Más moral que el Alcoyano! Când nu există ”imposibil”

Unul din lucrurile pe care le apreciez deseori în tăcere este fotbalul de Cupă. De oriunde din lume. Dar Cupă să fie. Că-i Cupa României, Cupa Angliei (FA Cup), Cupa Ungariei, Cupa Rusiei sau Cupa Regelui, nu e așa de important. Cupă să fie.

În tăcere pentru că turneurile de tip knockout naționale sunt ultima redută a fotbalului în care Măria Sa Fotbalul se arată în feluri în care nu se mai arată de mult la Cupa Mondială, UEFA Champions League sau chiar Copa Libertadores. Cupele naționale sunt încă locuri unde mai poți vedea Fotbalul cu F mare măcar din când în când. Și aseară s-a văzut! Așa cum îmi place mie, cel puțin.

Imaginați-vă că mâine Progresul Șomcuta Mare ar elimina Bayen München din optimile UEFA Champions League. Știu, știu, nu e posibil ca Progresul Șomcuta Mare să joace în UEFA Champions League întrucât Progresul Șomcuta Mare abia a promovat în Liga a III-a din Liga a IV-a, dar ceva foarte similar chiar s-a întâmplat aseară.

Nu există „imposibil”

Alcoy este un oraș din regiunea Valencia de dimensiunea Zalăului. La standardul Spaniei este o localitate minusculă.

Echipa locală, Club Deportivo Alcoyano a izbutit promovarea în liga a III-a spaniolă din liga a IV-a la mijlocul lui 2020 în stagiunea precedentă.

În Liga a III-a spaniolă sunt 102 echipe în 10 serii. Ceva mai multe decât în România unde sunt 80 de echipe în 5 serii în liga a III-a.

Aseară, Club Deportivo Alcoyano a întâlnit Real Madrid în Cupa Regelui. Da, acel Real Madrid de care sigur ați auzit chiar dacă nu ați văzut un meci de fotbal în întreaga voastră existență. N-ai cum să nu fi auzit de Real Madrid.

Antrenor la Real Madrid este Zinedine Zidane. Da, acel Zidane. Și de el e aproape imposibil să nu fi auzit. Mai ales dacă aveai mai mult de 5 ani în 1998 sau 2006.

Așadar, urmau să se înfrunte pe teren Club Deportivo Alcoyano cu Real Madrid.

Antrenor la gazde? Vicente Parras. Nici cei mai împătimiți tocilari ai fotbalului n-au auzit de el. Nici n-aveau cum căci Vicente Parras e născut antrenor. De la vârsta de 16 ani el e antrenor.

În lotul gazdelor îi remarcăm pe ivorianul Ali Diakité, marocanul Mourad El Ghezouani și hondurianul Jona. Și cam atât. Ne mai amintim (ăștia care mâncăm istoria fotbalului ca hobby) că formația gazdă a fost la un moment dat antrenată de legendarul Juande Ramos. Dar dacă îți amintești când Juande Ramos juca la Deportivo Alcoyano, probabil ești la fel de căzut în freză ca mine pe subiectul ăsta sau ești în grupa de risc de deces de Covid19.

Apropo de Covid19: Orașul Alcoy e cel mai afectat din Spania ca incidență per suta de mii de locuitori. Azilul de bătrâni din oraș a fost închis după ce 73 din cei 139 de clienți au decedat de pe urma virusului chinezesc. Evident, în Alcoy e închis tot în speranța să aplatizeze curba (și, evident, nu merge – dar nu despre inutilitatea și cretinismul politicilor pandemice vreau să vorbesc).

Teoretic nimeni n-a avut voie pe stadion (și evident n-au stat lucrurile chiar așa). Orașul e deprimat în toate sensurile cuvântului. Petroșani e un oraș vesel pe lângă Alcoy.

În urmă cu puțin timp toată echipa a fost în carantină după ce mai toți au tușit chinezește. La meciul cu Real Madrid n-a putut veni nici președintele clubului nici directorul executiv pentru că încă nu le-a trecut virusul chinezesc. Primarul ar fi putut veni în teorie dar nici el n-a mai venit.

Misiunea cu Real era deprimantă. Imposibilă. Cum să te pui tu – Deportivo Alcoyano – cu buget de trei semințe într-o atmosferă și un oraș absolut dezolant și deprimat cu ditamai Real Madrid cu buget de jumătate de miliard de euro? Întreaga țară São Tomé and Príncipe are un PIB anual mai mic decât bugetul pe sezonul ăsta al Real Madrid.

Imposibil!

Más moral que el Alcoyano!

Mai în glumă, mai în serios, oficialii clubului au insistat: Nu există medicament mai bun decât venirea Realului la noi în urbe.

Și așa începe meciul. Cum altfel decât cu Real Madrid călare pe careul micuței formaței în micuțul stadion din relativ-micuțul oraș în care 99% din populație e izolată în micuțe apartamente?

Și trec minutele. Deportivo Alcoyano nu sare de 10% posesie nicicum. Înainte de pauză, Real face 1-0. Gazdele nici măcar n-au tras spre poartă. De pus la încercare portarul madrilen nici nu se punea problema.

Estadio El Collao are 4850 de locuri. La meci asistau poate 100 de oameni. Pe lângă stadion poate mai erau alți 100-150. Arena nu vuia așa cum ar fi meritat un astfel de eveniment. Se mai auzeau strigăte de încurajare din blocurile vecine. Dar atât.

Începe repriza a doua cam la fel ca prima. Real Madrid însă încearcă să facă spectacol. Foarfece, pase cu călcăiul, SF-uri, dribling-uri ca-n jocurile pe calculator… dar uite că portarul Jose Juan de 42 de ani se dovedește la fel de inspirat ca marii portari ai erei romantice a fotbalului. Mai în glumă, mai în serios, portarul gazdelor a amintit un pic de Edwin van der Saar în 2011 care, tot la aproape 42 de ani încă apăra poarta lui Manchester United într-o eră care pare acum o eternitate.

Nu se punea problema ca Real să nu marcheze al doilea gol sau, în cel mai rău caz, să iasă un 1-0 spectaculos pentru „galactici” dar… Măria Sa Fotbalul n-a vrut.

”Más moral que el Alcoyano” este sloganul de pe Estadio El Collao și înseamnă ”Mai mult moral decât Alcoyano”. Prin minutul 70 încep să se audă pe transmisiune (niciun ziar nu vrea să spună de unde) strigăte furibunde ale acestui slogan și Deportivo începe să zvâcnească. Ce era de pierdut la urma urmei?

Cu 20% posesie și raportul șuturilor pe la 26-5 în favoarea Realului, ce-aveai de pierdut?

Și vine un corner. Unul din cele doar 4 cornere obținute de gazde în 120 de minute și ceva de trudă împotriva gigantului madrilen. Și cum, necum, din mai multe devieri cu capul… mingea intră în poarta madrilenă. 1-1!

Deja încep glumele. Că fotbaliștii gazdelor ar trebui să-și facă declarații pe propria răspundere ca să poată ieși din stadion căci finalul meciului i-ar prinde după intrarea în vigoare a restricțiilor de circulație.

Zinedine Zidane mută furios. Lasă gluma la o parte și introduce jucători pe care orice club de pe planetă și i-ar dori măcar o repriză: Toni Kroos, Eden Hazard, Karim Benzema și Marco Asensio. Fiecare dintre acești jucători (pe care Zidane își permite să-i țină rezerve!) valorează mai mult decât tot clubul Alcoyano cu tot cu stadion!

Și vin prelungirile. Real urcă cu totul peste gazde. În minutul 110 Ramón López Olivan, el însuși trimis pentru a evita o eliminare a colegului său Álvaro Odriozola, încasează al doilea cartonaș galben. Deportivo Alcoyano rămâne în 10 oameni.

În 10 oameni, cu 10 minute rămase, împotriva unor superlegende ale fotbalului mondial.

Dar aseară, Măria Sa Fotbalul, a vrut altceva. A vrut moral și frumusețe – nu mașinărie de fotbal. Așa că toate milioanele Realului și toate supervedetele prea mari pentru mocirla de pe Estadio El Collao n-au putut face nimic în fața lui Javier Antón Gaspar. Nici de el n-ați auzit. N-aveați cum. Nimeni n-a auzit de el. Nici măcar în orașul Alcoy nu prea e cunoscut. A început meciul ca rezervă.

Însă Javier Antón Gaspar a înșirat 3 apărători madrileni arătând că nu doar Lionel Messi știe să facă din astea, apoi a continuat cu ivorianul Diakité care a centrat ca în curtea școlii pentru un gol ce i-a pus pe față lui Zinedine Zidane cel mai amar zâmbet pe care i l-am văzut de când mă uit la fotbal. Și mă uit de mult.

La capătul centrării s-a aflat Juan Antonio Casanova Vidal. Nici de el n-a auzit nimeni. Dar tocmai a marcat golul victoriei care lasă Real Madrid Acasă. În optimile de finală merge Deportivo Alcoyano.

Cu două săptămâni în urmă, Unión Esportiva Cornellà (tot din liga a III-a) trimetea acasă în 32-imi pe Athletico Madrid care nu mai pierduse decât cu Real Madrid și cu Bayern München. Unión Esportiva Cornellà n-a putut repeta performanța în 16-imi împotriva Barcelonei cedând aseară 0-2 (dar după prelungiri!).

Dar a făcut-o Deportivo Alcoyano scriind o nouă pagină de istorie romantică a fotbalului într-o perioadă în care fotbalul însuși este zdrobit din toate direcțiile – pe de o parte hipercomercializarea care suge și ultima fărâmă de suflet din acest sport și, pe de altă parte, măsurile pandemice care aplatizează orice poate fi apreciat în legătură cu fenomenul fotbalistic.

În acest context, unul tragic pentru fotbal în genere și pentru orașul Alcoy în special, apare această bijuterie de meci.

Nu, n-a fost David versus Goliat. Ci David versus Goliat și cei 7 frați mai mari ai lui plus tot clanul lui extins și două tancuri. Și David a învins!

Más moral que el Alcoyano, într-adevăr.

Când Măria Sa Fotbalul vrea altceva, poa’ să te cheme Real Madrid și să ai buget cât au alte țări PIB că nu ține.

19 grade ajung pentru proletariat

A fost o dată ca niciodată o campanie electorală. Se întâmpla hăt-hăt demult în luna lui septemvrie a Anului Domnului 2020. Alegerile urmau să determine cine va fi bașkan în Bükreș pentru următorii 4 ani.

Bașkanul din jilț – Gabriela Firea – era rea tare. Pesediza fonduri, angaja pile și neamuri, irosea bani pe fală și, foarte important, era coruptă. Chema la discuții cu ușile închise numai prietenii de clan cărora după aceea le organiza licitații cu dedicație. Rea tare era Firea! Ba, mai mult, ținea și boborul bükreștean în frig iarna.

Când veni campania, simțind că pierde, bașkan Firea încropește un proiect european ca măcar să nu mai fie frig în case. Numai că proiectele europene durează mult – chiar și dacă ești tu bașkan. Nu ajută nici când bașkan la Victoria ajung unii din celălalt clan (mai cu galben așa).

În fine, vine campania și pretendentul la jilțul de bașkan – Nicu Șordan – vine și tună și fulgeră la adresa bașkanului roșu Firea. Ba chiar promite solemn că a doua zi după alegeri se va putea face duș – ducând astfel Bükreșul spre noi culmi ale progresului.

Trece campania, Șordan câștigă și este înscăunat bașkan al Bükreșului cu ajutorul clanului mai cu galben dar și cu niște băieți mai albastru-portocalii așa despre care nu știe nimeni ce-i cu ei.

Și vine iarna. Și… surpriză! Tot frig este. Duș tot nu se poate face. Dar anunță Șordan că va atrage el fonduri europene (în realitate continuând inițiativa bașkanului cel rău și roșu).

Până atunci, însă, proletariatul trebuie să învețe să fie civilizat. Știați că în civilizație se dârdâie la 19 grade Celsius când afară sunt -10? Dacă nu știați, vă spune Șordan, bașkan de Bükreș.

Și, colac peste pupăză, Șordan cheamă și el prietenii la o șuetă înaintea unei licitații publice. Pe vremuri asta se chema corupție. Dar asta era pe vremuri, în preistorie, când bașkan era Firea cea Rea și Roșie.

Acum nu mai sunt importante nici legea, nici corupția și evident nici căldura (lipsa ei fiind un semn de civilizație – ați înțeles băi nespălaților?). Acum e important că Bükreșul are bașkan nou.

Nu e clar pentru cine e important sau de ce e ăsta un lucru bun. Dar măcar este bașkan nou. Cu galben-albastru-portocaliu.

Atât.

7 reasons the 2010s were great

Technically speaking, the 2010s started on January 1, 2011 and ended on December 31, 2020. We’re now in the early days of the ’20s.

Two years ago I was urging people to think with the power of the century or at the very least with the power of the decade – as opposed to merely here and now or, at best, till the next elections.

So in that spirit, let us now look at what the 2010s meant – specifically by comparing the early days of 2011 with the present-day. It is strongly advisable for everyone to engage in such exercise from time to time because being caught in the various controversies and quibbles of the day risks putting one in the situation of not seeing the forest for the trees.

Zooming out a little bit from time to time is healthy.

1. Obama

In early 2010s the doomers and blackpillers (just as useless then as they are now) were ‘predicting’ that Hussein the Antichrist would send the ATF door to door to seize all weapons.

That doomsday narrative was a bit harder to promote because it was so unbelievably haram to criticize Obama to begin with. The very notion of criticizing Obama was unthinkable unless you were a “loon” which, of course, only the “far-Right” was.

Oh, and the Affordable Care Act (”Obamacare”) was due to be forever and usher in perpetual socialism. Remember that?

Fast forward to present day and one of the few things all Americans agree with is that it’s a good thing to have a gun. Former anti-gun leftists suddenly queued for hours to get their own piece in the last part of the decade. The idea of ATF rounding up guns from civilians in door-to-door raids comes off as even more laughable today than it already was at the beginning of the decade.

Obamacare is, for all intends and purposes, gone. It was barely in force for 3 years overall. With multiple exceptions and basically anyone who didn’t want to partake in the experiment had a way to avoid it.

As for the Antichrist? Well…. the Antichrist did come – but for the Left, in the person of the now outgoing President Trump.

Oh, and criticizing Obama is pretty mainstream even on the center-Left. What was unimaginable in 2010 became mainstream by the end of the decade.

2. The European Union

Euroskepticism had been a thing since early 1990s but it only started being visible in mid 2000s.

In June 2008 the Irish people rejected the Lisbon Treaty at the ballot box and it seemed that euroskepticism might have a shot. But then, following backroom machinations by Jose Manuel Barroso and corrupt Irish politicians, the Irish people were asked to vote again in October 2009. The second time it passed.

Then came the January 2012 Croatian referendum which was due to decide whether Croatia joins the EU or not. The referendum passed with over 65% ”yes” – but in a campaign in which the “NO” side was effectively forbidden.

The Croatian people were basically not allowed to hear the case for “NO”. Euroskeptics were hunted on social media (yes, reporting one into oblivion was a thing in 2011 too), arrested when they organized for rallies in the streets, denied TV appearances and demonized intentionally until they lost parliamentary representation before the campaign for the referendum.

So the idea of stopping or reversing the expansion of the EU looked impossible in the early days of the 2010s.

Yet… in the second half of the decade… the tides turned. Brexit happened, enlargement was put on hold and even the most optimistic eurofanatics are now compelled to contemplate that more exits from the EU may happen – with the Netherlands, Sweden and Poland being quite decent candidates.

Ireland and Croatia showed how low is the EU willing to stoop in order to expand its power. But Great Britain also showed what is possible when non-leftists are willing to think with the power of the decade and be a bit more resilient to the disdainful bullshit put out by the agents of totalitarianism in order to scare the normies into voting for less freedom.

3. Islam

At the beginning of the decade, any discussion about Islam as a problem in Europe in particular and in the West in general was essentially non-existent. Only very dubious places on the Internet discussed.

In 2012 the Israeli journalist and filmmaker Zvi Yehezkeli makes the first serious documentary about the Islam problem in Europe. Still, outside Israel, the documentary only receives attention from the ‘far-Right’ and ‘loonies’ like me. While the documentary wasn’t outright censored, it also didn’t get much mainstream attention as the bien pensants characterized it as “hysterical”.

The topic remained on the fringes of the political debate even though more and more Europeans were suffering at the hands of Islamists in their own cities and countries. Nobody seemed to care. Then came the 2015 terrorist attack on Charlie Hebdo. Then Bataclan. Then numerous other Islamist attacks in Europe. More populist parties and politicians started having electoral success but even with the effects of the 2015 migrant crisis – the discussion was still frustrated.

Then in 2020 outright mockery of Islamism became the norm in the public square. Politicians and cultural figures who in 2012 or even 2016 were turning up their noses at any discussion about Islam as a problem were now attending marches with slogans and displays that were only the purview of the ‘extreme Right’ at the beginning of the decade.

There’s still a long way to go – but politics is downstream from culture. The topic of Islam as a problem has gone through almost all stages in the Overton window – from unimaginable, to marginal, to the purview of the undesirables (dare I say deplorables?) and all the way to mainstream and even policy in some areas.

In January 2011 it would’ve been unimaginable to introduce a system that would regulate mosques and put intelligence filters on imams – measures explicitly meant to privilege Western norms over the opinions of the looniest Islamists in the world. Such thing would’ve been ‘islamophobia’ in 2012-13 or even ‘racism’ in ’15-’16. By 2020 it became normal sensible, centrist position for the bien pensants du jour.

And all of you out there who have worked for this in the last decade – especially those in the early part of the decade – you have a merit in this too. By making criticism of Islam acceptable, you have paved the way to curbing this lunacy.

Now, in the early days of the 2020s, even in the Middle East there’s wind of curbing Islamism in ways simply unimaginable in the region merely 10 years ago.

4. Feminism/Sexual politics

The 2010s started just like the previous 6 or 7 decades had started – with the topic of ‘sexual politics’ locked into the same paradigm that’s been harming both men and women to the benefit of an increasingly lunatic academic class as well as politicians and, yes, businesses.

Although some seeds of dissent were already visible since the 2000s, such as this academic paper on how Feminism is kinda terrible, even those were very far away from the paradigm that was due to become the absolute norm in the next decade.

While in 2010, 2011 or 2012 the discussion was to the tone of “well, there are some bad aspects of feminism but…” – by the end of the decade even otherwise leftish, feminist-friendly and bien pensant spaces had to at least semi-seriously discuss whether feminism might indeed be cancer.

By 2020, feminists were on the defensive. Now articles like this one where you’re told that feminism is akchually not as bad as “you are made to believe” are quite common. The phrase “you are made to believe” is an acknowledgment of the consistent win on narrative by non-feminists.

In 2011 I was saying in podcasts that it may take over a decade until we get to see some mainstream defense of proper liberalism and meritocracy over universal concern of women. Yet by 2018 even The Guardian was thoroughly defending Jordan Peterson for saying that the feminist claims about “equal pay” may indeed be bullshit (and they are).

Articles like this one where feminist ideologues are scared shitless over the fact that more and more women explicitly and resoundingly reject feminism have become increasingly common towards the latter part of the 2010s. In 2011-12 it was an oddity to read (let alone meet!) an anti-feminist woman. Today it’s the New Normal 😀

Of course, there is still a long way to go. But in just one decade non-feminists advanced more than they had advanced in the previous 7 for sure. I already explained in this video what’s in the bag for this decade.

At best, only the youngest readers of this article will be alive to witness the end of this narrative curve on sexual politics. Nevertheless, this last decade was great for this particular subtopic.

5. Environmentalism

Environmentalism had been turning into eco-Marxism for quite some time and the 2010s didn’t seem to be any different.

While in 1992 the world had witnessed Severn Cullis-Suzuki in a well-executed photo-op of the prophet-child of doomsday in the Environmentalist cult, the 2010s gave us Greta Thunberg.

And it seemed like it was all the same. Yet another decade full of eco-Marxist propaganda that plebs swallow via paid shills as well as extremist loons impervious to reason.

But then director Jeff Gibbs using Michael Moore’s infrastructure produced the best piece of anti-eco-Marxist agitprop to date – Planet of the Humans.

Of course, given that it’s Michael Moore, it wasn’t exactly easy to dismiss it as ‘far-Right propaganda’ so Environmentalism Inc. used an extremist interpretation of copyright law to slow down the propagation of the movie. Too little, too late.

The Wuhan Flu also helped (since leftists were more scared of it anyway thus had more time to look into the situation) and, as a result, Michael Moore’s documentary looking into the corruption of the environmentalist movement has wrecked havoc among the radicals of the movement since the piece offered both a rational critique of the “green” practices and an ideological one (coming from the Left).

With many of its radicals dissatisfied, the green movement’s future into the 2020s looks a lot less bright than it was looking prior to the Planet of the Humans. No amount of shekels from the World Economic Forum and no Great Reset can really reset all the green radicals who’ve been demoralized and/or deradicalized by one of the best executed propaganda pieces that I’ve seen in the last decade.

6. China (People’s Republic)

At the beginning of the decade, the topic of China as an issue was basically non-existent. A report here and there once a decade – usually by a conservative think tank – were the only blips on the radar of any serious discussion on the topic.

In 2012 the BBC was somewhat nervously but overall joyfully reporting on the rise of Chinese influence but… that’s about it. No matter what date filters or what search engine one uses, there’s almost nothing in the mainstream about China as an issue between 2009 and 2014. Once a year we would read about how Chinese youth finds the West attractive or some derision of some blogger in China (in 2014). While the New York Times was laughing, that blogger became one of the top-tier propaganda operatives of the CCP – personally invited by Xi Jinping to shape the internal narrative about the West. Almost nobody saw that except a few scholars and political operatives who just a year later started working on what was to be known as…. President Trump.

I don’t care what your opinion about President Trump is. The fact is that candidate Trump and then President Trump forced everyone to get woke on the China question.

While in 2012 it was “curious” or even “cute” to see Chinese script on London’s double deckers, by late 2015 and early 2016, candidate Trump made everyone take a look at the big, red and aggressive elephant in the room.

In August 2015 the Cathedral was still laughing and publishing montages like this one inferring that then-candidate Trump has some unhealthy obsession with China. After China’s global lockdown propaganda in 2020, however, nobody is laughing.

Now even the BBC has Trump’s “obsession” with China, publishing weekly very astute inquiries about China’s propaganda apparatus. This is all good.

The first step towards dealing with a problem is acknowledging there is one. Ronald Reagan acknowledged the Evil Empire. Donald Trump acknowledged the China problem. Hopefully our civilization will win this Cold War as well.

7. National-conservatism

The 2010s also gave rise to a new way of politics (of course, with old ideas because there is no such thing as new ideas).

In 2010 it was still very haram to be nationalistic and especially to be nationalistic while at the same time supporting economic freedom. LOLbertarians would reject that and the Establishment didn’t like the nationalism part.

However, slowly, but surely, as the decade progressed (sic!) national-conservatism grew in prominence no matter what the Establishment threw at it. And, boy did they throw everything at it.

Billions of dollars (literally) were spent just to stop or at least slow down the rise of national-conservatism in Poland, Brazil, Germany, Italy, Hungary, Sweden (to a certain extent), the United Kingdom, Austria, Spain or India.

As I’m writing this, many are still upset, angry or even demoralized by the situation in the United States – and those are of course the people who have come to politics with the Trump Train.

However, this particular variant of conservatism did not start with Donald Trump nor will it end with the outgoing President of the United States. Just today, Politico Magazine is noting (absolutely correctly) that European Trumpism won’t end with Trump. Well, they call it ‘trumpism’ because they want clicks for their website – but in the article they do acknowledge that this way of doing politics predates Trump and will for sure continue after Trump’s term.

And this way of doing conservatism (whether you call it populism, national-conservatism or whatever) is a product of the 2010s that has already passed the test of time in several places and it is to be expected to endure in many others throughout the 2020s.

The biggest advantage of this way is that it finally brought in younger people. In 2010-11, the average age of a participant at a conservative event was around deceased. In my country there was even a running joke that the youth wing of conservatives has a median age of 60 and a 50 year old is a young talent or a young prospect. The 2010s changed all of that and turned things around!

Now you have deeply conservative parties which are majority young. Leftist establishmentarians are routinely stunned by how young these new conservative startups skew. Vox in Spain for instance wastes no time in successfully targeting teenagers (just like the far-Left used to do, btw).

In fact, allover Europe populists/national-conservatives skew very young both in terms of leading candidates and voters. This, of course, makes sense. The “boomers” are the 1968-ers now and subsequent establishmentarians (almost all leaning heavily Left – be it classical Marxist Left or modernist/globohomo Left).

Still, none of that would’ve been possible if not for the tireless work of so many networks allover the world bringing conservative/non-Leftist wisdom to the young – eschewing the State indoctrination facilities public schools and the subversion thereof.

Looking into the roaring 20s

The previous decade started in a low note. Almost all of the topics covered in this article were either outright unimaginable or almost in the complete opposite end of development in 2010-11.

For some, this decade starts in a low note as well (though for Freedom Alternative Network it sure does start in a high and optimistic note).

There will be challenges, for sure: the propaganda and economic dispute(s) with China don’t look good now, a weak/distasteful administration is coming at the White House and Big Tech is acting up. But none of that is new either. The previous decade started with a similar crisis too (health + economic), with a distasteful admin in the WH and with Big Tech sucking giant balls as well.

People seem to forget the big censorship scandals of Big Tech from 2010 or 2011. Such as this one. Or this one. Same with banning apps. Everyone seems to forget that Google has been doing this for almost a decade.

What I’m saying is that the ’20s don’t start with challenges unheard of in the recent past. In 2013 it was believed that adblocks will cease to exist because Google censored them. Not only that didn’t happen but the market compelled Google not just to tolerate adblocks, but develop its own too and join the market.

I suspect the same will be the case with the concerns du jour. Yes, Big Tech sucks (as usual) but the pressure is bigger today (in a single day) than in the whole previous decade combined. By the end of this decade things will look radically different and better. You’ll see.

How do I know? Because you can’t stop an idea whose time has come. You can slow it down, surely, but can’t stop it. Just like euroskepticism couldn’t be stopped no matter how many billions of euros were spent on disinformation, bullshit legal cases and outright censorship.

There’s important elections to come this year: in the Netherlands, Bulgaria (both in March), Norway, Germany (both in September) and Czechia in October. Then in 2022 there are important electoral events in France (April), Hungary, Slovenia, Sweden (September), Brazil (October) and, of course, the Midterms in the USA (highly important in November).

It is up to every one of us how the ’20s will look like. But one thing is certain: if we work at least as hard and determined as we’ve been working in the 2010s, there is no reason not to expect to be living through another set of roaring ’20s.

However, if you succumb to the darkest instincts or to demoralization, then you will be doing a great service to the agents of totalitarianism. Should you decide to do so, at the very least stay out of the way of those who want to build upon the successes of the 2010s. While everyone is welcomed to the party, party poopers should be socially distanced 😀

As I’m writing this, I’m wrapping up the preparations for the first interview tour of this decade. Because campaigning never stops. Not if you want to win.

A’ight. That’s it for now. Let’s roll! We got work to do!

Să-i ia cineva Facebergu’ lu’ Caramitru

1989. 22 decembrie, ora 12:51.

Ion Caramitru împreună cu Mircea Dinescu, Petre Roman și alții au luat cu asalt TVR. Și după ce declarau TVR televiziune liberă, din studioul 1, le aduceau la cunoștiință cetățenilor că “teroriștii” trag în mulțime și otrăvesc apele.

31 de ani mai târziu, 9 ianuarie 2021 ora 12:28, fiul lui Ion Caramitru, susține conspirații cu “teroriști” îndemnați de Trump și Alex Jones care caută să-i asasineze pe senatorii care voiau să confirme președinția lui Joseph Robinette Biden.

Așchia nu pare să sară departe de trunchi.

Și ne zice Andrei Caramitru cum faptul că un „terorist” are la el niște coliere de plastic (fașete) cu care legăm firele în mănunchi în calculatoare este în sine dovada prezenței unor forțe „hiper-organizate, cu tactici militare” iar fașetele în sine au ajuns acum „cătușe speciale pentru imobilizare”.

S-ar putea spune că s-a uitat la prea multe filme Caramitru cel mic. Sau poate nu?

Cert e că până și audiența lui fidelă este șocată (sau șoșocată?) de nivelul de delir:

 

Da’ chiar: Până la urmă ce-a pățit Jeffrey Epstein?

Dacă tot e Andrei Caramitru atât de expert în conspirații subterane, oare ne spune și care e adevărul de la Roswell? Dar atacurile de la 11 septembrie?

Probabil Donald Trump și Alex Jones sunt de vină și pentru alea. Sau poate rușii?

Thread-ul în original: https://www.facebook.com/ACaramitru/posts/254852062951826

Thread-ul arhivat: https://archive.is/FVmpb

Mai bine șofer de basculantă decât Iulian Bulai

România TV viralizează o știre despre un deputat AUR care ar fi, vezi doamne, șofer de basculantă și care, hă-hă, și-a trecut în CV că știe să folosească Zoom, Skype și Android. Hă, hă, ce prost e, amirite? Și-l mai cheamă și Dorel, hă hă hă hă.Săpând un pic aflăm că „șofer de basculantă” o fi fost cândva. Între timp însă, de vreo 10 ani așa, Dorel-Gheorghe Acatrinei este patron al unei firme de succes în domeniul transportului de marfă. Prin firma lui mănâncă zeci de familii și în 10 ani de existență, pornind de jos, n-a „reușit” să fie nici în contracte cu Statul și nici în litigii majore.

Altfel spus, Dorel Acatrinei e parte din Talpa Țării. Aia care mișcă România (la propriu în cazul deputatului Acatrinei) și care a trebuit să se adapteze din mers de mai multe ori în postcomunism jonglând printre imbecilitățile sinistre create de politicienii ce i-au precedat în Parlament lui Dorel Acatrinei.

Oficina PNL, Newsweek (în a cărei acționariat se află și „anticomunistul” cu note la Securitate – Marius ”Vasilescu” Bostan) face mișto de Dorel Acatrinei pentru că nu e activ pe Facebook și, când totuși postează, o face citând o poezie din 1887 de Ioan Nenițescu. Vedeți dumneavoastră, a cita din Ioan Nenițescu este nasol tare de tot pentru că poeziile lui Ioan Nenițescu au tot fost recitate de Tudor Gheorghe. Și Tudor Gheorghe este „artist prezent de obicei la Antena 3” (scrie Newsweek). Iar asta e nasol. Drept urmare Ioan Nenițescu în 1887 scria pentru Antena 3. Drept urmare Dorel Acatrinei este de la Antena 3. Și dacă nu ești de acord, mă-ta-i Putin! Clar?!

Și totuși…

Dacă ăstea sunt singurele „păcate” ale domnului Dorel Acatrinei, deja domnul Acatrinei de la AUR este cel puțin în top 10% cei mai buni politicieni din istoria post-decembristă. Fără niciun fel de glumă! Gândiți-vă un pic!

Acatrinei nu este nici plagiator, nici hoț, nici comunist, nici lichea PNL-istă, nici penal PSD-ist, nici mincinos în CV ca unii USR-iști, nici revoluționar globalist ca aproape toți USR-iștii, nici posesor al unei diplome de nefăcut nimic. Nimic din toate astea. Deputatul Acatrinei este un om cu o meserie din care și-a câștigat relativ onest existența și este un bun reprezentant al categoriei sociale denumită generic Talpa Țării.

Parlamentul ar trebui să fie măcar cât de cât „oglinda societății”. Ei bine, societatea nu e formată numai din juriști, hoți, lichele, băieți și fete sinecuriste care au lucrat doar la Stat toată viața și soiangii pensați. Societatea e o chestie mai mare și mai complexă. Și da, include și șoferi de basculantă, sculeri matrițeri, coafeze, chelneri, taximetriști, fierari, instalatori,… și o mulțime de alte categorii care, între noi fie vorba, sunt mult mai importante decât toți absolvenții de SNSPA la un loc.

O societate fără șoferi de basculantă, șoferi de camion, tâmplari, dulgheri, instalatori sau lăcătuși e una care se prăbușește foarte repede. În schimb, dacă mâine ar dispărea ca prin magie toți absolvenții de SNSPA, toți sociologii, toți angajații din Presa Miluită și toți psihologii… nu ar observa absolut nimeni. În mod cert nu le-ar duce nimeni dorul!

Și nici măcar nu e singurul

Ce deranjează cel mai tare e faptul că profesia deputatului AUR e prezentată ca fiind cumva rușinoasă (ca și cum ar fi o rușine să muncești) – iar focile (mai mult sau mai puțin de la PNL sau USR) nu se sfiesc să-l facă pe deputat direct prost iar pe votanții săi și mai proști. De ce? Pentru că, vedeți voi, un fost șofer de basculantă nu e „potrivit” să fie parlamentar. Hai nu zău?

Dar Vasile Berci a fost potrivit? Domnul Berci a fost tâmplar în Sighetu Marmației și apoi deputat în trei legislaturi până în 2016 (o dată de la PNȚCD și de două ori de la PNL).

În fiecare legislativ au existat astfel de oameni (și foarte bine că au existat – dacă nu existau era o problemă serioasă!) însă cumva niciodată n-a fost subiect de bășcălie. Nu a făcut nimeni mișto de PD-L-istul Gheorghe David care la origine era CAP-ist. Nici de Costică Canacheu (PD-L/PNL) nu s-a făcut mișto că n-avea facultate și era venit de la coada vacii. Dimpotrivă, era apreciat pentru conștienciozitate (era mereu în top la prezență în fiecare legislatură).

Atacul asupra lui Dorel-Gheorghe Acatrinei nu seamănă nici cu cele lansate în 2013 la adresa senatorului PP-DD Ioan Iovescu. Da, de senatorul Iovescu se făcea mișto și pentru că era șofer dar primordial era luat peste picior pentru naivitatea lui.

Însă aici nu e cazul. Presa Sistemului se ia de Dorel Acatrinei strict pe motivul clasei sociale din care face parte! Nu-i atacă nici pozițiile politice și nici nu-l acuză de vreo mârșăvie sau minciună.

Se întâmplă și pe la case mai mari

Atacul Newsweek și RTV pare să insinueze în subtext că ar fi o mare rușine ca în ditamai șParlamentul să ajungă un șofer de basculantă. Ba chiar comentacii de pe diferite pagini se aruncă și mai tare cu remarci de tipul „numa’ la noi se putea așa ceva” sau direct la subiect „numai la AUR se putea.”

Trecând peste faptul că nu e deloc adevărat că numai la AUR se putea (am dat mai sus exemple) oamenii din Talpa Țării care ajung la nivel înalt în politică nu sunt chiar atât de rari nici pe la alte case.

Spre exemplu, Peter Lundgren este eurodeputat suedez din partea Sverigedemokraterna aflat la al doilea mandat. În 2015 a fost nominalizat pentru premiul de cel mai bun europarlamentar la categoria transporturi. Peter Lundgren este șofer de camion și este în grupul parlamentar al Conservatorilor și Reformiștilor Europeni (ECR) – același la care vrea și AUR să adere.

Nu mai zicem de Lech Wałęsa – laureat al Premiului Nobel pentru Pace, lider al mișcării anti-comuniste Solidaritatea și primul lider ales democratic în Polonia. Lech Wałęsa este la bază electrician din foarte Talpa Țării, fiul unui tâmplar ilustru necunoscut. Soția sa era florăreasă. El lucrase ca mecanic în timpul stagiului militar obligatoriu și a făcut 8 copii cu soția sa. Mai Nimeni-în-Drum din Talpa Țării nici că putea fi Lech Wałęsa.

Râdem de deputatul AUR care-și trece în CV că poate folosi Android și Skype – dar Iulian Bulai că-i lăudat că poate conduce singur mașina… eh… aia e în regulă.

De asemenea, nu care cumva să remarcați că Iulian Bulai are primul loc de muncă din viața lui în Parlament. Nu, nu, aia nu trebuie scos în evidență. Trebuie însă să râdem de oamenii care chiar muncesc pentru ce au și după aia au și tupeul nesimțit de-a vrea să fie și reprezentați politic.

Să ne înțelegem: Deputatul Dorel Acatrinei are șanse mari să spună o prostie monumentală în timpul mandatului său. Sau să fie complet o fantomă (cum au mai fost și alții cu background similar). Nu insistăm să-i ridicăm statuie nici lui și nici partidului din care face parte.

Dar, în același timp, atacurile mârșave din direcția presei de Partid și de Stat trebuie sancționate ca atare.

Când Dorel Acatrinei va spune prostii, se cade să fie atacat. Însă deocamdată singurul motiv pentru care este atacat e pentru că nu e din clubul select al bășinoșilor din Partidul Niciodată Liberal sau al hipstărilor inutili din USR. Atât și nimic mai mult!

Bine, în fundal mai deranjează și faptul că dânsul nu este globalist, nu este nici progresist, ba chiar îi și place România. Unde mai pui că are și mai mult de un copil (deci poluează planeta) și s-ar putea să fie și cam bisericos – ceea ce, se știe, e foarte nasol în Anul Curent.

Mult mai bine e cu politicieni cu minciuni grosolane în CV sau cu zeci și sute de mii de lei încasați cam dubios din punct de vedere legal în guvernul „tehnocrat”. Da… ăia-s pâinea lu’ Dumnezeu, n’est-ce pas?

Continuați voi să-i luați pe AUR la perpulis cu nimicuri din astea. Vă rugăm mult! Și păstrați ritmul până în 2024 căci râurile de lacrimi ce se vor pogorî din televizoare și din smartphone-uri (nu neapărat Android) după alegeri vor fi de-a dreptul glorioase!

10 lucruri de așteptat de la vaccin

Pe 15 martie publicam 10 lucruri bune datorate Wuhan-chan. Am „nimerit” 8 dintre ele. A noua e încă în desfășurare. Iar pe cea de-a zecea (nr. 8 în acea listă) am nimerit-o doar parțial. Cel mult.

9 luni ș-un pic mai târziu se laudă stabilimentul cu o terapie genetică experimentală care poate merge un vaccin. Haidem așadar să vă spună fratili vostru cum o să meargă șmecheria asta.

Spre deosebire de „oamenii de știință” precum Octavian Jurma (care prezicea morți pe străzi de Crăciun), dubiosul ăla de Răzvan Cherecheș (care pe 3 decembrie spunea că ne ia dracu’ pe toți în 3 săptămâni dacă nu ne bagă PNL-ul la coteț) sau dubioși gen Mixich care sunt plătiți să facă shilling pentru Big Pharma… fratili vostru face predicții mai rar. Și când le face, le și nimerește. Așadar…

1. Incompetență. Multă

Până la conspirații de orice fel, să nu uităm că avem de-a face cu oameni. Și, în caz că n-ați aflat până acum, oamenii nu sunt proști, oamenii sunt foarte proști. Iar asta se aplică inclusiv (sau poate mai ales) șpăgarilor eroi și bugetarilor în general. Și nu doar bugetarii români.

În Nemția au băgat niște bătrâni direct în ATI după ce i-au injectat cu 5 doze deodată.

Produsul ăsta farmaceutic are condiții de depozitare foarte atipice. Organizarea logistică e absolut praf la noi. Drept urmare, vor exista (și deloc puține!) situații în care condițiile de depozitare nu vor fi respectate ceea ce va duce la rezultate ”neașteptate”. Fie vaccinul nu va avea efect, fie va avea alt efect decât cel scontat… mă rog. Și să te ții atuncea de conspirații! Și vor veni! Valuri peste valuri!

Desigur, oamenii de bine „dă dreapta” cum ar veni și cu chenzină de la Stat vor striga că de vină sunt rușii, chinezii, Tata Mare, poate chiar Partidul AUR. Oricum, cineva va fi de vină – dar sigur nu incompetența bugetarilor.

2. Să vezi distracție la primul deces

În România mor în fiecare an cam 260.000 de oameni. De toate cauzele.

Probabilitatea să moară un om la scurt timp după ce a fost vaccinat e chiar mare dacă vor fi vaccinate 8, 9 sau 10 milioane de oameni în următoarele 9 luni (eu nu cred că se va întâmpla asta, dar sărim peste – să zicem, de dragul argumentului, că autoritățile depășesc așteptările mele pesimiste și populația va fi de asemenea cooperantă peste așteptări).

Legea numerelor mari ne spune că dacă într-o populație de 19 milioane ai minimum 260 de mii de morți pe an – atunci sigur într-o submulțime de populație de 10 milioane de adulți (deci deja cu mortalitate mai mare – căci la cifrele astea copiii decedați sunt cantitate neglijabilă) o să ai măcar 100 de mii de decese în 9 luni. Statistic vorbind e extrem de improbabil să nu apară un deces la scurt timp după o vaccinare.

Sigur, o să spuneți că un deces după o vaccinare nu înseamnă că decesul este cauzat de vaccinare. Și aproape sigur veți avea și dreptate.

Numai că… nu prea contează. În propagandă așa se va vedea.

Pe 28 decembrie un bărbat din Israel a făcut infarct și a murit la două ore după ce a fost vaccinat. Pe 30 decembrie a mai pățit unul în Elveția. Sigur și precis se va întâmpla și în România. Măcar o dată!

Și… când se va întâmpla,… să vezi atunci fake news-uri, conspirații și narative de mare angajament. Unele vor fi adevărate – cele mai multe vor fi bullshit direct. Iar pretenția fact-checker-ilor să le corecteze în timp real va crea doar amuzament suplimentar (pentru mine) și încrâncenare suplimentară (pentru ăia implicați).

3. PCR (Pile, Cunoștințe, Relații)

Când va fi „semnalul” că chestia asta „funcționează” – să vezi atunci favoritisme și chiar direct contrabandă.

Ghilimelele sunt pentru că nu are (și nu va avea) deloc importanță dacă produsul chiar funcționează pe bune. Importantă va fi percepția – așa cum a fost și până acum.

Măștile pe stradă, închisul crâșmelor, așa-zisa „carantină de noapte” – niciuna dintre astea nu au absolut niciun efect asupra epidemiei – dar, evident, asta nu contează. Dacă există percepția că ar „funcționa” – atunci asta e suficient.

Ei bine, când percepția că produsul farmaceutic cu pricina funcționează va atinge nadirul, atunci va apărea instant PCR-ul. Cel mai probabil chiar din ianuarie – dar nu mai târziu de 15 februarie.

Sute de mii de concetățeni își vor aminti brusc că au vreo boală cronică pentru a „urca” mai sus pe listă. Așa cum sute de mii și-au adus aminte că au probleme respiratorii ca să evite regulile imbecile privind măștile.

Nu spun că-i bine sau că-i rău. Spun doar că o să se întâmple.

4. Adeverința de vaccinare

Separat față de punctul de mai sus, va exista, cu siguranță o metodă de-a obține adeverință de vaccinare fără să trebuiască să și consumi produsul.

Deja sunt câteva sute de cadre medicale astăzi care au obținut adeverința via prieteni ”din Sistem”. Vor fi destui întreprinzători care să deschidă piața și pentru populația generală. Piața de adeverințe, nu de vaccinuri.

Cel târziu la 1 aprilie 2021 va putea fi posibil aproape pentru oricine să aibă adeverință că e imunizat la chinavirus. De imunizat pe bune… mai altădată.

Că veni vorba…

5. Imunizare naturală

Cât au fugit panicarzii de la noi de modelul suedez – dar tot ăla va rezolva per ansamblu problema.

Organizarea logistică praf de la noi, menționată la punctul 1, va face imposibilă imunizarea prin vaccin. Chiar presupunând că produsul farmaceutic chiar este atât de bun pe cât este marketat și chiar presupunând maximum de bunăvoință și cooperare din partea a peste 70% din populație. Chiar și-așa – sub nicio formă nu se va putea întâmpla nimic semnificativ pentru că logistica nu o permite.

Astfel că la 15 iulie, în cel mai fericit caz, numărul celor imunizați prin vaccin va fi aproximativ egal cu numărul celor imunizați natural.

6. Dileala va continua

Dacă din punct de vedere legal toate dilelile de „măsuri” vor fi aplatizate foarte curând (de facto aproape toate sunt deja) – dileala din retorica publică va continua cu siguranță.

Dacă astăzi sunt foarte timide, peste o lună sau peste 3 luni vor fi foarte la modă cerințe de tip fascist pe față. De care fascism? Păi fie din ăla cu a venit vremea dictaturii medicale (apud Emilian Imbri), fie din ăla cu toate vaccinurile ar trebui interzise pentru că sunt otravă!!!1111.

Dileală precum cea din Franța veți vedea din belșug, de asemenea.

Nu există niciun motiv să nu ne așteptăm la o creștere a gradului de dileală (cel puțin la nivel de retorică) în condițiile în care singurul argument împotrivă este „mai vedem noi la toamnă” (apud Fabian Schmidt via Deutsche Welle).

7. Dileala mediatică

Separat față de dileala de la nivelul retoricii este dileala soborului mediatic. Acolo nu se va schimba absolut nimic – ci va rămâne aproximativ în aceiași parametri în care se află încă din februarie 2020.

Orice reacție adversă mai severă va crea setul său de știri virale.

Sigur, guvernul a încercat să preîntâmpine asta dând încă un munte de bani publici pentru programul Presa Miluită 2.0 însă asta nu va ajuta prea mult.

8. Te fac un Sputnik?

În urmă cu vreo 3 săptămâni AstraZeneca a anunțat o colaborare cu Institutul de Stat Gamaleya din Federația Rusă. Presa de la noi a discutat foarte discret subiectul prezentând posibilitatea unei combinări a produsului britanic cu cel rusesc.

Ieri, produsul celor de la Oxford a fost autorizat în Marea Britanie.

E o chestiune de timp până când vor apărea poveștile că la mijloc e o conspirație „rusofobă” (chiar cu cuvintele astea, o să vedeți). Și nu le veți găsi în „publicația” Sputnik sau pe RT. Nu, nu – ci în paginile „publicațiilor respectabile”. Începând cu cele nemțești.

9. Arafatianismul – o constantă

Comunicarea pe subiect în România va rămâne aproximativ în parametrii actuali: Adică între foarte prost și atroce.

De altfel „campania de vaccinare” a început în specificul național peste tot. În Italia produsul a ajuns într-o dubă de înghețată. În Bulgaria într-o dubă de mezeluri. Și… în România cu milițieneală și photo-ops cu politicieni – caracteristic unei dictaturi de tinichea.

Nu vă așteptați să se schimbe mare lucru. Coordonatorul campaniei – Valeriu Gheorghiță (discipol de-al lui Cercel Întâiul Aplatizat) este ceva mai rafinat decât Raed Arafat. Dar… nu cu mult. Milițieneala e cam tot aia la sfârșitul zilei.

10. Politicienii vor continua să fie vaci cu cabină

În ciuda poveștilor cu Sistemul Atotpute®nic – toate deciziile sunt totuși politice – nu doar de jure ci și de facto. Întrucât politicienii le vor gira și tot ei le vor deconta.

Actuala CDR coaliție de guvernământ este nu doar una fragilă – dar și foarte eterogenă. Fiecare facțiune are câte un set de interese opus unei alte facțiuni teoretic partenere.

Strict pe subiect, interesele contradictorii se văd deja. Luna asta Vlad Voiculescu de la PLUSR (acum ministru al Sănătății) răgea din toți rărunchii că bucureștenii trebuiesc băgați la coteț. Între timp, Cîțu de la PNL zice că dimpotrivă. Iar noul ministru al sporturilor zice că reluarea sezonului de Liga I ar trebui să se facă cu spectatori în tribune.

Genul ăsta de declarații contradictorii vor continua în 2021 și se vor accentua. Bâlbele din 2020 au fost consecvente pe lângă ce va urma.

Cei mai pesimiști spun că bâlbele vor alimenta grupurile radicale de la punctul 6. Eu însă zic că acelea oricum se alimentează singure, indiferent de ce spun politicienii.

Efectul bâlbelor se va vedea mai degrabă într-o nouă rundă de scârbă generalizată de care vor profita toți care vor dori să intre în joc. Important e să intre în joc toți care nu sunt PNL – întrucât orice este Rău pentru PNL este prin definiție un lucru foarte bun pentru Țară.

No… cam atât.

Mai vedem peste alte 9 luni câte dintre ele am nimerit.

La mulți ani!

1 din 3 români merge la biserică săptămânal sau mai des

Laboratorul pentru Analiza Războiului Informațional și Comunicare Strategică (LARICS) este o instituție aparținând Institutului de Ştiinţe Politice şi Relaţii Internaţionale „Ion I. C. Brătianu” al Academiei Române – dar cu agendă separată.

Din martie încoace, LARICS nu doar că a susținut necritic toate măsurile guvernului dar a mers chiar un pas mai departe – numindu-i ”putiniști” pe toți cei care puneau întrebări sau aveau altă opinie. Din stiloul LARICS a venit una dintre cele mai ridicole luări de poziție din pandemie – aceea că publicistul timișorean și unul dintre cei mai importanți documentariști ai Revoluției din 1989, Marius Mioc, este ”putinist” pentru că a tradus în limba română un fragment dintr-un interviu al unui microbiolog german.

Altfel spus, LARICS nu este deloc o instituție prietenă cu libertatea de exprimare și, în subsidiar, cu libertatea religioasă (o manifestare a libertății de exprimare). Simpla citare a unui doctor precum Sucharit Bhakdi – fost redactor-șef al jurnalului științific german Medical Microbiology and Immunology vreme de 22 de ani – te face direct putinist în ochii prestigiosului „laborator” în a cărui componență intră oameni precum Lucian Mîndruță.

Din această poziție, LARICS a făcut un studiu/barometru destul de solid sociologic care vine cu o serie de cifre pe care cu siguranță „comunicatorii strategici” le iau în calcul. Și ar fi greșit ca ceilalți să nu le ia în calcul.

Biserica și Armata în continuare pe primul loc

În clasamentul încrederii Biserica se situează în continuare detașat pe primul loc. Peste 70% dintre români au încredere în Biserică (41,4% foarte multă și 29,8% multă). Aproape două treimi au încredere în Armată (17,8% foarte multă și 44% multă) iar aproape jumătate dintre români au încredere în Academia Română (9,4% foarte multă și 38,2% multă).

La polul opus se situează Guvernul, Parlamentul și partidele politice (în ordinea aceasta). Mai puțin de 10% dintre români au încredere în partidele politice. De asemenea, partidele politice sunt și cele mai detestate. Nu mai puțin de 57,5% dintre români declară deschis că nu au în esență deloc încredere în partidele politice. Procente similare se găsesc și în dreptul Guvernului (53,1%) și Parlamentului (54,7%).

Altfel spus, românii nu doar că nu au încredere în partide, guvern și parlament – dar le detestă în mod activ! Poate și de-aia cel mai popular slogan la orice protest este „toate partidele aceeași mizerie”. Asta ar trebui să-i pună pe gânduri pe toți „oamenii de bine” de pe internet care ne explică nouă cum stă treaba.

Date surprinzătoare despre religie

36,8% dintre români consideră că poporul român este astăzi mai puțin religios decât era în timpul comunismului. În vreme ce 33% consideră că poporul este mai religios acum decât în timpul comunismului.

Aceste procente apropiate sugerează o divizare profundă. LARICS nu oferă procentele defalcate pe vârste însă asemenea cifre apropiate sugerează o tensiune. Și tensiunea e una mai complexă decât vor mulți să credem.

Dintre cei care s-au declarat nereligioși sau atei doar 15% s-au declarat „împotriva religiei”. Peste trei sferturi dintre non-religioși (77% mai exact) se declară indiferenți față de religie. Cifrele confirmă trenduri observate încă de acum 10 ani peste tot în lume: Antiteiștii exaltați cu fedore sunt o minoritate marginală chiar și în rândul ateilor – nu mai vorbim de societatea generală.

36,1% dintre români declară că merg cel puțin o dată pe săptămână sau mai des la Biserică. Sondajul, amintim, e făcut în luna noiembrie a anului 2020.

Prin comparație, un studiu făcut de Fundaţia Friedrich Ebert România în martie 2018 arăta că doar 21% dintre români merg săptămânal la biserică. În iunie 2010 un sondaj Gallup releva că doar 26% dintre români mergeau săptămânal la biserică. Alt sondaj din 2013 punea cifra la ”1 din 5”.

Altfel spus – românii au devenit mai bisericoși în pandemie. Creșterea e una evidentă.

Sau, alternativ, LARICS a greșit undeva prin sondaj. E puțin probabil, însă.

Cei care n-au stat în casă au putut observa cu ochiul liber bisericile mai aglomerate ca oricând după abuzul de neiertat comis asupra poporului român de Paște în anul 2020.

Peste două treimi (68,2%) se roagă zilnic sau aproape zilnic. Și aici e o cifră în creștere de la 50%-ish în urmă cu doar doi-trei ani.

Oamenii vor implicare mai mare

Puțin peste 60% dintre români spun că Biserica ar trebui să critice mai des politicienii și influiensării care se trezesc luând măsuri sau se trezesc vorbind împotriva religiei. De asemenea, peste trei sferturi dintre români (75,5%) spun că Biserica ar trebui să fie mai prezentă în mass-media și în cultură.

Vă întrebați de ce sunt atât de multe site-uri dubioase (și, da, unele dintre ele extremiste de-a dreptul) cu substrat religios? Fix de-aici vine! Trei sferturi dintre români ar vrea mai multă Biserică în presă – însă presa nu are nimic bun de spus despre Biserică aproape niciodată (excepție face ziarul Adevărul care măcar publică toată pleiada de viziuni).

Piață există – și în prezent e ocupată numai de dilii. Pentru că unde ar trebui să rezide non-dilii rezidă de fapt militanți anti-religie (valabil inclusiv la LARICS – instituția care dă aceste cifre).

46,5% dintre români sunt de acord cu ce am scris mai sus – în speță că presa prezintă mai degrabă negativ toate bisericile Dintre cei care spun că presa prezintă negativ lucrurile, aproape jumătate (47,3%) consideră că situația este una intenționată și că presă exagerează situații banale din viața de zi cu zi a cultelor. Alți 16% cred că portretizarea negativă se datorează faptului că formatorii de opinie sunt nereligioși sau chiar anti-religie. Altfel spus, o treime din populația generală crede că presa mainstream este vădit partizană împotriva religiei. Noi am zice că restul de două treimi nu au observat încă sau poate sunt prea orbi.

Scuipatul religiei în public

Ca formator de opinie, jurnalist, publicist, etc. făcutul de mișto de religie nu e foarte aspru sancționat. Ceea ce e bine. De altfel și în sondajul LARICS vedem că 80% dintre români nu sunt deranjați nici să aibă rude prin alianță (e.g. prin căsătoria fiilor/fiicelor) de altă religie sau atei. Între 93 și 96% dintre români nu sunt deranjați să locuiască în aceeași clădire, același cartier sau același oraș cu persoane de altă religie sau atee.

36% dintre români consideră „firesc într-o democrație” să existe și oameni care se exprimă public împotriva bisericii. Alți 8% consideră că trebuie încurajate astfel de poziții și alți 26% spun că astfel de poziții sunt deseori din cauza necunoașterii vieții religioase. Altfel spus, majoritatea românilor nu se supără și nu suspectează nimic de rău atunci când e vorba de influiensări, jurnaliști, publiciști, etc.

Lucrurile însă se schimbă total când vine vorba de vot.

62,2% dintre români nu ar vota un politician care se declară public ateu.

În bulele de „oameni de bine” de pe Internet ești luat la înjurat dacă menționezi că USR de pildă a pierdut multe voturi din cauza fedorismelor de doi lei ale aleșilor locali ai USR.

Știrea că USR-iștii din mai multe orașe s-au coordonat pentru o mișcare de genul ăsta n-a apărut deloc în publicațiile „mari” – confirmând astfel partizanatul mass-mediei. O știre ca aceea era una importantă într-o țară ca România. Și era important ca ea să fie adresată cât de cât echidistant. Nu a fost!

Dar, pe site-urile din afara bulei mainstream – știrea a fost discutată intens. Vă recomand să accesați acest link de Google să vedeți cine și cum a discutat subiectul. Toate site-urile alea numite de „lumea bună” drept ”obscure” au audiențe cumulate mult peste presa „bună”. Cel puțin 4 milioane de oameni au aflat de pe acele site-uri în timp ce presa mare – cu audiențe în constantă scădere – ținea publicul adormit cu povești despre Covid.

Cifrele însă nu mint. Românii nu sunt deloc impresionați de fedorisme când vine vorba de politicieni. Și a pretinde altceva e pur și simplu fals.

Scepticismul față de Stat

44,1% dintre români cred că Statul încearcă să subordoneze sau să limiteze cultele. Un procent în creștere accelerată. O asemenea opinie era rară anul trecut sau acum 10 ani.

Comunicarea atroce a guvernului pe timpul pandemiei precum și abuzurile evidente dar constant negate de „oamenii de bine” comise de Poliție și Jandarmerie împotriva credincioșilor au schimbat opinia populației.

Noi am avertizat în repetate rânduri că nu e deloc bine să superi Țara. Dar,… noi nu suntem LARICS și nu primim bani publici nici direct și nici indirect via PNL (cum e cazul altor publicații „dă dreapta” care te fac putinist dacă pui la îndoială înțelepciunea arafatiană).

Un fel de concluzie

Dacă guvernul nu schimbă repede abordarea panicdemică, anul 2021 o să fie exact opusul lui 2020. Dacă în 2020 între 50 și 70% dintre români n-au făcut deloc scandal și în genere s-au cam conformat (firește, în grade diferite) – 2021 are mari șanse să fie invers. MAI ALES dacă milițieneala grețoasă văzută în aprilie și noiembrie nu este aplatizată urgent.

Există mari șanse să vedem o furtună perfectă.

Un alt studiu, comunicat recent de către Institutului de Psihiatrie Socola din Iași arăta că nu mai puțin de 42% dintre românii cu vârste între 18 și 50 de ani au suferit tulburări psiho-emoționale, au dobândit psihopatologii noi sau și le-au agravat pe cele existente. Și motivul e dat exact de „măsuri”.

Sigur, ne putem certa pe metodologie. Poate că studiul COH-FIT care arată accentuarea psihopatologiilor în aproape jumătate din populația României nu e chiar perfect metodologic. Poate or fi doar 35% și nu 42%. Poate că barometrul LARICS are probleme de sampling. Poate că… toți îs nebuni și numa’ influiensării și „oamenii de bine” îs dăștepți.

Dar poate totuși nu. Poate că totuși cifrele au dreptate. Și poate că e bine să fie luate ca atare. Căci dacă cifrele sunt corecte (și nu sunt motive rezonabile să suspectăm că sunt foarte grav pe lângă) – continuarea situației milițienești actuale va bubui în moduri imprevizibile și nasoale.

E o naivitate să crezi că într-o țară profund religioasă și scoasă la propriu din minți prin abuzuri anticonstituționale și fără dubiu ilegale – tu guvern, tu Miliție, tu influiensăr mai mult sau  mai puțin PNL-ist, tu Presă Miluită, poți continua mult și bine să urinezi pe popor fără nicio consecință.

Râdem, glumim, da’ dacă cifrele astea sunt pe bune – nu vreți niciunul o dezbatere științifică românească!

Să nu ziceți că nu vi s-a spus.

De ce e sănătos nu doar să ieși din bulă

”Ieși din bulă” a devenit un clișeu. Nu-i rău – e important să ieși din bulă. Păcatul neieșitului din bulă se termină în prostii monumentale precum credința că Dan Barna putea ajunge în turul 2 al alegerilor prezidențiale. Sau credința că Klaus Iohannis este un președinte bun. Sau credința că Orbán Lajos a fost altceva decât o catastrofă de proporții biblice ca prim ministru.

Sau că 15000 de români s-au înscris în AUR în ultimele două zile. Un fake news de toată frumusețea care arată (a câta oară?) cât de penibilă este „presa” de la noi.

Dar cele de mai sus sunt rezultatul neieșitului din bulă și neverificării temeinice a informațiilor. Însă a fi sincer surprins că PNL a fost aplatizat deja e din altă sferă.

Cu o oră înainte de închiderea urnelor umblau deja la liber sursele reale care arătau Partidul Niciodată Liberal pe locul al doilea și USR sub scorul așteptat. Și, cu toate astea, un „jurnalist” de la o „publicație mare” încă ne explica zeflemitor cum nu ne pricepem noi și că e ”imposibil” ca PSD să treacă de 30% și ”imposibil” ca PNL să scoată sub 30. Repet: Asta când deja oricine in-the-know știa deja că PSD-dar-cu-galben nu e doar sub 30 ci sub 28 (”28” era worst case scenario în intern la PNL).

Lăsăm la o parte „jurnaliștii” cu agendă. Ăia doar își fac treaba pentru care sunt plătiți (treabă care, evident, nu implică informarea corectă ci, dimpotrivă, minciuna intenționată). Ăia-s cu treaba lor. Dar pe lângă ăia a existat și continuă să existe o cohortă imensă de „presari” care chiar au fost șocați la modul onest.

Ieșire versus incursiune

De-a lungul celor 12 ore pe tren m-am tot întrebat cum e posibil. Jurnaliștii cu pricina au fost la aceleași proteste cu noi. Au vorbit cu fix aceiași oameni cu care am vorbit și noi. Au văzut fix aceleași filmulețe și fire de discuții pe care le-am văzut și noi. Cu foarte mici variațiuni. Cum e posibil să le „iasă” complet pe lângă?! Și, poate și mai umilitor, cum le iese mai bine unor puleți de pe canapea?

Cred că am răspunsul: Presarii de azi ies totuși din bulă – chiar dacă rar. Dar incursiuni nu mai fac deloc.

incursiune sf [At: URECHE, ap. LET. I, ~/31 / V: (rar) ~ie / Pl: ~ni / E: fr incursion, lat incursio, -onis] […] 3 (Fig) Cercetare a unui subiect străin de preocupările obișnuite Si: divagare, excurs. 4 (Spt; pan) Pătrundere în porțiunea de teren a adversarului.

Noi încă ne informăm divers ideologic.

Pe vremuri jurnaliștii și analiștii citeau așa-numitele news-wires (deseori numite impropriu ”telegrame” chiar și în anii ’90 la posturile de radio de limbă română).

Asta însemna că jurnalistul lua contact – fie că vroia fie că nu vroia – cu tot teancul de informații brute. De la propagandă anarhistă până la propagandă fascistă, vegană, feministă, comunistă, libertariană, ecologistă… și orice altceva vă mai poate trece prin cap.

Pe toate le vedeau jurnaliștii. Firește că nu le luau în considerare pe toate. Cele mai multe ajungeau la coșul de gunoi cât ai zice „jurnalist” – dar măcar le vedeau. Ceea ce înseamnă că măcar pentru ăia mai răsăriți exista conștiința că există și alte puncte de vedere.

Astăzi, news-wire-ul a fost înlocuit cu fluxul de Twitter/Facebook. Adică cu bula. Și abia recent, odată cu conștientizarea înseși existenței bulei a apărut și clișeul ieșitului din bulă. Dar nu e suficient!

După ce ieși din bulă și afli că există și alte puncte de vedere, următorul pas este incursiunea! Ceea ce nu-i ușor!

Anul 2020 a arătat că în presa românească – mai ales după ce a fost miluită cu sute de milioane de lei bani publici pentru a crea realitatea paralelă în care PNL este iubit și apreciat – nu se mai fac incursiuni. Sau, dacă se fac, se fac la ordin și nici atunci prea strălucit.

În timp ce „jurnaliștii” de la „publicațiile de prestigiu” erau ocupați cu #staiacasă și #poartămască – puleții de pe canapea făceau zeci de mii de kilometri prin Talpa Țării. De ce? Pentru că ne place ceea ce facem și o facem cu plăcere și temeinic. Da, inclusiv în dauna propriei sănătăți. Se cheamă pasiune – alt termen uitat complet de „jurnaliștii” din era curentă.

De-a lungul anului 2020 am observat și documentat, temeinic, ridicarea unui val de nemulțumire. Și, pentru că suntem de treabă, am și publicat majoritatea lucrurilor. Ba chiar am făcut analize chiar pentru „ăilalți” avertizându-i că vine tăvălugul. De unde știam? Cu ajutorul incursiunii. Am mers și-am trăit între oamenii ăia. Chit că doar 2-3 zile o dată la două luni. Dar două-trei zile cu folos! În care am învățat și înțeles ce se întâmplă.

Presa „mare” a făcut bine prima parte. A mers în aproape aceleași locuri ca noi. Dar n-a făcut deloc a doua parte. Nici măcar n-a încercat să înțeleagă.

Și dacă încerca nu avea prea mulți sorți de izbândă pentru că lipsa incursiunilor e o problemă mai veche și devenită sistemică în „presa” de la noi. În „presa” de la noi argumentul nu mai contează deloc – ci doar „a cui e” ăla sau aia care zice o chestie. Dacă-i adevărat sau nu e complet irelevant.

Dacă de exemplu ar fi fost luată în serios acum doi ani Alina Mungiu Pipidi când a povestit (e drept, zeflemitor, partizan și enervant – dar a povestit) despre lumpen-diaspora, acum nu mai făceați apoplexie la vederea rezultatului din diaspora!

Chiar și-acum, în al 13-lea ceas, unii încă încearcă să vă explice. Degeaba! N-ai cu cine. Presarii de rit nou le știu pe toate. Și cine nu-i de acord cu ei este legionar, mă-sa-i Putin, tac’su e 5G și bunică-sa-i PSD.

Și apoi vă mirați când ăia izgoniți, batjocoriți, umiliți și, da, abuzați tot de voi vă răspund:

Nu l-am întrebat pe George Simion (poate o voi face într-un interviu) – dar am așa o presimțire că vă este recunoscător, dragi presari!

Cel mai bun agent electoral al AUR sunteți chiar voi. Și mulți dintre voi n-aveți nici cea mai vagă idee de ce.

Putinismul s-a dus пиздой накрыться

пиздой накрыться (citit ”pizdoi nakrât’sya”) – eufemism rusesc desemnând ceva ce-a mers groaznic de prost sau s-a stricat. Eufemisme echivalente românești: ”s-a dus pe pulă”, ”s-a pizdit”, ”s-a dus în pizda mă-sii”, etc.

Pe la începutul dilelii panicdemice, prin aprilie, avertizam că atitudinea shillilor guvernamentali de-a-i face putiniști pe toți cei care nu sar în sus de bucurie la măsurile inutile, imorale, iliberale și ilegale ale administrației Orbán Lajos le va exploda în față. Pentru că folosirea liberală a etichetei de ”putinist” pentru oricine și orice te incomodează duce însăși ideea în derizoriu.

Nu doar că avertismentul a fost ignorat, dar onor shillii Puterii au apăsat până la fund pedala. Așa au ajuns ”putiniști” toți oamenii care scoteau în evidență abuzurile milițienești ale guvernului liberalo-militar care bătea preoți că țineau înmormântări cu 9 oameni. Sau care scoate cu forța credincioșii din Biserică. Sau care bate copii pe stradă pentru că-s afară la ora greșită. Sau care amendează cu mii de lei oameni săraci pentru că au cumpărat stixuri de la magazinul greșit.

Pe toată perioada stării de demență urgență noi am tot scos la iveală aceste nebunii extremiste aduse cu tăvălugul peste poporul român de către Klaus Iohannis și Partidul Național Liberal. Pentru asta am primit toate etichetele posibile – de la PSD-iști la putiniști și vagoane de înjurături.

Apoi au urmat inadvertențele în gestionarea și comunicarea situației pandemice – coroborate cu secretomania grupului de îndobitocire strategică. Reamintim că Freedom Alternative a scurs până la urmă lista cu membri ai acestui Grup în fața căruia tremura toată Țara cu declarația pe proprie răspundere în mână.

Pentru că vroiam să aflăm cine mai exact prezintă cifrele care n-aveau (și nu au nici astăzi) niciun sens, am fost făcuți putiniști. La auzul veștii că un licean e ăla care mută din pix covizii – administrația PNL, în mod arogant, a zis că oricum nu contează. Orbán Lajos a zis că are încredere în liceanul cu pricina și drept urmare e okay.

Toți care au pus întrebări privind cifrele au fost puși la un loc în găleata cu „putiniști” căci, după cum bine știm, matematica e putinistă. La fel și imunologia de bază (pe vremea când propagandiștii guvernului încă insistau că nu există imunitate la chinavirus).

Nu mai zic ce vagoane de înjurături am îndurat pentru că scoteam în evidență o țară numită Suedia. Care Suedia, apropo, astăzi, 8 decembrie, este vecină de clasament cu România la mortalitate de chinavirus. Cu diferența că în Suedia nu există declarații pe propria răspundere, internări cu forța, filtre milițienești, botnițe obligatorii sau orice altă nebunie extremistă „încercată” pe români în România de PNL, Raed Arafat și Klaus Iohannis.

Desigur, tot „putiniști” eram și când întrebam de ce e tocmai okay să fie înghesuială cu mii de oameni în aeroport întru plecat la sparanghel dar nu e okay ca 10 oameni să facă un grătar în pădure departe de alți oameni.

Și apoi au venit nebuniile mai noi: Închiderea piețelor, măști pe stradă sau închiderea școlilor. Nici în al 12-lea ceas PNL n-a vrut să audă nimic. Ba chiar și colegii de USL (PNL dar cu roșu, sau PSD, cum vreți voi) au încercat să-i avertizeze că chiar nu e bine. Degeaba! Partidul le știe pe toate și cine nu-i de acord mă-sa-i Putin.

Dar ie-te că poporul a auzit…

Și au venit alegerile. Și, deja din timpul votării bătea panica la ușă. Au trecut alegerile și… șoc și groază! ”Putiniștii” au intrat în șParlament! Na belea!

Brusc presa „mare” află că există AUR. Nici usturoi n-a mâncat, nici gura nu-i pute presei. Vezi-Doamne e o surpriză.

Dar… este o surpriză? Pe bune?! Nu e deloc o surpriză!

Surpriza e scorul totuși mic al AUR. Putea fi mai mare. Ziceți merci că nu e mai mare!

Dreapta de bonton a avut multiple șanse să evite situația asta. Câțiva deputați din PMP au ieșit, timid, la rampă împotriva abuzurilor PNL. Fix aceia au strâns voturi. Rămâne de văzut dacă suficiente cât să tragă PMP-ul încă o dată în Parlament. Indiferent însă dacă le va ieși sau nu – leadership-ul PMP va trebui schimbat. Și înlocuit fix cu ăia care sunt conservatori și când nu dă bine, nu doar când e vorba de fonduri europene!

Dar, în afară de câțiva PMP-iști – niciun partid și niciun politician nu și-a asumat mesajele pe care Talpa deja le credea. Marele ”conservator” penelist Daniel Gheorghe (sau Daniel Gheorghiu-Dej cum îl alintăm noi) n-a avut nimic de spus despre abuzurile Miliției și ale Guvernului condus de partidul lui. Doar smiorcuri establishmentariene cu ”populiștii cei răi”. La fel a fost cazul și la Robert Sighiartău care a reușit la „dezbaterea” organizată de Digi24 să fie la Stânga lui Ponta pe subiect. Nu l-a ajutat prea mult pe Ponta căci, iată, nici poporul nu-i prost și l-a mirosit pe Mickey Mouse că e nesincer.

Talpa țării a simțit (corect) că este nereprezentată. Întreaga discuție s-a purtat exclusiv în termenii upper-middle-class-ului coroporat(r)ist sau în termenii aripii galbene a Securității. Și atât! Cine nu era în clubul select a fost dat la o parte. Raportat pentru ”discursul urii” și, desigur, calomniat cu eticheta de ”putinist”. Sau, în cel mai fericit caz, întrebați dacă nu cumva mă-sa-i 5G. Ca o paranteză pentru cei ce nu cunosc universul shillilor guvernamentali: în acel univers ”se știe” (nu întrebați cum – pur și simplu se știe că) a avea întrebări de ordin (geo)politic, medical sau good ol’ fashioned corruption pe subiectul 5G este doar apanajul conspiraționiștilor.

Pentru a încununa defazarea dintre propagandiștii guvernului și restul țării, a meritat urmărit în campanie punctajul anti-AUR. De-aia sunt amuzanți toți trepădușii care se declară mirați – căci pe mulți dintre ei i-am putut vedea în tranșee luptând la baionetă împotriva AUR.

Printre altele, AUR au fost atacați în campanie pentru că au avut țigani pe afișe și pe liste. Atât i-a dus imaginația pe propagandiștii sistemului.

Logica lor sinceră a fost fix asta: Cine votează cu AUR sigur e legionar rasist homofob whatever-fob deci dacă arătăm că au țigani și le spunem ”hAUR” sigur asta le va îndepărta votanții.

Ca să vezi chestie, boborul iar a fost mai tolerant decât îi dau credit pseudo-elitele. Da mă, troglodiții ăia, pupătorii de moaște, intoleranții nu-știu-ce-fobi… ăia! E-te ăia au fost mai toleranți decât VOI!

Știu, nu vă place. Dar, una peste alta, ”hAUR” i-a ascultat pe ăia și voi nu! Da, pe ăia care n-au cu cine-și lăsa copiii, care îngheață la -5°C prin piețe, care nu iau Toureg-ul din parcare ci merg cu autobuzul, care nu au bone și guvernante, nu prea au timp de vrăjeală politică pe Faceberg și nici bani să-și cumpere un calculator performant de azi pe mâine pentru a se adapta la Noul Normal cu polițiști școliți online.

Ăia pentru care trei luni de șomaj înseamnă sărăcie cronică nu au fost ascultați de nimeni. Nici măcar de AUR. Dar măcar AUR le-a recunoscut existența. Deja mai mult decât restul partidelor!

PNL le-a luat tot mai puțin dreptul la vot. Ziceți merci că n-au fost mai mulți care să decidă să-l folosească!

HONK-ul putinist

Eticheta de „putinist” a murit ca argument serios în anul de grație 2020. Și taman influiensării iraționali mai mult sau mai puțin plătiți de PNL sunt cei care au ucis-o. Păcat,… era o unealtă bună. Dar nu mai este. E moartă! Și moartă rămâne!

Când Activenews, cea mai pro-rusă publicație de limbă română care nu e Sputnik, atacă AUR pe motive de prorusism – atunci știi că eticheta de putinist sau pro-rus s-a dus пиздой накрыться.

Nu că n-ar avea dreptate Activenews în articolul sus-citat. Dar folosirea etichetei fix de publicația cel mai des etichetată astfel e cel mai bun semnal că povestea și-a pierdut substanța. Și și-a pierdut-o tocmai pentru că a fost folosită prea des în instanțe în care nu-și avea locul.

După 9 luni în care matematica, statistica, imunologia de bază, biologia de bază dar și apărarea fundamentelor statului de drept au fost etichetate fără jenă drept ”putinism” – ei bine… când vine putinismul pe bune deja nu mai are efect strigătul! Și de vină sunteți voi ăștia de-ați abuzat de etichetă. Vă știți care sunteți.

Să elicopterăm și standardele duble

Toate etichetele (multe din ele perfect legitime de altfel) pe care i le-ați aplicat și i le veți mai aplica partidului AUR nu vor avea aproape niciun efect întocmai din cauza standardelor duble.

Care standarde duble?

Păi, vedeți voi, Ovidiu Hurduzeu (AUR Ilfov) e putinist. Nu, pe bune, chiar e. Dar, fix aceiași oameni te fac albii de porci dacă remarci și că Raluca Turcan – cu studii la Moscova și cu securisme dovedite cu vârf și îndesat în 2020 – poate totuși nu-i okay. Păi hotărâți-vă – dacă Hurduzeu e haram, atunci și Raluca Turcan e haram. Faptul că Turcan e cu galben și nu cu auriu nu schimbă nimic!

Unele dintre acțiunile lui George Simion pot fi încadrate la huliganism (chiar dacă unul soft și nu neapărat ilegal). Dar, știți ce? La fel se poate spune și despre Mălin Bot! Ah, dar stai, ăla e activist civic pentru că a susținut PNL. Nu contează că-i cel puțin la fel de respingător în tactici! Nu întâmplător a fost și bun colaborator al lui George Simion până când au venit banii de la PNL pentru unul dintre ei 🙂

Mai vreți? Uite, Călin Georgescu (propunerea AUR pentru postul de premier) e înjurat de lumea bună că e autarhist și cam sărit de pe fix. O fi, nu zic ba. Dar unde e lumea bună și la delirul cu green new deal al lui Traian Băsescu? Sau la delirul cu miros totalitar din programul smart cities implementat via Orbán Lajos cu ajutorul Microsoft și Dell și coordonat de Marius Bostan?

Apropo de Marius Bostan – despre Dan Puric se zice în public (corect de altfel) că e securist pentru că a avut angajament cu Securitatea. Dacă spui același lucru despre Marius Bostan, shillii cu ordin de Partid vin și te amenință cu datul în judecată deși și Marius Bostan a avut angajament cu Securitatea cu numele conspirativ Vasilescu.

De-aia nu sunteți niciunul credibili când vă isterizați în ceea ce privește AUR. Să arunce cu piatra ăia care sunt fără de păcat. De preferință născuți după 1980 și care nu sunt membri în USL.

Aveți răbdare. Că AUR va da gherle și honk-uri destule. O să aveți la ce să vă isterizați. Dar, deocamdată, ar trebui mai degrabă să faceți liniște și să vă uitați la voi în ogradă.

Căci pentru ascensiunea AUR de vină sunt PNL-iștii în principal și troglodiții corporatiști în subsidiar. Voi cu shilling-ul vostru agresiv și pornirile fascistoide ați creat AUR. Voi cărora vă pute că românii merg la Biserică în loc să stea acasă, să lucreze în IT și să plătească cât venitul unui zilier pe un tofu comandat cu Glovo.

Liniște! Destul vi s-au dus poveștile пиздой накрыться. Luați o pauză până nu vă duceți și voi!

Atât.

Afacerea remdesivir și cât de bine seamănă cu 2009

Comisia Europeană a semnat un contract chiar în timp ce laboratorul Gilead afla despre rezultatele negative ale unui studiu clinic al OMS. Franța este singura țară care nu a plasat o comandă.

„Cum am ajuns să cumpărăm la un preț ridicat un medicament împotriva Covid-19 care nu s-a dovedit eficient nicăieri pe planetă?” – se întreabă șocat cotidianul francez Le Monde.

Când am recomandat în martie recitirea tuturor articolelor despre pandemia din 2009-10, n-am glumit.

De-aia noi am tot „nimerit” predicțiile (92%-ish precizie so far) fără să intrăm în conspirații absurde și evitând fără probleme panicardismele de 3 scuipați.

Nu am nimerit predicțiile pentru că am fi în vreun fel speciali – ci le-am „nimerit” pentru că am fost atenți și data trecută când a rulat filmul ăsta. Și cum data trecută filmul a rulat fără prea mari interferențe, era clar că va rula aproximativ la fel și acum.

Data trecută s-au dus pe apa sâmbetei vreo 500 de miliarde de dolari – o parte (vreo 20 de miliarde) în vaccinuri de pe urma cărora statele au plătit despăgubiri până prin 2017. Restul în costuri asociate „măsurilor”. Apropo, vârf de lance în comunism epidemiologic în 2009 era Melbourne, Australia. Ca și acum 🙂

Da, și atunci au fost „lockdown”-uri, numai că nu se chemau așa (atunci lumea încă avea bun simț și nu folosea termeni de penitenciar în public). Și atunci în unele țări intra Miliția peste tine în casă să te separe. Tot în Australia. Ca și acum 🙂

Data asta paguba în dolari e mult mai mare. Probabil se va apropia, la nivel global de 5 bilioane (adică 5 mii de miliarde de dolari) până la finalul isteriei. Adică de 10 ori mai mult decât nebunia de acum 10-11 ani.

Cauzele sunt într-o mare măsură identice: Birocrați corupți (unii financiar, alții ideologic – și unii de ambele!), șefi de stat bătuți în cap, șefi de stat corupți financiar și/sau ideologic – dar și o presă abjectă. La fel a fost și în 2009-10.

De fapt, inclusiv visele umede cu Great Reset erau la modă și în 2009-10. Le Monde nu vorbește (deocamdată) despre asta. Dar și data trecută s-a vorbit despre corupția ideologică abia spre finalul nebuniei și mai ales după finalul ei când s-a scris „necrologul” pandemiei.

Într-un articol ”surprinzător dispărut” de pe site-ul revistei Forbes se povestea prin februarie 2010 cam așa:

Dar la mijloc sunt mai multe decât interese birocratice. În mod ciudat, OMS a exploatat această pandemie falsă pentru a promova o agendă politică foarte stângistă.
Într-un discurs susținut în septembrie, directorul general al OMS Chan a afirmat că „miniștrii sănătății” ar trebui să profite de „impactul devastator” pe care gripa porcină îl va avea asupra țărilor mai sărace pentru a promova mesajul că este nevoie de „schimbări în funcționarea economiei globale” pentru a „distribui bogăția în funcție de valori precum comunitate, solidaritate, echitate și dreptate socială.” Mai departe, a declarat că ar trebui folosită criza ca o armă contra „sistemelor și politicilor internaționale care guvernează piețele financiare, economiile, comerțul și afacerile externe”.

Visul lui Chan s-a destrămat acum. Tot ceea ce a făcut OMS este să distrugă „mare parte din credibilitatea pe care ar fi trebuit să o aibă și care ar fi trebuit să fie de neprețuit pentru noi dacă în viitor ar apărea un virus cu adevărat mortal”, după cum a afirmat Wolfgang Wodart.

Observați că tot un… CHAN era tartor și pe-atunci.

Faptul că virusul chinezesc e mai periculos decât era AH1N1 e pur incidental. Ideile de bază sunt aceleași. Spunem „mai periculos” în sensul că totuși omoară mai mulți oameni. Dar nu cu foarte mult. Prestigioasa Universitate John Hopkins remarca recent că totuși Covid19 nu are un impact semnificativ asupra mortalității totale în SUA. Dup-aia n-a mai remarcat. Căci studiul a fost cenzurat fără prea multe explicații.

Așa s-a întâmplat și în 2009 (tot anul) și primele două-trei luni din 2010.

Nu-i bai, în 2030 mai vine un AHxNy sau un CovidXX. Pentru că oamenii nu sunt proști, oamenii sunt foarte proști.

Important e ca cei ce pot, să învețe din asta încă de pe acum. Să fie și ei „vaccinați” împotriva dezinformării intenționate instituționalizate.

Dacă vor. Dacă nu, e okay. Mai stați în casă. C-o să fie bine. Sigur! A zis OMS-ul că așa e, deci sigur așa e.

Informați-vă numai din surse oficiale.

Sau… nu?

Mai există și o altă variantă. Mai eficientă dar mult mai greu de implementat. Pentru că necesită efort activ și un angajament pe termen lung (long-term commitment cum ar zice americanii). Ba poate chiar o… îndrăznesc a spune… conspirație.

În ce constă? În depunerea de efort susținut împotriva religiei științismului.

Științismul e un cult sectant periculos. În niciun fel diferită de islamul wahhabist, People’s Temple, mormonismul de secol 19 sau Mișcarea pentru Puritate Socială. Toate aceste culte au făcut sau încă mai fac ravagii pe scară mai mică sau mai mare. Unele probleme create de Mișcarea pentru Puritate Socială încă mai sunt vizibile și în prezent în anglosferă (vezi regulile lor dubioase privind alcoolul).

Ca și cultele amintite mai sus, și științismul e la fel de preocupat de viața ta. Îți vrea binele – și tu trebuie să faci cumva să nu ți-l ia!

Ca și cultele de mai sus, științismul se învinge cu aceleași arme: luarea la mișto, sfidare deschisă, nesupunere civică și, da, votatul intenționat cu partide și politicieni asociați explicit cu mișcări împotriva cultului cu pricina.

În cazul Islamului Wahhabit, europenii au tot votat cu partide anti-sistem (AfD, FPÖ, Sverigedemokraterna sau Resemblement National). Și a funcționat! Astăzi, ”centristul” de Macron sună precum sunam noi pe canapea în 2015 și eram „extrema dreaptă”. Inclusiv vaca sfântă a UE – zona Schengen – este luată cu asalt de ”centristul” Macron citând fix îngrijorările „extremei drepte” de acum 5 ani. E drept, într-un mod destul de stângaci (sic!) – dar acum 5 ani nici asta nu era de imaginat în condițiile în care zburai de pe Internet și din „lumea bună” instant dacă puneai la îndoială minunățiile comunităților vibrante, diversității și progresului multuculti.

S-a ajuns aici prin combinația factorilor de mai sus. Limbajul imigraționist a fost luat în balon fără milă în mod constant. Orice politician care contesta vrăjeala dezvoltării prin imigrație fără oprire lua voturi și cât nu spera. Iar grupuri precum Sons of Odin sau excentricul ăla cu elicopter din Bulgaria au făcut partea de nesupunere civică.

La fel trebuie și cu științismul

Cultul sectant al științismului va trebui tratat exact la fel.

Orice „believer in science” trebuie luat la mișto și ironizat în toate modurile cu putință. Fără nicio milă. Și fără pauză.

Veți fi și vom fi făcuți în toate felurile (exact ca-n 2010 când ne opuneam feminismului, sau 2015 când ne opuneam imigrației în masă). Veți fi făcuți „anti-știință” (cum în 2015 erai „rasist” dacă nu-ți plăcea cu Religia Păcii bubuind la tine-n cartier). Ei,… și? Purtați cu mândrie etichetele lipite de imbecili.

Mai bine „anti-știință” decât mort sau prizonier într-un gulag medical!

Guvernele trebuiesc forțate să plătească (financiar dar mai ales politic) pentru lucrurile astea. Și nu un pic. Ci enorm. Disproporționat, de preferință. Da, țineți liste negre! Și aplicați-le!

La fel și „experții”. De azi înainte când auziți de un „expert” căutați-i aberațiile din perioada ianuarie 2020 – august 2021. Și, dacă nu iese curat (și cei mai mulți nu vor ieși) – nu ezitați să-l umiliți. Fără milă. Proteste, pichetări, blacklisting, scrisori la angajatorii lor, acțiuni în instanță, plângeri penale – tot tacâmul. Da, rules for radicals. Da, e o treabă murdară. Dar trebuie făcută.

Niciunul dintre „experții” care au promovat imbecilități nu trebuie lăsat nepedepsit. Fără frică trebuie presat cât mai puternic. Fiecare dintre noi va trebui să facem asta. Subsemnatul e fără religie așa că nu fac casă bună cu iertarea gunoaielor totalitare. Însă, chiar și din perspectivă religioasă – trebuie înțeles că iertarea o dă doar Dumnezeu. Aici pe pământ greșelile intenționate se plătesc. Și e vorba de greșeli intenționate în foarte multe cazuri!

Pe viitor, prezumați că orice „expert” (mai ales un expert guvernamental) vă minte în mod intenționat până la proba contrarie. Bine, asta e un standard care ar trebui aplicat oricărui bugetar aflat sub suspiciune – dar asta e o poveste pentru altă zi.

Și, pentru numele lui Chthulu, încetați să mai aveți încredere în șpăgarii eroi! Statul, șpăgarii eroi, poliția – sunt în cel mai fericit caz unelte. În restul timpului, însă, aceștia nu sunt prietenii voștri. Cu cât pricepeți mai repede treaba asta cu atât vă va fi mai bine.

De-aia spuneam că e greu. Metoda asta e eficientă (și deja dovedită de câteva ori doar în ultimii 10 ani). Dar necesită enorm de multă muncă și determinare. Durează între 2 și 5 ani să vezi rezultate. Și între 3 și 8 ani pentru rezultate decisive. Timp în care nu faci altceva decât asta (politic vorbind). Știu pe pielea mea că aproape 4 ani am făcut doar anti-feminism. Vreo 3 doar anti-imigrație. Dar se poate!

Rămâne de văzut câți vor fi dispuși să se înhame la un asemenea proiect. Mai ales că de obicei ai trei dușmani: fanii totalitarismului, fanii tăi care o dau prin bălării/exagerări plus eternii nemulțumiți care fie-s nemulțumiți că de ce tocmai subiectul ăla și nu altul, fie-s nemulțumiți că nu ”se face” destul. Eh…. complicat.

Atât deocamdată.

P.S.: Imaginea de sus e din 2009. De la precedenta dileală pandemică.