Poti invinge dictatura? Da, trebuie doar sa lupti! Nu merge de la tastatură.

Cum am reușit să obțin pașaport fără să prezint ceferticat maro?

Textul e lung dar puteți sări de la ”Poveste” la Rezultat sau ”Cum să te lupți cu dictatura”.

Poveste

Prima încercare.

Fac programare online pentru obținerea Pașaportului, plătesc taxa, pregătesc toate actele și mă duc la Serviciului Public Comunitar de Paşapoarte Craiova. Intru la ghișeul stabilit conform programării, doamna de la ghișeu mă întreabă cum mă cheamă și imediat a doua întrebare “Aveti certificat verde sau test?”. Încerc să îi explic politicos că nu am și trebuie să fac pașaportul, ea se oprește ca și cum ar fi intra în pauză. Plec nervos înjurând dictatura și pe toți care susțin segregarea.

Ajung acasă, intru pe grupurile de rezistență și întreb ”Bă fraților ce fac?”. Imediat primesc informațiile și încep să îmi fac temele și să pregătesc ”hârtia”.

A doua încercare

Supărat și hotărât, cu a doua programare în buzunar plec iar să îmi fac dreptate. Coincidență, intru iar la același ghișeu, aceeași doamnă, aceeași poveste:

EA: Certificatul de vaccinare să aveți.
EU: Nu am. (mă pun la masa și încep să scot actele)

• Arătați-mi certificatul
• Nu pot, nu am așa ceva.
• Pai domnule de 2 săptămâni se cere certificat de vaccinare sau test.(aceeași poezie ca data trecută)
• Nu știu, pe Internet nu se cerea nimic când am făcut programarea.
• Păi nu scrie acolo, că nu se ”trec” așa ceva dar trebuia să știți, duceți-vă la o policlinică să vă faceți testul. (Adică tot eu să pierd câteva ore și bani așteptând după test, după iar la coadă la pașapoarte sau programare în altă zi.)
• Nu, nu pot sa fac asta. Nu am cum.
• Păi de ce?
• Că nu am cum!
• Păi toată lumea face test.
• Nu știu dacă toată lumea, eu nu am cum. Sunteți funcționar public trebuie să mă rezolvați în problema asta cu pașaportul.
• Mai vedem! (Doamna iese din birou și imediat apar 2 domi în spatele ei, unul din ei șef ceva)

Acum intră în scenă superiorul ierarhic.

EL: Trebuie să vă faceți test!
EU: Nu am bani să îmi fac test, nu am 70 de lei pentru test. Eu mi-am plătit toate taxele am actele aici. Am venit să îmi fac și eu pașaport.

• Pai avem o procedură.
• Eu știu că aveți o procedură dar este ilegală și neconstituțională.
• ….
• Păi și atunci de ce mergeți cu ea?
• Este o Hotărâre de Guvern.
• Da, este o Hotărâre care este neconstituțională și încalcă alte legi.
• Nu putem să vă facem pașaport.
• Bun, dați-mi în scris că nu vreți sa îmi faceți pașaport.
• (Șocați, cu ochii bulbucati) Să vă dau în scris… aaa, nu putem …
• Dați-mi în scris sau dați-mi dumneavoastră timp și bani ca să-mi fac test.
• Haide-ti că nu vreau să mă cert cu dumneavoastră.
• Pai nici eu, vreau doar sa mă rezolvați! Știți că aveți obligativitatea să asigurați celor nevaccinati accesul la serviciul public? (ăsta e un subiect dureros pentru toți conducătorii de servicii publice, ei sunt obligați prin art. 573 Cod administrativ și art. 580 din Codul administrativ să nu limiteze serviciul public față de cetățeni și să asigure accesul tuturor cetățenilor.)
• (au urmat scuze nefondate că nu are unde, că nu poate …)
• Dar încălcați legea! Articolul 297 din Codul penal îl știți?
• (rapid încep alte scuze și bla bla ca HG)
• Dumneavoastră faceți o discriminare dându-mă pe mine afară.
• Nu e nici o discriminare.
• Ba da! E discriminare între privilegiații cu vaccin și cetățenii de rang inferior.
• Domne nici eu nu am vaccin… (aici încerca să o dea în prietenie ca să mă car odată)
• Păi și atunci de ce îmi cereți mie?
• La Mall nu merg.
• Pai nici eu dar asta e o altă discuție. Aici e o instituție publică!
• (urmează un alt moment penibil în care îmi zice sa îmi pun masca pe nas în condițiile în care prin spatele lui mai intraseră vreo 2 fără masca deloc… îmi zice ca el urmează să se vaccineze sau să-și facă test când o sa fie obligatoriu …)
• Domnule, nu-mi pasă. Vă rog să-mi dați în scris că nu vreți sa îmi faceți pașaport. (reiau întrebarea pentru că îi doare și fug de răspundere)
• Haideți că așteaptă lumea afa…
• Nu așteptă nimeni că e pe timpul meu, eu am programare acum! (i-o tai scurt și-i las din ce în ce mai puțin timp de procesare – fix cum face Grupul de Înmormântare Strategică cu noi! Politicos, dar ferm!)

Se întoarce către doamnă și îî zice ceva ”Hai ….”, primesc o cerere și încep să o completez. Pe fundal continuă tânguiala:

EL: (bla bla HG, încalc legea…) Ați înțeles?
EU: (cu ochii în foaie) Da!

Rezultat

Cu hotărâre și determinare am reușit să-mi câștig drepturile. Nu există nu se poate! Nu există să-ți fie îngrădit dreptul de-a părăsi România (că doar de-aia am nevoie de pașaport) pentru că nu te-ai supus unei proceduri medicale opționale. E treaba țării/țărilor terțe (în care eu voi merge) dacă mă primesc sau nu. Dar tu, Stat Român, n-ai voie să nu mă lași să plec legal. S-a murit mult pentru dreptul ăsta!

Dacă nu ești prost, putoare sau sclav poți să te lupți pentru drepturile tale (legal) și să câștigi.

Nu mai stați în poziția ghiocel când dictatura vă ingrădește drepturile și liberțățile! Fight back! Fiecare funcționăraș din ăsta se teme mai mult de pușcărie (o posibilitate cât se poate de reală dacă se adună plângerile penale) decât de virusul vedetă sau de arafații de la București. Cu legea în mână, voi, tu, cel care citește aceste rânduri, poți depăși nivelul de amenințare pe care îl exercită Regimul asupra funcționarilor. E important însă să fii și dispus să faci ce ameninți că faci!

Este o victorie mică dar se poate mai mult, toate instituțiile publice trebuie ”vizitate” cu asemenea acțiuni și nu uitați: ținta sunt oamenii! (detalii mai jos)

Cum să te lupți cu dictatura

După cum știți toate HG-urile fasciștilor de la guvernare sunt neconstituționale și Legea este de partea noastră! Trebuie doar să ne folosim de ea și să nu-l mai așteptam pe Mesia sa ne salveze. Dumnezeu îți dă, dar nu-ți bagă și-n traistă, cum ar veni.

• În Poveste am spus despre ”hârtia” pregătită pentru a doua încercare. Era vorba despre o ”Plângere” pentru îngrădirea accesului la serviciile publice adresată directorului de la Serviciului Public Comunitar de Paşapoarte. Modelul îl găsiți aici și vi-l recomand să îl aveți la voi atunci când mergeți să vă rezolvați o problemă ce ține de serviciul public.

Dacă eram refuzat urma să las Plângerea la  registratură (evident cu nr. de înregistrare!), dacă nu o primeau urma să o trimit pe mail și prin poștă cu confirmare de primire.

• La ghișeu am cerut să-mi dea în scris că nu vor să mă primească pentru a-i chema în instanță (pe persoană fizică) doar că nu erau atât de proști încât să îmi dea, știau și ei ce înseamnă asta. Da, ne luptăm cu instituțiile dar și cu indivizii care pun umărul la dictatură. Ei personal trebuie chemați în instanță.
• Judecătorul va decide cine are dreptate și în general judecătorii nu sunt comuniști. Șansele ca un funcționar public să câștige un astfel de caz sunt destul de mici. Ei se cred la adăpostul unei OUG dar, când o să pice (la fel cum au picat amenzile din perioada restricțiilor de circulație) vor trebui să răspundă pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu prevăzută de art. 297 Cod penal potrivit căruia ‘fapta funcționarului public care, în exercitarea atributiilor de serviciu, nu îndeplinește un act sau îl îndeplinește în mod defectuos și prin aceasta cauzează o pagubă ori o vătămare a drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane fizice sau ale unei persoane juridice se pedepsește cu închisoarea de la 2 la 7 ani şi interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o functie publica.’
• A existat riscul să cheme poliția?

Da, dar atâta timp cât nu am tulburat liniștea și ordinea publică nu aveau ce să îmi facă. Mi-ar fi convenit totuși să aflu numele funcționarului public care dorea să mă dea afara din sediu… și dacă primeam amendă eram pregătit să merg mai departe.

• Art 297 Cod Penal poate fi folosit cu succes și împotriva milițienilor care au tupeul să vă dea amenzi pentru nepurtarea măștii pe strada. Regula de baza când găsiți un dement:

1. Nu semnați nimic
2. La observații menționați (dacă vreți) că obligativitatea purtării măștii pe stradă a fost introdusă prin OUG 192/2020 și nu prin lege, fiind astfel în mod intrinsec neconstituțională. [Mare atenție – acest argument nu merge când vine vorba de spații închise întrucât acea situație este reglementată de Art 13, lit. a, Legea 55/2020 a cărui constituționalitate a fost confirmată (chiar dacă sub multe rezerve) prin decizia CCR nr. 381 din 8 iunie 2021 – pe care ar fi tare bine s-o citiți]
3. Explicați-i tovarășului milițian despre art 297 Cod Penal și ”închisoarea de la 2 la 7 ani”, când ajunge la secție sunt șanse să primească un capac de la un coleg și să anuleze amenda sau să trimită un avertisment.
4. Dacă punctul 3 eșuează și primiți totuși acasă o sancțiune diferită de AVERTISMENT, contestați fără ezitare. Mai ales cele care privesc situația cu masca pe stradă, peste 90% se termină în favoarea cetățeanului (și din cele rămase, cam jumătate sunt câștigate de Stat pentru că cetățeanul nu e suficient de atent sau consecvent în formularea plângerii în instanță).

Fraților, capul sus și nu mai acceptați dictatura!

Regimul se hrănește și se perpetuează cu frica voastră! Fără ea, pică! Nu aveți de ce să vă fie frică! Legea e de partea voastră. Însă drepturile nu sunt ca mersul pe bicicletă – ci mai degrabă ca abilitatea de-a merge drept pe propriile picioare: Dacă nu le folosești, le pierzi!

Doamne ajută!

Pe 27 octombrie Senatul a dezbătut un proiect de lege foarte simplu: Legea certificatului Covid19 care propunea nici mai mult nici mai puțin decât concedierea (și pe cale de consecință înfometarea) celor care nu au luat virusul chinezesc recent (și cu țîdulă de la DSP) și care nici nu sunt înțepați cu serul minune. Citiți forma inițiatorilor aici.

67 de Senatori au considerat că este perfect în regulă să mori de foame – tu care citești asta sau cunoscuți de-ai tăi – dacă nu faci exact cum îți dictează Regimul imoral, ilegitim și necurat de la București.

Vestea bună: Proiectul a fost RESPINS în plenul Senatului fiind necesare 69 de voturi.

Veștile proaste: Proiectul trebuie să pice și la Camera Deputaților (vom reveni asupra subiectului) și, a doua veste proastă – există 67 de senatori, pe care poate unii dintre voi i-ați votat, care sunt de acord să fiți înfometați și să vă fie condiționate mai multe drepturi constituționale (începând cu cel la muncă care este absolut conform art. 41 din Constituția României) de prezența unui document care are foarte puțină spre deloc legătură cu pandemia și foarte mult de-a face cu controlul și dictatura.

Este important să rețineți aceste nume și să evitați stigmatizarea pe partide – întrucât votul a fost individual. Nu toți de la PNL au votat ”pentru” și nu toți de la USR au fost prezenți (veți remarca absența lui Dan Barna de pe listă, de exemplu). Politicienii care votează monstruozități trebuie pedepsiți la vot în mod individual.

Iată lista cu cei 67 de monștri

Lista este conformă cu raportul de vot disponibil pe website-ul Senatului României. Link de arhivă aici în caz că dispare sau website-ul este indisponibil. Observați și doi PNL-iști – Alexandru Nazare și George Scarlat – care s-au abținut și prin abținerea lor au ”picat” proiectul. Acestora să le scrieți și să-i felicitați pentru curaj. Vor avea de înfruntat o mașinărie uriașă de propagandă și de interese meschine ca rezultat al faptului că și-au exercitat conștiința împotriva ordinelor primite de la Regim.

Rețineți aceste 67 de nume. Reveniți asupra acestei liste înainte de alegeri și pedepsiți acești monștri la vot.

Ne vedem la proteste! Trebuie să cadă Regimul!

Majoritatea echipelor „de primă mână” sunt detestabile în mod intrinsec. Și asta nu doar în România. Sigur, prezența străinilor și transformarea (prea) multor cluburi în multinaționale a adus și niște beneficii – dar a venit și cu niște tragedii pe care fotbalul ca fenomen încă nu le-a interiorizat. Poate și pentru că încă mai există Cupă.

Între beneficii amintim faptul că avem Campionatul Mondial în fiecare an sub numele de UEFA Champions League. Și-l avem la botul calului chiar – căci nimeni (nici măcar amărâții de români sau de kazahi) nu visează să joace în CONCACAF, Copa Libertadores, marele campionat sud-corean sau să câșige Cupa Arabiei Saudite – deși aceste competiții au crescut enorm în valoare în ultimele două decenii. Nu! Toată lumea visează să joace în UEFA Champions League și într-un campionat afiliat UEFA.

Globalizarea a adus și posibilitatea unor rezultate de neimaginat acum 20-25 de ani. Cine și-ar fi putut închipui în 1997 că va fi vreodată posibil ca o echipă dintr-o țară care nu există să facă Real Madrid să tremure (fie și ușor) pentru calificare pentru că a pierdut acasă (!!) pe Templul Bernabeu? Sigur, reușita celor de la Sherriff Tiraspol e tot un rezultat al globalizării – întrucât succesul de pe Bernabeu a fost obținut cu zero jucători din ”Transnistria” sau măcar din Republica Moldova.

Însă cu Sherriff Tiraspol nu ține nimeni. La fel cum CFR Cluj (fostul Kolozsvári Vautas Sport Club) bătea Manchester United pe Old Trafford și nu se bucura aproape nimeni. Și juca acasă cu Man. United cu stadionul pe jumătate gol.

Unele cluburi – chiar și din cele mari – au început să ia măsuri pentru a evita, sau măcar atenua, deconectarea de ceea ce face fotbalul frumos: publicul. La FC Barcelona (o echipă în sine mondială/globală) sunt locuri limitate pentru străini – căci ajunsese ditai Barça să joace ”acasă” în fața unor spectatori care nu erau catalani oricât s-ar fi îmbrăcat ei în roșu și albastru.

Și-apoi apare Cupa. De data asta Cupa României.

Citește și Más moral que el Alcoyano! Când nu există ”imposibil”

Cupa, a României de data asta, e locul ăla unde nu-i pasă nimănui câți bani ai, cât de mondială, globală, bogată, cunoscută și șmecheră e echipa ta și nici câte trofee ai adunat ca urmare a faptului că-ți poți permite să cumperi cu totul echipele adverse. Nu tati! În Cupă orice este încă posibil. Pentru că în Cupă mingea e rotundă la modul serios. Și Măria Sa Fotbalul are prostul obicei de-a nu te ierta.

Și-așa ajungem la prima partidă din ”optimile” Cupei României ediția 2021-22 în care s-au înfruntat cele mai puțin probabile formații: ACSO Filiași (Liga a III-a) și FC Hermanstadt (Liga a II-a).

La standardul ligilor inferioare, FC Hermanstadt e un fel de CFR Cluj. Nimeni nu ține non-ironic cu FC Hermanstadt. Pentru început, tocmai pentru că se cheamă Hermanstadt. Poate o ține Klaus Iohannis cu ei (ăsta fiind un motiv în plus să nu țină nimeni cu ei) deși e discutabil. Până și Iohannis preferă golful decât să țină FC Hermanstadt.

Formația din Sibiu care n-are curaj să aibă Sibiu în nume (i-o fi rușine?) n-are nici stadion propriu, e fondată azi-dimineață la scara istoriei și nu are niciun sibian în lot. Ba, mai mult, deși teoretic în Liga a II-a sunt mai puțini bani, Hermanstadt are un japonez arogant printre titulari (deși i-a pierit aroganța când tânărul țăran de Filiași din poarta celor de la ACSO l-a trimis după țigări), doi ganezi din Accra și un croat. Pentru că județul Sibiu, deși se laudă că-i bogat și kivilizat față de țăranii din jur, cumva nu are fundași centrali și nici mijlocași de creație. Trebuie aduși de pe alte continente.

Între timp, la gazde, lista cu jucători sună așa cum te aștepți să sune la o echipă din România: Fl. Șerban – Dănescu (I. Zanfir 74′), Ed. Dina (Bubuioc 87′), Vl. Popa, C. Calu (cpt.) – Pencea (Armășelu 74′), Duriță (Ct. Manolache 112′) – Vîlcică, Rogoveanu (I. Crețu 112′), A. Șerban – Al. Fotescu. Niciun „stranier” și locul 9 din 10 în seria sa de Liga a III-a. Ce mai, pelea pulii cum ar zice kivilizații din Ardeal.

Deși autoritățile centrale se chinuie din răsputeri să distrugă fotbalul folosind pandemia ca scuză, la Filiași au făcut fix ce trebuia făcut cu ocazia partidei: S-au prezentat toți – și polițiști, și pompieri și oameni simpli la meci. Știau că trebuie susținută echipa care deja le dăduse o bucurie turul precedent: ASFO Filiași a eliminat UTA – altă asociație sportivă mai degrabă globală dar care încă are un public minunat… cât l-o mai avea.

Comentatorul de pe Look TV începe meciul direct susținând pe față formațiunea din Sibiu (care n-are nicio legătură cu Sibiul) – însă până și inima sa împietrită se înmoaie până la final și ajunge să susțină românii și, dacă-mi permiteți, onestitatea.

Căci de fapt ASFO Filiași nu este fascinantă pentru că e românească – ci pentru că e onestă cu fotbalul și ne arată că Fotbalul încă poate respira. Așa cum ne-au arătat-o Club Deportivo Alcoyano și Unión Esportiva Cornellà în ianuarie 2021.

Florin Șerban și nebunia portarilor

Nimeni n-a auzit de Florin Șerban până acum vreo lună. De fapt, deși înghite un morman de bani, presa de la noi nici nu poate spune câți ani are acest băiat.

De Rogoveanu, marcatorul golului de 1-1 poate ați mai auzit. A mai trecut sporadic și prin Liga I și are chiar și pagină de transfermarkt. Însă majoritatea jucătorilor – inclusiv portarul și marcatorul golului 2 ca și cum nu ar exista pentru presă. Deloc. Nici măcar în presa locală. Nu știm ce vârste au oamenii ăștia, pe unde au mai jucat,… nimic.

Și tocmai de aceea e frumoasă Cupa. Pentru că oricâți sponsori șpețki ai avea (Hermanstadt fiind sponsorizați de gigantul UNIBET), oricâți străini ai avea (mereu prezumați ”mai buni” chiar și când în mod obiectiv nu e deloc așa) pentru că-ți put românii și Doamne-ferește să menții o școală de copii și juniori – nimic din toate astea nu contează în Cupă.

Meciul părea că merge ”logic” – formațiunea corporatistă înscriind chiar din minutul 3. Apoi, toată repriza, ”țăranii” au atacat dar norocul (și ocazional, discret așa, și arbitrul) a ținut tot cu corporatiștii. Căci nu știu cum se face dar aproximativ niciodată nu se întâmplă ca arbitrii să greșească în favoarea ălor mici. Și totuși… chiar înainte de intrarea la cabine Daniel Rogoveanu își aduce aminte că a mai umblat și prin fotbalul o țîră mai mare și înscrie à là Claudiu Niculescu făcând brusc liniște în studioul Look TV. Nu însă și pe stadion.

Trecând peste măsurile imbecile ale Regimului (conform cărora chinavirusul se transmite afară dar doar mai aproape de gazon – dincolo de gard nu) – a fost o plăcere (și aici trebuie mulțumit regizorului de transmisie) să vezi copii de 12-13 ani sărind un metru în sus de bucurie pentru echipa locală.

Nu e nimic mai frumos pentru un copil să-i vadă pe ai lui, din cartier pe care-i știe (poate chiar le-a dat și o țigare) luându-se la trântă cu „cei mari” și având succes. Așa se cultivă în tinerețe admirația pentru succes, în dauna invidiei și pizmei! Atunci când vezi, cu ochiu’ tău, că e nu doar posibil, dar chiar probabil să reușești dacă refuzi să-ți fie frică doar pentru că adversarul are de 10-15-20-200 de ori mai mulți bani. Pe terenul de fotbal toți avem două mâini și două picioare!

Vine însă repriza a doua și arbitrajul iar înclină deloc discret terenul însă micuța redută din Filiași rezistă. Încep să se audă și scandările. Oameni obișnuiți – care nu-s nici corporatiști, nici ultrași experimentați, nici propagandiști și nici gorile (cum e stereotipul între oamenii „frumoși și liberi” despre oricine nu se închină la Netflix) – totuși încep să strige. Realizează instinctiv atât ridicolul situației (faptul că trebuie să urmărească meciul aglomerați din spatele gardului din cauza lui Raed Arafat) cât și oportunitatea situației – aceea că ai lor, din târgul lor, au șansa să dea de pământ cu încă o emanație figurantă și îmbuibată a așa-numitului ”fotbal modern” care detestă, distruge și îngroapă echipe locale și tradiții pe bandă rulantă.

Vin prelungirile. În continuare arbitrul face ce știe mai bine – închide ochii la faulturile „bogaților” și fluieră tot atunci când ăștia micii îndrăznesc să joace totuși fotbal și nu curling. Inevitabilul se produce și în minutul 107 formația din Sibiu înscrie prin brașoveanul Călin Popescu. Ca să fiu onest până la capăt, Călin Popescu (19 ani) e și cam singurul jucător de la formația sibiană care nu a fost nesuferit și pe care n-aveai cum (sau de ce) să-l înjuri. Spre binele lui, poate se transferă la o echipă mai umană la iarnă.

Liniște în ”tribunele” adhoc de după gard (căci tribunele reale fuseseră deja golite de Iohannis și Arafat). E 1-2 minutul 108. Nasol.

Însă din minutul 112 încolo, ăștia micii realizează că nu mai au ce pierde. 1-2 sau 1-7 e tot aia. Realizează și publicul asta. Și încep să dea cu pocnitori și să strige. Nefiindu-le permis accesul în tribună, observatorul Federației poate să le-o ia în mână. În plus, cine să-i sancționeze dacă și Poliția Locală făcea galerie? Și SMURDul (într-o ironie neagră). Și se aude: ”FI-LI-AȘI! FI-LI-AȘI!”….

Centrare de pe partea stângă în fața porții lui Muțiu (ex-Dinamo) și de undeva, de nicăieri, apare Ion Crețu (nimeni din presă nu ne spune câți ani are, de unde e, pe unde a mai jucat – nici transfermarkt nu știe). Și Ion Crețu, acrobatic, înscrie. 2-2! Până și comentatorul de la Look TV se ridică în picioare și urlă: GOOOOOOOOOOOOOOOL!

117 minute a durat până când comentatorul a lăsat naibii bias-ul pro-corporatist cu care a fost îndoctrinat și a trecut de partea poporului. Căci, da, ACSO Filiași a reușit să se comporte (indiferent dacă a vrut sau nu) ca o echipă locală. În care se cunosc toți cu toți și în care fotbalul se practică și de plăcere.

Ce s-a întâmplat după aia e demn de povestit nepoților – cum zice clișeul. Florin Șerban (alt om despre care presa nu catadicsește să ne spună absolut nimic) a apărat trei penalty-uri – unul din ele executat de japonezul Mino Sota. Fiecare dintre cei trei jucători în fața cărora Florin Șerban a ieșit învingător are o cotă de piață mai mare decât salariul anual al lui Florin Șerban, costul întregului stadion din Filiași și bugetul clubului la un loc.

De-asta e frumoasă Cupa. Dar cu ocazia pandemiei, și asta este distrus. Pas cu pas. Pentru cluburi ca Filiași – vizita unei echipe „mari” poate reprezenta o gură de oxigen în buget. Însă Regimul le neagă această oportunitate. Cu atât mai dulce este faptul că echipele „mari” anul acesta au o soartă teribilă în Cupa României. Deja au „ieșit” echipe ca Dinamo, UTA (eliminată chiar de Filiași runda precedentă), CFR Cluj și poate Măria Sa Fotbalul mai face o minune și Minaur Baia Mare va elimina și Universitatea Craiova. Și poate cazul FCSB rămâne definitiv la masa verde. Fără echipe „mari” în sferturile Cupei!

Ne-am întors pe vremea lui Ceaușescu în fotbal. Vremea în care echipele Sistemului sunt pe față susținute din toate pozițiile în vreme ce toate inițiativele locale sunt sabotate, sancționate, subminate și șicanate până dau faliment. Cupa e singurul loc în care încă e posibil ca privilegiații Regimului să mai ia câte un binemeritat bocanc în dinți.

Cât s-o mai putea și asta…