Inadecvarea politică a moldoveanului

Inadecvarea politică absolută a moldoveanului stă în această simplă observație: câți dintre ei au fost, atâta cât s-a putut, votanți fideli ai unui singur partid? Câți au dispus de înțelegerea, disciplina politică sau doctrinară de a vota, ordonat, cu unul și același partid despre care să fi considerat că le reprezintă în mod constant ideile, aspirațiile, lucrurile în care cred?

Din acest punct de vedere, cei mai disciplinați moldoveni au fost, în ultimii 20 de ani, votanții socialiștilor și ai comuniștilor. Vorbim aici nu de calitatea alegerii sau ideilor lor, care este și a fost execrabilă, ci de disciplina de vot.

Pe “centru-dreapta” în schimb s-au perindat zeci de partide, de la rîndunicile anilor ’90 la stejarii ultimilor ani. S-a compromis liderul, ori a intervenit vreo schimbare de circumstanță, de regulă concurența unui alt partid ejusdem farinae, și electoratul a migrat ca turma spre noua făgăduință. Partidul precedent, după ce-și consuma epoca de glorie, cădea invariabil sub pragul electoral, destructurându-se intempestiv, așa cum și apăruse.

Ce promitea diferit acel nou partid, din momentul instalării efectului de fascinație nu mai interesa pe nimeni: migrația deja se produsese.

Așa ajungi la următoarea concluzie: există o paradoxală variabilă constantă in politica moldovenească de dreapta: partidele se schimbă, dar ce nu se schimbă niciodată sunt (lipsa) ideil(or) și calitatea electoratului lor: cu oarecere evoluții inevitabile de ordin biologic, aceiași oameni care votau rândunica în ’90, ieri au votat stejarii, astăzi votează /pas/-ul. E același profil de votant: de om care n-are minimă educație economică, așteaptă să-i rezolve statul problemele; statul reprezentat de guvernarea acestor partide invariabil identice și lipsite de doctrină nu i le rezolva, omul e dezamăgit, simte că a fost trădat, totul e judecat în acest plan aproape sentimental, și trece la urmatorul partid. Sledușii. [„următorii”, din rus следующий, n.r.] “Hai că poate de data asta…” Șamd.

Asta e unica „logică” electorală moldovenească. Alta nu-i.

Măcar votanții comuniștilor și socialiștilor dispun de o motivație ideologică: ei chiar visează sa se-ntoarcă back in the USSR. De aici constanta votului lor, care e unul ideologic. Chit că obiectiv vorbind greșit.

Moldoveanul ”de dreapta” n-are nicio motivație doctrinară sau ideologică. El rămâne constant în ignoranța lui doctrinară sau ideologică, variind doar denumirea și culoarea partidului. E constant în fond și variabil în formă. Constant in nimic, variabil literalmente în animalul sau culoarea partidului: furnica, rândunica, păsărica, albastru închis, verde, galben șamd.

Singurii moldoveni constanți doctrinar și politic pe dreapta au fost votanții fostului PPCD, un partid cu o limpede definiție creștin-democrată. Nu e nevoie să-l amintiți pe Roșca. Eu vorbesc de votant, nu de rătăcirile unui lider. Sau votanții Partidului Liberal.

Cantitativ, acești oameni n-au depășit vreodată 10-12% din electorat. Pentru restul partidelor verzi și galbene, singura doctrină e împrumutul extern.

Concluzii: ca să schimbi ceva, nu e destul să schimbi partidul pe care-ți lipești stampila, ci să schimbi ceva fundamental în mintea ta. Te consideri de dreapta? Educă-te în privința a ce este dreapta, nu încurca lucrurile, că nu tot ce zboară se mănâncă. Spre exemplu PAS e un partid de (centru)-stanga, cu pronunțate tușe progresiste.

De unde așadar constanta variabilitate a votului la moldovenii ”de dreapta”? Din lipsa de idei. Când nu știi în ce crezi, n-ai de unde da dovadă de disciplină electorală. Dacă n-ai disciplina ideilor care să se traducă în disciplină electorală, n-o sa reușești să construiești o tradiție politică. N-ai tradiție politică, n-ai nici democrație.

Ai o nație de zăpăciți conduși de niște impostori politici.
În acest context, nu dați vina (doar) pe partide: partidele însele, atâtea câte au avut decența în ultimii 30 de ani să se prezinte onest și doctrinar în fața electoratului, nu se pot întreține fără aderența constantă a unui public la o idee (sau alta).

La moldoveni și creierii au arhitectură socialistă

Cazul Hotelului Național nu e nici măcar atît despre Plahotniuc, Șor, Ceban, Chironda, și cine se mai năpustesc să-și mai avanseze interesele pe seama lui.

E despre o incapacitate a societății asteia, cu tot cu administrație, autorități și oameni de rînd de a înțelege logica frustă a pieței.

Că cică zice Chironda: „Hotelul Național, o emblemă a arhitecturii socialiste.”
Da eu te cred, mă băiatule. E fix asta: mo(n)stră de arhitectură socialistă, dar poate mai mult decît arhitectură – de economie socialistă!

Pentru că numai în socialism putea statul să construiască o clădire de dimensiunile Hotelului Național, de parcă am fi undeva într-un oraș unde acostează croazierele și se-nvîrt jack poturile ca-n Las Vegas. Adică o măgăloaie care nu avea justificare economică reală. Decît doar să-și pună KGB-ul microfoanele prin pereți.

O clădire cu destinația hotel, la asemenea dimensiuni, e o investiție total nesustenabilă pentru R. Moldova în condiții de piață. Cel puțin la această etapă a pieței în R. Moldova. Imaginați-vă că prin contractul de privatizare, investitorul ăla se angajează să investească milioane în acea clădire, ca să ce? – să stea tot anul cu ea goală?

Cam ce trebuie să se-ntîmple în R. Moldova, la nivel de evenimente publice, economice, turistice, ca să se umple hotelul ăla la o capacitate care i-ar scoate investiția ăluia, și să mai și facă profit? Festivalul vinului? Să facă Nata Albot un festival al plăcintei, și ăla subvenționat de un minister care la rîndul său trăiește dintr-o subvenționare generală a bugetului național din sprijin extern?

Asta în condițiile în care să zicem că lumea n-o stat pe loc în 25 de ani și s-au mai deschis hoteluri la Chișinău în tot acest timp.

Eventual să-i schimbe Naționalului destinația, să-l transforme într-o clădire de birouri, dar și aici mă tem că orgoliile de doi lei ale moldovenilor n-ar rezista: statul, Chironda și „societatea civilă” s-ar da cu fundul de pămînt să-i fie păstrată destinația inițială, că doar îi „mostră de arhitectură socialistă”.

Moldovenii nu-s săraci pentru că se gestionează PROST bugetul ăla central și local, mai mic decît un buget județean românesc. Ceea ce la noi se numește generic vorbind „corupție”. Nu de asta sunteți săraci.

Da pentru că noi n-am înțeles ce înseamnă cu adevărat realitatea pieței, libertatea ei. Ideea de investiție, risc, profit, faliment. Lucruri pe care noi nu le înțelegem, da nici nu le respectăm. Noi în continuare așteptăm să „crească statul salariile și pensiile”, arătînd că moldoveanul, cu tot cu „presă liberă și independentă”, ong-uri, resurse, Europă Liberă, așa și n-a înțeles cum se formează prețurile, ce determină realitatea unor venituri șamd.

Noi avem impresia că salariile îs ceva stabilit de stat, și că dacă avem salarii mici e pentru că diverși politicieni răi pur și simplu nu vor să le dea moldovenilor salarii mai mari. Nu dau drumul la pușculiță. Vorbesc serios, ieșiți pe stradă și întrebați. Nu trebuie să mergeți departe: cum să înțeleagă moldoveanul lucrurile astea, dacă jurnaliștii de la Europa Liberă făceau dăunăzi un interviu pe stradă, punînd următoarea întrebare: ”cît credeți că ar trebui să fie salariul în R. Moldova ca să puteți trăi confortabil?”

Muieți îs posmejii, Ioane?

Salariul este valoarea muncii tale pe o piață. Ăsta e salariul. Cu cît statul intervine mai puțin pe această piață – cu taxe, impozite, reglementări, și cu cît ești mai productiv, mai competitiv în funcție de calificările tale atîta o să-ți fie și salariul.

Nu doar Hotelul Național. La moldoveni și creierii au arhitectură socialistă.

Educația sexuală și experții în educație

Citind comentariile de la postările interminabile despre educație seuxală îmi dau seama că cea mai mare invenție de după revoluția industrială e “expertul în educație”.

Asta e o ființă superioară căzută din cer, care știe atât ce e binele social cât și ăla individual. Și de ce știe asta? Pentru că el e ca druidul din Asterix și Obelix care făcea poțiunea magică ce le dădea putere galilor. Iar poțiunea asta se cheamă expertiză în educație sau simplu educație. Un concept tot mai golit de sens și care o dată pus în aplicare duce inevitabil și mereu la același rezultat: îndobitocire.

Ăsta e și motivul pentru care tot mai multa lume se revoltă împotriva a ceea ce se numește “educație formală”. Astfel se face ca de pildă cele mai multe vizualizări ale unui material TED este cel al regretatului profesor Ken Robinson: “How schools kill creativity”[Cum școlile ucid creativitatea, n.r.]. Un discurs urmărit de peste 60 de milioane de oameni extrem de discutat la mai bine de 10 ani de la publicarea lui.

În Românica noastră dragă grație ficusului de la Cotroceni avem în momentul ăsta 13 ani obligatorii de școală, din care în 8 dintre ei ai program de 8 ore ca la job. Practic școala românească e cam cât pedeapsa medie la care e condamnat un criminal care a comis un omor deosebit de grav. Și de ce fapte așa grave se face vinovat un copil ca să stea 13 ani intr-o puscarie așa cum e școala românească? S-a născut prost.

Căci asta e mentalitatea adepților “experților în educație”: copiii se nasc proști, părinții îs proști, îs proști chiar și părinții care sunt profesori. Cine nu sunt proști? “Expertii în educație”.

Doar ei dețin soluția sau cheia ca pruncul să devină un adult pregătit pentru “viața reală”. Asta deși în mod interesant Constituția și mai ales Codul Penal spune așa: până la 14 ani minorii nu au discernământ și părintele raspunde în totalitate pentru faptele lui; de la 14 ani minorul e considerat ca având discernământ dar nu și consimțământ și de aia părintele răspunde alături de el; între vârstele de 14 și 16 ani minorul are un consimțământ parțial – ca atare și adultul răspunde în parte alături de minor și abia de la 18 ani când devine majoră persoana are consimțământ total și răspunde singură pentru propriile fapte.

Deci până face copilul 18 ani părintele e bun ca să-și asume răspunderea, inclusiv cea penală, dar nu e bun ca să-l educe. De ce? Pentru că pe “educație” au monopol “experții”. De aia nu e întâmplător că arătările astea agresive care susțin că școala tre’ să te învețe cum să faci sex, și nu doar asta, ci și cum să trăiești, cum să fii un părinte bun, un cetățean bun și alte asemenea îs fix tot ăia care latră agresiv și impotriva homeschooling-ului, a scolilor private și în general împotriva a tot ce se dorește a fi o alternativă la “educația formală”.

Așa au ajuns John Holt, John Taylor Gatto, Ken Robinson sau Betsy De Vos “extremiști”. Și susținătorii ăștia extrem de vocali ai „educației sexuale” refuză în continuare să răspundă la o întrebare importantă: Cine o să facă orele astea de sex ed la modul profesionist ca într-adevăr să aibă vreun impact social așa cum susțin ei?

Nu de alta dar calitatea in scolile românești de stat e asigurată de un comunist împuțit care a încercat să împiedice cu toate forțele înființarea de școli private. Sau poate sex ed-ul o să fie făcut de fosile comuniste sau de tonele de incompetenți care populează școlile românești?

Îs convins că în țara în care nu se predă evoluționismul nici la facultățile de medicină sigur, sigur ne descurcăm să facem sex ed profi. Și mai am o problema, nu de alta da’ am facut sex ed și eu la școală acu vreo 15 ani: Eram prin clasa a IX-a și or venit două toante de la un ONG ca să ne vorbească despre metode de contracepție și am avut supriza să văd cum doamnele astea “experte” nu știau cum se folosește o diafragmă.

Și mai tare, au venit și cu un milițian care să ne spuna cât de nașpa e să “băgăm” în venă. Dar care a fost motivul pentru care au venit “experții” ăștia să ne țină lecții de sex ed? Era începutul anilor 2000 și Statul Român avea o mare problemă cu numărul în creștere de infectări cu HIV. Și pe cine a dat vina Statul? Pe adolescenții în călduri care fac sex neprotejat și “bagă în venă” cu aceeași siringă.

Când de fapt de vina era rahatul de sistem de sănătate care făcea la greu transfuzii cu sânge contaminat. Fix așa se comportă și acum futengrijiștii ăștia: ei cred că adolescenții îs proști și iresponsabili, la fel și copiii și de aia tre’ să învețe “sex academic” la școală.

Nu mai spun că argumentul cu sex ed-ul care reduce numărul de sarcini la minore e la fel cu ăla cu dacă subvenționăm cursurile de jiu jitsu brazilian pentru femei o să scadă numărul de violuri. Nici n-ajută, nici nu strică doar că n-are legatură directă cu subiectul.

Totuși eu nu-s împotriva sex ed, ba chiar cred că dacă era bine utilizată de mămicile și tăticii domnilor și doamnelor precum Barna, Pălărie, Dirtău, Iurișniți și alții ca ei poate țara și parlamentul erau populate cu mai putin proști și futengrijiști.

6 luni pe an muncești pentru Cîțu și Iohannis!

Azi nu postasem nimic despre taxe 🙂 Hai să răspundem la întrebarea următoare: Cât muncește un român pentru el și familia sa?

Salariul mediu în România este de 5.380 lei, din care:

  • 25% îți ia statul, pentru așa zisele „asigurări sociale” – sistemul falimentar de pensii de care nu o să te bucuri niciodată sau care te va ține 20 de ani în sărăcie lucie la bătrânețe dacă nu-ți asiguri și altă sursă până atunci.
  • 10% îți ia statul pentru așa zisa „asigurare de sănătate” – cel mai slab sistem de sănătate din lumea civilizată, pe care să te ferească Dumnezeu să fii nevoit să-l accesezi. Cunoscut și ca sistemul „nozocomial”. Oricum, dacă vrei să ai o șansă, fie te duci la privat, fie ajungi să ai nevoie de plic și să cumperi tu toate tratamentele.
  • 10% îți ia statul impozit pe venit – nu știi ce face cu el, nu există trasabilitate, o parte din el poate ajunge la finanțarea partidelor politice, altă parte poate ajunge la cumpărat whiskey de protocol la un minister, altă parte poate ajunge la o autostradă, altă parte ajunge la salariile unor bugetari, etc.
  • 2,25% – contribuție asiguratorie de muncă – neclar ce se întâmplă cu asta, cam același lucru ca la impozitul pe venit.
  • 9% îți ia statul TVA pe 27% din ce a rămas, adică pe ce cheltui pe alimente. Românii cheltuie 27% din salariul net pe alimente, care au cota de TVA de 9%. T.V.A. – ul se folosește cam la ce se folosește și impozitul pe venit – neclar. O parte, adică o cotă defalcată, ajunge la primării.
  • 19% îți ia statul TVA pe restul de 73%, adică pe restul cheltuielor, cu câteva excepții mici. Destinația e aceeași – neclară + bugetul primăriilor.
  • Dacă cumperi benzină, plătești curentul electric, cumperi alcool, sau țigări, acolo mai există accize, dar deocamdată le vom sări, pentru că e mai dificil de calculat. Voi face altă postare despre ele. De asemenea, dacă cumperi produse din import, din afara UE, de exemplu America (electronice, telefoane, etc.), China (aproape orice), India, Bangladesh, alte țări asiatice mai mici (haine), statul îți ia taxe vamale de import, deci din nou le vom sări pentru că e complicat. Taxele respective se găsesc deja în prețul produsului respectiv.

CALCUL

25%*5380+10%*5380+10%*5380+2,25%*5380 = 2542 – taxe pe muncă

Salariul net = 5380 – 2542 = 2838

9%*27%*2838 = 122 TVA Alimente = 2,3% * salariul brut
19%*73%*2838 = 331 TVA Bunuri de consum = 6,1% * salariul brut
25%+10%+10%+2,25%+2,3%+2,3% = 56%

TOTAL TAXE PE VENITUL BRUT = 56% + accize + taxe vamale

CONCLUZII

Un român mediu câștigă 64.560 lei pe an.
Din acești bani, românul mediu plătește 36.154 lei pe an la stat.

În zile din an, situația stă în felul următor:
Dintr-un an, 30 de zile sunt concediu, 13 zile sunt sărbători legale iar zile de weekend – 104 – total 147 zile libere.
TOTAL – 261 zile lucrătoare.

Astfel, un român mediu câștigă:
64.560 lei / 261 = 247 lei / zi din care
36.154 lei / 261 = 139 lei / zi plătește la stat

PE SCURT:
Un român mediu produce 247 lei / zi și dă la stat 139 lei / zi.
Altfel spus, un român mediu muncește pentru stat 6 luni, munceste pentru el 4,5 luni și are concediu sau sărbăori legale 1,5 luni.

Pe cifre oficiale, românii muncesc jumătate de an pentru stat.

PNRR înseamnă socialism și taxe mai mari

Îmi bat gura de la început că PNRR este despre taxe mai mari. Iată dovada.

Am crezut că ele o vor apărea mai târziu, dar încep să fie introduse în narațiunea publică încă de pe acum. Au început cu taxele auto dar vor continua și cu celelalte. În prezent, povara fiscală în România este de peste 50%.

Asta înseamnă că un român muncește peste 6 luni pentru stat, o lună are concediu și aproximativ 4 – 5 luni pentru el și familia sa.

Probabil că românii vor ajunge în 8 – 10 ani să scadă de la 4 la 3 luni de muncă pentru ei și vor ajunge să muncească 7 chiar 8 luni să plătească taxele la stat.

Să descifrăm ce zice domnul ministru aici:

  1. „Schimbarea modului de taxare a traficului greu” înseamnă de fapt CREȘTEREA taxelor de drum pentru TIR-uri, adică creșterea costurilor transportatorilor. Cum transportul este un cost în toată producția de bunuri, creșterea costurilor cu transportul (fie că e prețul combustibilului, fie că e taxa de drum, fie că sunt alte costuri) se reflectă în prețul „de la raft”.
  2. Descurajarea înregistrării mașinilor vechi – descurajarea are loc prin taxare. Probabil, politicienii se gândesc să taxeze mașinile mai vechi cu o taxă de drum mai mare, în funcție de numărul de km parcurși, sau altă formă de taxare abuzivă. Cei mai afectați vor fi oamenii săraci, care nu au bani să își cumpere mașini noi, dar care au nevoie ca de aer de mobilitate. Mobilitatea te scoate din sărăcie. Dacă ești muncitor necalificat la Galați dar ai reușit să îți cumperi o mașină de 25 de ani cu care să faci naveta la Brăila, ai o șansă mai mare să îți găsești o slujbă stabilă acolo. Astfel, îți permiți să plătești și o pregătire a copilului la Engleză, care va face astfel o facultate. Altfel, ești nevoit să lucrezi cu ziua la Galați (chiar și pentru lucrat cu ziua și alergat între ciubucuri ai nevoie de o tigaie cu roți) și eventual să ai ajutor social iar copilul tău are șanse mai mici să intre la facultate. Astfel, taxând mașinile vechi, cei cu venituri mai mici sunt văduviți de o șansă de a-și urma visurile și de a se realiza pe propriile puteri. Inclusiv viitoarele generații.
  3. Un sistem de taxare ecologic – acest lucru înseamnă tot creșterea de taxe. Înțelegem din textul domnului ministru că acum nu avem un sistem de taxare ecologic. Deci vor fi adăugate noi taxe, ecologice. Vechile taxe vor rămâne la fel. Vorbim de o creștere.
  4. Pentru vehicule grele, o taxă pe distanță în loc de vignetă – din nou, vorbim de o creștere. Iar această măsură nu se va opri aici. În anul 2001 nu exista ROVigneta. Aceasta a fost promovată de guvernul Năstase ca necesară pentru construirea de autostrăzi. Evident, nu s-au construit autostrăzile, dar banii s-au încasat și s-au cheltuit. Apoi au urmat creșteri ale valorii sale.

Apoi a fost introdusă o acciză iarăși pentru construirea de autostrăzi. Mereu, statul motivează noile taxe pentru proiecte viitoare, nu numai în România ci peste tot în lume. În final, populația plătește și de cele mai multe ori nu se alege cu promisiunea livrată. Așadar, acum ni se spune că o nouă taxă este necesară.

Cu siguranță, după ce transportatorii se vor fi obișnuit cu noua taxă, prețurile la raft vor fi crescut iar o altă „oportunitate” de „noi proiecte de infrastructură” va apărea la orizont, vor veni niște guvernanți care vor spune că este necesară aplicarea aceleiași măsuri ca și la transportatori, și vehiculelor ușoare, autoturismelor.

Așa acționează statul – pas cu pas intră în portofel și-ți ia puțin câte puțin, promițânu-ți un viitor mai prosper.
Când vrei ca statul să asigure prosperitate, te alegi cu muncă în folosul politicienilor, birocraților și angajaților publici, și în cel mai bun caz rămâi cu jumătate din ce produci. Când vrei ca statul să asigure libertate, te alegi cu prosperitate.

Să facem tot ce ține de noi ca la vârful statului român să ajungă, pe parcursul acestei generații, și politicieni liberali în gândire, nu numai pe insignă.

Până atunci, PNRR înseamnă socialism și taxe mai mari.

Demografia României – o analiză mai puțin partizană

Demografia este un subiect sensibil în multe zone ale lumii și este și în România – mai ales după ce publicului i s-au inculcat programatic diferite anxietăți demografice în funcție de proiectul politic dorit.

Dacă întrebi 100 de români cum evoluează demografia în România, cel puțin 80 dintre ei îți vor spune ce le spune și presa – că merge prost. De fapt, nu doar prost, ci cel mai prost din ultima sută de ani (așa cum fals titra Hotnews în luna februarie a anului curent). Dar dacă nu-i chiar așa?

Luăm datele pe bune la puricat și ne uităm pe ultimii 170-ish de ani ca să identificăm și o perspectivă. Cu ajutorul datelor luăm apoi la puricat toate „predicțiile” (a se citi minciunile) aruncate fără nicio jenă în spațiul public de către politicieni, presari, influiensări și alte lighioane pentru câștig politic și/sau material.

Înainte de asta și explicăm câțiva termeni și opinia o separăm clar spre finalul prezentării – scopul final fiind nu ca privitorul să ajungă să fie de acord, ci să-i fie mai clar cum trebuie să se uite la numere, cum să le obțină, ce numere sunt importante și, apoi, pe baza lor să poată privitorul să-și formeze propria opinie. Toată lumea are dreptul la o opinie, dar nu și la propriile fapte.

Cine vă spune că știe el sigur cum va arăta viitorul demografic al României mai departe de 2023-24… acel cineva exagerează sau suferă de aroganță netratată.

Sau… are ceva de vândut. Fie o ideologie politică, fie niște asigurări de viață, fie niște proprietăți, fie poate niște acțiuni într-un fond mutual… sunt multe motive pentru care cei care au lucruri de vândut (sau de cumpărat) vor încerca să-și dea în ghioc despre cum va arăta viitorul demografic al României.

Așa că eu n-o să-mi dau în ghioc… ci o să încerc să vă explic cum să nu puneți botul la prostelile pe care le dau presarii, așa-zișii academicieni dar și părerologii și politicienii despre demografie.

Să explorăm!

Link-uri:

Situația nașterilor din fiecare județ în 2020, anul în care s-au născut cei mai puțini copii din ultimii 100 de ani. În Vaslui, nașterile au scăzut cu aproape 25% – https://economie.hotnews.ro/stiri-finante_banci-24597629-situatia-nasterilor-din-fiecare-judet-2020-anul-care-nascut-cei-mai-putini-copii-din-ultimii-100-ani-vaslui-nasterile-scazut-aproape-25.htm?sbox

For Bangladesh, Life Begins at 50 – https://thediplomat.com/2021/03/for-bangladesh-life-begins-at-50/

Population, Family Planning,andReproductive Health Policy Harmonizationin Bangladesh – https://documents1.worldbank.org/curated/en/907511468004785443/pdf/926500REVISED00BLIC00Box391415B0ACS.pdf

POPULATION PROJECTION OF BANGLADESHDynamics and Trends 2011 – 2061 – http://203.112.218.65:8008/WebTestApplication/userfiles/Image/PopMonographs/PopulationProjection.pdf

America’s Demographic Future [Concord Coalition – grup de lobby nonpartizan concentrat pe sustenabilitate fiscală] – https://www.concordcoalition.org/special-publication/americas-demographic-future

Românii nu mai vor să emigreze. În ultimul an, s-au întors în țară în jur de un milion dintre concetățeni – http://stiri.tvr.ro/romanii-nu-mai-vor-sa-emigreze–in-ultimul-an–s-au-intors-in—ara-in-jur-de-un-milion-dintre-conceta–eni_884854.html#view

Tide turns for Polish émigrés, lured home by booming economy – https://www.ft.com/content/5ad40460-15e3-11ea-9ee4-11f260415385

Copiii invizibili ai României – https://www.digi24.ro/stiri/actualitate/educatie/copiii-invizibili-ai-romaniei-484010

[articol din 2017] – Se nasc tot mai putini copii. ​In primele 7 luni s-au nascut 104.000, cu 7500 mai putini decat anul trecut. Cateva consecinte socio-economice – http://economie.hotnews.ro/stiri-finante_banci-21996050-nasc-tot-mai-putini-copii-primele-7-luni-nascut-104-000-7500-mai-putini-decat-anul-trecut-cateva-consecinte-socio-economice.htm

[2021] 11 lucruri pe care poate nu le știai despre femeile românce – https://economie.hotnews.ro/stiri-finante_banci-24650324-11-lucruri-care-poate-nu-stiai-despre-femeile-romance.htm

Care familie tradițională? La țară, peste jumătate din copii se nasc în afara căsătoriei. Călăraşi, Braşov, Mureş și Ialomiţa sunt județele ”campioane” – https://www.hotnews.ro/stiri-esential-24127599-care-familie-traditionala-tara-peste-jumatate-din-copii-nasc-afara-casatoriei-calarasi-brasov-mures-ialomita-sunt-judetele-campioane.htm

[2007] – Basescu: Se prefigureaza un desert demografic – https://www.hotnews.ro/stiri-arhiva-1027291-basescu-prefigureaza-desert-demografic.htm

[2019] – Anul trecut- record minim absolut al nașterilor în România – https://economie.hotnews.ro/stiri-finante_banci-22966593-anul-trecut-record-minim-absolut-nasterilor-romania.htm

Româncele devin mame tot mai târziu. Principalul motiv pentru care amână să facă un copil – https://economie.hotnews.ro/stiri-finante_banci-22899938-varsta-medie-mamei-prima-nastere-este-crestere-anul-trecut-ajuns-27-ani.htm

[2014] Mitul rromilor care fac cei mai multi copii nu se sustine. Altii sunt campionii… – https://economie.hotnews.ro/stiri-finante_banci-17777149-mitul-rromilor-care-fac-cei-mai-multi-copii-nu-sustine-altii-sunt-campionii.htm

[25 mai 2021] Posibil „baby boom” în România! Numărul copiilor concepuți în pandemie, creștere semnificativă – https://economedia.ro/baby-boom-in-romania-numarul-copiilor-conceputi-in-pandemie-crestere-semnificativa.html

EVOLUŢIA FERTILITĂŢII ÎN ROMÂNIA DE LA TRANSVERSAL LA LONGITUDINAL – https://adatbank.transindex.ro/html/cim_pdf612.pdf

Raport Starea de sănătate 2020 (pentru anul 2019) – https://insp.gov.ro/sites/cnepss/wp-content/uploads/2020/12/Raport-Starea-de-Sanatate-2019.pdf

Cel puțin 630.000 de copii născuți în străinătate de românii care au emigrat. Datele surprinzătoare dintr-un raport OECD – https://www.digi24.ro/stiri/actualitate/social/cel-putin-630-000-de-copii-nascuti-in-strainatate-de-romanii-care-au-emigrat-datele-surprinzatoare-dintr-un-raport-oecd-1161085

Numărul deceselor a explodat în noiembrie 2020. Câți români au murit în primele 11 luni din 2020 față de 2019. Date pe grupe de vârstă – https://economie.hotnews.ro/stiri-finante_banci-24539567-numarul-deceselor-explodat-noiembrie-2020-cati-romani-murit-primele-11-luni-din-2020-fata-2019-date-grupe-varsta.htm

China ridică limita la 3 copii de familie. Deși vine la doar 5 ani de la renunțarea la politica ”copilului unic”, experții spun că e ”prea târziu” – https://www.hotnews.ro/stiri-international-24830389-china-limita-3-copiii-renunta-politica-copilului-unic-imbatranire-populatie.htm

Costul demografic al Pandemiei Covid-19 – https://www.contributors.ro/costul-demografic-al-pandemiei-covid-19/

Indispensabilii înțepării

Scriam zilele trecute despre un angajator cu sute de angajați care nu a făcut nicio presiune asupra aceastora sa se vaccineze așa cum fac Borsec sau Romstal in mod agresiv.

Deși lucrez in resurse umane, un domeniu care se confrunta cu o criza abrupta începând cu 2016, mult mai urâta decât aia din 2008 și ma cunosc cu tonaj de oameni ceva mi-a scăpat așa cum îți scapa când ești foarte aproape de un fenomen.

Șmecherii vaccinării

Sunt angajatori care tare și-ar mai dori ei sa impună dictatorial chestii numai ca le sta dictatura in gât. Tare ar vrea ei sa impună obligativitatea dar sa vezi drăcia dracului ca nu au cum fără a își compromite biznisurile. Sau bișnițărelile.

Și atunci înghit in sec și ii lasă pe șmecheri in pace ca dacă șmecherii le pleacă atunci închid șandramalele și alții nu mai găsesc decât ori pe superbani ori deloc. Șmecherii, dacă își arunca CV-ul pe geam stau cinci recruiteri sa il prindă. Au oferte frecvente și mulți și-au dezactivat conturile de LinkedIn plictisiți de frecventa cu care sunt contactați si vânați.

Șmecherii sunt mulți, lupi tineri si nu toți sunt spălați pe creier de propaganda tefelista așa cum s-ar crede in mod greșit. Șmecherii au putere de negociere pentru ca ei sunt motorașele unor biznisuri extrem de bănoase.

Uitându-ne la categoria asta putem concluziona că șmecherii viitorului nu vor mai fi neapărat numai ăia cu bani ci și ăia care își vor permite două luxuri: sănătate și libertate.

Momentan, deși se încearcă împingerea broaștei in ciment cu vaccinarea obligatorie, o să fie complicat. Că au început cu mortăciuni, cu complicații grave și cu nasolii.

Cum era folclorul ăla la început de covrig, nu știu pe nineni care a avut și de aia nu cred dar când lucrurile au luat-o razna lunea a început sa se trezească la fel e și acum: in cercul de cunoștințe extins sau de prieteni e câte unul care a pățit niște nasolii și mai răsufla pe Fb de câte unul care mai și moare deci treaba e cam nasoala ca sa vii cu obligativități pe lege la un act medical ale cărui consecințe nu le cunoaște nimeni.

Așa ca in contextul asta șmecherii se lăfăie și belferesc in libertatea de a alege să facă ce vor.

Voi sunteți capitaliștii!

Să ilustrăm plastic ce înseamnă astăzi „capitalismul”, în accepțiunea unor magnați, a unor politicieni veroși, și a imbecililor care le fac galerie: Mergeți în piață, căutați pe cineva cu o legătură de mărar. Îl găsiți. Aveți nevoie de mărar, deci cumpărați de la el. Omul ăla prestează un serviciu util, și evident o face din muncă; voi apreciați utilitatea, băgați mâna în buzunar și i-o răsplătiți. Aici e capitalismul așa cum l-ați înțeles până ieri, pentru că sunteți normali la cap.

Voi poate mai credeți că și leprele care vă sunt date azi de model de antreprenoriat capitalism tot la fel gândesc.

Ei bine nu.

Pentru ei (sau mai precis, pentru voi, dar din gura lor) „capitalism” înseamnă reglementările care îi impun celui care crește mărar să nu mai crească mărar cum își dorește el, sau, dacă-l crește, să nu-l mai poată vinde; sau, dacă-l vinde, să nu mai fie la fel; sau, dacă mai e la fel, să nu mai poată fi vândut la un preț competitiv; sau, dacă totuși își găsește cumpărătorul cu un preț necompetitiv (că nu oricine e atât de imbecil încât să creadă că „mai ieftin = mai bun”), acel schimb de monedă să nu mai poată avea loc.

„Capitalism” înseamnă, în această ultimă fază, controlul tranzacției pe care voi o credeați liberă: o identitate electronică a celor două persoane, accesibilă instantaneu și permanent, și o identitate electronică a schimbului efectuat, permanent stocată și tot așa, permanent și instantaneu accesibilă.

Ca în profetizata vreme a Fiarei: să nu mai poți cumpăra și vinde ce vrei tu, ci ce vor ei. Ei au ceva de câștigat din asta — vor „implementa” sistemele din care ei, fiți siguri, vor trăi mai bine (la fiecare tranzacție efectuată le va reveni un comision, la fiecare tranzacție blocată — un premiu). Ăsta e „capitalismul” lor: unde nu mai produc nimic altceva decât sclavia voastră, în beneficiul celor care vor să vă călărească, să vă asedieze, să vă reducă numeric etc. (Întrebați-vă acum de ce traficantul de carne vie Epstein, asociat al lui Gates, putea concepe pe șleau o lume populată de urmașii lui direcți. Și de ce Gates vorbește despre o lume „prea populată”, având el însuși 3 copii.)

Ultima încununare a unui sistem de etatism cronyist (de cumetrie) pe care s-au pliat bine-mersi (și încă ce bine! ce mersi!) și jumătate dintre „conservatori”. Și care acum intră în faza terminală, unde voi, clienții care n-au cerut să fie clienți, voi sunteți cei prea ieftini.

Nu-i mai lăsați să vă spună că sunteți „anti-capitaliști” — voi, voi sunteți capitaliștii. Fiecare fir de mărar pe care-l vindeți e mai capitalist decât toată averea, decât toate firmele și firmulițele lor. Voi nu mințiți și nu călcați în picioare pe nimeni atunci când vindeți acel fir de mărar.

Ce nu (prea) vi s-a spus în #DicksOutForArthurel

Când un subiect eminamente imbecil (sau, hai, marginal) brusc e pe prima pagină peste fucking tot e cazul să puneți două întrebări:

  • Ce se întâmplă fix acum și cineva vrea să nu ne uităm prea mulți în direcția aia?
  • Suntem siguri că nu e slow news day și deci o coincidență că un subiect imbecil ocupă atâta spațiu?

Începem cu cea de-a doua întrebare la care răspunsul este simplu: NU.

De unde știu? Păi pentru început Martinel/Arthur a fost împușcat în luna martie. Nu ieri. Nu alaltăieri. Nu săptămâna trecută. Ci acum două luni! Când ai slow news day nu scoți o știre de acum două luni. Ci răsfoiești ziarele locale și găsești un viol, un furt, o bătaie… ceva din ultimele 10 zile cel mult.

Mai apoi, e destul de improbabil (deși, e drept, nu imposibil) ca aproape toată presa (desigur, civilă) să aibă slow news day simultan mai multe zile și să le vină brusc să discute despre un caz, repet, de acum două luni.

În al treilea rând, nu activează nimeni activiști controversați transformați peste noapte în consilieri onorifici ai Primului Ministru, totul pentru o slow news day. Cine crede altcumva, este rugat să scrie pe adresa Redacției să începem negocierile pentru un pod din Malmö pe care-l avem de vânzare.

Gabriel Păun, șăful organizației eco-teroriste Agent Green, este consilier onorific al lui Florin Cîțu conform deciziei 127/16.02.2021. Evident, nicăieri în presă nu apare informația asta.

La fel cum nicăieri în presă nu se amintește că Agent Green este o organizație care acum niște ani hărțuia și mutila oameni pe proprietatea lor în numele „activismului de mediu”. În urmă cu exact 6 ani, în luna mai 2015, Alin Andrioni (pe-atunci mare activist de mediu alături de Gabriel Păun în ”Agent Green”) mutila pe viață un om la poalele Retezatului, călcându-l cu mașina și târându-l 10 metri după care fugind de la locul faptei (care nu, nu a fost accident). La vremea respectivă presa a scris despre asta. La vremea aceea Gabriel Păun dădea declarații de presă încercând să îi convingă pe toți că mutilatul e de vină că le-a atacat mașina (deși zeci de filmări din toate unghiurile arătau că nu e deloc așa).

Andrioni între timp a aterizat pe la Partidul Verzilor. În mai 2020 era în continuare apărat frenetic de Gabriel Păun și de Mihai Goțiu (pe-atunci vicepreședintele Senatului din partea USR).

Ei bine, dragii moșului, nimeni nu mobilizează asemenea resurse și, mai ales, nu riscă să atragă atenția (din nou) asupra unui toxic asset doar pentru că e slow news day și n-are ce talaș să mânce presa (desigur, toată civilă). Și cu-asta am lămurit a doua întrebare. Și-acum la prima.

Ce se mai întâmplă pe fundal?

Nu am pretenția să știu care din următoarele lucruri trebuiesc umbrite dar vi le listez pe toate și pricepeți/alegeți ce credeți de cuviință.

Așadar, câtă vreme populimea era ocupată cu laba de urs, s-au întâmplat următoarele:

  • USRPLUS (partidul #Colectiv) a votat cot la cot bugetul cu Piedone (scos responsabil moral pentru incidentul Colectiv, pentru cei cu memoria scurtă)
  • USRPLUS șantajează PNL cu bugetul Capitalei pentru că vrea neapărat drept de semnătură pe spitale pentru Horia Tomescu (omul lui Vlăduț Voiculescu)
  • Că veni vorba de Horia Tomescu, ușor-ușor presa a început să pună întrebări despre faptul că viceprimarul a propus literalmente cuțitari pentru conducerile spitalelor. Culmea, tot tentativă de omor, ca și băiatul ăla de la Agent Green în 2015 (cu diferența că useristul propus de Horia Tomescu n-a avut norocul să existe USR în 2003 și să-i fie tergiversat dosarul).
  • Sub presiune, guvernul a trebuit să autorizeze publicarea raportului GRECO. Și arată, evident, absolut horror. Și nu e chiar atât de ușor spinuibil în formula clasică ”PSD man bad” că PNL are acuș doi ani de când e la guvernare.
  • Coaliția de la putere e iarăși în impas. Nu reușesc să-și împartă Avocatul Poporului, TVR-ul și SRR-ul. Parcă e mai bun un shitshow cu labă de urs decât shitshow-ul ieșit la precedentele împărțeli cu scântei, nu?
  • Legea 5G. Parlamentarii se află sub o imensă presiune din partea lobby-ului chinez (și da, există așa ceva în România chiar dacă nu vă spune asta la Digi sau Hotnews, care au contracte cu Huawei). Toate partidele sunt vulnerabile.
  • Chirica și Alexe. Buboiul din PNL Iași s-a spart… oarecum. Și dă îngrozitor în public pentru PNL fix amu în prag de congres. Și USR dă tare din picioare pe subiect (absolut firesc, au mirosit sânge).
  • S-au mai înfăptuit câteva nominalizări controversate pe la Electrica
  • Discuțiile despre mafia (da, mafia) din spatele și din jurul lui Vlad Voiculescu progresau prea repede. Mai repede decât se putea curăța în urma lui.
  • Că veni vorba (iar) de Vlăduț, tot zilele astea a devenit clar ca lumina zilei că decizia de la Foișor a fost nu doar greșită, ci criminală de-a dreptul. De vină pentru aia sunt Arafat și Vlad Voiculescu. În ordinea asta. Ce bine c-a murit un urs! În felul ăsta tot tricolorul e fericit.

Mai sunt și altele dar astea-s fix pe fundalul discuției cu ursul, repet, ucis în martie și al cărui caz este scos în față brusc două luni mai târziu.

Bonus: Discuția cu ursul ține ocupați și o serie de AURari care, la fel ca PLUSR-ul, sunt susceptibili la povești din astea lacrimogene cu pădurile și animăluțele és szar.

De asemenea, nu trebuie ratat nici detaliul foarte important: povestea cu ursulețul nu e lăsată să curgă natural. Adică USR-iștii să întrebe de reforme mai adânci în silvicultură iar AURarii să întrebe ce mizda pă-sii caută străinezii la împușcat pe-aici și cum naiba de tot apar UDMR-iști în aproape toate scandalurile de mediu și/sau cu păduri.

Observați că atunci când au răsărit întrebările, îndată a veni și Barna (Tánczos, nu Dănuț) și a interzis chemarea de străini la împușcat ursuleți. Trebuie să fie cea mai rapidă reacție a Guvernului la un scandal ”public” de mulți-muuulți ani încoace.

Gândiți! Căci încă nu e ilegal și, fără mișto, chiar e sănătos!

Atât.

Tu cum te raportezi la cineva puternic?

Culturile pot fi măsurate cu ajutorul dimensiunilor lui Hofstede. Două dintre scări sunt: distanta față de putere și aversiunea față de risc.

Distanta față de putere măsoară percepția omului față de un alt om care deține puterea. Dacă te simți egal cu primarul sau cu un deputat, distanta față de putere e mică. Dacă ai senzația că primarul sau chiar un birocrat e Dumnezeu, atunci distanta e mare.

Cu cat distanta față de putere e mai mică, cu atât mai bine pentru comunitate sau pentru țară, înseamnă că oamenii îi privesc pe cei care dețin puterea ca fiind egali ai lor.

Aversiunea față de risc măsoară percepția față de riscul provocării puterii. Dacă crezi că e riscant să te certi cu puterea, aversiunea față de risc e mare. Dacă nu-ți pasă că te certi cu cineva care deține puterea, aversiunea față de risc e mică.

Cu cat aversiunea față de risc e mai mică, cu atât mai bine pentru comunitate sau pentru țară, înseamnă că oamenii îi privesc pe cei care dețin puterea ca fiind mai degrabă inofensivi decât periculoși.

România stă foarte prost la ambele. Distanta față de putere este spre maxim – 90/100 – iar aversiunea față de risc e foarte mare, oamenii de bun simț preferă să nu intre în conflict cu cineva care deține puterea – 70/100. In general, cu cat mergi mai spre vest, cu atât coeficienții ăștia scad.

Acum înțelegem puțin mai bine de ce este foarte greu sa schimbi puterea în România. Pentru că cei care ar vrea-o schimbată pe de o parte percep asta ca o aventură imposibilă (puterea e foarte sus, distanța până acolo e foarte mare) iar pe de altă parte nu vor să-și asume riscurile să o supere (pentru că le percep ca fiind foarte mari).

Avem nevoie in societate de aversiune de risc și distanta de putere mai mici, avem nevoie practic de antreprenoriat politic.