Doza de greață din infosferă din ultimele zile / săptămîni este furnizată generos de influensări, analiști, jurnaliști și diverși educați degeaba care au început să mîrîie anti-UE și anti-progresism, după ce au slăvit axa Bruxelles – Berlin – Paris și toate demențele eco-diverso-pandemico-activiste pînă dincolo de marginile ridicolului, ani de zile.
Dacă aveai ceva de comentat negativ despre politica lui Mutti și a Germaniei, acum mai puțin de jumate de an, te scuipau din toate pozițiile și te dădeau de putinist (în timp ce tu tocmai alianța ruso-germană o criticai). Acuma s-au luminat, se iau de Mutti, de Scholz, or aflat pînă și cum or vîndut nemții armament rușilor, deși oficial era european interzis. Au opinii critice, alea, alea. Epifanii, domnule!
Dacă aveai ceva rău de zis de birocrația UE, moaaaamă, spume și furie la gura digitală a ăstora erau. Acuma, mno, că să vedeți, că politicile eco ale UE ne cam înmormîntează economic, că dependența de ruși e și din cauza politicilor CE. Analizează fin, expert; au revelații.
Dacă ziceai că UE, SUA și NATO sînt chestii diferite și interesele lor nu neapărat converg, precum nici ale noastre interese nu sînt similare în raport cu toate entitățile respective, cum îți mai explicau ei că domnule, civilizația, vestul, astea sînt la pachet, UEșiNATO, valorileeuroatlanticedemocrațiaprogresul etc. Acuma încep aceștia să facă diferențieri, mă-nțelegi?, adică stai, că nu e totuna, că să ne apropiem de America, că UE e secundar, că aia, că aialaltă. Merg la subtil, la nuanța geo-politică, au descoperit forța detaliului.
Pînă acum două luni, Polonia era, în gură ăstora, țara aia iresponsabilă și iliberală și cum îndrăznește să se abată de la mărețele linii ideologice trasate de preluminații de la Bruxelles și Berlin?! Și dă-i, și luptă cu iliberalismul leșesc. Acuma? Vai de mine, dar Polonia, ce demnitate, ce forță, ce exemplu de urmat. Le-or căzut solzi de pe ochi, ce sa mai zici?!
Acum ceva vreme, cînd zicea Trump că să își mărească europenii investițiile în apărare și să o lase naibii mai moale cu gazul și petrolul de la ruși, că se înrobesc, mvaaiiiii, dar cum își permite, tiranul, dementul, vrea să ne bage în al treilea război mondial! Plus că e și putinist, din moment ce ne zice să nu luăm gaz de la Putin, evident, e perfect logic, nu? Și acuma? Tovarăși, trebuie să creștem bugetele de apărare, trebuie să scăpăm de dependența energetică de ruși (sigur, unul nu zice și că Trump a avut dreptate, la literă și virgulă). Zici că sînt la campionat național pentru titlul de „captain obvious” acești simpatici „formatori de opinie”.
O să se intensifice. O să fie interesant cum o să încerce să se arunce unii pe alții sub tren luminații aștia, pe măsură ce situația economică o să se înrăutățească și din ce în ce mai mulți oameni, mai ales tineri, din ce în ce mai săraci, o să caute pe cineva care să le dea socoteală. Deja e clar că, cel puțin acelor „formatori” care fac pe bani și la comandă propagandă mizerabilă în ce direcție se plătește să facă, li s-a transmis că direcția s-a schimbat. Sau poate li s-a tăiat din remunerație că, deh, vine criza, inclusiv, poate, cea de credibilitate a unsuroșilor și învechiților propagandiști.
Ne apropiem de jumătatea celui de-al doilea an al anilor ’20 ai acestui secol. Suficient ca să începem să discutăm despre clovneria anilor ’20 (the Honking 20s) în general dar și să începem să evaluăm primele prostii monumentale comise în anii ’20 de clovnii convinși că ne sunt liderii legitimi.
În plin război lângă noi, Primăria Capitalei insistă să cumpere antivirus rusesc pentru toate sistemele sale (expunând astfel date strategice ale Capitalei unui risc de scurgere către Kremlin).
Între timp, clasa politică brusc începe să discute despre serurile cu miocardită (numite în continuare în mod mincinos ”vaccinuri”). Pare-se că teoria conspirației de pe canapea potrivit căreia Cazzo și gașca de totalitari din USR acționa la dorința Ursulei von der Leyen și explicit împotriva intereselor românilor… era chiar corectă. Însuși Cazzo a ieșit să ne spună că tre’ s-o anchetăm pe Ursula von der Leyen pentru cele 120 de milioane de doze de ser cu miocardită (7 doze pe cap de vită furajată). E drept, subiectul explodează și în alte țări care au fost proaste în public pe subiect – ministrul sănătății din Polonia anunțând direct rezilierea contractului cu Faiză invocând forța majoră.
Drept urmare, clasa politică de la noi a căutat să schimbe subiectul. Drulă de pildă ne spune cum va face el un ”pol liberal” în ’24 iar Ciolacu ne anunță că tot USL va guverna și după ’24 (pe fundal Flutur ne spune că nu există USL). Toți aceștia se bazează pe cifre, zic ei.
Apropo de cifre: 64% dintre români consideră alianța dintre USR și PNL ca fiind inutilă sau foarte inutilă. 77% dintre români consideră că ne vom confrunta o criză economică (restul de 23% lucrează la stat, sunt pacienți în psihiatrie sau sunt IT-iști). 14% dintre români cred că Nicolae Ciucă e pregătit pentru a gestiona criza economică. Drulă și Simion în marja de eroare.
Dacă ar fi să invite un politician la masă cu familia, 14% dintre români l-ar invita pe Marcel Ciolacu. 11% pe George Simion. 0% (da, zero) pe Klaus Iohannis și 35% ar refuza oportunitatea de-a invita un politican la masă.
Tot cu cifre: Peste un sfert de milion de români au părăsit orașele României alegând să se mute în mediul rural. Orașele, per ansamblu, înregistrează spor migrațional negativ. Între timp, cea mai mică creștere a producției industriale din toată Евросъюз s-a înregistrat… în România. Acestea dar și multe alte cifre noi le discutăm în segmentul de știri interne.
În segmentul ucrainean discutăm despre vizita lui Kuleba în România, despre realinierea opiniei publice privind NATO și Rusia în Suedia, despre Azovstal dar și despre schimbatul subiectului: Rusia caută să schimbe subiectul băgând umpique bățul prin gard în Bosnia.
De asemenea vom discuta despre sinuciderile la indigo, ce gogoși mai vinde Dmitri Medvedev dar și despre faptul că fluxul de migranți între Polonia și Ucraina s-a inversat: mai mulți oameni călătoresc spre Ucraina decât dinspre vecinii afectați de război.
În Moldova, partidul ȘOR își continuă nestingherit agitațiunea profitând la maximum de stângăciile extreme ale guvernării /pas/ – guvernare care izbutește contraperformanță după contraperformanță în aproape orice aspect al vieții moldovenești (civice, politice, culturale și de securitate).
O treime dintre cetățenii moldoveni îl consideră pe Putin ”eliberator” în Ucraina, 41% și-ar dori refacerea URSS iar cei mai de încredere lideri străini pentru cetățenii moldoveni sunt Vladimir Putin și Alexandr Lukașenko. Între timp, guvernul RM a interzis panglica Sfântului Gheorghe înainte de parada de 9 mai. O să fie amuzant!
Pe fundal, noi provocări în așa-zisa Republică Moldovenească Nistreană (Transnistria) aduc un nou val de dezinformări încrucișate.
Probabil cea mai importantă știre externă este achiziția Twitter Inc. de către cel mai bogat om al lumii – CEO-ul Tesla, Elon Musk. Numai simpla idee că acest lucru s-ar putea întâmpla a adus tremurici masiv în rândul ”elitelor” de Stânga care brusc au descoperit o mulțime de teorii ale conspirației – cum ar fi faptul că Big Tech poate cenzura (și chiar o face!) puncte de vedere politice pentru a avantaja un competitor electoral. Nu suntem optimiști că Elonie Muscă va face mare lucru în direcția bună, dar sarea ”liberală” este de savurat.
În alte știri, omul lui Putin a câștigat președinția Franței și țara se pregătește de o campanie și mai dură pentru alegerile legislative din iunie; Danemarca vrea la rândul său să deporteze azilanții în Rwanda; Parlamentul European vrea să îngroape subiectul Pegasus printr-o comisie parlamentară de anchetă; un partid de Dreapta din Olanda e mai aproape ca oricând de a-și deschide propriile școli independente de curricula puternic ideologizată a Statului; Mexicul naționalizează resursele de litiu iar în SUA încep să apară despăgubirile decise în instanță față de cei nedreptățiți de armata de zombie wokăiști care au infectat majoritatea instituțiilor.
Acestea, dar și alte știri sunt discutate pe larg într-un episod mai lung, cât să țină peste pauza ce urmează.
Spre deosebire de 2011, când reclamele despre recensământ abundau iar subiectul recensământului era pe agenda politicului (primul ministru de atunci și dădea cu părerea măcar o dată pe săptămână) și reprezenta în sine o controversă – recensământul din 2021 prorogat în 2022 nu interesează pe nimeni.
De altfel ăsta e și motivul pentru care am tot amânat scrierea acestui hrisov. N-am izbutit să-mi pese. Nu stârnește nicio emoție. Nici cei mai îngrijorați oameni nu scriu prea mult despre asta. Și nu pentru că nu ar fi motive legitime de îngrijorare.
De fapt, în timp ce scriu aceste rânduri gândul îmi este la controversa Disney, la războiul din Ucraina, la detaliile din Gulag Tour și la ce vom discuta în podcast. Dar, cei (aproape) cinci oameni interesați de subiectul ăsta au tot insistat să scriu totuși ceva. Așa că iată scrisei.
Organizare
Spre deosebire de 1992, 2001 și 2011 (că pe astea mi le amintesc), anul acesta recensământul e organizat ca și cum ai încerca să te scarpini cu mâna dreaptă la urechea stângă ducând mâna după cap.
Numai această schimbare a dus la o mulțime de discuții (unele utile, altele mai puțin).
Nu a ajutat nici faptul că în majoritatea timpului nu a răspuns nimeni întrebărilor legitime. La fel cum nu a ajutat nici faptul că Statul în esență a mințit (știu, sunteți șocați).
Teoretic, până pe 15 mai este ”faza pe autorecenzare” – adică plebea este rugată să aibă internet, să știe să-l folosească, să intre pe site și să fie suficient de naivă încât să dea date foarte sensibile prin intermediul Internetului.
La ora scrierii acestui articol, exact 4.331.090 chestionare au fost încărcate pe platforma recensământului, conform acestui XLS. Asta nu înseamnă că 4,3 milioane de oameni s-au ”autorecenzat” – căci se completează chestionare separat pentru ”locuințe neocupate”. Și acest aspect a stârnit controverse în sine – deși nu cu mine căci la fel a fost și în 2011, și în 2001 și în 1992 căci de aceea se numește Recensământul Populației și al locuințelor.
Însă ce strică masiv feng-shui-ul este insistența pe aplicația lu’ pește prăjit mai mult decât orice altceva. Aplicația a fost ”elaborată de specialiști ai Băncii Mondiale și ai Institutului Național de Statistică (INS)” conform lui Vasile Ghețău pentru Contributors. Domnul Ghețău este o somitate în domeniul demografiei. El este în esență părintele demografiei ca știință în România – pe a cărui analiză m-am și bazat parțial în analiza de anul trecut intitulată Demografia României – o analiză mai puțin partizană. Însă, ca mulți oameni hiperspecializați, domnul Ghețău este și profund ignorant în afara domeniului său.
Spre exemplu, domnul Ghețău consideră ”comportament iresponsabil” refuzul de-a livra CNP-ul în marea aplicație a INS-ului. De asemenea, domnul Ghețău (ca vasta majoritate a celor blocați în mediul academic) suferă de bias instituțional. Domnul Ghețău ne asigură – citându-ne de pe site-ul recensământului – că CNP-urile ”sunt înlocuite, printr-un proces ireversibil, în urma recenzării de către coduri generate în scop statistic (identificatori statistici unici) pentru a elimina complet posibilitatea identificării persoanelor recenzate”. O singură problemă: Acest lucru nu este adevărat.
Lipsa de confidențialitate și riscurile legale
Programatorul constănțean Eduard Suica a demonstrat dincolo de orice îndoială că datele personale introduse cu bună credință de către cetățeni în platforma lu’ Pește Prăjit nu sunt deloc anonimizate iar INS în esență operează în mod ilegal cu aceste date.
Algoritmul prin care se poate extrage CNP-ul din așa-zisul ”indicator statistic unic” (a cărui menire era să anonimizeze datele) este public și-l poate testa oricine știe să compileze. L-am testat și eu și funcționează exact cum îl descrie constănțeanul.
Dat fiind acest fapt, întregul demers al recensământului este potențial ilegal prin prisma jurisprudenței privind protecția datelor cu caracter personal – întrucât INS operează cu date neanonimizate într-un mod clar în afara cadrului legal. Și nu e vorba doar de datele introduse de cetățeni în formularul de recenzare – ci și de date pe care pentru acest recensământ INS le solicită de la ANAF, ANCOM, structuri MAI, Primării ș.a.m.d. Lista cu date colectate (în formatul ăsta – nesigur!) este una chiar mare – și o puteți consulta în textul HG 144/2022 disponibil pe site-ul recensamantromania.ro.
Altfel spus: îngrijorările multora dintre cetățeni și ezitarea de-a oferi date sunt în sine perfect legitime.
Sigur, unii ar putea ezita pentru că sunt conspiraționiști sau mai-știu-eu-ce-iști, însă asta nu schimbă faptul că demersul recensământului este lovit de multiple vicii legale și este în mod cert nesigur în ceea ce privește siguranța datelor.
Ca și în cazul management-ului pandemic, Statul organizează acest efort sub foarte multe rezerve din punct de vedere legal: printr-un patchwork de OUG-uri și HG-uri, fără control măcar semi-decent din partea Parlamentului (adică reprezentanții noștri, ai populimii) și fără posibilitatea clară a cetățenilor de-a contesta demersul în instanță în conformitate cu art. 21 din Constituția României.
Desigur, mai sunt și alte aspecte precum amenințarea cu amenzi împotriva celor care refuză recenzarea. În practică, la precedentele eforturi de acest tip, amenzi s-au aplicat doar în cazuri extreme (precum luarea recenzorului la bătaie) – însă, după experiența milițieneasco-militară din pandemie, mai are cineva încredere că ”autoritățile Statului” vor fi la fel de rezonabile ca-n 2011 și 2001?!
O problemă de încredere
Statul spune (dar nu scrie!) că datele nu vor fi transmise unor alte instituții și vor fi prelucrate exclusiv de INS în mod anonimizat.
În practică, însă, datele sunt stocate pe serverele STS și sunt ”anonimizate” după cum am arătat mai sus: deloc.
Drept urmare, rămâne să vă hotărâți dacă e mai eficientă plata unei amenzi sau luptatul prin instanțe pentru restaurarea echilibrului legal.
Cei care se vor recenza (în oricare din cele trei feluri – de-acasă, de la centru ”asistat” sau așteptând recenzorul) sunt intens sfătuiți ca ulterior să formuleze o plângere la INS solicitând ștergerea datelor legate de indicatorul statistic unic (ISU) ca urmare a neanonimizării acestuia, precum și o sesizare la Autoritatea Naţională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal împotriva INS pentru practici care contravin regulamentului GDPR. Dacă o companie privată colecta datele în halul felul ăsta amenda era cel puțin cu 7 cifre!
În condițiile aspectelor identificate, eu o să aleg să nu mă recenzez. Dacă voi fi amendat, decid atunci. Poate contest amenda sau poate o plătesc. În ambele situații, este de preferat înscrierii într-o bază de date în mod inerent nesigură. Însă sunt dispus să mă răzgândesc dacă sunt adresate între timp îngrijorările legale și de securitate (ceea ce nu mă aștept să se întâmple, totuși).
La sfârșitul zilei, nu există un motiv rezonabil să am încredere în INS în mod special și în Statul român în general. Experiența de prin 2012 încoace îmi spune că e foarte sănătos ca statul să știe cât mai puțin, nicidecum cât mai mult.
Și nu, argumentele venite din Turnul de Fildeș al mediului academic care se raportează la o lume ideală nu mă conving. Argumente precum acesta, aduse de domul Ghețău (a cărui muncă strict pe subiectul pe care domnia sa e specializat chiar o respect în mod sincer):
La recensământ nu se înregistrează venituri ale populației, conturi bancare. Se înregistrează locuințele, la toate recensămintele din Europa, ele constituind o parte importantă a bogăției naționale a țării, care trebuie cunoscută. Ceea ce contează în mod prioritar este dotarea locuinței cu echipamente electrocasnice, sistem de încălzire, gaze, alimentare cu apă și canalizare și alte dotări pentru a cunoaște condițiile de locuit ale populației. Dacă cineva și-a făcut prin trudă și sacrificii una sau două locuințe pentru a le închiria, neavând ori chiar având o altă sursă de venit, de ce ar dori s-o „ascundă”?
Ei bine, da. Într-o lume ideală, așa e. Însă nu trăim într-o lume ideală – ci în această lume, din această țară cu acest Stat – unul securistic, iliberal și deseori acționând ilegitim și ilegal.
Într-o lume ideală, e frumos să cunoaștem la nivel macro condițiile de locuit ale populației – ca să știm ce ne mai trebuie. Sau cam unde să concentrăm resurse. Spre exemplu, dacă în calitate de antreprenor care vinde aparate de aer condiționat (exemplu la întâmplare) știu că în județul Sălaj sunt mult mai puține astfel de aparate decât media țării – poate mă duc și deschid o filială acolo. Sau poate trimit vânzători door-to-door.
Într-o lume ideală, dacă primul ministru află din recensământ că în județele Cluj, Bistrița-Năsăud și Suceava (din nou, exemplu la întâmplare) gospodăriile din mediul rural sunt mai puțin conectate la canalizare decât media țării – atunci primul ministru poate aloca fonduri mai multe acolo pentru a remedia problema (presupunând că e o problemă și presupunând că e un lucru bun – ceea ce în sine este o discuție politică nu statistică).
Însă, în lumea asta, cea de azi, uite chiar nu vreau să știe INS-ul prin date neanonimizate ce locuințe și pe unde am eu. Nu vreau să poată să-mi lege INS-ul numărul de minute vorbite la telefon de CNP-ul meu (ceea ce, apropo, chiar este posibil acum în conformitate cu HG 144/2022 și cu ceea ce știm despre cât de ”anonimizate” sunt de fapt datele).
”Da’ ce mă, ai ceva de ascuns?” e un argument venit din ticăloșie (în majoritatea timpului) sau din ignoranță și obtuzitate (în cazul domnului Ghețău și nu numai). Noi, populimea, nu trăim ca să-i livrăm date domnului Ghețău și mediului academic – și nici nu trăim ca să știe STS exact pe unde ne aflăm.
În plus, orice om chiar are ceva de ascuns. Cine nu-i de acord este rugat să-și instaleze programul gratuit Macrium Reflect Free și să-și cloneze hard-disk-urile. Fișierele rezultate vă rog să mi le trimiteți mie. Decid eu ce (și dacă) public. Dacă n-aveți nimic de ascuns, n-aveți a vă opune, nu?
Mediul academic și instituțiile statului sunt plătite de noi ca să ne servească pe noi. Or asta nu se întâmplă acum. Drept urmare, este nerezonabil să am încredere. Sigur, alții sunt liberi să aibă încredere – doar să nu vină să se plângă dup-aia.
Oricum, față de alte provocări extreme și curente la adresa societății românești în ansamblu și asupra individului, Recensământul Populației și Locuințelor 2021 nu intră nici măcar în top 100. Cu trei excepții, întrebările sunt la fel ca în 2011 și 2001. A dispărut o întrebare legată de dizabilitățile persoanelor din gospodărie și au apărut două întrebări legate de pandemie. Deci din punctul ăsta de vedere nu-i vreo mare sfârâială. De aceea foarte probabil acesta este și ultimul text pe care-l voi scrie pe subiect.
Însă problema legată de anonimizare și problemele legale identificate mai sus sunt suficiente ca eu să zic ”pas” la chestionarul INS-ului.
Așadar: Cum abordăm recensământul? Cu sictir. Căci tot cu sictir îl abordează și Statul. Atât.
Finally some more visible non-Leftists are willing to do what it takes: namely to compete and go on the offensive – not just occasionally, but all the time.
The last couple of weeks were quite good in this department: There is now a full fledged children’s right-wing entertainment complex that terrifies CNN (the same CNN that flopped CNN+, hehe) and Ron DeSantis imposes the correct policy against globohomo Disney.
Meanwhile, the glowing-in-the-dark case of alleged kidnapping plot of tyrannical governor of Michigan collapsed in court. With a bit of luck and a lot of work, she will collapse in November too.
In Europe, dozens were injured after an Allahu-Ackbar set of riots in Sverigestan. The “new Swedes” were deeply aggrieved that someone exercised his fundamental right to freedom of expression by engaging in a special operation of increasing the temperature of a Qu’ran.
In other news in Europe – the Russian MoD is whining that there are Romanian, Polish, American and Georgian mercs in Ukraine; the VP of Gazprombank got suicided in Moscow; the British government is trying hard to get its civil service back to work and Germany is trying to acquire floating LNG terminals.
But perhaps the most important event in Europe is the upcoming second round of the presidential election in France – where the people have a choice between secular Putinism with a skirt (Marine Le Pen) and pro-Islamic Putinism without a skirt (Emmanuel Macron). With a bonus that the incumbent was the biggest arms supplier of Russia from 2017 and until April 2022 (yes!) and is on record to wanting a Europe from Lisbon to Vladivostok (something so extreme that not even the Sberbank lady isn’t keen on saying it out loud). So, of course, we dedicate a longer segment to this event.
Meanwhile, the Saudi Crown Prince is trying to gauge the impact of sanctions against Russia so the Kingdom can then hedge the bets and an incident in Libya creates a bit more panic on the oil market.
In the far-east, the forced labour system in Nepal gets some attention via its victims working in the richer Gulf states; Japan is sending drones to Ukraine and then we take a longer time to discuss the health theatre in Shanghai.
And, finally, in Oceania, the plebs are finding out what we’ve been saying for almost two years: the sanitary fascism was not only useless, but in fact explicitly NOT recommended even by their own “experts” – yet the far-Left China-serving Regime in New Zealand went ahead and implemented anyway. New Zealand is that country whose citizens were better treated by the Taliban than their own government.
Meanwhile, 7 in 10 Aussies live paycheque-to-paycheque with no savings, the construction industry is about to collapse (in part thanks to sanitary fascism), and the regional security framework just took a boot in the teeth after Solomon Island’s security deal with China – negotiated and signed whilst the Australian regime was busy fighting with Novak Đoković.
These and other news are covered in this only episode for April as we work through other projects.
Îi mai țineți minte pe ăia care țopăiau ”muie PSD”? Eh, o parte din ei acum livrează – doar că de partea greșită a muii. E drept, niciunul n-a specificat vreodată cum vor livra muia – deci tehnic vorbind s-au ținut de cuvânt.
Guvernul măCiucă reînvine Casa de Comerț ”Unirea” – o instituție care a consumat milioane de lei pe lună inclusiv în ultimele 18 luni când nici măcar n-a pretins că vinde ceva sau că prestează vreo activitate. Inflația a ajuns și oficial la două cifre, confirmând revenirea în M – căci M vom tot lua ca rezultat al regimului țopăitor din 2020-2021 precum și a continuării doar semițopăitoare de azi.
Între timp, spitalele de psihiatrie se aglomerează cu minori din ce în ce mai tineri. Copii de 11 ani ajung acum pe antipsihotice în secții închise ca rezultat direct al isteriei din jurul tusei chinezești. Dar măcar n-a murit bunica. Sau a murit dar statistic cu vreo 10-12 zile mai târziu decât dacă Majoritatea era lăsată în pace. Pe fundal, și ministrul educației admite că ”școala online” este un eșec total pe absolut toate planurile. Tot undeva pe fundal rating-ul României (ăla cu care se lăudau ăia cu ”revenirea în V”) e pe la BBB-, adică în zona de gunoi. În curând și termenul de ”revenire în V” probabil va fi interzis pe motiv de putinism.
Ce face însă politicul? Păi trage pe nas. Viorica Dăncilă își încearcă din nou norocul într-un partid nou, Uniunea Sacul și Rucsacul trage Copium pe nas și-l propune pe Dăni Leț la CCR (ăla care vă zicea că nu e treaba voastră dacă fascismul sanitar e constituțional sau nu – important e că-i în vigoare) iar Partidul Niciodată Liberal se visează sus în sondaje. Ah, și la Timișoara se fac concursuri cu dedicație pentru USR-iști.
În segmentul ucrainean discutăm despre vizita programată a lui Csőlakű și a lui Cazzo la Kyiv. Am uitat să menționăm în episod că Ucraina nu are tratat de extrădare cu România – un aspect important în ceea ce-l privește pe Cazzo.
Tot în segmentul ucrainean discutăm despre focărimea care strică feng-shui-ul, despre epurările din FSB, problema germană dar și despre cum Bulgaria ar putea organiza din nou (pentru a 5-a oară în sub 2 ani) alegeri generale ca urmare a putinismului partidului socialist.
Între timp, în R. Moldova partidul Șor caută să ia o felie mai mare din segmentul radicalizat ca urmare a incompetenței regimului Sandu; în Ungaria ONG-urile globohomo iau amendă pentru nereguli în campanie iar Bruxelles-ul continuă asediul politico-financiar la adresa Ungariei și admite pe față că niciun popor prins în UE nu are voie să-și dorească altceva decât ordonă Sovietul Suprem.
Pe fundal, Sri Lanka intră în incapacitate de plată, se încălzește pe margine Pakistanul, Marea Britanie va trimite solicitanții de azil în Rwanda, focărimea se agită (predominant degeaba) în privința alegerilor din Franța iar OPEC își urmărește interesul spre disperarea evrosoyuzului.
Focile au focărit la auzul veștii că Orbán Viktor va fi în continuare premier la vecinul din vest. Aceleași foci îți dădeau block instant dacă întrebai de ce e Márki-Zay Péter prost în public. Asta dacă știau cine-i MZP. Pentru că în realitate ”opoziția unită” a pierdut alegerile mai mult decât le-a câștigat alianța Fidesz-KDNP. Un lucru nu tocmai surprinzător când candidatul scos în față a fost primarul din Ionești (Hódmezővásárhely) – un orășel pe Tisa ajuns de facto suburbie sau dormitor pentru Seghedin.
Așadar în primul segment discutăm despre alegerile din Ungaria – cu imagini și dovezi. Despre toți candidații – inclusiv cei care nu au intrat în Parlament. Cine sunt ei, de unde vin, ce au vrut, ce vor, de ce au rezultatele pe care le au, cum și-au formulat propaganda, cum a fost percepută de popor… adică facem ce n-a făcut Doza24 și restul Diviziei Presă de la noi. În peste o săptămână nu ne-am întâlnit în teren cu niciun ”presar” român. Dar toți presarii români știau ei exact cum stau lucrurile.
Apoi trecem la oile noastre: Inflația continuă să crească (aceeași inflație care era teoria conspirației acum nici 6 luni), despre aplatizarea lui Florin Cîțu (chiar un pic mai repede decât preziseserăm noi), despre miliardele de lei cheltuite degeaba în numele nostru de Regim în numele ”combaterii pandemiei”, dar și despre cât de sensibilă a ajuns opinia publică (formată predominant din babalâci acri) care se opărește foc pentru că niște adolescenți au gătit mici la școală.
Între timp, în Moldova e anul 2005 din România – adică descinderi spectaculoase (cu presă cu tot) ale directoratului ”anticorupție”. Desigur, descinderile doar în raioanele românești și pentru mare corupție de câteva zeci de mii de euro. De raioanele cu ruși în care se spală sute de milioane nu se atinge CNA-ul. Și lupta asta anticorupție are limitele ei, pe lângă faptul că-i prosteală pentru proști.
În Serbia Aleksandar Vučić a fost reales din primul tur – candidatul opoziției propunând doar pro-rusism cu ”anticorupție” în loc de ”prorusism standard”. Sârbii au vrut prorusism standard.
Între timp, a devenit halal să discuți în public, la cel mai înalt nivel, despre Problema Germană – o problemă pe care Europa nu vrea s-o rezolve. Elon Musk a devenit cel mai mare acționar la Twitter iar, în final, discutăm un pic despre ușa rotativă dintre Casa Albă și presa civilă privată și independentă din SUA. Așa, un pic să enervăm pe toată lumea.
It very rarely happens to find myself somewhat on the side of the establishment. Least of all on an international issue.
Last time I was on the side of the establishment neither the concept nor the disgusting real-life manifestations of luxury beliefs had not reached my country, yet.
Yet here we are, in 2022, as the establishment suddenly finds out that Ukraine exists, that Duginism is real (NPR link because in 2016 NPR readers were trolling me for talking about this) and that Germany is run by Putin’s useful idiots. All of these are topics that us, at Freedom Alternative Network (as well as our partners and friends in Germany, Slovenia, Sweden, the USA and, yes, Ukraine) have covered, shilled, explained and analyzed in great detail for years on end.
Just 56 days ago Facebook was banning me again for discussing Russian violence. Then 10 days later Russian violence commenced on a big scale and then Facebook said its kosher even to engage in sweeping generalizations against all Russians everywhere.
Suffice to say that I have a high interest in this conflict (which I’ve made known for years) in the direction of Ukraine eventually winning (or at least not losing).
With that said, this doesn’t change the fact that the so-called “Western culture” (a shell of its former self) approaches this in a way that not only seems crazy but it IS crazy. Luckily, Russian propaganda is not what it used to be. 2010-tier Russian propaganda would have a field day these weeks by simply repeating and mocking the myriad of absurdities done in or by the West since the commencement of the conflict.
When it’s “cool” to be pro-Ukraine
As it was the case with the pandemic (in which it became “cool” to behave like a fucking lunatic in public), it is now cool to behave, say and do things that no normal person would or should do.
The connection with the pandemic was also made by the establishment – of course, in Canada, the place run by Justin “I like China’s basic dictatorship” Trudeau where “studies have shown” that those who haven’t taken up the myocarditis-inducing experimental gene therapy clotshot are more likely to be putinists.
And then the HONKs just kept on pouring.
Under the eternal “we gotta do something” – a slew of stupidity in public was triggered allover the place.
Take the Waterloo Warbirds from Ontario, Canada. They could have organized an aviation show and donate some money for the accommodation of Ukrainian refugees. Or they could’ve encouraged people to enlist the Ukrainian Foreign Legion since Waterloo Warbirds surely attracts a lot of guys with military and combat experience – which is exactly the kind of people needed today.
What did they choose to do? Vandalize their own museum-worthy airplanes with the markings of the Ukrainian and Polish Air Force. Outstanding!
Surely Putin is going to surrender tonight! Or, at the very least, two Ukrainian refugees will be saved. Virtue signaling saves lives, dontcha know?
Or take Zürich Insurance Group Ltd. (ZURN) who could have made a good insurance offer to Ukrainian farmers (that would actually help not just the farmers, but many countries in the world!) since ZURN is one of the largest and best insurers of farmers in the world.
Or maybe they could’ve donated a sum of money for the relocation of the children evacuated from Mariupol. Or, why not, a sum of money to the Ukrainian Territorial Defense Forces.
Instead… their contribution is… removing the Z from their logo. I’m sure President Elenski [sic!] is now happier knowing that the whole might of the corporate power wielded by the Swiss insurer is put to the highly important use of purging a letter from their logo… What’s next? Banning the letter Z altogether?
Germany is one of the countries that is at fault for the invasion (in fact I would argue that Germany is indeed equally at fault as Russia is – since German weapons have continued to flow into Russia even after 2014). So in these circumstances they could have sent a lot of weapons to Ukraine (I mean functional ones – not just dumping its expired stockpile inherited from the DDR). Or they could have send some money. There are Polish corporations that contributed financially for Ukraine more than the German government. I’m just saying.
Instead, Germany is busy policing the wrong kinds of Zs in public. Yeah, that will help 👌🏻- I’m sure Putin is drafting his unconditional surrender speech as we speak after he heard that Z is haram in some parts of Germany!
Cluj Napoca, March 26, 2022 The message reads “No warrior” Likely the intention was to write “нет войне” (no war) – the slogan made famous by the Russian protesters in Russia.
Recently-renovated buildings allover Europe are being tagged vandalized with wrongly-written Cyrillic messages because surely the Ukrainian refugees in my hometown need to see wrongly written messages on clean buildings. Otherwise they would’ve never known that we really don’t like Putin.
Cluj-Napoca, March 26, 2022 Text reads: “Romanians are your friends”
The hundreds of volunteers available on the borders 24/7 and the hundreds of thousands of Romanians available in the support groups that offer quite literally anything to the refugees are not a good indication that Romanians are, by and large, being very friendly to our neighbors fleeing the horrors of war.
No, what we needed was graffiti about that!
And then there’s the relentless promotion of Volodymyr Zelenskyy to the point of selling Zelenskyy pillows (I wish I were joking) and turning the guy into a demigod.
Look, I won’t lie: I supported Petro Poroshenko in 2019 and I considered (and in fact I still do) that the Ukrainian people made a mistake voting not just with Zelenskyy, but with Sluha Nardonu party as well (a political party made up almost entirely out of amateurs). However, it is also clear (regardless of my opinion about Zelenskyy) that Volodymyr is living up to his position in a very honorable fashion (much better than anyone – including his own party – had expected).
With that said, the aggressive promotion of the guy everywhere is likely to turn against him at some point. Like all waves of emotion, this one shall pass too. And when it will (and it will!) – what will there be left? Because Zelenskyy needs the credibility and gravitas necessary after the war as well – when he will have to negotiate loans and investments and all sorts of arrangements that will be necessary for the reconstruction effort. But with all of the political capital spent now on needless promotion… this will be tricky.
You will also never convince any skeptic by calling a Putinist everyone who isn’t full of awe with Zelenskyy.
Nobody will be swayed by your Ukrainian flag on your profile either. Least of all if you’re one of those people who demanded that those who don’t subject themselves to experimental medical treatments should have their fundamental rights revoked. And no, pointing out the hypocrisy of the people shouting “freedom for Ukraine” while the same people were shouting “lockdown the unvaccinated” doesn’t make one a Putinist either!
Heck, one of the many reasons I support Ukraine is precisely because it treated the pandemic the way it should’ve been treated: without panic, without mandates and without hysteria. During the pandemic I’ve been to the country four times precisely for this reason. And I will continue to avoid certain countries and intentionally patronize others for many years to come because of their pandemic policies.
Also, the war isn’t ending earlier if you shout “Slava Ukrayini” against anyone who asks questions about Ihor Kolomoyskyi, or is skeptical about some numbers concerning casualties. Heck, you should assume that the numbers thrown around are inaccurate at least because you can’t properly evaluate casualties during an active war scenario but also because wartime disinformation is part and parcel of any war.
Yes, the word disinformation is a loanword from Russian itself. But the practice predates the USSR and the KGB’s black propaganda/active measures department. Heck, the word propaganda comes from the Vatican in the 17th century. Anyone pointing this out isn’t a “putinist” or “a war criminal” or an “anti-western shill” or whatever.
Also, someone pointing out how this crisis is being used to normalize being stupid in public is also not a “putinist”.
Théâtre Orchestre Bienne Soleure from Switzerland banned the performance of Thaikovsky’s Mazeppa “due to the current situation in Ukraine“. Mazeppa is an opera whose plot takes place in Ukraine and is about Ivan Stepanovych Mazeppa, Hetman of the Ukrainian Cossacks (kinda like the founder of the modern Ukrainian nation) and Vasyl Leontiyovych Kochubey a very rich Ukrainian nobleman and statesman who bankrolled the school(s) of thought that the Ukrainian nation of today take as reference point.
And then there’s the ban on Russian cats (including Russian breeds that have never been in Russia and have non-Russian owners).
Now look, I love the Ukrainian people. And I have 7 years of content to prove it. But I also have 7 years of public content to prove just how much I love kittens. What did those kittens do? Meowed in Cyrillic?
And then there’s the issue of 16 and 17 year old Russian and Belarussian minors who will be banned from playing hockey in Canada. I’m sorry, these boys were aged 8 and 9 (or some even younger) when the decisions concerning Ukraine were made in the Kremlin. There’s no way you can convince anyone who is not a loon that punishing children has anything whatsoever with #StandWithUkraine.
This is the problem when a legitimate cause becomes a “cool” thing: all sorts of people who until this morning (in historical terms) had no idea where Ukraine is on the map end up making decisions trying to “do something” when nothing was asked from them in the first place, and in the process end up doing more harm than good.
So what’s the problem?
Okay, so many in the West are being stupid in public under the emotional moment – since war in Europe hadn’t happened this century. Well, even that is wrong since Russia has been at war with Ukraine for 8 years, but let’s put that, too, aside for a moment.
The problem, however, is that potentially good energy, as well as resources are being spent on futile endeavors. And in the process many innocents suffer.
This war will not end tomorrow. Maybe even not next month. But it will end at some point. And Ukraine as a country and the Ukrainian people (including and especially the displaced and the refugees) will need a lot of help then too. At this pace, however, by the time the war ends, a significant proportion of Western societies will end up being indifferent or even outright hostile – not because of Russian propaganda/disinformation, but precisely because they’ve been saturated with excessive messaging from their own.
It is not normal to open a news website from a country that is not Ukraine and to find on the first two, three or four pages only news from/about Ukraine or Russia. Just like it wasn’t normal between 2014 and 2021 to open a news website from the West and see NO piece of news from/about Ukraine at all. Some balance is badly needed! But who even has the credibility for that anymore?
During the pandemic multiple institutions (including and especially media institutions) have burned their trust capital by publishing disdainful nonsense and outright lies that now, rightfully so, enough citizens are having a hard time taking the media seriously on anything.
Heck, in Romania, two guys who voluntered to help the refugees were still not convinced that the war is real. So they went all the way to Kyiv to check it out for themselves. Well, they did find out and, to their credit, didn’t freak out either. The bien-pensantsdu jour laughed at them but I didn’t. It’s how I function as well. Heck, in 2020 I went to Sweden to check the mountains of dead bodies that the media guaranteed will be there because Sweden didn’t engage in sanitary fascism like Italy did. Of course, no mountains of dead bodies were found so I deemed the media’s stories to be what they were: utter nonsense.
The problem is that most people can’t and won’t function like that. Few people would risk going to Kyiv just to see whether the war is real. Just like few people in 2020 risked flying to Sweden in the middle of an allegedly deadly pandemic wave. The pandemic wave was real, it’s just that it was nowhere near as deadly as the media claimed.
So now, when the media IS much closer to the truth than it was during the pandemic, les bien pensants are shocked to learn there are people who just don’t believe it.
Yes, I agree it is terrible to see people who deny real suffering provoked by the Kremlin upon people who’ve done nothing wrong to the Kremlin – but we should keep in mind that calling those people “putinists” won’t solve the issue. And the issue is that the West is a shell of its former self. Its leaders are weak, its institutions are not trustworthy and its media has lied so blatantly for so long that it will take years to build back the lost trust. And Ukraine doesn’t have years. Not to mention that almost nobody in the West is even concerned with this issue.
It also doesn’t help that the loudest ones for “the Cause” are those with zero credibility on the topic. Pundits and “stars” with de facto zero knowledge about this now have strong opinions on the geopolitics of this region.
To these people the situation is just another trendy story. The mess will still have to be solved by people with beliefs and values more similar to mine, rather than similar to Patricia Arquette’s.
Yes, Ukraine needs help, and Putin must be defeated. And of course the war is real. And of course some sanctions are warranted.
But if the West doesn’t seriously clean up its room, it will all have been in vain.
The West’s main advantage over the last century has been precisely its ability to engage in open debate and tame the passions of the publics thus preventing mass hysteria from enacting hasted decisions that could bite the society in the ass later on. The West is losing that important advantage (if it hasn’t lost it already). And that vantage point must be recovered.
There is some good news too, though: Ukrainians are not like that. They’re proving it on the battlefield as we speak but it’s easy to see it if you just speak to more than 10 Ukrainians. As a people, they’re built from a different “material”. They just don’t give up.
And the harshness even before the war (and even more so now) has forged a nation that will not look kindly on Western political correctness. In Ukraine, even those with PC/leftist values have been in the trenches against Yanukovich and then against Russia. Multiple times. And still are. Hard times create strong men. The West has had too much good times for way too long. And it shows.
Just before the war the very same Western media, that now calls you a “putinist” for discussing Zelenskyy’s acting career, was itself broadcasting Russian disinformation about Ukraine focusing its attention on political parties that never exceeded 3% but almost never talking about the very real harm caused by the Kremlin continuously since 2014.
Men wiser than me say that time heals everything. Which is true. But sometimes healing comes through disappearance. The Byzantines are a good example.
So instead of turning onto your fellow citizens for failing to say the right things on this crisis (or the next one) – it is much more important to turn to our institutions and “important people” and tell them to either stop being stupid in public or fuck off outright.
That’s it. Now I’m off to prep the trip to Hungary. Lots to cover from there too.
Throughout 2021, Kazakhstan has kept several objectives on the list closed and the last one opened in January 2022. With that said, Uzbekistan and Kyrgyzstan have essentially dropped the panic by August 2020 and have been operating as normal ever since.
In the meantime, Kyrgyzstan and Kazakhstan have been through profound transformations, as a result of popular uprising and other tectonic shifts in their societies – which makes them even more interesting politically today, than in 2020.
So in keeping with this tradition of gathering knowledge and wisdom and then delivering it to you as stories, we submit to y’all the proposal for a Central Asia Tour. The video above (made in 2019) goes into the details about the itinerary and the minimum things we expect to get from the tour. The only thing changed in the plan is the route. There is no direct flight from Hungary to Kazakhstan anymore so I’ll go via Istanbul.
This article is focused on the financial details. Not all expenses are thoroughly detailed – only those funded through the fundraiser. I have updated the prices to account for inflation and other changes that can be documented.
The biggest changes are in transport (fuel prices going up and inflation), in visa costs (now all down to $0) and unexpected expences (pandemic BS, basically – PCR tests etc., which in that area of the world are simply bribes).
Also, to please the donors who voted for this tour in 2020, I have decided to start the fundraising from the amount proportionate to those who voted in that direction back then.
So, without further ado…
For consistency, all expenses are converted in USD at the median exchange rate for the period between March 15 and March 21, 2022. This is also because all donations are converted to USD as it’s the working currency for almost all operations of this Network.
In places where there is price variation (e.g. trains in Central Asia) – the maximal option is listed. The list represents the minimum costs.
This number represents the absolute minimum in order for the tour to take place. The total cost will be somewhere in the vicinity of $4500 which will serve as the maximal threshold for this fundraiser.
Given past experience, even in worst case scenarios, the cost goes somewhere between the two extremes. Any excess will be redirected towards fulfilling the wishlist or towards funding another project in 2022 (possibly the Independence March in Poland in November).
Minimums and deadlines
The tour is due to take place sometime between in the month of August and it will last 25 days. This means that plane tickets should be purchased no later than May 15, 2022.
As such, if the fundraiser doesn’t reach to at least $1500 by May 10, 2022, the tour is cancelled and all collected funds redirected to other projects.
If the fundraiser doesn’t reach at least $2900 by July 15, 2022, the tour is cancelled and all collected funds redirected to other projects. Of course, if it will be $2790 on July 15, it will be fine. But too much leeway downwards will lead to cancellation – because by July 20, most of the housing should be booked and paid for already.
Anything beyond $4000, as well as any remaining shekel after the tour, will be redirected towards other projects or to fulfilling the wishlist.
The state of the fundraiser will be updated regularly on the main page of the website and semi-regularly on the Youtube channels.
If this convinces you, head over to the Donate page and pitch in. Every dollar counts!
Dușmanii civilizației (Germania, Rusia și leftiștii de toate tipurile) sunt sau vor fi curând puși în situația ingrată de-a se regrupa.
”Spețoperația” merge și nu prea, brusc se aude și până-n fundul sălii că de vină pentru acest shitshow este și evro-soyuz-ul (în special jumătatea sa vestică!) iar ”green deal” mai e la modă doar în Canada, o țară autocratică par excellence și condusă de un admirator deschis al Republicii Populare Chineze. În aceste condiții, cărbunele e din nou la modă, brusc nici SUA nu mai are bani de vaccinuri (că oricum nu mai are nimeni chef de povestea cu tusea chinezească, cu excepția lui Jurma) iar geopolitica aia dură e din nou la modă.
Printre deciziile dure se numără și asta: ce va face imperiul cu Juan Guaidó? Imperiul are nevoie de petrolul venezuelean, dar tot imperiul l-a ”recunoscut” pe Juan Guaidó drept câștigător al alegerilor din 2019 și nu pe Nicolás Maduro. Dacă-l aruncă pe Guaidó sub autobuz, ce vor mai valora garanțiile americane pentru Svetlana Țihanovskaia (acum în exil) împotriva lui Lukașenko? Dar alte garanții pentru alți lideri de opoziție (prezenți sau viitori) care caută să dărâme regimuri represive?
În segmentul dedicat războiului citim Komsomolskaya Pravda care, spre surprinderea tuturor (inclusiv a Kremlinului) a publicat ceva mai aproape de adevăr (preț de câteva minute). Tot în același segment citim un interviu din prima linie, discutăm despre țările europene (în special Franța, Germania și Italia, în ordinea asta) care au livrat armament Rusiei deși ne jucăm de-a sancțiunile de vreo 8 ani, dar și despre provocările din Transnistria și cum se vede situația din Găgăuzia.
În alte știri, PMP l-a exclus pe Cristian Diaconescu; PNL a finalizat fuziunea cu ALDE; USR se face că legiferează; o deputată vrea să oblige instituțiile să scrie corect în limba română; Cîțu vrea remanieri; presa dă știri în cheie panicardă despre evenimente care sunt de fapt recurente; în Bulgaria turismul depășește cifrele din 2019, iar în Franța stânga și dreapta ”mainstream” se fac de băcănie în campanie.
Acestea, dar și alte știri sunt discutate în episodul în care introducem și mascota – Doctor WikiPedo. Un episod filmat în condiții de constrângeri temporale și mai scurt decât de obicei dar la fel de dens. Ah, și în pauze propagandă electorală ungurească – așa ca să intrăm în vibe cum trăbă.
Since Putin rolled in the tanks, the world now moved to Eastern Europe. Not just in the sense that everyone has an opinion about Ukraine, but in the sense that suddenly most societies on Earth have to adopt at least one Eastern European feature or defect. And it’s happening at remarkably fast pace. So here’s the news for this episode and in parentheses we’ll put the year and the Eastern European country when this happened in the past.
Over 60% of Americans support limits on K3 lessons on sexual orientation and gender identity (Hungary, 1919) on the backdrop of an American legal system slowly taken over by militant communists (Romania, 1949) and all while Disney announces plans to oppose Texas’ move to criminalize those who mutilate children under the guise of “gender affirming care” (okay, this never happened in Eastern Europe – we were never THAT messed up).
Meanwhile, the US Senate is ready to confirm a SCOTUS judge that is a bit too liberal on sex offenses (she does have a point from time to time but she also goes way too far, too often – kinda like DDR’s approach in the 1980s).
Apparatchiks from “public health” whine that their “work” of curbing everyone’s freedoms isn’t appreciated. In fact, those pesky peasants (formerly known as free citizens) have the audacity to criticize the Stakhanovism of the enforcers of sanitary fascism and want legal measures against the plebs who talk against the apparatchiks (Romania 1952; Poland 1980). On the background, the apparatchiks raid schools to check muzzle compliance on two year olds (Romania 1978).
Energy independence has always been a topic in Eastern Europe – but now suddenly the rest of the world is discovering it too.
Meanwhile in Italy the unions support Russia by sabotaging Italy’s weapons transports to Ukraine; more and more people are proven to have died as a direct result of the myocarditis-inducing clotshot even as the government claims the clotshot is “safe” (all drugs given en-masse in Eastern Europe under communism were subjected to the same policy of censorship, lies, statistics and dismissal of victims).
The reverse is kinda true too. In Eastern Europe discussions are now about gun rights (which only Americans have properly solved), territorial accords (in Bosnia), and mass boycotts and protests against the companies who continue to support the Russian Regime (which is a first in Eastern Europe).
Egypt fixes the price of bread (Eastern Europe 1948-1989), South Korea elects a hawkish anti-feminist president (Poland 2015-present), property developers in China fail to meet their audit (Eastern Europe, 2009), Kazakhstan is bracing for democratic reforms and moving away from a president-centric autocracy (Eastern Europe 1988-1991), Saudi Arabia mulls accepting yuan for its oil and Germany seals a deal for LNG with Qatar.
In Oceania, the Australian government tries to increase its energy output but it’s prevented by eco-Marxist and other far-Left groups (Romania, 2022) and in New Zealand the government denies there is a mental health crisis despite skyrocketing numbers of adolescents on anti-psychotics as a result of the tyrannical Regime over a cough. Also in NZ, the police is being given hell for not being tyrannical enough against the populace that sought its freedom over the past month (kinda like in Romania in 2012 and 2018).
A long, robust episode, properly tagged so you can easily find the topic of interest. Just enough to last for while we’re in Hungary/UAE.
