The time has come for the South-East Asia Communism Tour. In fact, when you’re reading this I’m already in a train somewhere between in Hungary trying to reach Budapest. Since I devised the plan for this, MÁV Start decided to become worse. But that won’t be enough to change the plans fundamentally.
Every time I do these trips, there’s trade-offs associated. Should I spend limited time editing and attempting to upload videos on the fly or is it better to hoard as much footage as humanly possible and then slowly deliver them upon return? There are arguments in favor of both practices and usually some balance between them is preferable.
This time around, however, the choice has been made for me: The Internet connection in both countries is far from ideal, the roaming fees are straight-up criminal and the local networks aren’t to be trusted with sensitive data, due to the proximity to the CCP. As such, we’ll go with the auto-pilot option for the channel and minimal communications.
Upcoming videos on the English language channel. All times of publishing are 1PM Romania time.
Tomorrow, the first episode from the new season of Beciul Propagandei comes up. The first three episodes (as well as episodes 15 and 16) of the new season are in English. After that, comes a new episode from the Central Asia Featured Series which, unfortunately, couldn’t get to finish in the original timeline. One of the reasons is explained exactly in that episode. Though, again, slower release is not tragedy.
Ce urmează pe canalul în română. Publicarea la ora 13:00
Similarly, on the Romanian channel I have scheduled content for publication. This Sunday the podcast slot will be replaced by a video on a political scandal that adds new information that the press forgot to mention, and then, in due order, episodes 4, 5 and 6 from Beciul Propagandei will be coming weekly every Thursday.
Ways of contact
Nearly all of the senior staff is busy in the next 70 days or so, therefore contact will be limited. Certainly no Telegram (I mean, you can try, but no answer will be default).
Even so, I have dedicated a ticket for periodical internal announcements and emergency comms. If my direct attention will be required and can’t be postponed, the internal IRC server is also an option.
Anything that can wait, should be forwarded via e-mail or the Contact page.
Așa cum am prezis în ultimul podcast, Uniunea Sovietizăm România a intrat în fibrilații pentru că primarul din Câmpulung a îndrăznit să spună ceea ce majoritatea absolută a românilor gândește.
Există o oportunitate politică în următoarele 18 luni pentru a aplatiza dileala LGBT în frumoasa noastră țară pentru minimum un deceniu, dacă nu și mai mult. Această oportunitate nu e chiar pasă în fața porții goale, dar foarte aproape de situația ideală.
În rândurile următoare Canapeaua oferă niște date mișto de folosit.
O idee extremistă
În retorica publică nu trebuie să lipsească deloc cuvântul extremist. Orice idee (că-i „parteneriat civil”, că-i ghei merigi, că-i orice cu tranși) trebuie etichetată în bloc drept extremistă întrucât chiar este.
În martie 2001 exact zero țări din lume aveau ghei merigi. În 1983 nici măcar vasta majoritate a ONG-urilor și grupurilor explicit LGBT-iste nu susțineau noțiunea de ghei merigi considerând-o o tâmpenie sau în orice caz un subiect irelevant. 1983 nu e în preistorie, ci acum 40 de ani (adică aproape de mediana de vârstă a votanților din România).
În noiembrie 2023, cel mult 17% din populația planetei locuiește într-o țară în care o asemenea idee extremistă și marginală a ajuns lege.
De altfel, ghei merigi nu e populară nici măcar în cele mai progresiste locuri de pe planetă. În California, această idee extremă a picat la vot și în martie 2000 și în noiembrie 2008. Californienii l-au vrut pe Al Gore (ăla potrivit căruia New York-ul azi nu mai există de la claimăt ceingi) și l-au vrut și pe Obama (cu cea mai mare margine din istorie, peste 60%) dar sub nicio formă nu au vrut ghei merigi.
Ba chiar și acum, în 2023, statul nu a ratificat Obergefell (deși democrații au supermajorități în ambele camere în legislatura statului) și nu e deloc sigur că votanții vor fi de acord. Ghei merigi este o idee extremistă chiar și pentru California.
Ca fapt amuzant, au existat și în California două Lasconi – rep. Sonny Bono. Deputatul republican a fost instrumental în blocarea unui proiect de lege pe ghei merigi în 1996 deși fiică-sa e lesbiană. L-a durut drept în supapă și a murit politician.
Referendumul din 2000 a fost organizat de senatorul Pete Knight a cărui fiu era pidosnic. Fii-su a făcut campanie împotriva lu’ tac’su și împotriva măsurii (Prop 22 – care interzicea orice recunoaștere legală a cuplurilor homo). Votanții n-au fost impresionați și au votat cu 61% în favoarea măsurii de-a-și păstra statul liber de astfel de idei marginale, crețe și periculoase.
Drept urmare, când v-o mai servește câte-un NPC pe-aia cu ”e de bun simț în anul curent” – amintiți-i că nu e deloc de bun simț. O idee sub care trăiește doar 17% din populația planetei și cu care e de acord mai puțin de 7% din populația planetei nu e de bun simț – ci o idee extremistă, radicală, marginală și demnă de dispreț. Desigur, asta dacă discuția cu NPC-ul are loc în public cu o audiență neutră.
Reminder: Nu intrați în dezbateri dacă nu există o audiență. Scopul dezbaterii e să demonstrați că oponentul e nebun sau extremist.
Aceeași atitudine trebui adoptată și în privința așa-ziselor „parteneriate civile” din simplul motiv că nu există nicio țară care a trecut de la normalitate la extremismul ghei merigi fără „parteneriate civile”. Conform principiului îi dai nas lui Ivan ți se suie pe divan, ambele idei trebuie tratate cu același sictir și aceeași intransigență.
Desigur, pentru succes retoric, se poate folosi și dispozitivul următor:
Constituția actuală definiește familia drept căsătoria liber consimţită între soţi, însă nu specifică și câți soți. Susțineți căsătoria în 3? Sau în 14? Dacă nu, de ce? Nu cumva drepturile poligamilor sunt încălcate de această Constituție reducționistă?
Insistați ca NPC-ul să răspundă. Nu-i permiteți să schimbe subiectul.
Milton Friedman ne învață că pentru a demonstra absurditatea unei idei, cel mai bine e să o ducem la extremă. Drept urmare, dacă actuala jurisprudență CCR și actualul Cod Civil sunt ”homofobe” așa cum reclamă activiștii, atunci care e principiul limitativ? De ce doar liberalizarea căsătoriei între două femei și nu a și a celei între 7 femei. Sau 4 femei, doi bărbați și un câine? De ce nu?
Extremiști susținuți de Rusia și China
Gheismul nu se contracarează doar demontând ideile, ci și demontând oamenii.
Nu e niciun secret pentru nimeni că fondatorul și președintele MozaiQ (cel mai vizibil vector de activism gheist din România) este pro-rus. Însă acest fapt nu este larg cunoscut între oamenii care nu mănâncă politică pe pâine.
Drept urmare, în orice discuție în public, trebuie reamintit în mod apăsat acest lucru. Iar în cazul scuzelor cu ”aia era acum 6 ani” trebuie reamintit că și Elena Lasconi a fost executată politic tot pentru o opinie de acum aproape 6 ani. Opiniile de-acum 6 ani fie nu contează (caz în care USR e un partid de cretini), fie contează, caz în care Levente Viski reprezintă un agent străin în sensul legii americane și un pericol la adresa siguranței naționale.
De asemenea, pornind de la Viski, orice LGBT-ist trebuie mânjit cu eticheta de pro-rus întrucât nu l-a denunțat în acești ani pe cel mai vizibil vector al așa-zisei comunități. Cine se-aseamănă se adună. Dacă un lider necontestat din așa-zisa „comunitate LGBT” este pro-rus, înseamnă că activismul LGBT este cel puțin indiferent față de subiect, dacă nu chiar direct susținător al regimului de la Kremlin.
Mai apoi, MozaiQ a avut în 2022 un exercițiu financiar de circa două milioane de lei – din care mai puțin de 10% cotizații voluntare ale membrilor. Altfel spus, 90% din bani nu vin de la cetățeni români care doresc să sprijine activismul gheist, ci de la entități obscure (unele chiar direct oculte) străine, demonstrând încă o dată caracterul marginal și străin de România al acestei cauze extremiste.
21 octombrie 2023, Piața Universității, București
Nu trebuie să lipsească din discurs nici partea în care LGBT-iștii sunt susținători ai mișcării teroriste Hamas (susținută de Iran, aliatul rusiei).
Conform sondajelor, cel puțin 2/3 dintre cetățenii României consideră că Israel face foarte bine atacând Gaza iar peste 80% dintre cetățenii României consideră Hamas drept de foarte mare porc. Prin urmare, faptul că LGBT-iștii se lipesc voluntar de „cauza” palestiniană trebuie exploatat la maximum și fără nicio jenă. A fi LGBT-ist înseamnă a susține Hamas și dușmanii civilizației. E simplu.
Reamintim tuturor că unul dintre cei mai vocali politicieni care susțin cauza gheistă este Iulian Bulai, de la USR – un om cu școala făcută la Partidul Comunist Chinez. Vedeți voi, China și Rusia sunt foarte bucuroase să susțină asemenea extremisme în Occident din motive evidente.
Groomeri
Asociația ACCEPT, celălalt vector de activism gheist din România, își pune pe prima pagină pe site, cu mândrie, la TGEU – o instituție extremistă care-și propune să faciliteze castrarea copiilor. Căci asta înseamnă în practică „drepturi pentru transgenderi” după cum am văzut deja în SUA, Canada, Marea Britanie, Suedia sau Finlanda (ultimele trei începând deja să ia măsuri pentru a aplatiza situația).
Grija principală a TGEU, dată de primul articol de pe prima pagină de luni bune, este discriminarea față de transgendări în Ucraina. Deci nu faptul că oamenii sunt bombardați de un stat agresor fascist – nu, aia nu contează. Ce contează e că Bohdan se crede Oksana și-i sunt rănite sentimentele când cumpără latte pe Hreșceatik.
Asociația ACCEPT nu își publică finanțele însă luna aceasta termină un proiect de aproape un milion de euro în care, în parteneriat cu Ministerul Public (!) și-au propus să educe spele pe creier 280 de magistrați, 160 de polițiști și 40 de angajați ai autorităților publice. Banii au venit de la țări non-UE – ceea ce în sine trebuie considerat suspect și atacat vehement ori de câte ori se ivește împrejurarea. Această situație trebuie folosită și în discuțiile despre necesitatea unei legi a agenților străini.
Tot ACCEPT derulează proiectul educațional ”Un liceu fără discriminare” (buget secret, finanțator necunoscut) în care sunt recrutați (engl. groomed) tineri ca-ntr-un cult religios. De altfel, activismul gheist, când nu este grift, este un cult sectant și a cam venit vremea să fie tratat ca atare.
La cursurile promovate de ACCEPT sunt învățați tinerii despre cum să se castreze, cum să practice cross-dressing-ul, cum să eludeze protecțiile oferite de lege minorilor spre a-i proteja taman de acești groomeri și, desigur, cum să-și renege familia și comunitatea spre a deveni goarne extremiste precum fiica Elenei Lasconi.
Finanțări
Pe lângă idei și oameni, esențial în contracararea gheismului este atacarea surselor lor de finanțare.
Spre exemplu, în anul 2020 cel mai mare finanțator (peste un sfert din buget) pentru MozaiQ a fost Ministerul Culturii. Adică Bogdan Gheorghiu în guvernul Ludovic Orban, coleg de guvern cu Raluca Turcan (studii la Moscova).
Toți politicienii din acel guvern vor încerca să vă câștige votul. Nu uitați să-i întrebați și despre acest aspect. Mai ales dacă subiectul ajunge unul electoral (și probabil va ajunge).
Tot la MozaiQ vedem cum Ambasada Olandei le este sponsor frecvent. Știți voi, aceeași Olandă care mereu are ceva de obiectat împotriva României, deși Olanda este în sine un narcostat violent în care nici elita țării nu e în siguranță din cauza împușcăturilor și asasinatelor la comandă ce au loc în mod frecvent în civilizata Olandă – o țară care a avut și partid al pedofililor și în care sunt distribuite la liber manuale despre cum să corupi copii.
Vedeți voi, în Olanda e ilegal să spui că marocanii comit extrem de multe infracțiuni (instanța te condamnă chiar și când recunoaște că ai dreptate și vii cu statistici colectate chiar de guvern!) însă e perfect legală distribuția de astfel de materiale (confirmată de aceeași instanță). Ei bine, ambasada aceleițări finanțează gheisme la noi. Și treaba ta, a celui care citește, e să te asiguri că toți din jurul tău știu asta.
Pe lângă ambasada Olandei, să remarcăm câte surse din bani publici directe și indirecte merg către gheisme: EEA Grants înseamnă bani publici. ILGA înseamnă bani publici cu manta (guvernele trimit banii la Comisia Europeană, Comisia dă bani la ILGA și apoi ILGA dă bani la gheiștii preferați).
Vin alegerile europarlamentare. Este cazul să folosiți asta!
Nu trebuie să ne scape nici faptul că activismul gheist este profitabil la nivel personal. Asociația MozaiQ are maximum 8 angajați (presupunând că toți cei pe care-i listează cu nume și prenume îi și plătește). Conform propriilor declarații, în 2022 au cheltuit aproape 800,000 lei (peste 40% din buget) pe salarii și încă 550,000 pe „colaboratori și prestări servicii” (adică tot salarii dar pe PFA, drepturi de autor și alte optimizări fiscale).
La un calcul simplu, fiecare angajat al MozaiQ a încasat minimum 8200RON brut lunar cu titlu de salarii în 2022. Nu e rău având în vedere că activitatea totală e maximum 3 luni pe an – în speță organizarea ”festivalului” lor și distribuitul câtorva broșuri.
Întrebarea se pune: Ar mai fi acești oameni atât de relentless cu cauza lor extremistă dacă nu ar fi plătiți să facă doar asta toată ziua?
Oamenii normali întreabă des: ”Bă nene da’ ăștia n-au treabă pe acasă?”
Și e de datoria ta să le răspunzi, să-i informezi: ”Nu, n-au treabă pe-acasă căci ei sunt plătiți de organizații care te urăsc pe tine pentru a te bombarda cu propagandă și injurii până taci și nu te mai opui agendei lor totalitare, periculoase și, mai ales, străine de interesele tale și ale poporului român.”
Folosirea în practică
Cunoașterea acestor lucruri e inutilă dacă nu împarți privilegiul și cu alții. Și nu doar în online!
Spre exemplu, dacă ești student(ă), n-ar strica să bați la cap ANOSR să explice în public de ce este partener în griftul MozaiQ. A fi partener cu o organizație condusă de un pro-rus este o acțiune ce trebuie justificată în public, nicidecum acceptată ca o simplă stare de fapt.
Aceeași întrebare și pentru organizațiile studențești ASC-UB, ASPSE, AS-SAS, AUMAM, SSMB, AIESEC, ASB, ASUNAB și ASPS. Niciuna dintre acestea nu au justificat încă motivul pentru care se asociază în public cu un grifter pro-rus PSD-ist și militant al unei cauze extremiste și străine. Poate ar fi cazul s-o facă?
Sunt oare toți studenții chimiști de la UB gheiști sau fani ai prorusismului și PSD-ismului lui Viski? Dar studenții de la medicină de la ”Titu Maiorescu”? Asociația reprezentativă a lor e mândru partener MozaiQ. De ce? Studenții pe care cică-i reprezintă știu asta? Și dacă da, sunt ei și de acord? Let’s explore!
Mai apoi, Muzeul Național de Artă Contemporană (al cărui sediu este în Palatul Parlamentului!!!) este partener MozaiQ. De ce? Acest muzeu se prezintă el hip așa de-a-i zice că-i muzeu privat dar nu e. E o instituție pe bani publici (exercițiu financiar de 9 milioane de lei în 2023) cu venituri proprii ridicole (traducere: nimeni nu vizitează muzeul). Mai exact, de ce o instituție pe bani publici este parteneră cu un ONG fondat și condus de un pro-rus PSD-ist extremist? Let’s explore! Legea 544 e prietenul vostru. Dacă o lege spune că fiecare scrisoare primește un răspuns, trimite 100.000 de scrisori!
De asemenea, nu uitați să vă informați toți prietenii țigani despre faptul că Uniunea Civică a Tinerilor Romi din România, Romani Criss și E-Romnja – organizații care se dau cu curu’ de pământ că nu mai pot ei de cât suferă țiganii în România – sunt mândre partenere a MozaiQ. Știu oare țiganii din România că cei care griftuie bani în numele lor sunt împotriva familiilor lor? Let’s explore!
Esențial pentru succesul proiectului politic enunțat la început este izolarea gheismului (și deci a activiștilor) de finanțare, de prieteni și de parteneri credibili. Vorba poetului: Alege ținta, personalizeaz-o și polarizeaz-o. Taie-i rețeaua de susținere și izolează ținta de simpatie. Atacă oameni și nu instituții, căci oamenii dor mai repede decât instituțiile.
Și tot vorba poetului: Oricând este posibil, ieși din aria de expertiză a dușmanului. Caută mereu metode de-a crește nesiguranța, nervozitatea și incertitudinea.
Altfel spus: Nu intra în dezbateri cu gheiștii ca să (le) demonstrezi că intersecționalismul e o tâmpenie. Sau, dacă o faci, nu o fă în termenii lor. Fă-i direct putiniști (căci chiar sunt), fani ai terorismului (căci chiar sunt), minioni plătiți de străini pentru a promova agende extremiste (căci e adevărat) sau griftări (căci și asta e adevărat). Nu vă lăsați antrenați în discuții de tipul ”tu cum ai face?” – respingeți astfel de conversații ca fiind ilegitime ipso facto. E bine cum e acum nu trebuie făcut nimic – în discuție sunt ideile ilegitime și extremiste promovate de dușman.
Dacă intri în dezbateri cu gheiștii, mereu ajustează discursul la audiență. Căci scopul este să demonstrezi că gheistul e toxic și însăși dezbaterea cu el este ilegitimă pentru că el personal este ilegitim.
Și invers: când atacați instituții (precum ANOSR; Muzeul de Artă Contemporană, etc) căutați să aflați repede nume și prenume și apoi mutați cât mai rapid focusul de pe instituție pe persoană. Nu ”asociația studenților chimiști” e parteneră MozaiQ ci un anume fost/actual președinte cu nume și prenume a decis să lege studenții de un pro-rus PSD-ist.
Dacă sunteți membru într-un partid care nu se numește USR, dați acest ispisoc mai departe la voi în partid. Puneți întrebări. Puneți presiune. Căci, vorba poetului: Puterea nu este doar cea pe care o ai, ci și cea pe care crede dușmanul că o ai. Puterea este derivată din numărul adepților și din bani.
Dacă vă aflați într-o instituție publică (de exemplu poliție, magistratură, școală, primărie sau deconcentrat), căutați germenii acestei ideologii la voi în instituție. Și dacă o găsiți, nu ezitați să faceți valuri. Dacă nu puteți, adunați ce informații puteți și scurgeți-le numaidecât pe Internet. Gheiștii deseori acționează ca celule teroriste în secret și mai mereu le poate fi stricat griftul dacă apare în public la momentul nepotrivit.
3531732 (trei milioane cinci sute treizeci și unu de mii șapte sute treizeci și doi) de cetățeni români au votat în favoarea modificării articolului 48 din Constituția României în mai 2018. Dacă 1% dintre aceștia aplică cele scrise mai sus pentru următoarele 16 luni, subiectul leghebete este aplatizat până în 2030-2035 cel puțin.
Dușmanul nu sunt diliii zgomotoși de pe Internet – ci activiștii plătiți regește și dotați cu bugete de milioane cu care mută oamenii între orașe pentru a face să pară că-s mai mulți. Nu sunt. Sunt maximum 1000 de oameni bine organizați și foarte bine plătiți. Aceia sunt dușmanul.
Pas cu pas, ce le-am dorit PNL-ului se și întâmplă căci, a fi prost în public ca politician are și consecințe – chiar dacă internetul și spațiul public în general e plin de goarne menite să te convingă că ești singurul care crede astfel.
Atât la PNL cât și la USR, morcovul e cât stâlpul de telegraf și, cel mai dulce e faptul că fix cei mai preocupați de „sănătatea” noastră acum nici 2 ani simt acum pe pielea lor cum vine mătura. Alles gut!
În alte știri, județul Vâlcea este unul din marii câștigători ai ultimului deceniu – urcând economic de la un județ de pluton, ba chiar sub media națională, în 2013 până peste mult-prea-lăudatul Bolojanstan (Bihor) – totul prin muncă și văzut de treabă. Intrăm mult în cum s-a schimbat fața economică a județelor României care nu se ”văd” în presa noastră hipercentralizată.
Firește, tot în acest episod intrăm și în subiectul plăților peșin, un subiect asupra căruia Regimul, din nou, a subestimat cât de important este pentru populație. Avem vești bune pe subiect precum și metode de-a contracara propaganda foarte slabă din direcția Regimului și a grifterilor digitali – reamintindu-vă totodată că nu există nicio persoană de bună credință care să argumenteze poziția lui Ciolacu/PSD pe acest subiect.
Spre finalul segmentului intern intrăm puțin și în abordarea Statului asupra subiectului Hamas – o abordară mai bună decât era de așteptat, și cu câteva surprize plăcute și din zona soborului mediatic.
În segmentul geopolitic discutăm despre tentativa de pogrom de la Mahacikala, ultimul sondaj Levada pe subiectul războiului, ping-pong-ul mediatic din Moldova, ce vrea Sultanul dar și de ce Stânga occidentală este așa de mare fan al mișcării islamo-fasciste Hamas.
În fine, în știri externe discutăm despre situația economică din Europa și cum Uniunea Europeană e ocupată din nou cu nutreț (la fel ca-n 2008-09). Principalele preocupări la Bruxelles sunt sticla de Coca Cola, organizarea de festival de film la Moscova(!), portofelul digital și, desigur, datul de bani pentru Hamas.
Spre final intrăm puțin și în calculele din Argentina dar și într-un subiect ignorat total prin Europa – faptul că două țări s-au apucat de deportat afgani cu milioanele, arătând nu doar că se poate, dar și că în afara bulei occidentale toleranța pentru allahuackbareală în public rămâne redusă chiar și în țări musulmane.
Un episod mai lung, cât să țină pentru săptămânile de pauză ce urmează.
During the 207th episode of the Romanian-language podcast, right after switching to paywall-only content, I have announced the death of the “background” camera. It is the same background camera we used during the World Sofa Report series and the first episodes of Occasional Podcast. It’s also the same camera with which I did the 2016 Ukrainian tour and the 2017 Sweden tour. It also accompanied me in 2018 during the Albania and Israel-Jordan tours as secondary camera, before retiring it to studio-only.
Since then, it served as front-camera for nearly all of the Sofa videos from 2018 till 2023.
In short: This camera worked a lot. And its impending demise is, in a way, an emotional moment.
Background
I bought it from the first large donation in January 2016 (7 months after the début of the English language channel) and it replaced the webcams used in the early days.
I said in the podcast that it cost $1000. To be more precise, it was $860 but once adding the first semi-pro tripod, backup batteries and other accessories, the final cost was indeed around $1000 – a big price for today’s standard some would say, but just slightly above average for those times and also in line with my practice since 2003 when I started working with video: Buy more expensive and more durable because you’re too poor to afford cheap stuff.
In principle, this camera lived its days. Even today this model is quoted by Sony RO for 1400 lei (~$300), even though it’s a camera launched in 2015 and considered rather pasée for the current year. The reason is simple: It’s a resilient device, built not to impress, but to last.
In the time that passed since the videotaping, I took a closer look at it. The defects are multiple and systemic: mechanical (the card reader and the mechanism that moves the lenses), software-related (I already edited its software three times in order prolong its life; I’ll try it for the 4th time but I’m not optimistic), and processor-wise (even when the software and the mechanics don’t fail, the electronic command is delayed causing the whole ensemble to freeze and only hard reset unfreezes it).
With this in mind, now that I know its new(er) defects, I am confident that I can suck more life from it for another podcast (next week) and maybe another 2-3 podcasts just enough to wrap up 2023.
Either way, given that I am soon leaving to Asia for the Killing Fields Tour, there’s not enough time to find a physical store to replace it and it’s risky to order one because any “minor” delay means I’m not getting it in time and get myself into further troubles (getting refunds or paying extra for storage for a month until I come back, yadda, yadda, yadda).
Solutions at hand
Solution #1: the fastest solution is to do nothing and then buy one of the same class but cheaper upon return (cost: about $200)
Solution #2: Try to find one of the exact same model and get to status quo ante as soon as possible (cost: about $350, realistically)
Solution #3: Turn January 2024 in a new jump in quality and technology on the Sofa
The FDR class has things that I’m missing now such as:
proper night-mode (excellent for protests, campaign events, etc.)
camera with microphone port (meaning to be able to plug the mic/lavallier straight into the camera and start filming – this would also reduce editing time for street videos/interviews; not to mention the preparation time at least for some of the videos)
headphones ability – this would lead to reducing loss of sound and other impurities you and I sometimes had to bear with to zero. If I’m able to detect problems while I’m videotaping, I can fix them on the spot and prevent disappointments from occurring in the first place, let alone them making their way into the final cut.
Solution #3 would not fix all of the problems that plague the video workflow, but it will solve some of them (especially some of the very visible ones, given that the 2024 elections in Romania will probably make international news and we’ll need to provide quality coverage).
Besides, this exact camera has been on the Wishlist for 4 years and, in fact, it has gotten more expensive (almost 50% more expensive today than 4 years ago even though inflation wasn’t that high).
Realistic cost: $900 (+/- $40 depending on how lucky I will be at the moment when I place the order)
While it is, in the end, up to me, I am putting this message here, instead of the internal system because I want to collect slightly wider feedback than just the Donors’ Circle. At its extreme, I could simply drain the whole emergency budget and top it off from my pocket and just get over it.
But it is not an emergency, although I will want this issue settled by the end of January 2024 and, if it’s not obvious, I do prefer the 3rd solution, because it’s been almost 4 years since we haven’t implemented a visible change.
This is not a proposed change to bring more bling (as it was made clear to me by y’all that you don’t insist on 4K@60fps videos) – but a change to streamline the processes behind the scenes and open up new opportunities for coverage in the year(s) to come.
Știți când faceți popcorn și, spre final, când vă gândiți să opriți focul, se mai detonează câte-o boabă la care nu vă așteptați? Eh, cam așa a fost climatul în ultima lună, și în special după 7 octombrie. Așé ce s-or detonat tăț’ de numa’ numa’. Și la noi și mai ales mai la vest – și în proces demonstrând cu public lucrurile spuse de noi de-a lungul anilor despre puroiul ignora(n)t din zona Stângii.
Pentru a demonstra o parte din aceste lucruri, un corespondent a mers la shitshow manifestația pro-Hamas pro-palestiniană de la Bükreș.
Altfel, episodul este unul tipic de pre-campanie – urmărim ultimele zvonuri, surse, bârfe și fake news declarații politice din toate partidele parlamentare care, ușor-ușor încep să-și definitiveze listele pentru primele două rânduri de alegeri din 2024.
Tot segmentul intern discutăm multișor despre CNCD care are în față un caz de tip ”bake the cake” – cu o activistă de extremă-Stânga supărată pe o tipografie care a reuzat să-i publice propaganda extremistă și antiumană; plus cazul CTP care s-a lansat într-o triadă antireligioasă ce i-ar face și pe unii bolșevici asumați să roșească de rușine.
În segmentul geopolitic discutăm despre politica din jurul atacului Hamas asupra statului Israel, despre prima vizită a lui Putin în afara țării de la emiterea mandatului de arestare împotriva sa și, foarte important, despre realizarea (posibil tardivă) din vestul Europei că ”siguranța națională” nu este nici vreo insultă și nici vreo politică ”de extremă dreapta” ci întocmai una dintre puținele îndatoriri cu adevărat legitime ale statului – o îndatorire de care statele vest-europene nu s-au îngrijit aproape deloc, în schimb pierzând vremea cu poliția pronumelor și alte boli mintale asociate.
Tot în segmentul geopolitic intrăm și în cele mai noi știri din trendul lent dar consecvent al prăbușirii influenței Rusiei chiar în propriile sale curți din spate.
În știri externe bârfim puțin viitoarele alegeri locale din Republica Moldova, rezultatele din Polonia, multitudinea de panic porn și fake news-uri de manual despre Slovacia, îmbunătățirea graduală dar consecventă a infrastructurii la noi în cartier (cu focus pe Bulgaria și Ucraina), apropierea lui Olaf Scholz de ”extrema dreaptă”, precum și imensul scandal din sistemul educațional suedez.
Tot în știri externe explicăm – cu cifrele experților în față – cum Uniunea Europeană își continuă drumul spre irelevanță.
Declarațiile politice (otherwise known as fake news) au dominat fluxul de știri în ultimele 10 zile, atât în România cât și în regiune.
Pe lângă turarea motoarelor pentru campanie, partidele din România au fost ocupate și cu alba-neagra – precum discuția privind OUG-ul pe taxe, OUG de altfel neconstituțional. Dar până să afli că e neconstituțional, complexul politico-mediatic/Divizia Presă te-a hrănit cu panic porn. E a cincea oară în 10 ani când face PSD fix asta. Și a cincea oară când segmente largi din public (inclusiv cei care ar trebui să știe mai bine) pun botul.
În regiune, presa a fost ocupată cu panic porn privind tensiunile dintre Ucraina și Polonia – cu un fake news de manual preluat la literă de toată lumea (stânga, dreapta, pro-ruși, pro-ucraineni, autoritari… tăț’ bă fix la fel!) căci, firește, cititul declarațiilor în original e dificil. Când nu fu panic porn cu Polonia, fu isterie cu declarațiile politice ale lui Robert Fico – dat drept sigur viitorul premier al Slovaciei chiar dacă… nu-i chiar așa. Și explicăm pe larg în acest episod.
Între timp, știri ceva mai importante din geopolitică – precum finalul conflictului din Nagorno-Karabakh după 35 de ani; sau disputa mărișoară dintre două state G20, Canada și India – au primit atenție aproape zero în presa de la noi.
În alte știri, șpăgarii eroi de la ”Marius Nasta” au fost săltați de DNA confirmând astfel ce spunea Canapeaua încă din 2020. Pe fundal, partidul USR pare că se golește.
În fine, în segmentul extern discutăm și despre wokăismul trans, una din dilelile extremiste care afectează Occidentul, concluzie la care, ușor-ușor, ajung și cei care acum 5 ani te făceau „putinist” dacă scoteai în evidență această problemă.
Tot în segmentul extern discutăm despre globalismul lui Orbán Viktor, încurcătura complicată a mașinilor electrice precum și avansul discuțiilor dintre Israel și Arabia Saudită cu privire la normalizarea relațiilor diplomatice dintre cele două țări.
«Армян там не останется» Нагорный Карабах — родина семьи экономиста Рубена Ениколопова. «Медуза» поговорила с ним об агрессии Азербайджана, ошибках Армении и безразличии Запада к этому региону – https://meduza.io/feature/2023/09/22/armyan-tam-ne-ostanetsya
Și Crimea e Ucraina. Și Catalonia e Spania. Și cui nu-i convine,… o să-i treacă.
O grămadă de cerneală și de timp de emisie au fost irosite pe discuții sterile despre banner-ul băieților de la Uniți sub tricolor ca și cum ei ar fi comis ceva îngrozitor, nu mizdele de jucători de la AFC Județean Kosova alături de amețitul ăla de arbitru care nu și-a făcut singura treabă pe care o avea: aceea de a citi și cunoaște regulamentul pentru a-l aplica.
Pe lângă partea cu regulamentul (care de altfel e foarte clar în aceste situații – contrar a ceea ce au behăit comentatorii la tembelizor), întreaga conversație s-a purtat în termenii greșiți. De fapt, această parte, cu banner-ele, e simplă:
Este poziția oficială a României că județul Kosovo face parte din Serbia? DA.
Este discurs protejat de Constituție să afirmi poziția oficială a României oriunde în public pe teritoriul României? DA.
Este Arena Națională o construcție pe bani publici și deci supusă Constituției? DA.
Atât. Gata. Acesta e tonul în care trebuie purtată discuția. Nu povești cu sentimentele fotbaliștilor țării-care-nu-există, nu aberații cu ce spune și nu spune regulamentul UEFA sau procese de intenție privind patriotismul sau lipsa acestuia din rândul suporterilor. Pierdere de vreme.
Ăia de la Uniți sub tricolor sunt cetățeni români și astfel au aceleași drepturi ca toți ceilalți cetățeni români și, da, asta include dreptul de-a răni sentimentele jucătorilor de la FC Tiraspol AFC Județean Kosova prin a reaminti poziția oficială a României.
Constituția României este peste UEFA
Dacă am avea clasă politică cu coaie, cineva la costum însoțit de un băiat bine făcut și cu armă la el ar fi venit la tov. arbitru și i-ar fi explicat cam așa: ”Uite ce coane, înțelegem că-n patria revoluției franceze lucrurile nu stau așa, dar aici la noi pe tarla Kosovo e un județ al Serbiei iar dacă jucătorilor de la Județeană nu le convine, sunt bineveniți să plece și câștigăm noi cu 3-0 prin neprezentare. Orice alt rezultat în afară de să lași meciul să continue sau să-i sancționezi pe smiorcăiți se termină cu tine arestat preventiv pentru tentativă de încălcare a Constituției. Clar?”
Chiar și așa, trebuie avută serios conversația asta.
Ca s-o pun ca pe stadion: Cine Paștele mă-sii e ”observatorul UEFA” mă? Cine a votat, mai exact, pentru ca el să aibă ultimul cuvânt privind ce-avem noi voie, la noi acasă, într-un spațiu construit pe bani publici, să zicem sau să nu zicem despre o regiune separatistă asupra căreia poziția oficială a României (adică a celor votați de noi!) este clară?
Sau, mai ca pe stadion: Și cine mizda pă-sii e UEFA mă?
”Păi dom’le, e organizație privată, cu regulile ei…” – zău? Păi ce fel de organizație privată e aia care ia bani cu sacoșa ca să accepte organizarea turneelor finale în shithole-uri gen Rusia sau Qatar? Da, da, știu, știu, Michel Platini, cel care a luat banii, a fost achitat de cel mai corupt și amoral paradis fiscal un tribunal din Elveția. Haide bre, mă leși?
A construit UEFA vreun stadion în România? Sau vreo școală de copii și juniori? Ah, nu? Păi și-atunci cu ce autoritate, mă rog, își permite și, mai rău, îi este permis, unui buboi purulent de corupție precum UEFA să dicteze ce discurs perfect legal poate fi rostit în public în România?!
La un moment dat trebuie avută conversația și, da, dacă e nevoie, schimbată legislația să permită procese în civil împotriva organizațiilor străine care-și arogă privilegii extraconstituționale.
Milogii din presă, de pe stadion și comentariat
După marele ”incident” care n-a fost de fapt niciun incident, pe stadion li s-a spus oamenilor să nu mai menționeze, citez: „numele țării vecine” căci altfel echipa națională a României ar urma să piardă meciul cu 0-3.
S-a ratat un moment bun de strigat ”Ria! Ria! Hungaria!” sau ”Крим це Україна” sau de cântat Limba noastră sau, de ce nu, Браття Українці. N-a specificat care țară vecină, nu?
Lăsând potențialul de troll la o parte, este ceva fundamental defect atât în cei care vin cu ideea de-a cere așa ceva cât și cu cei care sunt de acord cu ei.
Expresia ca pe stadion precum și întrebarea retorică ”Ce mă, ești pe stadion?” există întocmai pentru că stadionul e stadion. Se înjură, se dau mesaje provocatoare și se tachinează. Peste tot în lume, inclusiv în țările alea „civilizate” pe care le lăudați fără să le cunoașteți cu adevărat.
De altfel, glumeam în timpul meciului că dacă arbitrul ar fi fost spaniol i-ar fi trimis pe băieții din Serbia să bată coasa când i-ar fi cerut să oprească meciul. Dar doar după ce s-ar fi tăvălit pe jos de râs măcar două minute.
Nu întâmplător, presa spaniolă a avut de departe cele mai echilibrate articole pe subiect – răpind „jurnaliștilor” români oportunitatea de-a titra senzaționalist că vai râd occidentalii de noi. Nu, nu râd. Căci nici toate țările occidentale nu recunosc Kosovo. Iar spaniolii au câte un „scandal” din ăsta pe zi, săptămână de săptămână la meciurile lui Espanyol, Athletic Bilbao, FC Barcelona sau Real Zaragoza. Și nu se mai isterizează nimeni.
Da, fotbalul e politic. Csf? Ncplmsf
Pentru non-binarii cu ”vai, să nu amestecăm politica în sport” nu am decât înjurături care ar face până și Stadionul să roșească. Marș mă cu platitudinile de doi lei vechi!
Războiul de secesiune al Croației a început de la un meci de fotbal cu Crvena zvezda (Steaua Roșie Belgrad). Două țări din America de Sud s-au războit cât se poate de pe bune de la un meci de fotbal.
Politica se manifestă și când n-are voie Azarenka să joace din cauza pașaportului. Etapa viitoare jucăm la Budapesta cu Belarus. De ce jucăm la Budapesta? Tot din cauza politicii. La fel cum tot din cauza politicii este explicit interzis ca AFC Județean Kosova să ”pice” în aceeași grupă cu Serbia.
Tot politică e și faptul că Israel joacă în UEFA. La fel și Kazahstan. Faptul că Australia joacă în AFC și nu în OFC e tot despre politică și (mulți) bani.
Însăși noțiunea că cel mai popular sport din toate timpurile ar trebui să fie ”apolitic” e ridicolă în mod intrinsec. Atât de ridicolă că nici măcar capetele secate de atâta corectitudine politică de la UEFA nu au îndrăznit să includă mesajele politice în reglementările lor.
Vreți sport apolitic? Încercați să vă uitați la curling. România a avut performanțe decente, terminând pe locul 5 la ultimul campionat european. De fapt… nici la curling nu scăpați de politică întrucât căpitanul naționalei este primarul USR-ist Allen Coliban. Serios, nu glumesc!
Sportul este intrinsec legat de politică – fie prin finanțări, fie prin suporteri. Sportul, ca întreg, este o mișcare totuși de mase și, vă place sau nu, oamenii în grupuri mari au păreri politice.
Iar marota cu ”să ținem sportul departe de politică” e fumată de cel puțin 90 de ani. Le propun celor care mai vântură astfel de prostii în public să se maturizeze. Să atingă măcar vârsta mentală a pubertății și să înceteze să mai creadă povești cu zâne.
Mai mult sau mai puțin ca experiment, am filmat acest episod în tren în timp ce ne întorceam de la summit-ul Inițiativei celor Trei Mări. Cu toate (dez)avantajele care decurg din asta.
În România numărul bogaților este în creștere. Sunt mai mulți milionari în dolari în România decât populația municipiului reședință de județ Miercurea Ciuc și de două ori mai mulți milionari decât populația municipiului Câmpia Turzii. Aproape toți românii s-au mai îmbogățit în ultimul an, iar potențialele consecințe politice nu le studiază nimeni.
Între timp, Daniel Zamfir și PSD își continuă obsesiile bine cunoscute iar restul clasei politice este în campanie – Kelemen Hunor nu mai poate de cultura românească, PNL-iștii fac coadă la ușa PSD, USR ține cu dinții de propriii penali și pe undeva pe fundal mai zice și Geoană ceva.
Tot în segmentul intern discutăm pe larg (la standardul acestui episod scurt) despre ultimul sondaj INSOMAR care a isterizat lumea bună, dar și despre șpăgarii eroi care continuă să facă victime dar și despre a căror rea credință încep, timid, foarte timid, să se prindă și concetățenii noștri.
În segmentul geopolitic abordăm pe repede-înainte precum trenul InterRegio Night criza politică din Găgăuzia, comentariile generalului Ben Hodges, îmbolnăvirea de deces a lui Evgheni Prigojin, summit-ul SUA-Japonia-Corea de Sud, precum și progresul procesului de desprindere a Armeniei de Rusia.
În știri externe abordăm și mai pe repede-înainte taxa excepțională impusă de Georgia Meloni băncilor, mersul afacerilor în UE, retragerea fundației Soros din UE, transnistrenismele Comisiei Electorale Centrale din Moldova și schimbarea destul de bruscă a politicii imigraționiste din Germania.
We are at the 8th edition of the Three Seas Initiative (3SI) summit held in Bucharest. This article will be updated as events unfold.
At this edition it is expected for Greece to be formally approved as a full member. Additionally, this edition will feature the extraordinary participation of representatives from Moldova, Ukraine, Japan, the United Kingdom, France and Türkiye.
Contrary to rumours, Moldova will not be approved as a full member of the Initiative just yet. There are however hopefuls that Ukraine will be invited this year with a view to be formally approved next year.
In the following hours and days, we will strive to offer you as many details as possible (especially those ignored by bigger media) concerning the Intermarium/Three Seas Initiative.
Update 15:52 The delegations have started to arrive at the Cotroceni Palace (the seat of the Romanian Presidential Administration). It has been confirmed that President Zelenskyy of Ukraine will address the Summit through an online link.
The press core is tensed about the drone scandal. It is expected that this situation will eat up a higher amount of time during the summit.
Update 15:56 The Administration seems determined to protect itself from the fallout. The press core has just been announced that only one question per countrydelegation will be allowed at the Heads of State press conference.
Update 16:18 “If it is confirmed that a Russian drone fell in Romania at the border with Ukraine, then this is inadmissible and it constitutes a grave issue to the stability and sovereignty of Romania and NATO. As mentioned before, these attacks on civilian infrastructure are war crimes in and of themselves. The fact that they also take place in the proximity of the Romanian border keeps us alert.” – Klaus Iohannis
Update 16:22 ”Ukraine will be granted associated status in the 3SI. Ukraine will now be closer to us and will be eligible for further investments and reconstruction efforts.” – Klaus Iohannis
Update 16:26 President Zelenskyy’s link не работает.
Update 16:29 “We welcome our Greek friends as the 13th full member of the 3SI. Today we also welcome our Ukrainian and Moldovan friends as associated states and they should know that they can count on us.” – Klaus Iohannis
Update 16:34 President Zelenskyy addresses the plenary of the 3SI summit.
Update 16:40 President Zelenskyy’s feed is unintelligible.
Episodul complet se găsește pe pagina dedicată. Primul segment va fi publicat pe youtube, duminică la ora 13:00
Conceptul de precampanie poate fi unul generator de confuzie. Când ești mai exact în precampanie? Nu există un răspuns definitiv și autoritativ, însă, convențional, se cheamă precampanie când deja sunt publice liste definitive sau candidați pe locuri eligibile pentru cel puțin două partide parlamentare. Această condiție este deja îndeplinită de vreo 10 zile. Ce-a mai rămas din 2023 și până imediat după Paștele lui 2024 se poate numi fără greșeală precampanie.
Odată cu starea de precampanie vine și un mod diferit de a guverna precum și un mod diferit de-a formula și interpreta știrile politice. Și fix asta arătăm ca exemplu în segmentul intern.
Tot în segmentul intern discutăm despre o știre revoltătoare de la Timișoara: Administrația USR vrea să reglementeze conținutul exprimării artistice în spațiul public. În 1989 niște oameni au murit la Timișoara pentru dreptul de-a fi în public și de a spune ce poftești. În 2023 administrația oamenilor noi vrea să dai examen înainte să ai voie să zici ce vrei pe stradă. Spre finalul segmentul intern venim și cu un follow-up la o știre discutată în urmă cu 7 luni.
În segmentul geopolitic discutăm predominant despre aspectele financiare din jurul războaielor în general și a războiului din Ucraina în special.
Tot în segmentul geopolitic intrăm nițel în amănunte și context în ceea ce privește cea mai recentă lovitură de stat din Niger și modul senzaționalisto-panicard în care presa a relatat evenimentul.
Spre final discutăm despre alegerile din Spania, evoluția economică din Europa, sărăcirea accentuată din Marea Britanie (astăzi ajunsă ocazional mai săracă decât Slovenia), dar și despre scepticismul necesar când citim rapoartele unor „oameni serioși” de la „instituții serioase” – studiu de caz: Agenția de Rating Fitch.
