Încă mai respiră fotbalul cât există Cupă

Majoritatea echipelor „de primă mână” sunt detestabile în mod intrinsec. Și asta nu doar în România. Sigur, prezența străinilor și transformarea (prea) multor cluburi în multinaționale a adus și niște beneficii – dar a venit și cu niște tragedii pe care fotbalul ca fenomen încă nu le-a interiorizat. Poate și pentru că încă mai există Cupă.

Între beneficii amintim faptul că avem Campionatul Mondial în fiecare an sub numele de UEFA Champions League. Și-l avem la botul calului chiar – căci nimeni (nici măcar amărâții de români sau de kazahi) nu visează să joace în CONCACAF, Copa Libertadores, marele campionat sud-corean sau să câșige Cupa Arabiei Saudite – deși aceste competiții au crescut enorm în valoare în ultimele două decenii. Nu! Toată lumea visează să joace în UEFA Champions League și într-un campionat afiliat UEFA.

Globalizarea a adus și posibilitatea unor rezultate de neimaginat acum 20-25 de ani. Cine și-ar fi putut închipui în 1997 că va fi vreodată posibil ca o echipă dintr-o țară care nu există să facă Real Madrid să tremure (fie și ușor) pentru calificare pentru că a pierdut acasă (!!) pe Templul Bernabeu? Sigur, reușita celor de la Sherriff Tiraspol e tot un rezultat al globalizării – întrucât succesul de pe Bernabeu a fost obținut cu zero jucători din ”Transnistria” sau măcar din Republica Moldova.

Însă cu Sherriff Tiraspol nu ține nimeni. La fel cum CFR Cluj (fostul Kolozsvári Vautas Sport Club) bătea Manchester United pe Old Trafford și nu se bucura aproape nimeni. Și juca acasă cu Man. United cu stadionul pe jumătate gol.

Unele cluburi – chiar și din cele mari – au început să ia măsuri pentru a evita, sau măcar atenua, deconectarea de ceea ce face fotbalul frumos: publicul. La FC Barcelona (o echipă în sine mondială/globală) sunt locuri limitate pentru străini – căci ajunsese ditai Barça să joace ”acasă” în fața unor spectatori care nu erau catalani oricât s-ar fi îmbrăcat ei în roșu și albastru.

Și-apoi apare Cupa. De data asta Cupa României.

Citește și Más moral que el Alcoyano! Când nu există ”imposibil”

Cupa, a României de data asta, e locul ăla unde nu-i pasă nimănui câți bani ai, cât de mondială, globală, bogată, cunoscută și șmecheră e echipa ta și nici câte trofee ai adunat ca urmare a faptului că-ți poți permite să cumperi cu totul echipele adverse. Nu tati! În Cupă orice este încă posibil. Pentru că în Cupă mingea e rotundă la modul serios. Și Măria Sa Fotbalul are prostul obicei de-a nu te ierta.

Și-așa ajungem la prima partidă din ”optimile” Cupei României ediția 2021-22 în care s-au înfruntat cele mai puțin probabile formații: ACSO Filiași (Liga a III-a) și FC Hermanstadt (Liga a II-a).

La standardul ligilor inferioare, FC Hermanstadt e un fel de CFR Cluj. Nimeni nu ține non-ironic cu FC Hermanstadt. Pentru început, tocmai pentru că se cheamă Hermanstadt. Poate o ține Klaus Iohannis cu ei (ăsta fiind un motiv în plus să nu țină nimeni cu ei) deși e discutabil. Până și Iohannis preferă golful decât să țină FC Hermanstadt.

Formația din Sibiu care n-are curaj să aibă Sibiu în nume (i-o fi rușine?) n-are nici stadion propriu, e fondată azi-dimineață la scara istoriei și nu are niciun sibian în lot. Ba, mai mult, deși teoretic în Liga a II-a sunt mai puțini bani, Hermanstadt are un japonez arogant printre titulari (deși i-a pierit aroganța când tânărul țăran de Filiași din poarta celor de la ACSO l-a trimis după țigări), doi ganezi din Accra și un croat. Pentru că județul Sibiu, deși se laudă că-i bogat și kivilizat față de țăranii din jur, cumva nu are fundași centrali și nici mijlocași de creație. Trebuie aduși de pe alte continente.

Între timp, la gazde, lista cu jucători sună așa cum te aștepți să sune la o echipă din România: Fl. Șerban – Dănescu (I. Zanfir 74′), Ed. Dina (Bubuioc 87′), Vl. Popa, C. Calu (cpt.) – Pencea (Armășelu 74′), Duriță (Ct. Manolache 112′) – Vîlcică, Rogoveanu (I. Crețu 112′), A. Șerban – Al. Fotescu. Niciun „stranier” și locul 9 din 10 în seria sa de Liga a III-a. Ce mai, pelea pulii cum ar zice kivilizații din Ardeal.

Deși autoritățile centrale se chinuie din răsputeri să distrugă fotbalul folosind pandemia ca scuză, la Filiași au făcut fix ce trebuia făcut cu ocazia partidei: S-au prezentat toți – și polițiști, și pompieri și oameni simpli la meci. Știau că trebuie susținută echipa care deja le dăduse o bucurie turul precedent: ASFO Filiași a eliminat UTA – altă asociație sportivă mai degrabă globală dar care încă are un public minunat… cât l-o mai avea.

Comentatorul de pe Look TV începe meciul direct susținând pe față formațiunea din Sibiu (care n-are nicio legătură cu Sibiul) – însă până și inima sa împietrită se înmoaie până la final și ajunge să susțină românii și, dacă-mi permiteți, onestitatea.

Căci de fapt ASFO Filiași nu este fascinantă pentru că e românească – ci pentru că e onestă cu fotbalul și ne arată că Fotbalul încă poate respira. Așa cum ne-au arătat-o Club Deportivo Alcoyano și Unión Esportiva Cornellà în ianuarie 2021.

Florin Șerban și nebunia portarilor

Nimeni n-a auzit de Florin Șerban până acum vreo lună. De fapt, deși înghite un morman de bani, presa de la noi nici nu poate spune câți ani are acest băiat.

De Rogoveanu, marcatorul golului de 1-1 poate ați mai auzit. A mai trecut sporadic și prin Liga I și are chiar și pagină de transfermarkt. Însă majoritatea jucătorilor – inclusiv portarul și marcatorul golului 2 ca și cum nu ar exista pentru presă. Deloc. Nici măcar în presa locală. Nu știm ce vârste au oamenii ăștia, pe unde au mai jucat,… nimic.

Și tocmai de aceea e frumoasă Cupa. Pentru că oricâți sponsori șpețki ai avea (Hermanstadt fiind sponsorizați de gigantul UNIBET), oricâți străini ai avea (mereu prezumați ”mai buni” chiar și când în mod obiectiv nu e deloc așa) pentru că-ți put românii și Doamne-ferește să menții o școală de copii și juniori – nimic din toate astea nu contează în Cupă.

Meciul părea că merge ”logic” – formațiunea corporatistă înscriind chiar din minutul 3. Apoi, toată repriza, ”țăranii” au atacat dar norocul (și ocazional, discret așa, și arbitrul) a ținut tot cu corporatiștii. Căci nu știu cum se face dar aproximativ niciodată nu se întâmplă ca arbitrii să greșească în favoarea ălor mici. Și totuși… chiar înainte de intrarea la cabine Daniel Rogoveanu își aduce aminte că a mai umblat și prin fotbalul o țîră mai mare și înscrie à là Claudiu Niculescu făcând brusc liniște în studioul Look TV. Nu însă și pe stadion.

Trecând peste măsurile imbecile ale Regimului (conform cărora chinavirusul se transmite afară dar doar mai aproape de gazon – dincolo de gard nu) – a fost o plăcere (și aici trebuie mulțumit regizorului de transmisie) să vezi copii de 12-13 ani sărind un metru în sus de bucurie pentru echipa locală.

Nu e nimic mai frumos pentru un copil să-i vadă pe ai lui, din cartier pe care-i știe (poate chiar le-a dat și o țigare) luându-se la trântă cu „cei mari” și având succes. Așa se cultivă în tinerețe admirația pentru succes, în dauna invidiei și pizmei! Atunci când vezi, cu ochiu’ tău, că e nu doar posibil, dar chiar probabil să reușești dacă refuzi să-ți fie frică doar pentru că adversarul are de 10-15-20-200 de ori mai mulți bani. Pe terenul de fotbal toți avem două mâini și două picioare!

Vine însă repriza a doua și arbitrajul iar înclină deloc discret terenul însă micuța redută din Filiași rezistă. Încep să se audă și scandările. Oameni obișnuiți – care nu-s nici corporatiști, nici ultrași experimentați, nici propagandiști și nici gorile (cum e stereotipul între oamenii „frumoși și liberi” despre oricine nu se închină la Netflix) – totuși încep să strige. Realizează instinctiv atât ridicolul situației (faptul că trebuie să urmărească meciul aglomerați din spatele gardului din cauza lui Raed Arafat) cât și oportunitatea situației – aceea că ai lor, din târgul lor, au șansa să dea de pământ cu încă o emanație figurantă și îmbuibată a așa-numitului ”fotbal modern” care detestă, distruge și îngroapă echipe locale și tradiții pe bandă rulantă.

Vin prelungirile. În continuare arbitrul face ce știe mai bine – închide ochii la faulturile „bogaților” și fluieră tot atunci când ăștia micii îndrăznesc să joace totuși fotbal și nu curling. Inevitabilul se produce și în minutul 107 formația din Sibiu înscrie prin brașoveanul Călin Popescu. Ca să fiu onest până la capăt, Călin Popescu (19 ani) e și cam singurul jucător de la formația sibiană care nu a fost nesuferit și pe care n-aveai cum (sau de ce) să-l înjuri. Spre binele lui, poate se transferă la o echipă mai umană la iarnă.

Liniște în ”tribunele” adhoc de după gard (căci tribunele reale fuseseră deja golite de Iohannis și Arafat). E 1-2 minutul 108. Nasol.

Însă din minutul 112 încolo, ăștia micii realizează că nu mai au ce pierde. 1-2 sau 1-7 e tot aia. Realizează și publicul asta. Și încep să dea cu pocnitori și să strige. Nefiindu-le permis accesul în tribună, observatorul Federației poate să le-o ia în mână. În plus, cine să-i sancționeze dacă și Poliția Locală făcea galerie? Și SMURDul (într-o ironie neagră). Și se aude: ”FI-LI-AȘI! FI-LI-AȘI!”….

Centrare de pe partea stângă în fața porții lui Muțiu (ex-Dinamo) și de undeva, de nicăieri, apare Ion Crețu (nimeni din presă nu ne spune câți ani are, de unde e, pe unde a mai jucat – nici transfermarkt nu știe). Și Ion Crețu, acrobatic, înscrie. 2-2! Până și comentatorul de la Look TV se ridică în picioare și urlă: GOOOOOOOOOOOOOOOL!

117 minute a durat până când comentatorul a lăsat naibii bias-ul pro-corporatist cu care a fost îndoctrinat și a trecut de partea poporului. Căci, da, ACSO Filiași a reușit să se comporte (indiferent dacă a vrut sau nu) ca o echipă locală. În care se cunosc toți cu toți și în care fotbalul se practică și de plăcere.

Ce s-a întâmplat după aia e demn de povestit nepoților – cum zice clișeul. Florin Șerban (alt om despre care presa nu catadicsește să ne spună absolut nimic) a apărat trei penalty-uri – unul din ele executat de japonezul Mino Sota. Fiecare dintre cei trei jucători în fața cărora Florin Șerban a ieșit învingător are o cotă de piață mai mare decât salariul anual al lui Florin Șerban, costul întregului stadion din Filiași și bugetul clubului la un loc.

De-asta e frumoasă Cupa. Dar cu ocazia pandemiei, și asta este distrus. Pas cu pas. Pentru cluburi ca Filiași – vizita unei echipe „mari” poate reprezenta o gură de oxigen în buget. Însă Regimul le neagă această oportunitate. Cu atât mai dulce este faptul că echipele „mari” anul acesta au o soartă teribilă în Cupa României. Deja au „ieșit” echipe ca Dinamo, UTA (eliminată chiar de Filiași runda precedentă), CFR Cluj și poate Măria Sa Fotbalul mai face o minune și Minaur Baia Mare va elimina și Universitatea Craiova. Și poate cazul FCSB rămâne definitiv la masa verde. Fără echipe „mari” în sferturile Cupei!

Ne-am întors pe vremea lui Ceaușescu în fotbal. Vremea în care echipele Sistemului sunt pe față susținute din toate pozițiile în vreme ce toate inițiativele locale sunt sabotate, sancționate, subminate și șicanate până dau faliment. Cupa e singurul loc în care încă e posibil ca privilegiații Regimului să mai ia câte un binemeritat bocanc în dinți.

Cât s-o mai putea și asta…

Lucian Vâlsan on Youtube
Lucian Vâlsan
Not particularly nice. Mostly libertarian-conservative. Founder of the Freedom Alternative Network.