Podcast de week-end – ep. 108 – Plague printer goes brrr

Mai în glumă, mai în serios, ce ziserăm c-o lună în urmă se și aplică: Virusul Panicii și Virusul Prostiei fac mai multe pagube decât virusul chinezesc.

Virusul chinezesc a scos la iveală analfabetismul economic endemic din țărișoara noastră precum și o mulțime de alte probleme oricum deja cunoscute. Marele avantaj e că a venit și cu lucruri bune precum simplificarea birocrației, șubrezirea încrederii oarbe pe care o au prea mulți în Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste Europene, dărâmarea narativelor pro-ruse precum și accelerarea unor investiții strategice. De-aia, per ansamblu, noi jucăm în echipă cu virusul.

Pe plan internațional, gripa chinezească e la rândul ei un lucru predominant benefic. Propagandiștii de la CNN și alte goarne își pierd finanțările și locurile de muncă, narativa open-border abia respiră de zici că are SARS iar superficialitățile sejeviste sunt deja intubate la Terapie Intensivă.

Din păcate, atât la nivel internațional cât și la noi, măsurile luate deja fac mai mult rău decât virusul în sine – iar situația se va agrava major întrucât oamenii nu sunt proști, oamenii sunt foarte proști.

Lumea însă nu stă pe loc așa că există o mulțime de alte știri puțin spre deloc legate de gripa chinezească și avut-am grijă să le discutăm și pe acelea. Lumea nu stă pe loc doar pentru că un băiat etiopian finanțat de chinezi de la DSP-ul planetar zice el că e rău.

Așa că în episodul ăsta căutăm să vă calmăm, să vă dăm și informațiile pe care soborul mediatic le-a mai omis sau le-a dat în treacăt și au ajuns îngropate în teancul de prosteli irelevante. Și mai important, decât să vă spunem ceva, în episodul vă îndemnăm să și gândiți. Și să vă îndoiți. Căci îndoiala este baza înțelepciunii – nicidecum panica și extremismul.

Sănătate!

Link-uri:

Știre 1 – https://www.digi24.ro/opinii/blestematilor-1281130

Știre 2 – http://www.ziare.com/stiri/coronavirus/o-firma-dintr-un-sat-din-giurgiu-care-se-ocupa-de-comertul-cu-amanuntul-vinde-masti-de-protectie-guvernului-cu-56-de-milioane-de-lei-1603386

Știre 3 – https://www.digi24.ro/stiri/actualitate/peste-200-000-de-romani-cei-mai-multi-din-tari-grav-afectate-de-covid-19-s-au-intors-in-tara-1282159

Știre 4 – https://romania.europalibera.org/a/marcel-vela-dat-%C3%AEn-judecat%C4%83-pentru-c%C4%83-a-interzis-participarea-la-slujbele-religioase/30513583.html

Știre 5 – https://economie.hotnews.ro/stiri-agricultura-23755188-plafonarea-preturilor-alimente.htm

Știre 6 – https://www.buzau.net/stiri-buzau/un-buzoian-s-a-ales-cu-dosar-penal-pentru-o-postare-pe-facebook-29640.html

Știre 7 – https://financialintelligence.ro/daianu-am-facut-o-propunere-sa-se-aplice-cel-putin-temporar-o-taxa-de-solidaritate-de-la-un-anumit-nivel-al-veniturilor/

Știre 8 – https://romania.europalibera.org/a/rom%C3%A2nia-suspend%C4%83-drepturile-omului-urmeaz%C4%83-scenarii-dure-activarea-art-15-din-cedo-/30500019.html

Știre 9 – https://financialintelligence.ro/risc-gdpr/

Știre 10 – http://www.ziare.com/stiri/coronavirus/premiera-judetul-maramures-primul-care-impune-restrictiile-de-deplasare-si-pe-parcursul-zilei-ce-alte-masuri-s-au-luat-1603099

Știre 11 – https://adevarul.ro/entertainment/celebritati/centrul-filia-plangere-parchet-numele-danei-budeanu-instigare-violenta-1_5e748bfc5163ec42710e00ce/index.html

Știre 12 – https://newsweek.ro/actualitate/22000-de-romani-au-pierdut-ajutoarele-sociale-pentru-ca-au-refuzat-un-loc-de-munca

Știre 13 – https://financialintelligence.ro/orban-vom-desfiinta-cele-22-de-companii-municipale-din-bucuresti-bani-sifonati-pe-toate-nazdravaniile-pamantului/

Știre 14 – https://www.profit.ro/povesti-cu-profit/retail/proiect-pus-masa-contractele-servicii-utilitati-inclusiv-telefonie-cablu-internet-incheiate-lei-calculate-euro-asemenea-contractele-bunuri-intre-rezidenti-19287207

Știre 15 – https://www.profit.ro/stiri/social/decizie-divortul-prin-simpla-mediere-nu-mai-este-posibil-19287226

Știre 16 – https://financialintelligence.ro/ministerul-economiei-propune-o-hg-pentru-decalarea-termenului-de-punere-in-functiune-a-noii-centrale-de-la-iernut-de-la-30-iunie-2020-la-31-decembrie-2020-ca-sa-beneficieze-de-finantare-neramb/

Știre 17 – https://www.rferl.org/a/north-macedonia-officially-joins-nato/30513509.html

Știre 18 – https://www.dailysabah.com/politics/eu-affairs/more-than-150000-migrants-enter-greece-interior-minister-soylu-says

Știre 19 – https://financialintelligence.ro/erdogan-afirma-ca-i-a-cerut-lui-putin-sa-se-dea-la-o-parte-din-siria/

Știre 20 – https://www.nytimes.com/2020/03/13/world/middleeast/alan-kurdi-death-trial.html

Știre 21 – https://rmx.news/article/article/15-iranian-students-expelled-from-hungary-and-eu-for-violating-coronavirus-quarantine-rules

Știre 22 – https://www.economica.net/germania-renunta-la-austeritate-fiscala-si-se-imprumuta-cu-356-miliarde-de-euro-pentru-a-salva-economia-de-impactul-pandemiei_181507.html

Știre 23 – https://news.artnet.com/art-world/german-bailout-50-billion-1815396

Știre 24 – https://www.digi24.ro/stiri/externe/spania-a-cumparat-340-000-de-teste-de-coronavirus-care-nu-functioneaza-ambasada-chinei-spune-ca-furnizorul-ales-nu-avea-autorizatie-1281819

Știre 25 – https://adevarul.ro/international/rusia/80-echipamentele-ruse-trimise-italiei-absolut-inutile-relateaza-cotidian-italian-1_5e7c8ffa5163ec42713433f5/index.html

Știre 26 – https://www.hotnews.ro/stiri-international-23731713-coronavirus-serbia-multumeste-chinei-pentru-ajutoare-denunta-lipsa-solidaritate.htm

Știre 27 – https://www.digi24.ro/stiri/externe/ue/slovacia-partidul-anticoruptie-care-a-castigat-alegerile-dispus-sa-se-alieze-cu-extrema-dreapta-1268669

Știre 28 – https://www.digi24.ro/stiri/economie/se-contureaza-o-criza-mondiala-de-prezervative-odata-cu-inchiderea-celui-mai-mare-producator-1282360

Știre 29 – https://www.news.ro/externe/planul-european-pentru-reactivare-economica-a-esuat-dupa-ce-germania-si-olanda-au-refuzat-sa-imparta-costurile-crizei-sanitare-1922403427002020030719316765

Știre 30 – https://playtech.ro/stiri/ultima-ora-onu-cere-eliberarea-imediata-a-detinutilor-din-intreaga-lume-pentru-a-evita-focarul-produs-de-covid-19-99481

Știre 31 – http://www.ziare.com/stiri/coronavirus/presedintele-bulgariei-impune-un-veto-partial-la-starea-de-urgenta-nicio-batalie-nu-se-castiga-prin-teama-1602887

Știre 32 – https://www.g4media.ro/grupul-renew-europe-cere-ca-pacientii-cu-covid-19-din-tarile-puternic-afectate-sa-poata-fi-tratati-si-in-alte-tari-ue.html

Știre 33 – https://campusreform.org/?ID=14563

Știre 34 – https://thefederalist.com/2020/03/25/inaccurate-virus-models-are-panicking-officials-into-ill-advised-lockdowns/

Știre 35 – https://www.digi24.ro/stiri/externe/presedintele-regiunii-lombardia-din-italia-spune-ca-masurile-de-izolare-nu-dau-rezultate-si-avertizeaza-spania-in-legatura-cu-pandemia-1281880

Știre 36 – https://www.digi24.ro/stiri/externe/ue/imagini-impresionante-disperarea-italienilor-care-au-ramas-fara-bani-din-cauza-carantinei-vreau-sa-mananc-v-ati-batut-joc-de-noi-1282398

Știre 37 – https://pluralist.com/reid-hoffman-biden/48589/

Link-uri coronachan-related interne:

www.ziuadevest.ro/comportament-iresponsabil-pentru-a-20-a-victima-a-coronavirusului-in-romania-un-barbat-de-etnie-roma-din-timisoara/

https://www.profit.ro/insider/companii/philip-morris-doneaza-1-milion-de-euro-pentru-crucea-rosie-19314767

https://medium.com/@antonymueller/operation-successful-patient-dead-3f05887922b

https://www.profit.ro/opinii/cine-achita-costurile-interventionismului-politic-19317075

https://www.economica.net/sa-protejam-pie-ele-daca-vrem-sa-sus-inem-civiliza-ia_181836.html

Octavian Bădescu, Freedom Group: Cea mai mare parte a abordărilor crizei coronavirus la nivel național, european și chiar mondial sunt exagerate

Cluj. Lorand: „Stimate Emil Boc, va rugam sa interziceți pe perioada stării de urgenta orice lucrări de re/amenajare in apartamentele de pe raza orașului, cu excepția celor de urgenta (ex. tevi sparte). Noi, miile de clujeni care lucram de acasă in aceste zile pentru a susține in continuare economia, nu ne putem face treaba in gălăgie constanta”

https://agrointel.ro/135757/plafonarea-preturilor-alimentelor-un-dezastru-si-pentru-consumator-si-pentru-producator/

Un tânăr dintr-un sat a venit cu calul în Iași să-și vizite soția care tocmai născuse. Bărbatul avea declarația pe proprie răspundere

https://www.hotnews.ro/stiri-esential-23730848-banca-transilvania-doneaza-1-4-milioane-lei-pentru-spitale-stat-din-romania.htm

https://www.wall-street.ro/articol/Companii/251440/coronavirus-profi-doneaza-1-milion-de-lei-pentru-achizitionarea-de-aparate-de-ventilatie-artificiala.html

https://portalsm.ro/2020/03/foto-noul-drive-in-din-satu-mare-cum-s-a-reprofilat-un-bar-mic-de-cartier/

https://www.profit.ro/povesti-cu-profit/farma/document-schimbari-in-sanatate-ca-urmare-a-pandemiei-prezentarea-cardului-de-sanatate-nu-va-fi-obligatorie-pentru-servicii-medicale-si-medicamente-medicii-de-familie-pot-elibera-retete-diferit-19315011

https://adevarul.ro/locale/iasi/video-povestea-tanarului-plecat-calare-sa-si-vada-sotia-maternitate-am-mers-sa-i-duc-mancare-n-am-avut-bani-taxi-1_5e7dd3c85163ec42713a894d/index.html

Coronachan-related externe:

https://nypost.com/2020/03/25/italian-nurse-with-coronavirus-kills-herself-amid-fears-of-infecting-others/

https://edition.cnn.com/2020/03/27/politics/undocumented-immigrants-coronavirus-stimulus/index.html

https://www.breitbart.com/europe/2020/03/22/paris-no-go-zone-police-overwhelmed-attempting-to-enforce-quarantine/

https://www.telegraph.co.uk/news/2020/03/26/sweden-keeps-schools-borders-open-huge-experiment-virus/

https://romania.europalibera.org/a/cum-politicienii-profit%C4%83-de-criz%C4%83-pentru-a-controla-societatea-%C8%99i-cum-supravie%C8%9Buie%C8%99te-cuplul-pe-timp-de-epidemie-revista-presei-europene/30502932.html

https://www.mediafax.ro/coronavirus/specialist-in-boli-infectioase-pentru-a-trata-covid-19-toata-lumea-va-folosi-clorochina-coronavirusul-dispare-dupa-sase-zile-19011267

A plea from doctors in Italy: To avoid Covid-19 disaster, treat more patients at home

https://www.reuters.com/article/us-womens-day-spain/thousands-march-in-spain-on-womens-day-despite-coronavirus-fears-idUSKBN20V0ZJ

https://www.digi24.ro/stiri/externe/ue/italia-blocheaza-summitul-ue-nemultumita-de-masurile-de-ajutor-1281943

https://www.stuff.co.nz/national/health/coronavirus/120577868/coronavirus-police-can-now-enter-homes-to-look-for-people-gathering

https://www.mediafax.ro/coronavirus/coronavirus-impinge-catre-dictatura-si-nu-doar-in-china-19016372

https://romania.europalibera.org/a/comisia-european%C4%83-direc%C8%9Bioneaz%C4%83-c%C4%83tre-rom%C3%A2nia-peste-1-miliard-de-euro-pentru-combaterea-efectelor-covid-19/30499923.html

10 great things owed to the Wuhan flu panic

During this oftentimes disproportionate panic one must not forget to look at the benefits brought by this period. Especially considering that some of the benefits are quite significant in their own right.

First of all, let’s get one thing clear: one must continue to insist on discussing this topic by using names such as ‘Wuhan-chan’, ‘the Chinese virus’, ‘the Wuhan flu’ and other similar terms. The Chinese propaganda machine is already working overtime to convince as many people as possible that this new infection from the Coronavirus family is perhaps American(!), Italian, or really anything else but Chinese.

So with that said…

1. Even the globalists are finding out about the notion of countries

The Cathedral Media has already been “warning” us for the last month that the “far-Right” and/or the “populist right” is using the topic to remind everyone that countries are good, secured borders are great and that lack of them is kinda cancer. Or Chinese flu, in this case.

The problem is that it’s no longer just the “populist right” (whatever that is) – but really almost everyone non-insane. Just a few days ago, North Rhine Westphalia (the largest and the most Leftist state in Germany) overwhelmingly voted against receiving new migrants and in favor of a stronger position with regards to the federal borders. All political parties, including the SPD, agreed – with only the Green Party voting in favor of more mass immigration and open borders. The Green Party, for those newer in this, is the political party that used to run networks of “anti-authoritarian” kindergartens in the ’70s and ’80s. Part of the “anti-authoritarian” nature of the kindergartens was that sex with children was permitted.

The same Green Party is now unironically peddling the narrative that literally everyone except them is basically a Nazi. I wish I were joking.

Joke or no joke, the existence of the panic related to the Wuhan flu brought the level of public questioning of borders to a historical low. And that is a good thing!

2. “Citizens of the world” are suddenly gone

You know that “I’m a global citizen” type of person? I do. ‘Cause oftentimes I have to bear with such soulless vermin.

Well, as it turns out, globalism is indeed a luxury belief in most cases (just as we’ve been saying here for 5 years now) since when push came to shove and the snowflake got a little bit scared – most of them suddenly rushed to their places of origin. And a lot more are still trying even though their countries of origin may have shut down their borders already and advising them to stay put.

Look, it’s unlikely that this panic will cure a lot of cases but if it makes 5% of the cases to reconsider a soulless and rootless existence, that should be counted as a win in itself. It sure would be faster than a propaganda and subversion exercise.

3. It reveals how many State employees are related

Over here in Romania a lot of memes and jokes got circulated at the expense of a retired police officer (patient number 17) whose behavior is responsible for up to 48 of the 131 cases in Romania.

This guy traveled to Israel with his mistress. They both got the Wuhan flu there and then came back. A few days later he checked into a military hospital but failed to mention his trip (because his mistress’ existence was a secret). In the meantime, he infected his wife, his son, a colleague of his son, most of the wife’s workplace and so on. Not to mention that an entire hospital was quarantined as a result as well, blocking some essential medical personnel for 14 days. All those infected were working for the State (his son in the intelligence community, his mistress at the census department, etc.). The famiglia is big with this one.

But this is not exactly unique. In fact, globally, it seems that State employees are disproportionately affected by this Chinese virus.

While the piece of news that claimed Preisdent Jair Bolsonaro of Brazil had contacted the new coronavirus was fake news (and one spread with an ideological motivation at that!) – it is nonetheless true that, except for China and Italy, many state officials did get much closer to contamination with the Wuhan flu than the general population in their respective countries.

The most spectacular case is in the Islamic Republic of Iran, but other cases are interesting too – such as Canada or France. In Canada, Turdeau’s wife got some Coronachan and in France at least one Cabinet member did too, turning Macron suddenly fearful. Understandably so, Macron’s wife is top of the list in the persons at fatal risk 🤪

On a more serious note, the fact that this virus appears to physically remove (though for now only temporary) government employees is in itself a good thing. There’s too many of them anyway. Too much goddamn government everywhere.

This situation also reveals that a lot (if not most) government structures are quite literally run by clans who are related to each other to a much higher degree than normies had expected.

Now, of course, this is not exactly a secret for anyone who has been following politics in more than three countries for more than a year. Some of us have been explaining these things literally for decades. But it sure did become slightly easier now when there’s direct epidemiological link to show it to skeptical normies who still buy into the disdainful nonsense that the State is there to help them. Or, in the case of the former Western Block, that corruption and nepotism is only for the plebs and it doesn’t happen in their enlightened societies.

4. Price of oil has gone down

It is true that oil was already getting cheaper even before the Wuhan-chan panic as a result of the gas war between OPEC and Russia but, at the same time, the panic did accelerate the issue even further.

Oil prices plunged by more than 25% as a result of the panic and will continue to stay low for at least 10 to 12 days at the very least. This is in itself a great piece of news for the poorest members of our society who may need now more than ever to use their cars in order to avoid crowded places (such as buses or subways) and abide by the “social distancing” recommendations.

Also, it is in general a good thing for everyone when oil prices go down. It usually means the price of some material goods also going down. Or at least staying stable and offsetting other price increases generated by the Wuhan virus panic. The smarter investors (including governments) with cash at hand are now stockpiling oil – as they should. You won’t get such a discount anytime soon.

5. Little dictators reveal themselves

While the economically dumb reveal themselves during a recession, the best time to notice the unaccounted little dictators is during a time of panic.

Usually counting the dictators is hard because many peoples already tend to have a boner for authoritarianism and dictatorship. The great wisdom of the more populist brand of freedom-based social order is that the fear of having that “other guy’s” dictatorship installed leads to a de facto freer state of things. James Madison in the Federalist Papers described it as “ambition made to counteract ambition” – but the idea is very similar and much older than the United States itself.

James Madison only thought about how things could work with a non-panicked populace. He did not, however, theorize on what would happen if all (or at least most) of the factions of an otherwise diverse and competing country would become united by (oftentimes disproportionate) fear. Well,… one thing is certain: during such times it makes it easier to count the little dictators that lie even in some of the most unexpected corners.

Of course, for those more liberal-minded, this is in itself terrible news. But for those who think at a civilizational scale, this is a very useful piece of information. Knowing which kind of little dictators (and in what proportions) you have in your country helps you craft better messaging in the future when “selling” various policies or principles.

One has to remember that the best propaganda is not that which is artistically the most pleasant. Or that which is the most ideologically coherent. The best propaganda is that which resonates with as many factions as possible (including competing ones) in the context in which that piece of propaganda is distributed.

6. Distrust in the EU is growing

Of course, the hardline eurofanatics (which are at the most 3% of the population of any EU nation) are terrified these days. So terrified that they all crawled out of the woodwork on social media threads, on TV, in the Cathedral Media broadcasts and everywhere else they could, desperately trying to tell us about the pocket change “investment initiative” launched by the EU alegedly meant to be used to combat the crisis – as a show-off of how useful the EU is in these perilous times.

The problem is that everyone also heard Ursula von der Leyen who told us all that closing the borders is haram and that the distribution of the funds will be made using the usual bureaucratic channels. Which, among other things, means that Poland (231 cases, 0 deaths as of the moment of this writing) will get more than Italy (which is by far Europe’s most affected country). Madam Ursula is also forgetting to mention something that anyone who has ever worked near a EU project already knows – namely that the “classical” mechanism also means a lot of make-work jobs, long payment delays and, of course, more corruption.

The eurofanatics and their propagandists (some of them paid by your taxpayer money!) will be working overtime in the next few days trying to convince as many people as possible that things aren’t exactly like that. Some of them go as far as to outright assert that Ursula von der Leyen’s statement is “fake news” (a tactic confirmed already in Poland and Romania and soon to be deployed in the rest of the border-conscious countries).

This doesn’t appear to be working, so far. The more moderate fans of the EU have quickly understood and internalized the fact that the EU is basically nowhere to be found and on this issue everyone is basically for himself.

You see, the EU exists in order to prevent activist communist judges from being removed by a democratically elected government. Or to overrun referenda. But not for useful things.

7. Terrorist threat is going down

Admittedly, not by much, but it’s something. The Islamic State itself warned its members to avoid Europe. You know, that Islamic State that Obama used to tell us it wasn’t Islamic.

So apparently Wuhan-chan is haram, after all.

8. Gradual growth of economic education

Economic illiteracy is endemic to Europe and is often seen even among the ranks of those who should know better. Also, the lack of common sense in any discussion about economics is also widely prevalent in almost all political parties of Europe.

The panic generated by the Chinese virus is however getting surprisingly many individuals to face questions which less than three months ago were the purview of the “far right”, or of the “social fascists” (as the far-Left calls normal people these days) or of the “cavemen nationalists” (as normal people are routinely called at Renew Europe when Mr. Cioloș thinks we can’t hear him).

Now, of course, there is a long way to go and we’re far from the goal of getting the political class or the plebs to a decent literacy level when it comes to economics. For instance, we could observe these days so-called libertarians with F.A. Hayek quotes on their profiles seriously explaining that it’s “normal” for the Maximal State to cap prices during a crisis. If Hayek were alive, he would’ve developed a special breed of Coronachan because of this heresy.

However, despite all of that, more people have asked the correct questions in the last 4 or 5 days than in the previous 4 or 5 years combined. Questions such as: “Is it really wise to manufacture essential products 8000km+ away from your country?”

Or even more daring questions like: “Aren’t we helping our nation more by buying our products than by staging useless protests and flash-mobs?”

But even with this panic, economic wisdom’s advance is still very slow. But at least it is advancing slightly faster than 3 months ago. From this perspective, it may indeed be helpful if the panic lasts, say, two months. Two months could realign important segments of the electorate. And that wouldn’t be a bad thing at all!

9. Homeschooling becomes not just socially accepted, but in fact mandatory

Not only did homeschooling became literally overnight the absolute norm in some countries, but even the State-sponsored TV stations are joining the effort. For instance in Romania, a country in which any talk about homeschooling normally gets you branded as an extremist, now the State TV brought back a commie-era show called “Tele-school” in which regular classes are being taught at a similar pace as in a normal school.

For now the schools are due to stay closed till March 22nd in Romania. Most of the countries of Europe that did impose this measure have done so until March 31st at the most (or somewhere in that ballpark). But what if the panic prolongs and schools would stay closed till early May?

That could lead to a situation in which a school year ends successfully after almost 100% of the pupils learned from home for a whole semester. This could lead to more parents realizing that homeschooling is not the Boogeyman described by the teachers’ unions – and may indeed be something pleasant and even desirable in certain cases for certain children.

10. Trust in the €uro-zone will sink further

The euro-zone itself and the euro currency should have never come into existence. But, since they did, the area hasn’t been successful in making itself too popular with investors. The European Central Bank has been trying for more than 10 years already to at least apply basic monetary theory on the euro currency and the success rate is basically zero.

Now, with the Wuhan virus situation, some more panic on the market is coming too which leads to more rushed and irresponsible actions of governments (and a lot more will soon follow) – such as the unlimited cash plan for companies dubbed as “Bazooka” in Germany, or the almost limitless printing press by the ECB.

Sure, it is entirely possible that we won’t get all the way to a Venezuela-tier type of situation. But it doesn’t even have to get that far. Just the measures already announced and the ones forecast by those in the know are enough to tear apart even the modicum of trust that the eurozone was still enjoying.

Add on top of that the fact that Italy already hadn’t recovered after the 2008 economic crisis and its economy is now clearly affected the harshest by the Chinese virus situation… er… you do the math.

Next year around this time don’t be surprised if you will increasingly see prices displayed in US Dollars in the eurozone – which is a very common practice in the countries or areas in which the local currency becomes synonymous with toilet paper.

But still…

We laugh, we make jokes (and will continue to do so), but the fact is that this period will also bring a lot of clown world situations. And some of those can already be observed. For instance, in Germany, the State is much more concerned about the discussions at the bar between AfD members than about the German economy or the Wuhan flu. Their Ministry of Internal Affairs quite literally announced that it will send informers and operatives in order to compile dossiers with the private conversations in case someone from AfD is too mad on a certain religion of peace or on the armed branch of the far-Left pompously known as “AntiFa”. It’s the good old days once again for comrade Merkel!

In the US also a few weirdos found themselves explaining how it’s now time for “universal basic income” – and the total amount of ideologically-motivated stupidity being spread in the public will rise sharply in the next 20 days or so. It probably won’t survive too long, but the next few weeks will for sure bring about a lot of strong H🤡NK.

Well, such is life and life goes on. All we need is to maintain our mental and physical health. But especially the mental one!

In other words – be wise and avoid being stupid. Don’t panic and don’t make decisions when you’re being an idiot. Ideally, you should also turn off your TV (if, by chance, you still have such a device in The Current Year + 5). If you’re in a country with hysterical media (such as Romania, Italy or the USA), turning off your TV is a priority!

So here’s a public service announcement: To preserve your mental health, turn off your TV and don’t turn it on for at least 40 days.

The word “quarantine” comes from the Italian word “quaranta” which means forty. Forty was the number of days a ship had to wait in a port before permission was granted for the crew to get into the city during the plague in late 1340s AD.

A TV quarantine is indeed very useful for you!

That’s it. Cheers! See y’all soon on the channel.

10 lucruri bune datorate Wuhan-chan

În plină panică (deseori disproporționată față de seriozitatea amenințării) este bine să ne uităm și la lucrurile bune aduse de aceasta. Mai ales că unele dintre beneficii nu sunt deloc de neglijat.

Mai întâi de toate trebuie însă insistat ca subiectul să fie numit în termeni precum ”Wuhan chan”, ”virusul chinezesc”, ”gripa Wuhan” sau alți termeni similari. Nu de alta dar uriașul aparat de propagandă al Republicii Populare Chineze deja muncește intens în a convinge pe oricine poate că acest nou virus din familia coronavirusurilor este ba de origine americană(!), ba de origine italiană, orice numai de origine chineză nu.

Așadar…

1. Până și globaliștii află că există țări

Centrala de propagandă deja ne ”avertizează” de vreo lună că ”extrema dreaptă” și/sau ”dreapta populistă” vezi-doamne ”se folosește” de subiectul curent pentru a reaminti tuturor că țările sunt bune, granițele sunt bune și că lipsa lor e cam cancer. Sau mă rog, gripă chinezească, în cazul ăsta.

Problema e că nu mai e doar ”dreapta populistă” (ce-o mai fi și aia) – ci cam oricine non-tâmpit. Acum câteva zile, în Renania de Nord Westphalia (cel mai mare și cel mai de Stânga land din Germania) a votat covârșitor împotriva primirii de noi imigranți precum și în favoarea unei poziții mai ferme în privința granițelor federale ale țării. Toate partidele, inclusiv PSD-ul german, au fost de acord – cu excepția verzilor. Verzii fiind partidul ăla care în anii ’70 și ’80 ai secolului trecut avea rețele de grădinițe ”anti-autoritariene” din care se culegeau clienți pentru pedofili.

Mai nou verzii germani spun non-ironic că toată lumea e nazistă.

Mai în glumă, mai în serios, însă, existența panicii datorate virusului chinezesc a dus nivelul de contestare a granițelor la un minimum istoric. Și asta chiar e bine!

2. Vine Diaspora acasă. Sort of. Maybe

Zeci, dacă nu chiar sute de milioane de euro s-au cheltuit în ultimii 5 ani pe tot felul de proiecte, campanii și măsuri menite să convingă Diaspora să vină acasă. Nu mai vorbim de cariere politice distruse sau elevate în funcție de gradul de păsare față de subiect. Rezultatele au fost mult sub așteptări.

Este la fel de adevărat că nici noul tip de coronavirus n-a ridicat foarte mult cifrele, dar a făcut-o totuși mai mult decât toate campaniile.

3. Dezvăluie rubedeniile din aparatul de Stat

Cazul fostului milițian și actualmente pilos de talie mare din București a readus pe tapet cât de legate ca câcatul porcului sunt între ele unele instituții (mai ales cele locale) prin legături de familie (sau famiglie?). Din 130-și-câte-or-fi de cazuri confirmate la ora scrierii acestui hrisov, 48 sunt legate de un singur om și amanta lui despre care nu trebuia să știe nimeni.

Desigur, știam cu toții că instituțiile de Stat sunt pline de rubedenii însă cu ocazia asta aflăm și cam cât de mari sunt aceste camarile. Deloc o informație de neglijat!

4. Prețul petrolului a scăzut

Este drept că prețul petrolului oricum era în trend descendent încă dinaintea panicii ca rezultat al disputei dintre OPEC și Rusia dar panica a pus și ea paie pe foc (mă rog, vorba vine).

Prețul petrolului s-a dus în cap cu 25% minimum ca rezultat al panicii și o să mai rămână mai jos decât ar trebui încă vreo 10-12 zile cel puțin. Asta e o veste foarte bună pentru cei mai săraci din societate care ar avea nevoie acum mai mult de folosit mașina pentru a evita aglomerațiile fizice.

În plus, în general e bine cam pentru toată lumea când scade prețul petrolului. Cei mai deștepți și cu cash la îndemână fac stocuri chiar acum.

5. Se numără micii dictatori

Dacă toamna se numără bobocii, în timpul panicii se numără micii dictatori.

Numărătoarea e drept că-i îngreunată și de faptul că românii oricum sunt în genere destul de fani ai dictaturii – doar că nu se pot înțelege ce fel de dictatură vor – lucru care permite existența unei stări de fapt mai libere întocmai de frica instaurării dictaturii preferate a ăluilalt.

În timpul panicii, însă, unirea în cuget și-n simțiri e mai clară și atunci și recensământul micilor dictatori e mai ușor de făcut.

Desigur, pentru cei mai liberali asta e în sine o veste proastă. Însă pentru cei care gândesc la scară civilizațională, e o informație utilă să știi ce tipuri de mici dictatori (și în ce proporții) ai în țară. Așa dup-aia vei ști și cum să „vinzi” unele măsuri.

6. Scade gradul de încredere în UE

Desigur, pentru eurofanaticii puri și duri (maximum 3% din populația oricărei țări din UE) asta e o veste atroce. Zilele astea i-am putut cu toții observa pe interneț și prin soborul mediatic încercând să ne spună despre banii de buzunar alocați de Comisia Europeană chipurile pentru gestionarea crizei.

Problema e că restul lumii a auzit-o și pe Ursula von der Leyen care spunea că închiderea granițelor nu e bună și că distribuția de fonduri va fi după regulile birocratice obișnuite. Adicătelea de pildă Polonia (cu mai puține cazuri confirmate decât România) va primi mai mulți bani decât Italia (cea mai afectată țară de pe continent). Și ce nu mai spune Ursula, dar îl știe oricine a fost aproape de vreun proiect european – mecanismul „clasic” oricum înseamnă sinecuri, întârzieri uriașe la plată și, desigur, mai multă corupție.

Eurofanaticii puri și duri vor munci și zilele următoare peste program încercând să convingă pe cât mai mulți că lucrurile nu stau chiar așa (unii dintre ei merg până-ntr-acolo încât să pretindă că declarațiile Ursulei von der Leyen sunt ”fake news”) – însă cei mai moderați deja au înțeles și internalizat mesajul că, în realitate, fiecare e cu-a mă-sii și pentru el. Uniunea Europeană nu are de-a face. UE e acolo să-ți spună cum ai voie să-ți reformezi sistemul judiciar – nu și pentru chestii utile.

7. Scade amenințarea teroristă

Poate nu total, dar măcar parțial. Însuși Statul Islamic (ăla de vă zicea nen’to Obama că nu e islamic) și-avertizat membrii să evite Europa.

8. Crește gradual nivelul de educație economică

Analfabetismul economic este endemic în toată Europa și nu de puține ori poate fi observat chiar și în rândul celor care ar trebui să știe mai bine. Pe lângă asta, lipsa acută de bun simț în orice discuție despre economie este și ea la cote alarmante în mai toate partidele politice din Europa.

Panica generată de virusul Wuhan pune însă surprinzător de mulți indivizi în fața câtorva fapte care acum nici trei luni erau apanajul ”extremei drepte”, a ”fascismului social” (cum ar zice DEMOS sau Adrian Dohotaru) sau a ”naționalismului de grotă” (cum se zice pe la Renew Europe/Cioloș).

Sigur, mai e mult până departe. Spre exemplu am putut observa așa-ziși libertarieni care ne explicau foarte doct că e perfect normal să vină Statul Maximal să reglementeze prețurile în timp de criză.

ÎNSĂ, cu toate astea, mai mulți oameni și-au pus întrebările corecte în ultimele 4-5 zile decât în ultimii 4-5 ani. Întrebări precum: ”Auzi dar de când e o idee bună să-ți fabrici produse esențiale la peste 8000 de kilometri de țara ta?”

Sau chiar întrebări mai îndrăznețe precum: ”Auzi, dar oare nu ne ajutăm țara mai mult cumpărând un produs românesc decât prin proteste inutile?”

Chiar și în timpul acestei panici, înțelepciunea economică avansează greu. Dar avansează totuși o țâră mai repede decât acum 3 luni. Din punctul ăsta de vedere, chiar ar fi bine să țină panica vreo două luni. Două luni ar putea realinia segmente importante din electorat. Și n-ar fi deloc rău!

9. Homeschooling-ul (educația acasă) devine nu doar social acceptat, ci chiar obligatoriu

Nu doar că educația acasă a devenit brusc norma absolută, dar până și însăși Televiziunea Națională contribuie readucând în grilă emisiunea ”Teleșcoala” de care nu-și mai amintesc decât decrețeii. Dacă-și mai aduc și ăia aminte!

Dacă s-ar prelungi un pic panica și școlile ar rămâne închise și după 22 martie am putea ajunge la situația în care un an școlar se încheie cu succes după ce aproape 100% dintre elevi au făcut un semestru întreg acasă. Și brusc ar realiza mult mai mulți că educația acasă totuși nu e chiar un bau-bau. Ba chiar pentru mulți este benefică și de dorit!

10. Va scădea și mai mult gradul de încredere în zona euro

Însăși zona euro, dimpreună cu moneda sa, nu ar fi trebuit să existe de la bun început. Însă, dacă tot există, zona cu pricina n-a reușit să se facă prea populară, Banca Centrală Europeană chinuindu-se de 10-12 ani de-acum să tot aplice măcar teorie monetară de bază pe moneda euro cu aproape zero succes.

Eh,… odată cu virusul Wuhan vin și niște panici pe piețe ceea ce determină deja acțiuni pripite și iresponsabile ale guvernelor (și va determina și mai multe în viitorul apropiat) – precum cash nelimitat pentru firme în Germania, sau tiparniță aproape nelimitată din partea BCE.

Sigur, e posibil să nu se ajungă chiar la o situație de tip Venezuela dar nici nu e nevoie. Doar măsurile deja anunțate sau preconizate în rândul celor care urmăresc subiectul sunt suficiente pentru a dărâma și bruma de încredere de care se (mai) bucura zona euro.

Mai pune peste asta și faptul că Italia oricum nu se recuperase după criza economică din 2008 și acum e puternic afectată economic de toată povestea cu virusul chinezesc… faceți voi calculele.

La anul pe vremea asta să nu vă mire dacă veți vedea mult mai des prețuri afișate și în dolari americani pe lângă euro – o practică foarte comună în țările/zonele în care moneda locală e asimilabilă hârtiei igienice.

Și totuși…

Râdem, glumim, dar aiastă perioadă o să dea naștere și la multe clovnerii. Unele dintre ele sunt deja vizibile. De pildă, în Nemția Statul e mult mai îngrijorat de discuțiile de pe WhatsApp și de la cârciumă ale membrilor AfD. Ministerul lor de interne va trimite informatori ca să toarne la dosar dacă cineva din AfD e prea supărat pe o anumită religie a păcii sau pe brațul armat al extremei Stângi denumit pompos ”AntiFa”.

Și peste Ocean s-au găsit niște săltăreți să explice că acum e momentul pentru bani gratis pentru toată populimea – iar cantitatea de prostii sinistre motivate ideologic va crește vertiginos în următoarele 20 de zile. Probabil nu va supraviețui prea mult, dar două săptămâni minimum se va honk-ui puternic.

Aia e. Noi să fim sănătoși.

Altfel, nu vă panicați ca boii. Ideal ar fi să și stingeți televizorul (dacă cumva încă mai aveți în Anul Domnului 2020 așa ceva). Și scoateți Antena 3 și Digi 24 din grilă că vă servesc prostii cu basculanta.

Uite aici mesaj de interes public: Pentru sănătatea dumneavoastră mintală, stingeți televizorul și nu-l mai aprindeți minimum 40 de zile. „Carantină” vine de la cuvântul italian „quaranta” care înseamnă 40 și reprezenta numărul de zile pe care o navă îl petrecea în port înainte să i se permită echipajului să coboare în timpul epidemiei de ciumă de la mijlocul secolului al XIV-lea.

O carantină pe bune de la tembelizor e chiar foarte utilă!

Hai noroc, ne vedem la podcast!

Vin restricțiile pe mașini. Întrebarea e cum?

Contează foarte puțin spre deloc dacă tu, acela de citești rândurile astea, ești de acord sau nu. Contează exact deloc dacă-s eu de acord sau nu.

Ce contează e faptul că opinia publică este deja „coaptă” (sau ripe cum ar zice americanul) pentru agitațiune în sensul reglementării mult mai stricte a mașinilor. O să se întâmple în România, cu siguranță, mult mai curând decât oricare dintre șoferi îndrăznește să-și imagineze acum, la sfârșit de ianuarie 2020. Și o să se întâmple pentru că trebuie. Întrebarea nu mai este dacă trebuie sau nu – majoritatea nemotoristă deja mârâie și are dreptate să mârâie. Întrebarea se pune cum se va face asta. Și, ca de obicei, în mare, există două răspunsuri: răspunsul socialist și răspunsul de piață (sau ”capitalist” dacă vreți neapărat).

Dacă nu vrei să vezi răspunsul socialist, ai face bine să citești rândurile astea. Dacă îți convine (fie că ești de acord cu el fie că nu-ți pasă dacă este implementat) răspunsul socialist, atunci nu mai pierde vremea – căci ai deja prima șansă. Deocamdată. Rămâne de văzut.

Cum stăm?

Chestia e în felul următor: Oricum ai da-o sunt fucking prea multe mașini în orașele mari ale patriei. Și da, mașina ta, cotețul tău, hârbul tău încurcă și e parte din problemă. Nu, nu doar BMW-ul cocalarului de peste drum încurcă – ci și Loganul tău. Știu, știu, tu nu faci probleme – alții sunt nesimțiți. No, ce să zic, ghinion – nu-mi pasă. Și, poate chiar mai important, nu-i mai pasă nimănui din majoritatea nemotoristă.

Majoritatea nemotoristă nu mai poate respira în unele orașe. În toate orașele mari nu se poate merge pe trotuar pe majoritatea străzilor pentru că toate sunt deja transformate în parcări perpetue. De mașini, de dube, de orice. Nu poți merge pe jos decât pe carosabil – unde alte mașini te vor călca pe cap și va fi tot vina ta, a omului din majoritatea nemotoristă, pentru că, nu-i așa, carosabilul aparține Măriei Sale Motoristul – o minoritate etern nemulțumită, etern agasantă și etern misecuvinistă.

Nu zice nimeni, câteodată motoriștii au și dreptate (faptul că nu-s suficiente parcări în multe zone din București e o realitate – și una pentru care motoriștii au dreptate să se plângă și să înjure). Însă de foarte multe ori nu e cazul.

Spre exemplu, în București, singura parcare multinodală este aproape mereu complet goală – și trotuarele din jurul ei pline ochi cu mașini. Motivul? Tariful este ”prea mare” – la fabuloasa sumă de un leu pe oră. Primăria a ascultat și a redus tariful la 50 de bani pe oră. Tot degeaba. Motoriștii vor moca, dacă se poate! Cumva motoriștii au de dat sute de lei lunar dar încă 80-ish de lei pe lună ca să le stea hârbul bine păzit și să mai și economisească la combustibil e prea scump.

Același lucru și aici în Centrul Universului Cluj Napoca. Spre deosebire de Capitală, aici chiar s-au construit parcări. Deloc puține. Însă stau goale. Și trotuarele dimprejur pline ochi de nu poți merge deloc. Nu de puține ori am dat nas în nas cu persoane în scaun cu rotile care, cu frica în sân, totuși se încumetă pe carosabil pentru că printre mașini parcate nu încap nici eu, pe propriile-mi picioare, darămite un cărucior cu rotile.

La asta se adaugă faptul că orice măsură de bun simț propusă de primării este, cu puține excepții, criticată aspru de minoritatea motoristă și, cel mai șocant, primarii ascultă în loc să facă ceea ce trebuie: respectiv să aibă grijă de nevoile majorității, nu de pretențiile mereu exagerate ale minorității motoriste. Cu excepția Clujului (și și-aici foarte rar) – noțiunea de bandă separată pentru transportul în comun e complet extraterestră. Să nu care cumva să fie marginal inconvenient pentru Măria Sa Motoristul dar spre avantajul net al majorității nemotoriste (care folosește transportul în comun)!

Vocea majorității este suprimată

În foarte rarele momente când totuși se mai aduce în discuție reglementarea mașinilor înspre avantajul majorității nemotoriste, singura voce care se aude este tot aia a minorității motoriste și singurele ”soluții” propuse sunt tot alea care prezervă sau extind privilegiile interminabile ale minorității motoriste în dauna majorității: mai multe șosele, mai multe șantiere, mai multe parcări (pe bani publici, desigur), mai multe… de toate. Pentru că, nu-i așa?, a avea mașină e un drept inalienabil. A merge pe jos e pentru săraki sau sub-oameni în genere.

Prezumția, deocamdată – din nou, se va schimba curând – și discuția este acum în ce fel se va schimba – dar prezumția deocamdată este că nu se poate face nimic care să creeze inconveniențe pentru Măria Sa Motoristul și orice măsură menită să îmbunătățească statutul majorității nemotoriste trebuie mai întâi aprobată de minoritatea motoristă. Dar de ce? În ce Constituție, în ce tratat al drepturilor omului – și în genere unde scrie că mașina este un drept inalienabil? Și, mai ales, unde scrie că mersul cu mașina în public trebuie să fie complet la latitudinea motoristului fără niciun fel de mediere cu restul oamenilor?

Sigur, visătorii libertarieni ar spune că răspunsul stă în privatizarea drumurilor. Și, desigur, ar avea dreptate. O rețea privată de drumuri ar fi scutită de smiorcuri de tipul ăsta pentru că acolo negocierea este pe banii celor care o folosesc. Adică ar negocia motoriștii între ei. Nimic în neregulă cu asta!

Problema e că nu suntem într-o lume ideală – ci în asta. Iar în lumea asta șoselele sunt construite și întreținute pe banii întregii populații – adică inclusiv pe banii majorității nemotoriste. Or, dacă în cazul transportului de marfă se poate argumenta (corect, în opinia mea) – că e în avantajul întregii populații, nu la fel stau lucrurile și în cazul mașinilor personale. Faptul că tu ai mașină incomodează pe restul oamenilor!

N-aveți decât să nu fiți de acord. Dar opinia publică e deja pregătită pentru acest argument. Pentru că motoriștii au pierdut vremea și în loc să negocieze cu majoritatea nemotoristă au preferat să-și negocieze privilegii pe spinarea acestora. Vă spun îndată ce privilegii. Răbdare.

Odată ce argumentul va exploda, publicul va vota cu cine urlă mai tare. Și, deocamdată, socialiștii urlă cel mai tare. Iar dacă vreți ca mașina voastră să nu fie interzisă de tot, e în interesul vostru să susțineți formularea unui argument de piață – unul care nu termină motoriștii de tot, dar care mulțumește mai mulți oameni, nu doar cealaltă minoritate agasantă și nesimțită (adică socialiștii).

Răspunsul de piață

Numărul de mașini trebuie să scadă. Și va scădea! Întrebarea este cum faci asta fără să ajungi la absurdități ceaușiste (cum face Franța cu al său sistem cu numere pare și impare), la absurdități nemțești (vezi interdicțiile totale aplicate în unele orașe din Nemția) sau la absurdități scandinave (vezi Suedia unde taxele pe mașini sunt naționale și împovărâtoare și de banii ăia nu se vede nimic – Stockholm fiind singura capitală europeană care n-are șosea de centură deși o ”construiește” încă din anii ’60). Păi să le luăm pe rând.

1. Măsuri locale. În primul rând, guvernul central trebuie ținut cât mai departe cu putință de toată discuția asta. Nu, nu ne trebuie o nouă lege prin Parlament care să seteze standardele pentru toată țara! Nevoile din București nu sunt tot alea cu cele din Cluj. Și cele din Cluj nu-s tot alea cu cele din Suceava. Și cele din Suceava nu-s tot alea cu cele din Sighetu Marmației. Și cele din Sighet nu-s tot alea cu cele din comuna Cuca, județul Galați.

Orice măsură va trebui decisă la nivel local. Să descoperim legea la nivel cât mai apropiat de comunitate – și nu prin niște burtoși lacomi de la Casa Poporului care, în multe cazuri, nici nu ne-ar putea nimeri comunitatea pe hartă, darămite să ne-o reglementeze într-un mod non-absurd!

Unele comunități s-ar putea să aibă nevoie de măsuri chiar radicale (amenzi uriașe, ridicări de mașini mai dese, etc. etc.), altele de măsuri mai degrabă moderate (câteva sensuri unice, poate un sens giratoriu, o taxă în plus pentru anumite zone, chestii din astea simple) iar altele poate ar beneficia chiar de o liberalizare a măsurilor deja existente. De-aia  e important ca decizia să rămână local, cât mai aproape de cetățean!

2. Abolirea subvențiilor. Aici sunt privilegiile de care vă vorbeam mai sus. În prezent impozitul pe mașini este ridicol de mic. Și modul de calculare este unul absurd – unul prin care este încurajată cumpărarea de mașini ieftine. Ideal ar fi ca impozitul să fie fix – și cât mai mare. Indiferent dacă ai Dacia Logan sau BMW X5.

Dar nu doar impozitele trebuie să se schimbe. Ci și prețurile parcărilor. Un metru pătrat de teren în București costă minimum €1000. Și totuși, un loc de parcare al Primăriei care ocupă 15 metri pătrați minimum se închiriază cu sume ridicole. 80 de lei pe an? Serios?! Ăla nu e preț de piață sub nicio formă!

Un pas înainte va fi întocmai stabilirea acestor prețuri în funcție de piață. În zonele unde metrul pătrat costă €3000 locul de parcare ar trebui să se închirieze cu minimum 1200 de lei pe an. De preferință mai mult.

De asemenea, unele locuri de parcare ar putea fi scoase la licitație. În alte părți un loc de parcare pe viață se duce spre un milion de dolari. În prezent, majoritatea nemotoristă în esență subvenționează motoriștii cu locuri de parcare mult prea ieftine. Da’ de ce mă rog?!

În Ljubljana, de pildă, unde veniturile sunt comparabile oricând cu Bucureștiul, nu există parcare mai ieftină de €8. Pe oră! Și sunt pline în majoritatea timpului! Și asta în condițiile în care Ljubljana are o densitate mică a populației (chiar dacă aproape toată Slovenia lucrează acolo) – deci ar avea loc de parcări mai ieftine. De ce n-ar putea fi și în Cluj măcar 20 de lei ora de parcare? Răspunsul de piață înseamnă în mod special transferarea întregului cost pe umerii posesorului de mașină și nu ca acum când costul este împărțit între posesorul de mașină și restul societății.

3. Liberalizare și mai multă. În prezent, dacă vreau să construiesc o parcare, s-ar putea să ajungă costurile birocratice mai mari decât cele ale construcției în sine. Sau comparabile în orice caz. Aici este loc de îmbunătățire – mai ales pentru orașele cu probleme serioase în trafic.

Ar trebui să poată oricine să-și deschidă parcare cu plată. În orașele mai vechi din SUA (adică cele construite înainte de adoptarea în masă a automobilelor) subsolul multor clădiri a fost convertit în parcare publică cu plată. Sigur, nu e tocmai ieftin – dar ai parcare aproape din metru în metru și nicio scuză să nu parchezi regulamentar.

Tot în zona liberalizării se încadrează și liberalizarea transportului în comun. În unele orașe mai mici ale țării transportul în comun e asigurat de două sau mai multe firme private. La Galați de pildă până acum vreo 2 ani transportul în comun era asigurat de zeci de firme private – până când primarul a decis să le interzică pe toate. Rezultatul? Transport în comun mai prost ca niciodată!

Primăriile rareori reușesc să facă un sistem de transport în comun care să mulțumească. Liberalizarea – chiar și una parțială – ar accelera lucrurile în feluri în care primarii și consiliile locale nici nu se pot gândi în prezent.

Același lucru și cu taxiurile. Legea națională care reglementează taxiurile ar trebui abolită cu totul. Lucrurile astea ar trebui decise la nivel de oraș/comunitate. Unele comunități s-ar putea să fie mulțumite cu modelul actual (unul restrictiv, birocratic și clientelar) – dar altele s-ar putea să fie mai încântate de ideea de-a avea atât taxiuri ieftine care nu arată grozav cât și firme de taxi unde prețul pornește de la 8 lei/km și urcă și mai sus în funcție de intervalul orar. Mai ales dacă deținerea unei mașini începe să coste mai mult și mai renunță câte unii la ele!

4. Legi mai puține, mai scurte, dar ferme. Orașele patriei nu duc lipsă de legi sau de HCL-uri. Ci duc lipsă de aplicare a lor. Iar unele legi sau HCL-uri sunt incredibil de lungi și de complicate – cu jdemii de excepții și alte complicații.

Toate acestea trebuiesc scurtate, împuținate aduse aproape de cetățean (doar HCL-uri – nu legi naționale!) – iar apoi și puse ferm în aplicare! Dacă legea/HCL-ul prevede ridicări de mașini, păi să se ridice! Toate, dacă e nevoie! Nu ca acum când se ridică sub 1% și apoi și alea sunt contestate și răs-contestate de 27892798 de ori prin ineficientul sistem judiciar. Mașinile au ajuns să aibă mai multe drepturi decât oamenii. Un proces de contestare a unei amenzi durează mai puțin decât unul pentru ridicări de mașini. Absurd!

5. Costuri transparente. În prezent orașele nu pot implementa opțiuni mai creative care să transparentizeze costurile și care să și ducă la o discuție mult mai onestă între administrația locală și motoriști.

Spre exemplu, o parte din taxele pe benzină ar trebui să poată fi decise local. Vreți centură nouă sau mai mare? Excelent – atunci trebuie să fiți de acord cu o taxă de 20 de bani pe litrul de benzină cumpărat în orașul nostru și din taxa aia finanțăm noua construcție! Că doar banii nu cresc în copaci!

În prezent primarii fie stau la mâna guvernelor centrale (care se schimbă des) fie bagă localitatea în datorii pentru astfel de lucrări. Asta și pentru că paradigma încă este că dorințele șoferilor sunt mai importante decât orice altceva. Iar asta va trebui să se schimbe!

6. Orașul e pentru rezidenții săi, nu pentru toată țara. România e printre puținele țări din lume în care orașele nu aplică politici diferențiate pentru non-rezidenți. A înjurat-o toată țara pe madam’ Firea pentru taxa Oxigen – dar au înjurat-o predominant pentru motivele greșite. Sigur că Firea e coruptă și că n-are nimeni niciun motiv să creadă că va administra corect fondurile. Dar, fundamental, ideea taxei Oxigen nu e greșită! Deloc!

În mai toate orașele alea ”din afară” care vă plac vouă la nebunie există taxe suplimentare pentru non-rezidenții care vor neapărat să se plimbe cu mașina prin oraș pentru că transportul public le pute. Aceasta trebuie să fie o opțiune și pentru orașele din România. Nici măcar nu trebuie schimbat ceva la modul fundamental în legi. Deja există în orașele patriei străzi cu acces interzis cu excepția riveranilor. Sau cu excepția ambulanței. Sau mai-știu-eu-ce. De ce n-ar putea exista și străzi/zone cu acces doar cu plată cu excepția riveranilor sau plătitorilor de taxe și impozite din orașul respectiv?!

Sau puteți lăsa socialiștii să conducă narativa

Desigur, scris-am toate astea sub prezumția că nu vreți socialism. Puteți alege să nu vă pese, caz în care socialiștii vor conduce narativa și vor câștiga lejer.

Unii dintre voi pur și simplu nu vă dați seama cât de mare e problema deja și câtă frustrare este deja acumulată – frustrare care abia așteaptă să fie folosită de cineva care urlă suficient de tare. Socialiștii deja își dreg vocea și se pregătesc. Și mi se pare normal. E un subiect pe care socialiștii îl pot câștiga foarte ușor având în vedere că deocamdată singura opoziție este ”dRePtuL mEu lA mAșInĂ” și alte replici boomer-tier și profund low-energy. Slam dunk! Gol cu poarta goală în esență pentru socialiști.

Partea cea mai proastă e că socialiștii nu se vor opri doar la a vă taxa mașinile până la Pluto și ‘napoi sau la a interzice din ce în ce mai multe chestii. Socialiștii vor strecura (firește) și mult marxism – nu doar eco, ci și de celelalte tipuri – cu ocazia oferită. De-aia ar fi tare frumos ca ocazia să nu le fie servită pe tavă socialiștilor și să se prefere, în schimb, compromisuri mai rezonabile, bazate pe piață și pe onestitate de ambele părți – adică, da, și motoriștii vor trebui, probabil pentru prima dată după 1990, să mai lase și de la ei.

Actuala situație în care motoriștii primesc peste 80% din ce cer și tot îs nemulțumiți în vreme ce nemotoriștii primesc 0% din ce cer nu mai poate continua la nesfârșit.

Să nu ziceți că nu v-am zis.

Și-acum să curgă înjurăturile!

Oamenii fără trib

Dintotdeauna au existat oameni care nu aveau trib. Oameni care erau mereu pe drumuri și care nu aveau timp sau chef de trib. Sau poate chiar detestau însăși ideea de trib. Acest stil de viață nu este deloc o noutate. Ce este însă nou e prevalența.

Vedeți voi, în urmă cu 200, 500, 1000 sau 5000 de ani astfel de oameni erau puțini și alegeau în perfectă cunoștință de cauză acest stil de viață, asumându-și în mod conștient atât avantajele cât și dezavantajele care decurg din această alegere. Astăzi? Mai rar.

Astăzi avem un număr mare (cu zecile de mii doar în România) de oameni care, mai în glumă mai în serios, nu au pe nimeni. Și nu mă refer la bătrâni, căci aceia nu aleg să rămână singuri – life happens – ci la indivizi mai mult sau mai puțin în floarea vârstei care aleg un astfel de stil de viață și, mai rău, îl propovăduiesc și altora fără ca ei înșiși să fi realizat măcar că există dezavantaje, nu mai vorbim să le și conștientizeze care sunt acelea. Și devin foarte iritați dacă le vorbești despre dezavantaje.

Și pe lângă aceștia, mai există o altă categorie de oameni: Ăia care pur și simplu n-au noroc. Îi găsiți pe ăia români pe Plebbit încercând să-și raționalizeze colecția de tulburări de personalitate pe care o dezvoltă după ce nici măcar nu mai încearcă. Mulți dintre ei sunt demni de milă și au nevoie (unii dintre ei chiar urgent) de ajutor. Pe vremuri exista astfel de ajutor. Astăzi nu mai există pentru că ajutorul a fost aruncat de mult la gunoi în numele progresului.

Și apoi mai există categoria de oameni care nu știu că se află în situația asta. Ajunși acolo mai mult sau mai puțin din întâmplare sau ca rezultat al unui concurs de greșeli individuale pe care poate nici nu le conștientizează. Aici se găsesc o mulțime de vedete (vezi Robin Williams), o mulțime de corporatiști și o mulțime de activiști. Oameni care în esență nu au pe nimeni și nu au nimic în viața lor. Aceștia sunt oameni a căror povești de multe ori nu doar că nu sunt spuse, dar nu poți găsi nici măcar o schiță generală a poveștii lor. Pentru că n-ai cum. Pentru că nici ei nu vor s-o spună – ascunzâdu-se cu succes în spatele unei popularități mediocre și mințindu-se pe sine că ei de fapt sunt plini de prieteni și apropiați. Totul e însă o iluzie.

Vă hotărâți voi din ce categorie făcea parte Cristina Țopescu.

Ce știm însă e că o doamnă de 59 de ani în principiu sănătoasă fizic a murit în propria casă înainte de Crăciun – nu există urme de violență – și n-a aflat nimeni până aseară. Și doamna nu era chiar Nimeni în drum. Și tot a durat săptămâni până să-i observe cineva lipsa. Și nu i-a observat lipsa vreunul din prietenii ei care acum se dau cu curu’ de pământ pe la televizor, ci o vecină de care Cristina nici măcar nu era apropiată. Pentru că, nu-i așa, în anul curent e perfect la modă nici să nu știm bine numele vecinilor noștri. ”Comunitatea” e prin ecrane electrice, nu la o cafea ca pe vremuri că doar nu suntem retrograzi, nu?

Dacă am fi fost retrograzi, mai rămânea tradiția colindului. Cineva ar fi bătut insistent la ușa Cristinei pe 24 decembrie. Cine știe? Poate o prindea în viață. Dar n-a fost să fie pentru că în modernitate și în progres, colindul e pentru proști.

Dacă am fi fost retrograzi, Cristina ar fi avut câțiva apropiați cărora să le fi spus ceva și care să-și fi întors cu susul în jos planurile de Crăciun/Revelion pentru a fi cu Cristina când ea n-a vrut/putut/avut chef să iasă la petreceri de sărbători. Nu s-a putut nici asta pentru că, în modernitate, prietenii sunt de la evenimente la care mergi – nu oameni care să vină la tine din proprie inițiativă atunci când nu poți sau nu vrei să mergi.

Și da, dacă eram retrograzi șansele erau foarte mici ca așa ceva să se întâmple. Cristina în mod cert n-ar fi murit în apartament înconjurată de câini de Crăciun și nu s-ar fi aflat de moartea ei mai degrabă din întâmplare din cauza unei vecine curioase (poate chiar futengrijiste?) fără de care poate aflam când începea să pută.

Harsh? Prea devreme? O fi! Dar cei care-s cu modernitatea în sânge și care n-o contestă niciodată, nu manifestă niciun fel de scepticism atunci când piloni ai comunității sunt dărâmați și nu sunt înlocuiți cu nimic, toți aceștia poartă o responsabilitate. Nu în mod direct pentru moartea Cristinei, evident. Ci în mod indirect pentru zecile de mii de drame personale care încă nu s-au terminat cu deces în obscuritate.

Măcar de Cristina Țopescu auziți acum. Cu tot cu ipocritele lacrimi de crocodil ale celor care teoretic îi erau apropiați. De restul de zeci de mii din România și de milioane din toată Europa nu veți auzi. Și vor tot fi în următorii ani. Sănătatea mintală e o bombă cu ceas care așteaptă să explodeze pe măsură ce prima generație complet „modernă” se pregătește să împlinească 50-60 de ani. Ideile au consecințe. Și e valabil în mod special pentru ideile proaste. Dar și pentru ideile față de care nu s-a manifestat nici cea mai mică dâră de scepticism.

Păi bun, și? Ce-i de făcut?

Luați-vă sănătatea mintală în serios. Și construiți-vă tribul. Tribul nu e obligatoriu să fie familia (înțeleg, unele familii sunt oribile). Dar existența lui e aproape obligatorie pentru aproape toți. Și tribul reprezintă în sine muncă – pentru că el trebuie întreținut.

Nu prea există însă că n-aveți nevoie de trib. Aia e una din ideile proaste la care trebuie să renunțați. Ieri, de preferință. Aproape toată lumea are nevoie de trib. Și nu, tu ăla de crezi că ești tu foarte special și n-ai nevoie, șansele sunt foarte mici să ai dreptate.

Știu, e greu. Știu, oamenii cu idei înfiorător de proaste au făcut viața dificilă pentru cei care nu vor să subscrie la ele. Știu, e greu să diferențiezi dintre prieteni și apropiați. Și da, e perfect posibil să încerci, să faci tot ce-ți stă în putință, și tot să eșuezi în final. Dar tot merită încercat. Pentru că alternativele sunt fie să nu încerci deloc, fie să internalizezi ideile greșite. În ambele cazuri rezultatul e garantat prost.

Și procesul începe prin a respinge ideile fundamental greșite. Problema multora nu mai e demult ignoranța – ci faptul că ”știu” prea multe lucruri care pur și simplu nu sunt adevărate.

5 melodii românești care s-au dovedit a fi vizionare

„Ce dom’le, azi se mai face muzică? Pe vremea mea era muzică dom’le, nu căcaturile de azi.” – Old man yelling at clouds

Fraza de mai sus o rosteau ăia prea bătrâni (sau tineri dar îmbătrâniți prea devreme) și în anii ’80, și în anii ’90 dar mai ales în anii 2000 când libertatea de expresie începuse să devină o obișnuință și pe la noi și în sfârșit nu mai sunau chiar toate melodiile românești exact la fel (așa cum fusese cazul în precedentele două spre trei decenii).

Nu încape îndoială că în perioada postcomunistă s-au produs foarte multe melodii care pe o scară a calității de la 1 la 10 ar putea lua -3 cu indulgență. Însă în primii 15 ani de după Revoluție – și mai ales după 2000 – s-au produs și piese care nu au părut neapărat la momentul acela ca fiind game-changers în sine și nici neapărat conținătoare de mesaj cu adevărat vizionar.

Privind însă acum, peste alți 15-20 de ani de la lansarea lor, merită să menționăm măcar că totuși au nimerit-o. Hai gata, suficient cu vorbăraia. Să vedem piesele.

1. Ca$$a Loco – Eterna și fascinanta Românie (2001)

Când menționezi această piesă, cei care-și aduc aminte de ea își amintesc fie cursul valutar ridicol de la începutul piesei, fie refrenul. Ăia mai atenți poate-și amintesc și de șocâtele cu seplapoloidală care capătă un bibistrocel crocobazdugat.

Puțini își mai amintesc însă versurile cu-adevărat vizionare:

Păsările zboară, merii au înflorit
Primăvara-ncepe, octombrie a venit!
Ies în curtea-mi largă și privesc în jur
Cerul e senin de-un albastru pur-
cel mai frumos moment, e să pornesc la muncă
La pauza de masă, să beau 50 de șuncă.
Aștept de-atâția ani să văd o groapă-n drum
Dar visul meu de-o viață s-a prefăcut în scrum!
Statuia lui Băsescu veghează-n continuare
Țăranii au acum miliarde de tractoare!

Cu excepția țăranilor care n-au nici acum (și nici nu vor avea prea curând) miliarde de tractoare, mai toate previziunile s-au întâmplat sau sunt pe cale de-a se întâmpla. Partea tristă e că băieții de la Ca$$a Loco glumeau.

Octombrie acum e mai cald decât era în 2001 (dar și martie mai friguros decât în 2001-02) și tentative de a doua primăvară în octombrie au fost de câteva ori în ultimii 18 ani. Deținerea și sacrificarea porcului la tine acasă a devenit un coșmar birocratic – astfel că nu e departe momentul când vei putea (contra cost, desigur) la propriu să bei 50 de șuncă de la un cârciumar autorizat drept singura metodă prin care să mai poți simți gustul unei slane ca pe vremuri. De asemenea, drumurile – inclusiv drumurile la țară, ba chiar și multe ulițe din sate arată astăzi impecabil. Tot înguste și, desigur, niciodată suficient de late pentru gustul țugurlanului motorist din anul curent pe care mă-sa l-a fătat în mașină – dar, în mod cert, fără gropi. Acum, chiar e greu să găsești gropi adevărate ca-n 2001. Sigur, nu e încă la nivelul perfect dar Ca$$a Loco discută despre o Românie în care un leu e €998 – deci… mai e de lucru.

Însă cel mai bine au nimerit-o cu statuia lui Băsescu care, și acum, veghează în continuare. Și probabil va veghea și în 2030.

Rețineți că piesa e scoasă în 2001 cu 3 ani înainte ca Băsescu să devină președinte. În 2001 Băsescu era o figură ștearsă în politica românească națională fiind reținut drept un ministru al transporturilor nu foarte reușit dar care înfipsese plăci albastre cu ”Aici sunt banii dumneavoastră”. Însă Ca$$a Loco și-a imaginat o Românie a viitorului în care statuia lui Băsescu veghează în continuare. Deocamdată au avut dreptate. Din păcate. Sau din fericire. Depinde de ce parte a Băsescului te afli 🤪

2. Paraziții – Jos cenzura! (2004)

Jos cenzura! este o piesă de referință pentru modul în care s-a dezvoltat ulterior cultura românească și raportarea acesteia la libertatea de exprimare.

Piesa venea la finalul a 7 ani în care nu doar trupa Paraziții – ci mai tot ce însemna artist incorect politic pentru vremea aceea încercase să discute civilizat cu comuniștii de la putere. Și nu reușiseră mai nimic. Era cumva firesc ca o piesă semnată Paraziții cu un clip în care apare și regretatul Andrei Gheorghe să fie totuși elementul de agitprop care să rămână peste timp, având în vedere că Paraziții și Gheorghe au fost cei care s-au luat în clanță cel mai abitir cu Statul Maximal într-o vreme când internetul era monopol de Stat (și deci deloc dezvoltat), cu acces limitat și la prețuri exorbitante. În acel context Paraziții cerea Jos Cenzura!

Au obținut, parțial, ce vroiau trei ani mai târziu o dată cu moartea lui Ralu Filip – un personaj extraordinar de sinistru căruia Paraziții i-au dedicat numeroase piese în care îi doreau moartea prematură și, în 2007, s-a și întâmplat, președintele CNA dând ortul popii la 47 de ani. Cam tot de-atunci CNA a devenit mult mai puțin importantă ca instituție ușor-ușor iar explozia internetului a marginalizat și mai mult puterea unei birocrații care, în mod normal, nici n-ar fi trebuit să existe.

Cu astea spuse, rămân versurile vizionare din strofa lui Ombladon care, spre rușinea noastră ca popor, se aplică și astăzi, 15 ani mai târziu de la scrierea lor:

Cei care gândesc altfel decat sistemul sunt puși la perete
Reduși la tăcere prin cenzură fără regrete
Multe sancțiuni, toate decizii luate, incorecte
Toți care au ceva de spus sunt puși la perete
În ’98 ați confiscat casete cu hip-hop de pe tarabe
Trupele încă există, aha, asta vă roade?
Emisiuni interzise din diverse interese
Ziariști cu mâinile legate sau rupte
De niște minți corupte
Oamenii de radio vizați au simtit efectul
În câțiva ani au ajuns să-și numere banii cu magnetu’
V-ați dat dreptul să amendați după bunul plac
Care sunt adevaratele criterii de care țineți cont, de fapt?
Comunismul a murit dar spiritul a rămas în țară
Ne îndreptăm cu pași mari spre o parodie națională
Cu piciorul în gât pus nu ne lăsăm luați de val
O să susținem concertele pe scene amplasate ilegal

Deși fără dubiu lucrurile s-au mai îmbunătățit față de 2004, și astăzi ziariștii sunt agresați fizic din cauza lucrurilor pe care aceștia le descoperă și le publică. Și astăzi oamenii sunt amendați și puși la zidul infamiei pentru că îndrăznesc să aibă o părere incorectă politic – mai rar de CNA, mai des de CNCD, cealaltă instituție care și-a arogat dreptul de-a amenda după bunul plac.

Cu toate că poate n-au vrut, Paraziții au fost vizionari când au decretat că comunismul a murit dar spiritul a rămas în țară și când au prezis că ne îndreptam spre o parodie națională. Scrutinul prezidențial recent încheiat e doar a cine-mai-știe a câta oară când traseul decretat în strofa lui Ombladon se confirmă.

Drept, astăzi nu se mai confiscă casetele de pe tarabe – pentru că nu mai există casete iar tarabele în mare parte au fost trecute în afara legii în numele civilizației și progresului. Însă se practică turnătoria din greu și cenzura pe internet organizată în grupuri de raportaci care mai sunt și mândri de munca lor după aia. Măcar ăia din ’98 de făceau confiscările erau plătiți, riscau ei înșiși închisoarea dacă refuzau (poliția încă era militarizată) și erau constrânși de circumstanțe economice mult mai nasoale. Față de ’98, cenzorii de astăzi reprezintă un regres – pentru că o fac voluntar și cu bucurie.

Pași mari spre o parodie națională! FIX!

3. Plus 2 – Dau la Pompă (2002)

Nu numai în chestii foarte serioase au fost unele piese românești de-a dreptul vizionare – ci și în lucruri mai puțin serioase. Sau mă rog, aparent mai puțin serioase.

Piesa Dau la Pompă a trupei Plus 2 (trupă care de altfel n-a existat mult pe piață) este în esență un imn pentru inceli 😂 fiind descrisă experiența unor angajați de la vulcanizare care-și întrețin păpușile sexuale de cauciuc.

În 2002 totul era o glumă. Nici ei nu se luau în serios, nici ascultătorii nu luau în serios și nici casa de discuri nu lua în serios. Și nici n-avea de ce – în 2002 noțiunea de-a avea probleme cu accesul la activitate sexuală era pur și simplu inexistentă. Iar ideea unei industrii specializate pe așa ceva era absurdă în sine. De-aici și gluma că dacă se strică, aia e,… mai dai la pompă.

15 ani mai târziu industria valora peste 30 de miliarde de dolari iar de dat la pompă nu se mai pune problema. Acum ingineri de top sunt căutați în industrie care pune la bătaie încă vreo 30 de miliarde de dolari în cursa contracronometru pentru cine face primul o păpușă sexuală cu ”inteligență artificială”. Și mai toți care lucrează la asta,… dau și ei la pompă. 😅

Piața livrează pentru toți. Există produse și pentru ălea care nu dau la pompă care, dacă-s și de stânga pe lângă că-s femei, nu se numesc incels ci self-partnered, hehe. Mă rog, tot la pompă dau și ele la sfârșitul zilei.

Plus 2 are meritul de-a fi compus imnul!

4. Zdob&Zdub – Țiganii și OZN (2001)

Piesa asta în mod cert n-ar mai fi posibilă astăzi. Sau mă rog, ar fi posibilă dar ar fi supusă persecuției Statului Maximal la fel cum este supusă piesa Antimiliție în prezent.

Dacă piesa asta ar fi apărut astăzi, feminizdele și alte ligihioane i-ar reclama pe băieții de la Zdob&Zdub la CNCD așa cum l-au reclamat pe manelarul ăla roșupastilat pe subiectul femei 😂

Și totuși, Țiganii și OZN a fost o piesă vizionară în felul ei. În 2001 trupa din fosta RSS Moldovenești cânta despre țiganul care a văzut tot universul și totuși tot la el în șatră se simțea mai bine și tot acolo vroia. Orice asemănare cu prezentul este, desigur, o pură întâmplare, domnule Csaba Ferenc Asztalos, okay? 😇

5. B.U.G. Mafia – Românește (2003)


Piesa, per ansamblu, este în nota generală a hip-hop-ului românesc din acea vreme însă se distinge prin faptul că, pe lângă pesimismul generalizat, vine și cu o doză de cinism care astăzi este mai ostracizat față de acum 15-16 ani.

În 2003 noțiunea de eroare judiciară era și mai puțin cunoscută decât este astăzi (nu că nu se întâmplau – se întâmplau chiar mai multe decât astăzi – dar se vorbea mai rar despre ele). Tot în 2003 o excursie la închisoare venea cu o stigmă mai mare decât astăzi. Astfel că în contextul de atunci, a sugera în public că un pușcăriaș ales la întâmplare este moralmente superior unui politician era în sine controversat. Mă rog, și acum e controversat chiar dacă este cel puțin la fel de corect ca atunci.

Porțiunea vizionară a versurilor, în opinia mea, este asta:

Nu cumva tu mi-ai furat o vilă, o mașină
O urmă de speranță să mai ies la lumină
Nu mai spune tu ce e bine și ce nu
Nu vorbi tu de dreptate că nu știi ce înseamnă, frate!
Nu e nici o vrăjeală, nu e nici o caterincă
Fur de la tine, înțelegi de ce, fiindcă
Un copil fură dintr-un magazin, ia 4 ani
Un minstru corupt, ce face el… doarme pe bani?!
Îl fut în gat, îi iau tot și trăiesc ca el
Și să trăiască el ca mine fără bani în cartier
La același nivel cu toată lumea din stradă
Să se gândească la ce căcat să pună pe masă
Că dacă eu sunt criminal, tu ce ești, unul legal?
A, da, tu ești doar un criminal legal.
Românește iți spun, dacă este să compar
Ar trebui eliberați toți cei din penitenciar.

Piesa este scoasă cu un an și ceva înainte de apariția PNA (Parchetul Național Anticorupție) și într-o perioadă în care politicienii erau fără dubiu intangibili, legea neaplicându-se lor în principiu niciodată.

Pe 7 decembrie piesa Românește împlinește 16 ani de la lansare și, în acești 16 ani, fiecare dintre narativele din piesă au ajuns măcar o dată câștigătoare politic sau măcar dominante în societate.

Piesa încurajează la justiție populară (inclusiv prin violență dacă e necesar) – foarte similar cu ce vroia deunăzi un deputat USR. Tot piesa deplânge faptul că un ”simplu” furt calificat e pedepsit prea aspru – foarte similar cu narativa PSD până nu demult. Tot piesa deplânge luxul în care trăiesc politicienii – foarte similar cu narativa soborului mediatic din prezent care nu mai încape ba de fesul scump al lui Cioloș, ba de ceasul scump al Veoricăi,…

O să spuneți că narativele din piesă se contrazic reciproc. Și așa este. Dar tocmai ăsta e și farmecul piesei – că pune o oglindă în fața populimii care are viziuni contradictorii și idiosincratice. Nu împușcați mesagerul 😀

Un fel de încheiere

Sigur că astea nu sunt singurele piese românești care au nimerit-o dar sunt cele mai populare pe care mi le amintesc și, foarte important, sunt populare și astăzi adunând în continuare milioane de accesări pe internet. Piesa Românește de pildă se apropie de 20 de milioane de ascultări pe Youtube deși e publicată în 2010. Adică aproape două milioane de ascultări pe an. Nu-i chiar rău având în vedere că o piesă devine repede ”veche” și vorbim totuși de o piesă de nișă.

Evident, glumesc măcar pe jumătate când spun că aceste 5 piese au fost ”vizionare” însă merită revenit asupra narativelor din piesele cu mesaj o dată la câțiva ani pentru că, așa cum bine știm… politica este în aval față de cultură (Politics is downstream from culture).

Gata, suficient.

La mulți ani România! Să fim sănătoși și, foarte important, Liberi!

De ce nu îl voi vota pe Iohannis și în 2019

Am publicat mai devreme un articol care dispăruse de pe internet (odată cu blogul care-l găzduia). Un articol scris în 2014, la finalul numărătorii voturilor pentru Turul al doilea, în care explicam nu doar de ce l-am votat pe Iohannis în 2014, dar și de ce m-am implicat activ în campania electorală precum și în procesul de supraveghere a alegerilor dar și în alte lucruri care țin de political operative 101.

Am fost și eu surprins să văd cât de bine mi-au ieșit predicțiile din 2014 privind mandatul lui Klaus. Și când mă gândesc câte înjurături am luat atunci când l-am publicat… în fine.

Nu despre unde am avut dreptate vreau să discut – ci despre unde am greșit. Spuneam în 2014 așa:

Mai apoi, fiți siguri că neamțul o va sfecli – și asta cât de curând. Singurul lucru de care putem fi siguri e că o va sfecli mai puțin (poate chiar și mai rar?) decât ar fi sfeclit-o Ponta.

Ei bine… am avut parțial dreptate. A sfeclit-o chiar foarte curând după ce a fost ales și a sfeclit-o mai puțin decât ar fi sfeclit-o Ponta. Unde am greșit a fost la partea cu mai rar. Klaus a sfeclit-o mult mai des cu chestii mărunte dar pe care când le aduni ies un morman mare de mehlem.

Peste asta aș fi fost dispus să trec (din nou) dacă Klaus ar fi înfruntat în finală un candidat mai nasol decât el. Dar, de data asta, nu sunt în stare să afirm fără să mă bufnească râsul că Viorica Dăncilă este mai nasoală decât Klaus.

La fel de drept este că nu pot nici să susțin că Viorica Dăncilă e de preferat. Pur și simplu n-aș putea s-o votez pe ea. O dată pentru că am un trackrecord impecabil de zero voturi pentru PSD. Și, hai să zicem că mi-aș strica recordul ăsta dar… ffs… Veorica? Hai mă, ce dracu’? Dacă era un Năstase sau chiar un Geoană… mai că aș fi luat în serios opțiunea să-mi stric recordul. Nu știu dacă aș fi ajuns să decid în favoarea încălcării recordului, dar în mod cert luam în serios opțiunea. Da’ pentru Veve sub nicio formă.

Nu regret nici că l-am votat pe Klaus Iohannis în 2014, nici că am muncit vreo săptămână fără pauză atunci. Și astăzi, ca și-atunci, cred că Ponta era alegerea clar mai proastă. Însă astăzi nu pot fi convins că Veorica este alegerea mai proastă. Cei doi finaliști mi se par absolut echivalenți și, drept urmare, îmi este la modul onest indiferent care dintre ei vor câștiga.

Pentru cei (maximum) 3 oameni cărora e posibil să le pese ce votez eu și ce nu, o să și explic.

Mehlemul lui Iohannis

N-am să le descriu cu lux de amănunt că iese prea lungă scrijelitura asta. Așa că le dăm pe scurt, nu neapărat în ordinea numerelor de pe tricou.

  • A numit trei premieri PSD – Grindeanu, Tudose, Dăncilă
  • Nu și-a asumat niciun risc. Putea, după Tudose, să riște suspendarea (așa cum a făcut-o Băsescu de două ori) și să se comporte ca un președinte și nu ca un arhivar/notar.
  • A fost consecvent cel mai de nădejde aliat al futengrijiștilor totalitari – de la militante feminizde până la futengrijiști anti-fumat. În 2017 ne promitea că până în 2020, 70% din instituțiile din România vor avea experți în egalitatea de gen. (din astea a făcut și Veorica și PSD-ul, să ne înțelegem)
  • În 5 ani de zile a dat mai puține interviuri decât un primar de sat. Și apoi a și refuzat să se prezinte la dezbaterile din prima rundă de vot. (idem și pentru Veorica)
  • Nu și-a îmbunătățit deloc înțelegerea asupra economiei. Nu există o diferență notabilă între el și orice PSD-ist pe subiectul ăsta.
  • Cu o singură excepție (e drept, notabilă, în 2015) n-a ieșit din cuvântul tovarășei Merkel – adică a prietenilor Rusiei. La Summit-ul 3SI de anul acesta de la Ljubljana nici nu s-a prezentat de la început, lăsând prietenii Rusiei, adică Germania, să ceară nici mai mult nici mai puțin decât abolirea sancțiunilor împotriva lui Putin. Și asta la forumul de business creat chiar de el cu un an înainte.
  • A ales să jignească peste 3,5 milioane de români pentru că au îndrăznit să nu fie la fel de woke ca el. Fanatic religios e mă-ta!
  • S-a opus mutării ambasadei României în Israel de la Tel Aviv la Ierusalim de frica tovarășei Merkel precum și a obscurelor interese arăbești de pe la noi
  • A refuzat în mod intenționat o apropiere a României de vecinii noștri – în special Ucraina și Polonia, preferând o apropiere de filo-rusul Macron.
  • A prezidat peste cea mai abruptă scădere a puterii efective a președintelui și nu a protestat mai deloc…

Și-ar mai fi și altele, dar acestea sunt arhisuficiente pentru mine.

Partidul care îl susține pe Klaus Iohannis are sloganul ”România pe primul loc”. Foarte frumos. Îmi place. Dar Klaus Iohannis, în calitate de prim-reprezentant al partidului – cum se ridică la înălțimea sloganului? În 5 ani am văzut mai mult ”Germania pe primul loc” decât România pe primul loc.

Imigrația (mai ales ilegală) în România a crescut din zone non-europene iar sub Iohannis au apărut și tabere de reeducare germane pe teritoriul țării. Cum sunt astea în interesul României? România pe primul loc? Unde? La fotbal U21 poate (deși și-acolo am terminat pe 3) – dar sigur nu în politică și discutabil dacă pentru domnia sa.

L-am votat în 2014 pentru că nu era Ponta. Și-a îndeplinit cu succes funcția asta, e drept. Cu Ponta ne-am fi trezit apropiați prea mult de Erdoğan (remember Ponta Turcitul?) și cu mega-moschee în centrul Capitalei. Însă spectrul unei președinții Victor Ponta nu există în 2019, astfel că rațiunea președinției Iohannis se duce și ea. Politicienii, la urma urmei, îs ca șosetele: Utili, chiar buni uneori, dar trebuie schimbați des.

Mă voi prezenta la vot și-mi voi anula votul. Dacă în votat PSD am experiență zero, în anulat votul am o experiență chiar vastă.

Hai noroc! Restul campaniei o s-o privesc de pe margine și, cel mult, mai bag bățul prin gard. Memăria o să fie amuzantă.

Flashback 2014: De ce l-am votat pe Iohannis

Acest articol a fost publicat cu titlul ”Reflecții post-electorale” pe 18 noiembrie 2014 pe un blog astăzi defunct.

Nu cred că mai e niciun secret pentru nimeni că m-am implicat activ în scrutinul pentru alegerea noului președinte al României – în special în turul al doilea.

Pentru unii constat însă că a fost o surpriză și nu-mi dau seama de ce.

Lucian și politica, cine ar fi crezut?

Zicea cineva printr-un colț de Internet. Bănuiesc (și sper) că se referea la politică partizană dâmbovițeană – nu la politică în general. Căci politică în general tot fac de ceva ani. În fine.

Au fost exact două motive pentru care m-am implicat:

  1. Lansarea candidaturii lui Victor Ponta în stil Kim Ir Sen
  2. Nivelul de fraudă muult prea mare în turul I

Nu are rost s-o dau pe ocolite. M-am speriat când am văzut lansarea candidaturii lui Victor Ponta. M-am speriat într-așa hal încât mi-am spus că de data asta chiar trebuie să fac mult mai mult decât să votez în stilul „orice mai puțin PSD iar dacă alternativa suge, anulăm votul” – și asta pentru că au ieșit la suprafață cele mai crâncene elemente din modul de gândire al PSD. În plus, se întâmplă ca eu să știu ceva mai multe despre domnul Ponta decât apare la televizor.

Spre exemplu știu despre domnul Ponta că are o tendință aproape nativă spre cult al personalității în jurul domniei sale. Știu asta de pe vremea când încă mai făcea dezbateri academice. Or… modul ăla de lansare a candidaturii m-a făcut să-mi dau seama că respectiva tendință nu doar că n-a fost cizelată în timp ci dimpotrivă, a fost amplificată foarte mult.
Legat de al doilea motiv, știam sate întregi în care nimeni, dar chiar nimeni din respectivele localități, nu intenționa să voteze cu Ponta și totuși, privind harta detaliată pe localități după primul tur, în acele localități candidatul PSD obținuse peste 40% din sufragii. Așa ceva e imposibil altcumva decât prin fraudă. Și să dea dracu’ dac-aveam de gând să nu mă mișc deloc când știam nu doar proporțiile pericolului, dar și nivelul fraudei la care se putea ajunge.

Surprinderi

Pe scurt, aparatul PSD-ist a fost de-a dreptul surprins (în teritoriu vorbesc) de nivelul la care oameni obișnuiți, cărora li se rupea de politică până acum o lună, au fost dispuși să se mobilizeze cu camere de luat vederi, cu gura mare și cu telefonul pregătit pentru apeluri la DNA și Poliție.
Nimeni, dar chiar nimeni, nici măcar puținii suporteri ai lui Iohannis, nu se aștepta la așa ceva.
Ca rezultat, nivelul total de fraudă a fost, cel mai probabil, cel mai mic din istoria post-decembristă a României. Și nu glumesc cu asta. Au fost lejer 1000 de secții de votare la nivel național (aproape toate în mediul rural în sate izolate) unde aparatul PSD era pregătit pentru „adunat voturi” – și unde pur și simplu nu s-a putut pentru că cetățeni încăpățânați au decis să meargă acolo și să supravegheze ei înșiși procesul și să reclame cea mai mică neregulă.
Iar efectul s-a văzut. Printre altele, pentru prima dată în istorie, PSD a pierdut alegerile în județul Iași. Ăsta e în sine un șoc chiar și pentru cei mai anti-PSD-iști dintre anti-PSD-iști.
Așa cum am mai spus, lista completă a celor care au ajutat ca procesul electoral să fie unul corect și cât mai lipsit de fraudări probabil nu va fi publicată niciodată. Știu oameni care de capul lor au traversat România și au mers în jud. Teleorman ca să facă poze și să transmită în timp real pe Internet cum merge procesul de vot. Știu oameni care au preferat să stea în ploaie duminică seara numai ca să urmărească literalmente peste tot președinți de secție știuți ca fiind corupți până la momentul în care voturile erau sigilate și procesele verbale transmise exact așa cum au fost – astfel evitând cea mai comună formă de fraudă – „editarea” ulterioară cu pixul a proceselor verbale.
Toți acești oameni, unii dintre ei (încă) membri PSD(!!), merită toate felicitările. Și dacă ieșea Ponta, aceste ultime 10 rânduri tot le-aș fi scris – pentru că mie unul mi se pare fabulos faptul că în sfârșit societatea civilă chiar a existat pe bune și chiar a fost dispusă să-și miște târtița. Mare lucru, vă spun!

Și acum?

Să ne-nțelegem, orice-ar spune unii sau alții, singurul motiv de bucurie este că n-a ieșit Ponta. Sunt prea puțini cei care se bucură că viitorul președinte va fi Klaus Iohannis. Sincer, mie nici nu-mi pasă. Dacă era un ficus în locul lui Ponta, tot la fel m-aș exprima. Scopul meu în acest scrutin a fost ca PSD-ul să ia bătaie.

Nu mă bucur prea tare că „Santa Klaus” o să fie prezident, însă mă bucur că un număr atât de mare de oameni n-au mai pus botul la eterna marotă că toți oamenii care nu ling în cur PSD-ul sunt niște băsiști împuțiți și că orice merge prost pentru PSD este, cumva, vina lui Băsescu.
Mă ce să vezi a dracu treabă – unii, printre care și subsemnatul, chiar pot exista în calitate de non-băsiști și pot funcționa mental independent de Băs. Știu că-i greu de crezut, dar încercați să vă imaginați măcar această minune, stimați „anti-băsiști”.
Oricât de ciudat ar părea, chiar există oameni pe planetă care doar detestă PSD-ul și tot ce reprezintă acesta, fără însă a avea o dragoste pentru Băzeus sau în genere o apreciere pentru vreun curent politic autohton nelegat de PSD.

Să ne-nțelegem: Nu a câștigat Dreapta – ci a pierdut PSD-ul.

Să ne-nțelegem: Klaus Iohannis NU este de dreapta. Repet: Klaus Iohannis nu este de dreapta! Ba dimpotrivă – a demonstrat de câteva ori că e mai aproape de leftiști (sau de statiști în general) în ceea ce privește înțelegerea domniei sale asupra economiei.
Faptul că Santa Klaus e mai de treabă, nu suge cur intens și nu e putinist nu e suficient pentru a-l face de dreapta și nici pe departe suficient ca să-mi placă mie. Dar, având în vedere alternativa și, având în vedere cât de puțini oameni din clasa politică românească apreciază idei de bun simț precum libertatea de exprimare, absența pe cât posibil a minciunii sau faptul că votul nu e doar o „lozincă” – deja parcă Klaus nu mai sună atât de rău.

În momentul în care PSD își permite să mintă într-așa un hal, parcă neajunsul lui Klaus că nu vorbește prea mult devine brusc o calitate.
Știți voi… pe modelul că mai bine taci și să creadă unii că ești prost decât să deschizi gura și să înlături orice îndoială.
Toate neajunsurile lui Klaus i-au fost trecute cu vederea tocmai pentru că alternativa a supt cur într-așa un hal încât a scos din sărite mult-mult-mult prea multă lume. Și Băsescu a scos multă lume din sărite – dar PSD-ul l-a bătut fără drept de apel în campania asta la acest capitol.

Și împotriva lui Băsescu s-a ieșit în stradă, dar împotriva lui Ponta s-a ieșit în stradă când nici măcar nu se știa dacă va fi președinte sau nu! Genul ăsta de „performanță” chiar că-i greu de atins!

În fine, cert este că ar fi o greșeală să ne așteptăm să curgă lapte și miere, că va dispărea corupția sau că în 5 ani o să gustăm din „lucrul bine făcut”. Sigur, ar fi frumos să fie așa, dar punem pariu pe cât vreți voi că n-o să fie așa. Pe de altă parte, putem să ne așteptăm să nu trecem „full Venezuela” sau „full Ungaria” că-i mai aproape. E realist chiar să ne așteptăm și la o creștere modică a investițiilor străine, acum că investitorii neputiniști pot conta pe-un factor de stabilitate neputinist.

Mai apoi, fiți siguri că neamțul o va sfecli – și asta cât de curând. Singurul lucru de care putem fi siguri e că o va sfecli mai puțin (poate chiar și mai rar?) decât ar fi sfeclit-o Ponta.

Discutam chiar în seara alegerilor cu un cetățean al Sibiului care-l cunoaște pe Santa Klaus ceva mai bine și-mi spunea că, de bine de rău, Klaus are tendința de-a-și forma bine echipa în jurul lui atunci când este lăsat. Noh… sper să fie așa, mai ales că acum, în această campanie, știm că nu și-a făcut el echipa ci i-a fost făcută de partid. Un partid care-i orice numai liberal nu,…. dar mă rog, asta-i deja altă poveste pentru altă dată.

Ah… și încă ceva: Comparațiile cu Obama sunt cretine – indiferent cine le face.
Am auzit leftiști zicând că „România a progresat” pentru c-a ales un minoritar ca prezident precum și dreptaci zicând că există riscul ca Santa Klaus să fie următorul Obama – căci și pentru el s-a ieșit în stradă și a fost văzut ca o rază de speranță pentru ca ulterior să ajungă maximul de supt cur posibil pe care-l putea atinge o administrație americană.

Hai, pe bune?! Să fim un pic serioși. Klaus e prea ardelean ca să fie ideolog (cum e Obama) iar atribuțiile lui oricum vor fi mult mai limitate decât ale lui Obama. Cât despre „progresat” – asta chiar e o glumă proastă. Faptul că n-am votat un admirator al Partidului Comunist Chinez înseamnă doar că în sfârșit putem să semănăm a țară – dar până la „progresat” mai e mult. Iar dacă „progresat” e înțeles cu sensul marxist cultural, eu unul sunt dispus să fac tot ce-mi stă în putință să nu „progresăm” niciodată în sensul ăla.

Mie-mi place România cum e acum – fără politică identitară și cu leftiști care se plâng că „noile linii de tensiune” nu prind la publicul românesc. Foarte bine! Nici să nu prindă vreodată! Și câtă vreme lucrurile stau așa, chiar îmi place România.

Acestea fiind spuse,

Vă salut cu respect.

P.S.: N-ar fi drăguț să codificăm și noi cumva tradiția președinților cu „-escu”? De pildă, ar fi chiar simpatic un sistem ca cel Papal în care președintele să-și schimbe numele în ceva cu „-escu” atunci când ajunge la Cotroceni. Claudiu Iohănescu sună chiar așa de rău? 🙂

Și s-a terminat campania (impresii și date)

Week-end-ul trecut am fost la țară. De unde-agăți harta-n cui, mai precis – în județele Maramureș și Satu Mare. Cu cât mai aproape de graniță, cu-atât mai probabil să vă fi întâlnit cu mine. În timp ce mergeam cu marșrutka pe undeva între Vișeu de Jos și Sighetu Marmației, șoferul a decis să ne încânte cu Radio România Actualități care sărbătorea 91 de ani de existență.

De ce vă spun asta? Pentru că Radio România Actualități – cât mă dădeam eu cu marșrutka m-a omorât lent cu aprecieri pozitive legate de această campanie electorală (în acel moment încă în desfășurare) apreciind-o ca fiind una „civilizată” și drept „un mare pas înainte pentru România”. Probabil pentru prima dată în viață m-am văzut nevoit să fiu de acord cu Ion Cristoiu (din ceva motiv invitat la emisiunea cu pricina) care nu se mai oprea din turuit împotriva acestei narative, insistând că această campanie electorală e o glumă sinistră în cel mai rău caz sau o glumă proastă în cel mai bun caz – dar o glumă în orice caz.

Și pare-se că nu-s singurul nebun care a apreciat această campanie drept una anostă, plicticoasă și în esență slabă.

Dacă în anii trecuți singurii oameni peste care dădeam care nu știau că sunt alegeri sau pentru ce sunt ele aveau un profil destul de stereotipic (analfabeți sau cu puțină carte, trecuți de-o anumită vârstă, preponderent din locuri pe care doar un geograf profi le poate localiza pe hartă, etc.) – anul ăsta lucrurile s-au schimbat. S-a putut da foarte ușor peste oameni care stau mult pe internet care nu știau că sunt alegeri sau știau că ”tre’ să fie ceva votare în perioada asta” dar nu știau nici când, nici pentru ce.

Săptămâna trecută am fost întrebat pe internet când începe campania electorală și când am răspuns că mai avea vreo 10 zile până se termina,… mi-a fost cerută sursă la această afirmație. Grav. Sau poate nu?!

Cert este că nici măcar informare minimă nu s-a deranjat mai nimeni să facă anul ăsta iar campania propriu-zisă s-a desfășurat mai mult în câteva colțuri ale internetului între susținători – și mai puțin spre deloc între pretendenții la fotoliul prezidențial. Cei mai probabili finaliști – Președintele în exercițiu și candidatul PSD – nici măcar nu s-au prezentat de formă la vreo discuție. Marea ”dezbatere finală” organizată de Europa FM a strâns 20.000 de telespectatori pe internet. Să zicem că a mai strâns încă 150.000 adunat pe radio și pe televiziuni. Hai să zicem c-a strâns 500.000 de toți – să fim generoși. Păi… cam puțin, nu?

În alte dăți dezbaterea finală era în sine un eveniment de media – nu un podcast pe Youtube/Faceberg. E drept, în alte dăți candidații se și prezentau la dezbateri.

Scuza oferită de Radio România Actualități era că presa e astăzi mult mai nișată decât în 2014 sau 2009 – iar cine vrea oricum e informat și implicat dar dezbaterile ca pe vremuri sunt istorie pentru că televiziunile generaliste nu mai preiau astfel de lucruri la fel cum meciurile de fotbal astăzi nu mai au emoția și vizibilitatea pe care o aveau în 1994 sau 1998 deși fotbal se joacă în continuare și e un domeniu chiar mai mare decât era acum 25 de ani. Cu tot respectul pentru retina cititorului, Radio România Actualități mănâncă câcat cu vidanja!

Băsescu s-a ”confruntat” cu Geoană la Realitatea TV (televiziune de nișă) iar marile meciuri făcute de echipa U21 a României vara asta s-au transmis la TVR1 (ca întotdeauna) – deci soborul mediatic și practicile nu s-au schimbat cam deloc. Altceva s-a schimbat. Și nu neapărat în bine. E evident că nu neapărat în bine din moment ce campania electorală a generat cel mai mare număr de nehotărâți din istoria recentă precum și o diversificare a profilului celor care nu sunt informați nici măcar despre data alegerilor.

Sigur, partidele și politicienii se vor scuza că dom’le ăsta e electoratul, ăștia-s oamenii, cu ăștia defilăm. Și pe undeva pe bună dreptate. Politica e în aval față de cultură. Dar în amonte față de politică (dar tot în aval față de cultură) se află presa. Și undeva în amonte față de cultură se află clasa clevetitoare. Toți aceștia poate ar fi cazul să-și pună niște întrebări. Și dup-aia să le pună și politicienilor – inclusiv prin sancțiuni. Spre exemplu la vot. Sau în tratament mediatic. Pe lângă PSD și USR, eu o să adaug și PNL pe lista partidelor pe care nu le voi vota în 2020. De ce? Deoarece candidatul PNL Klaus Iohannis m-a luat de prost neprezentându-se la nicio dezbatere. D’aia. Și nu m-a luat doar pe mine de prost – ci și pe restul de 12-13 milioane de români care nu fac parte din bazinul electroal tradițional al PNL. Lasă chiuveta aia să intre!

Cine sunt votanții?

Am promis și niște date în titlu.

Prin bunăvoința lui Ionuț Apahideanu (un om căruia e obligatoriu să-i dați Follow pe Faceberg) am și niște date – urmare a unui sondaj făcut de Ionuț. Sondajul a fost făcut în perioada 6-7 noiembrie pe internet (deci are un minus asumat la reprezentativitate) pe un eșantion de 6700-ish de persoane. Deci luați-l cu o linguriță de sare.

Cu astea spuse, datele conțin câțiva sâmburi de adevăr pe care noi ăștia de ne mai jucăm de-a politica (fie comentând, fie analizând) va trebui să-i mai molfăim o vreme – fie că ne place, fie că nu. Unele lucruri stau așa de rău întocmai pentru că subiectele au fost ignorate prea multă vreme.

Votanții lui Cumpănașu sunt ceaușiști și cei ai lui Paleologu băsiști

Okay, poate că nu vă surprinde să aflați că aproape două treimi dintre cei care intenționează să voteze cu Alexandru Cumpănașu consideră că Nicolae Ceaușescu a fost cel mai bun președinte al României.

E drept, că dacă vreau să fiu nașpa, pot să spun că sunt de acord cu ei întrucât Nicolae Ceaușescu este, la ora actuală, singurul comunist bun întrucât Ion Iliescu încă refuză să se îmbuneze.

Lăsând gluma la o parte, procentele de ceaușiști îs mari și pe la case mai mari. Aproape jumătate (49%) dintre votanții Vioricăi Dăncilă au o părere similară și nu foarte departe sunt votanții lui Mircea Diaconu – 41% dintre votanții candidatului susținut de PRO-România considerând că Ceaușescu a fost cel mai bun președinte al României. Dureros.

Și mai dureros este că nu există candidat care să nu aibă ceaușiști printre votanți. Cel mai ”bine” stau candidații PLUSR și PMP-AD în a căror electorat se regăsesc ”doar” 9% și respectiv 11% ceaușiști.

Poate deloc surprinzător, aproape două treimi (61%) dintre votanții lui Theodor Paleologu consideră că Traian Băsescu a fost cel mai bun președinte al României. Surprinde însă faptul că doar 57% dintre votanții lui Iohannis din primul tur consideră că actualul președinte a fost cel mai benefic pentru România. Te-ai fi așteptat ca cei care se mobilizează să voteze pentru favorit să fie convinși într-o proporție mai mare. Mă rog, te-ai fi așteptat dacă nu cunoști Talpa Țării deloc și ai senzația că lumea reală funcționează la fel ca pe Faceberg.

Votanții PSD-iști au bulele mai echilibrate

Recunosc că la vederea acestui grafic m-am gândit direct la comentariul lui Radu M Oleniuc care întreba, cu toată seriozitatea,

„Cum ar fi să câștige blonda? Nu doar intrarea în turul doi, ci alegerile!! Care blondă? Cum care – Veorica, normal! Aveți impresia că e imposibil?? Exact așa ziceau și democrații de Trump, fix pe vremea asta, mai demult.”

Uitându-mă la grafic și apoi uitându-mă pe restul internetului românesc, e o întrebare bună. Votanții Vioricăi Dăncilă au cea mai echilibrată „dietă” de surse de informare. Timp aproape egal acordat mijloacelor tradiționale (TV și radio) și internetului, plus cea mai mare doză de presă scrisă. Râdem, glumim, dar PSD-iștii îs în mai multe bule decât sunt majoritatea celor care vor citi aceste rânduri.

Ieri am publicat o analiză a clipurilor electorale ale tuturor candidaților cu peste 3% în sondaje și remarcam că PSD-ul are cea mai bună propagandă. Atent selectată, atent țintit, cel mai puțin conflictuală și cel mai bine executat tehnic. Vom afla duminică și cât de eficientă a fost – dar e de suspectat că n-a fost chiar degeaba. Campania Vioricăi a fost foarte stealth. Chiar azi noapte mă clănțăneam cu cineva care încerca să mă convingă că nu există votanți ai Vioricăi și că totul e o manipulare. Argumentul său? EL n-a întâlnit pe nimeni. Ei aș… parafrazându-l pe Radu,… în 2016 cu 3 zile înainte de alegeri erau minimum 20 milioane de americani ferm convinși că nu există votanți de-ai lui Trump. Sau dacă există, aceștia îs câteva mii, hai poate câteva zeci de mii căci nimeni ”n-are cum” să voteze cu Trump, nu?

În plus gândiți-vă și-așa: De ce ați da peste votanți de-ai Vioricăi pe Internet? Internetul e literalmente toxic pentru astfel de votanți. Dacă vrei să-ți iei bullying pe bune, pune-ți cover la Faceberg cu ”Votez Viorica Dăncilă”. Și votanții Vioricăi nu sunt proști. Sau mă rog, nu sunt atât de proști încât să nu remarce atâta lucru și să facă ce face orice om în situația lor – zice ca tine, face ca el. Căci votul e încă secret până una alta.

La polul opus, cei mai dezechilibrați candidați sunt Barna și Paleologu – a căror fani rareori deschid televizorul și, în cazul fanilor lui Barna, nu cumpără aproape niciodată ziarul, conform sondajului pe care ne bazăm.

Traducere: Dan Barna și Theodor Paleologu există predominant pe Internet. Ăsta nu e neapărat un lucru rău – dar nu e nici foarte bine. A mai fost un candidat în 2014 care exista doar pe Internet: Monica Macovei. N-a făcut nici 5%.

Sigur, o să-mi spuneți că Dan Barna totuși a făcut joc de teren dar și eu o să vă spun că și Monica Macovei a făcut. Și chiar mult. Dar nu e suficient să faci joc de teren. Trebuie să fii și bun la „sportul” ăsta. Or… judecând după ce-mi spun surse din USR sau după ce vedem în documentarul celor de la Recorder… n-aș spune că Dan Barna sau Paleologu au strălucit la „sportul” ăsta cu jocul de teren. Ambii au strălucit decent în jocul online dar va fi suficient să-i propulseze pe vreunul dintre ei în Turul al doilea? Greu de crezut. Mai vedem mai jos.

Peste un sfert dintre tineri au porniri dictatoriale

Unul din motivele pentru care am vrut neapărat să includ date din sondajul lui Ionuț e tocmai faptul că include date mai puțin obișnuite. Întrebarea a opta din chestionar suna așa: ”Dvs. personal ați fi de acord cu existența unui singur partid în România?” iar printre opțiuni se afla și ”depinde de partid”. Sigur, puteți argumenta că nu e chiar ortodoxă metodologic includerea unei astfel de opțiuni dar eu mă bucur că a existat pentru că a forțat respondentul să se gândească și la scenariul ”ce-ar fi dacă partidul meu ar fi partidul unic”?

Nu cred că surprinde pe nimeni că cele mai multe porniri dictatoriale le găsim în rândul votanților lui Ninel Peia și a lui Alexandru Cumpănașu – însă surprinde că cele mai puține porniri dictatoriale le găsim în rândul votanților lui Mircea Diaconu.

Graficul din dreapta, însă, defalcat pe grupe de vârstă, spune o poveste pe care și subsemnatul se chinuie să o spună de vreun an încoace. Cei aflați chiar acolo, în grupa aia de vârstă, pricep la ce mă refer – dar restul se fac că nu există. E probabil mai ușor să decretezi că Vâlsan e nebun (pro-tip: Vâlsan chiar e nebun) – decât să iei argumentul în serios.

Și totuși… peste un sfert dintre respondenții tineri (cu vârsta între 18 și 29 de ani) nu ar fi deranjați de un sistem de guvernământ cu partid unic. Atenție, 100% din acești oameni sunt născuți în post-comunism.

Contrar narativei foarte populare în rândul USR-ului în mod special, nu de la nostalgicii babalâci vine curentul unei gândiri totalitare – ci taman de la tinerii care n-au după ce să fie nostalgici! Ne cunoaștem toți cei 6-7, hai poate 10 oameni din România care măcar ne-am pus întrebarea ”de ce?” și am încercat să găsim răspunsuri într-un mod onest. Nimeni nu încearcă să afle în mod onest de ce atât de mulți tineri au instincte totalitare. Iar această nepăsare o să ne coste mai târziu. Să nu zâceț că nu v-am zâs.

Aproape jumătate din ”Barniști” sunt atei sau nereligioși

Era de așteptat ca păcătoșii necredincioșii să graviteze spre candidatul PLUSR dar cifra de 47% e totuși cam mare. Suficient de mare încât să fie o problemă. Orice candidat care vrea să câștige alegerile în România are o mare problemă dacă oamenii religioși fug de el. Și de Barna fug cel mai tare. Doar 4% din votanții săi se autodescriu ca ”foarte religioși”. De aproape 4 ori mai mulți se descriu astfel în rândul votanților lui Klaus Iohannis. Între noi fie vorba, și Klaus Iohannis s-ar putea să aibă probleme în turul al doilea pe subiectul ăsta. Dar mai vedem – mai e până atunci.

Încă o dată vedem că votanții Vioricăi Dăncilă sunt cei mai echilibrați – cu o diversitate decentă între necredincioși, agnostici și credincioși practicanți. Un echilibru care, de obicei, ajută candidatul.

Surprinde poate pe unii prezența în rândul votanților lui Theodor Paleologu a 15% necredincioși. În realitate nu e deloc surprinzător, necredincioșii fiind mai mereu în nota populației generale când vine vorba de opțiuni politice. Și dacă acest lucru va fi valabil și duminică, atunci Dan Barna chiar are o mare problemă. Pentru că singurul mod în care îi pot fi jumătate din votanți necredincioși e doar în jos.

Dacă aș fi operative la USR mi-aș băga partidul în ședință să ne întrebăm împreună ce-am făcut noi ca partid de-am ajuns în situația în care publicul religios fuge de noi mai ceva ca Dracu’ de tămâie – și asta într-una dintre cele mai religioase țări din Europa. Bine că nu sunt operative la USR. Căci situația asta nu-i coafează deloc bine – indiferent dacă Dan Barna va ajunge în turul al doilea sau nu.

Că veni vorba…

Barna e în continuare pe locul 3

Înțelepciunea maselor ne zice că Dan Barna e în continuare pe poziția a treia. Ceea ce confirmă inclusiv datele din sondajele interne ale USR.

Acum, la drept vorbind, s-a mai întâmplat ca toate sondajele să se înșele. Ultima dată chiar la ultimele prezidențiale când Klaus Iohannis a câștigat deși statistic nu prea avea acum.

Dar, în același timp, nu trebuie uitat faptul că nu întotdeauna e duminică. Sigur, întotdeauna e duminică atunci când se votează dar nu e duminică întotdeauna în sensul celălalt.

Mai apoi, în 2014 casele de pariuri au fost mai aproape de rezultat decât sondajele. De data asta, nici casele de pariuri nu-s prea convinse de posibilitatea unei finale între Klaus Iohannis și Dan Barna, creditând-o și ele pe Viorica Dăncilă cu prima șansă la a „juca” finala.

Și apoi mai e argumentul cu prezența. Ca și în alte scrutinuri, prezența la vot poate schimba și da peste cap toate calculele și toate predicțiile. Însă, de data aceasta, prezența la vot nu e obligatoriu să-l ajute pe candidatul USR pentru că, așa cum am stabilit deja, campania asta a produs mai mulți nehotărâți ca niciodată. Tsunami-ul ăla de nehotărâți s-ar putea să bată mai altfel.

Dacă e să-i credem datele lui Ionuț (și n-am motive să mă îndoiesc – se pricepe mai bine ca mine la lucrurile astea) – la o prezență de 9,7 milioane de alegători cu 320 de mii de alegători în Diaspora, Candidatul USR tot nu prinde poziția secundă.

În 2014, în primul tur, aceasta a fost prezența la vot: 9,7 milioane cu circa 230.000 de voturi nule.

Altfel spus, USR trebuie să facă istorie. Îi trebuie o prezență la vot mai mare decât în 2014 și o diasporă mobilizată aproape exclusiv pentru Dan Barna la un nivel mai mare decât în 2014 sau europarlamentarele din 2019. Sigur, acest lucru este posibil dar este și probabil? Probabil… vom afla duminică 😀

Dar,… mai e o veste proastă…

Nici Iohannis și nici Dan Barna nu conving

Atât președintele în exercițiu cât și Dan Barna se bazează în principal pe votanți deja convinși și avansează greu în lupta pentru a convinge alegători noi – departament unde conduce… Viorica Dăncilă.

Altfel spus, Viorica Dăncilă convinge mai mulți oameni din afara fanilor de bază să voteze pentru ea decât reușește Klaus Iohannis și Dan Barna la un loc.

Sigur, puteți să spuneți că sondajul lui Ionuț nu e suficient de bun. Dar al naibii că totuși se corelează cu mai toate celelalte (inclusiv cele interne ale partidelor – și da, am văzut și din alea câteva).

Sigur, toate calculele astea nu vor avea nicio relevanță în turul al doilea în cazul unei finale Klaus-Dan însă, ajunsul în acea finală nu pare atât de simplu pentru candidatul PLUSR.

Nu-i mai puțin adevărat faptul că Viorica a început de mai jos – porțiuni semnificative din PSD nefiind prea convinși de ea – ceea ce înseamnă că a trebuit să convingă mai mulți oameni din bazinul tradițional decât a trebuit s-o facă Dan Barna sau Klaus Iohnnis care sunt, cel puțin teoretic, mai puțin contestați de propriile partide. Sau… nu?

Din nou, dacă e să-i credem datele lui Ionuț (și eu aleg să i le cred pentru că seamănă cu ce-am văzut și pe la alții și seamănă și cu observațiile mele proprii) – Dan Barna poate miza pe sprijinul a 78% dintre votanții tradiționali USR în vreme ce Iohannis pe 79% dintre votanții tradiționali PNL, în vreme ce fostul premier poate conta doar pe 74% dintre votanții tradiționali PSD.

V-am spus că știu membri USR care nu doar că vor vota cu Paleologu dar au făcut și low-key shilling pentru acesta? Eh,… cam așa pățesc și alte partide. Pentru că oamenii sunt complecși și idiosincratici – nu NPC-uri. Mă rog, unii chiar sunt NPC-uri, dar totuși nu toți.

Iar la USR problema e complicată suplimentar de faptul că partidul e prea eterogen. Astfel că ai oameni care i-au votat în 2016 pentru un anumit parlamentar din județul lor, nu i-au votat în mai 2019 pentru că Ghelmez, nu-i vor vota nici acum pentru că Barna nu-i coafează, dar îi vor vota în 2020 iarăși pentru același parlamentar.

În fine, vom vedea duminică dacă Theodor Paleologu a avut dreptate în privința lui Dan Barna și chiar a fost o eroare de casting sau nu.

Un fel de încheiere

Cam ăstea sunt datele. Dacă ele se vor confirma sau nu ține de noi toți.

Însă faptele rămân: Campania electorală a fost foarte slabă și foarte anemică. Atât de anemică încât porțiuni semnificative din populație încă nu știu că duminică sunt alegeri. De-aia nu știu eu pe unde o să iasă prezența aia record.

Sincer, e rușinos modul în care s-a desfășurat campania. Poate și de-aia avem atâția tineri atrași de o guvernare prin partid unic. Când vezi că populimii i s-a urât cu binele și i s-a urât cu democrația, una din concluziile posibile e că poate nu mai e nevoie de ea.

Ceva trebuie să se schimbe. Ce? Nu știu încă da’ vă promit că atunci când voi avea o idee, vă zic.

Ah stai, era să uit – am pus thumbnail de la dezbatere și n-am zis mai nimic de ea. Păi vă zic acum: A fost plictisitor cu spume. Iar în puținele momente animate, Kelemen Hunor s-a descurcat cel mai bine. Și Dan Barna cel mai prost. Paleologu a ieșit cum a intrat – not great, not terrible. Gata, se pune c-am zis și ”dezbatere”.

No, cam atât. Mereți la vot și ne vedem marți-miercuri la Podcast.

Shalom!

Send me to the Gulag – Fund the 2020 Central Asia Tour

In 2016 we went to Ukraine. In 2017 we went to Georgia and Armenia. In 2018 to Jordan and Israel. And in 2019 to Zimbabwe. All have in common a recent history of having been influenced (or outright conquered) by the Soviet Union.

In keeping with this tradition of gathering knowledge and wisdom and then delivering it to you as stories, in 2020 we submit to y’all the proposal for a Central Asia Tour. The video above gets into the details about the itinerary and the minimum things we expect to get from the tour. This article is focused on the financial details. Not all expenses are thoroughly detailed – only those funded through the fundraiser.

Created using the Donation Thermometer plugin https://wordpress.org/plugins/donation-thermometer/.$4,000Raised $1,445 towards the $4,000 target.$1,445$2,500Raised $1,445 towards the $4,000 target.36%

So, without further ado…

For consistency, all expenses are converted in USD at the median exchange rate for the period between Oct. 1 and Oct. 15, 2019. This is also because all donations are converted to USD as it’s the working currency for almost all operations of this Network.

In places where there is price variation (e.g. trains in Central Asia) – the maximal option is listed. The list represents the minimum costs.

1. Cluj Napoca – Budapest (round trip)

Train: $40

Housing: $60

Food: $20

2. Budapest – Nur Sultan

Flight: $410 (round trip, all fares included)

Visa cost Kazakhstan: $0

3. Nur Sultan, Kazakhstan

Housing: $65

Food: $50

Transport in the city: $15

4. Karaganda, Kazakhstan

Nur Sultan – Karaganda Train: $20

Housing: $75

Transport around the area: $50

Museum and other fees: $10

Food: $40

Books and newspapers: $50

5. Almaty, Kazakhstan

Karaganda – Almaty train: $20

Ancient cities tour: $60

Big Lake tour: $35

Housing: $60

Food: $30

6. Bishkek, Kyrgyzstan

Almaty-Bishkek transport: $80 (round-trip)

Kyrgyzstan visa: $52

Ala-Archa national park: $15

Books and newspapers: $50 (minimum)

Museum and other fees: $20

Food: $30

Housing: $65

7. Tashkent, Uzbekistan

Uzbekistan visa: $40

Transport Almaty-Tashkent: $45

Museums and other fees: $20

Housing: $60

Food: $40

8. Samarkand, Uzbekistan

Train from Tashkent to Samarkand: $20

Museums and other fees: $20

Housing: $70

Food: $40

Books: $30

9. Bukhara, Uzbekistan

Samarkand – Bukhara train: $20

Museum fees: $10

Housing: $70

10. Other

Trains from Samarkand to Nur-Sultan: $100

Health insurance: $40

Equipment insurance: $20

On-the-fly consumables (batteries, memory cards, etc): $80

Exchange rate fees: $100 (maximum)

Unexpected expenses: $300 (minimum)

Total: $2,547

This number represents the absolute minimum in order for the tour to take place. The total cost will be somewhere in the vicinity of $4000 which will serve as the maximal threshold for this fundraiser.

Given past experience, even in worst case scenarios, the cost goes somewhere between the two extremes. Any excess will be redirected towards fulfilling the wishlist or towards funding another project in 2020 (possibly the Three Seas Initiative Summit in Tallinn, Estonia).

Minimums and deadlines

The tour is due to take place sometime between July 20th and August 22 and it will last 25 days. This means that plane tickets should be purchased no later than April 15, 2020

As such, if the fundraiser doesn’t reach to at least $1500 by April 10, 2020, the tour is cancelled and all collected funds redirected to other projects.

If the fundraiser doesn’t reach at least $2500 by July 1, 2020, the tour is cancelled and all collected funds redirected to other projects. Of course, if it will be $2420 on July 1, it will be fine. But too much leeway downwards will lead to cancellation – because by July 5, most of the housing should be booked and paid for already.

Anything beyond $4000, as well as any remaining shekel after the tour, will be redirected towards other projects or to fulfilling the wishlist.

The state of the fundraiser will be updated regularly on the main page of the website and semi-regularly on the Youtube channels.

If this convinces you, head over to the Donate page and pitch in. Every dollar counts!