Cenzura germană e iară la modă

Țineti minte când, la început de 2016, eternul cancelar german dăduse consemn că la Köln, mai ceva ca-n Tien An Men, nu s-a întamplat nimic? Atunci presa de opoziție, în special proteica “extremă dreaptă”, și publicațiile rusofile, au sărit să expună pe larg ce s-a întâmplat. După tot felul de acrobații eșuate, după o acumulare de mărturii, presa mainstream nu a putut îngropa subiectul și a trebuit să se replieze pe relativizarea lui.

Ați mai văzut elemente din astea de sute de ori – de pildă atunci când se prezentă în materiale despre valul de atentate “informația” că respectivii atentatori sunt nereprezentativi, că au probleme mintale etc. Sau, mai recent, cu sparanghelul.

Schema se reia: trebuie să credem că nici măcar nu există raportul unui angajat din Ministerul de Interne german, susținut de o listă de experți, cum că gestionarea covidului a făcut mai multe victime decât covidul; că acel angajat a scris cel mult în nume propriu, și că merită anchetat și sancționat. Că acest fapt, exploatat (as it would) de propaganda rusească pe care nu ne mai săturăm să o combatem gratis sau remunerat, este fabricat de respectiva propagandă. Asta deși e discutat public în ziare mainstream, cum a fost și Köln.

Și în felul ăsta vedem că valorile pe care ni le propun mai-marii noștri sunt de calibru orwellian. Ce-mi trebuie mie dictatură ca-n Rusia când, iată, mi-o pot lua direct de la Berlin?

Ce-mi trebuie mie cenzura unidirecțională a lui Putin, care joaca pe greșelile noastre, incluzând cenzura bidirecționala a lui Merkel și Iohannis? Ce-mi trebuie mie cozi de topor și imbecili ca la Russia Today când, iată, îi am pe banii mei la UE?

Dan A. Dima
Sceptic de modă veche. Nu prea se mai fabrică din ăștia.