali. Vrei să porți mască? Să fii sănătos! Nu vrei? Tăt aia. Nu o să-i pese nimănui normal la cap (deci rușii nu se pun) dacă tu alegi să-ți obturezi posibilitatea de-a respira normal când afară sunt de la 35°C în sus.
În aproape două săptămâni am fost atenționat de trei ori pentru lipsa niqabului panicdemic. De fiecare dată la fel: Ваша маска, пожалуйста. O dată într-o librărie în Comrat (Găgăuzia) și de două ori în Chișinău. Atât.
Insistența pe rahatul ăla de cârpă este putinism, prorusism și dileală. A pretinde altceva înseamnă fie ignoranță, fie mințit cu bună știință în public. Și, în cazul agitatorilor Regimului iliberal de la București, cea din urmă se aplică.
Moldovenii încă sunt normali la cap. Și bine-ar fi ca mâine să voteze cerebral. Adică nicidecum cu rușii sau cu comuniștii cu manta (adică via Berlin).
Atât.
P.S.: Analiza nu se aplică și Republicii Moldovenești Nistrene. Ăia, chiar dac-ar fi și ei normali pe pandemie (dacă ar fi, că nu știu!) – tot îs cu capu’ din moment ce RMN încă există.
