Blog

1989. 22 decembrie, ora 12:51.

Ion Caramitru împreună cu Mircea Dinescu, Petre Roman și alții au luat cu asalt TVR. Și după ce declarau TVR televiziune liberă, din studioul 1, le aduceau la cunoștiință cetățenilor că “teroriștii” trag în mulțime și otrăvesc apele.

31 de ani mai târziu, 9 ianuarie 2021 ora 12:28, fiul lui Ion Caramitru, susține conspirații cu “teroriști” îndemnați de Trump și Alex Jones care caută să-i asasineze pe senatorii care voiau să confirme președinția lui Joseph Robinette Biden.

Așchia nu pare să sară departe de trunchi.

Și ne zice Andrei Caramitru cum faptul că un „terorist” are la el niște coliere de plastic (fașete) cu care legăm firele în mănunchi în calculatoare este în sine dovada prezenței unor forțe „hiper-organizate, cu tactici militare” iar fașetele în sine au ajuns acum „cătușe speciale pentru imobilizare”.

S-ar putea spune că s-a uitat la prea multe filme Caramitru cel mic. Sau poate nu?

Cert e că până și audiența lui fidelă este șocată (sau șoșocată?) de nivelul de delir:

 

Da’ chiar: Până la urmă ce-a pățit Jeffrey Epstein?

Dacă tot e Andrei Caramitru atât de expert în conspirații subterane, oare ne spune și care e adevărul de la Roswell? Dar atacurile de la 11 septembrie?

Probabil Donald Trump și Alex Jones sunt de vină și pentru alea. Sau poate rușii?

Thread-ul în original: https://www.facebook.com/ACaramitru/posts/254852062951826

Thread-ul arhivat: https://archive.is/FVmpb

România TV viralizează o știre despre un deputat AUR care ar fi, vezi doamne, șofer de basculantă și care, hă-hă, și-a trecut în CV că știe să folosească Zoom, Skype și Android. Hă, hă, ce prost e, amirite? Și-l mai cheamă și Dorel, hă hă hă hă.Săpând un pic aflăm că „șofer de basculantă” o fi fost cândva. Între timp însă, de vreo 10 ani așa, Dorel-Gheorghe Acatrinei este patron al unei firme de succes în domeniul transportului de marfă. Prin firma lui mănâncă zeci de familii și în 10 ani de existență, pornind de jos, n-a „reușit” să fie nici în contracte cu Statul și nici în litigii majore.

Altfel spus, Dorel Acatrinei e parte din Talpa Țării. Aia care mișcă România (la propriu în cazul deputatului Acatrinei) și care a trebuit să se adapteze din mers de mai multe ori în postcomunism jonglând printre imbecilitățile sinistre create de politicienii ce i-au precedat în Parlament lui Dorel Acatrinei.

Oficina PNL, Newsweek (în a cărei acționariat se află și „anticomunistul” cu note la Securitate – Marius ”Vasilescu” Bostan) face mișto de Dorel Acatrinei pentru că nu e activ pe Facebook și, când totuși postează, o face citând o poezie din 1887 de Ioan Nenițescu. Vedeți dumneavoastră, a cita din Ioan Nenițescu este nasol tare de tot pentru că poeziile lui Ioan Nenițescu au tot fost recitate de Tudor Gheorghe. Și Tudor Gheorghe este „artist prezent de obicei la Antena 3” (scrie Newsweek). Iar asta e nasol. Drept urmare Ioan Nenițescu în 1887 scria pentru Antena 3. Drept urmare Dorel Acatrinei este de la Antena 3. Și dacă nu ești de acord, mă-ta-i Putin! Clar?!

Și totuși…

Dacă ăstea sunt singurele „păcate” ale domnului Dorel Acatrinei, deja domnul Acatrinei de la AUR este cel puțin în top 10% cei mai buni politicieni din istoria post-decembristă. Fără niciun fel de glumă! Gândiți-vă un pic!

Acatrinei nu este nici plagiator, nici hoț, nici comunist, nici lichea PNL-istă, nici penal PSD-ist, nici mincinos în CV ca unii USR-iști, nici revoluționar globalist ca aproape toți USR-iștii, nici posesor al unei diplome de nefăcut nimic. Nimic din toate astea. Deputatul Acatrinei este un om cu o meserie din care și-a câștigat relativ onest existența și este un bun reprezentant al categoriei sociale denumită generic Talpa Țării.

Parlamentul ar trebui să fie măcar cât de cât „oglinda societății”. Ei bine, societatea nu e formată numai din juriști, hoți, lichele, băieți și fete sinecuriste care au lucrat doar la Stat toată viața și soiangii pensați. Societatea e o chestie mai mare și mai complexă. Și da, include și șoferi de basculantă, sculeri matrițeri, coafeze, chelneri, taximetriști, fierari, instalatori,… și o mulțime de alte categorii care, între noi fie vorba, sunt mult mai importante decât toți absolvenții de SNSPA la un loc.

O societate fără șoferi de basculantă, șoferi de camion, tâmplari, dulgheri, instalatori sau lăcătuși e una care se prăbușește foarte repede. În schimb, dacă mâine ar dispărea ca prin magie toți absolvenții de SNSPA, toți sociologii, toți angajații din Presa Miluită și toți psihologii… nu ar observa absolut nimeni. În mod cert nu le-ar duce nimeni dorul!

Și nici măcar nu e singurul

Ce deranjează cel mai tare e faptul că profesia deputatului AUR e prezentată ca fiind cumva rușinoasă (ca și cum ar fi o rușine să muncești) – iar focile (mai mult sau mai puțin de la PNL sau USR) nu se sfiesc să-l facă pe deputat direct prost iar pe votanții săi și mai proști. De ce? Pentru că, vedeți voi, un fost șofer de basculantă nu e „potrivit” să fie parlamentar. Hai nu zău?

Dar Vasile Berci a fost potrivit? Domnul Berci a fost tâmplar în Sighetu Marmației și apoi deputat în trei legislaturi până în 2016 (o dată de la PNȚCD și de două ori de la PNL).

În fiecare legislativ au existat astfel de oameni (și foarte bine că au existat – dacă nu existau era o problemă serioasă!) însă cumva niciodată n-a fost subiect de bășcălie. Nu a făcut nimeni mișto de PD-L-istul Gheorghe David care la origine era CAP-ist. Nici de Costică Canacheu (PD-L/PNL) nu s-a făcut mișto că n-avea facultate și era venit de la coada vacii. Dimpotrivă, era apreciat pentru conștienciozitate (era mereu în top la prezență în fiecare legislatură).

Atacul asupra lui Dorel-Gheorghe Acatrinei nu seamănă nici cu cele lansate în 2013 la adresa senatorului PP-DD Ioan Iovescu. Da, de senatorul Iovescu se făcea mișto și pentru că era șofer dar primordial era luat peste picior pentru naivitatea lui.

Însă aici nu e cazul. Presa Sistemului se ia de Dorel Acatrinei strict pe motivul clasei sociale din care face parte! Nu-i atacă nici pozițiile politice și nici nu-l acuză de vreo mârșăvie sau minciună.

Se întâmplă și pe la case mai mari

Atacul Newsweek și RTV pare să insinueze în subtext că ar fi o mare rușine ca în ditamai șParlamentul să ajungă un șofer de basculantă. Ba chiar comentacii de pe diferite pagini se aruncă și mai tare cu remarci de tipul „numa’ la noi se putea așa ceva” sau direct la subiect „numai la AUR se putea.”

Trecând peste faptul că nu e deloc adevărat că numai la AUR se putea (am dat mai sus exemple) oamenii din Talpa Țării care ajung la nivel înalt în politică nu sunt chiar atât de rari nici pe la alte case.

Spre exemplu, Peter Lundgren este eurodeputat suedez din partea Sverigedemokraterna aflat la al doilea mandat. În 2015 a fost nominalizat pentru premiul de cel mai bun europarlamentar la categoria transporturi. Peter Lundgren este șofer de camion și este în grupul parlamentar al Conservatorilor și Reformiștilor Europeni (ECR) – același la care vrea și AUR să adere.

Nu mai zicem de Lech Wałęsa – laureat al Premiului Nobel pentru Pace, lider al mișcării anti-comuniste Solidaritatea și primul lider ales democratic în Polonia. Lech Wałęsa este la bază electrician din foarte Talpa Țării, fiul unui tâmplar ilustru necunoscut. Soția sa era florăreasă. El lucrase ca mecanic în timpul stagiului militar obligatoriu și a făcut 8 copii cu soția sa. Mai Nimeni-în-Drum din Talpa Țării nici că putea fi Lech Wałęsa.

Râdem de deputatul AUR care-și trece în CV că poate folosi Android și Skype – dar Iulian Bulai că-i lăudat că poate conduce singur mașina… eh… aia e în regulă.

De asemenea, nu care cumva să remarcați că Iulian Bulai are primul loc de muncă din viața lui în Parlament. Nu, nu, aia nu trebuie scos în evidență. Trebuie însă să râdem de oamenii care chiar muncesc pentru ce au și după aia au și tupeul nesimțit de-a vrea să fie și reprezentați politic.

Să ne înțelegem: Deputatul Dorel Acatrinei are șanse mari să spună o prostie monumentală în timpul mandatului său. Sau să fie complet o fantomă (cum au mai fost și alții cu background similar). Nu insistăm să-i ridicăm statuie nici lui și nici partidului din care face parte.

Dar, în același timp, atacurile mârșave din direcția presei de Partid și de Stat trebuie sancționate ca atare.

Când Dorel Acatrinei va spune prostii, se cade să fie atacat. Însă deocamdată singurul motiv pentru care este atacat e pentru că nu e din clubul select al bășinoșilor din Partidul Niciodată Liberal sau al hipstărilor inutili din USR. Atât și nimic mai mult!

Bine, în fundal mai deranjează și faptul că dânsul nu este globalist, nu este nici progresist, ba chiar îi și place România. Unde mai pui că are și mai mult de un copil (deci poluează planeta) și s-ar putea să fie și cam bisericos – ceea ce, se știe, e foarte nasol în Anul Curent.

Mult mai bine e cu politicieni cu minciuni grosolane în CV sau cu zeci și sute de mii de lei încasați cam dubios din punct de vedere legal în guvernul „tehnocrat”. Da… ăia-s pâinea lu’ Dumnezeu, n’est-ce pas?

Continuați voi să-i luați pe AUR la perpulis cu nimicuri din astea. Vă rugăm mult! Și păstrați ritmul până în 2024 căci râurile de lacrimi ce se vor pogorî din televizoare și din smartphone-uri (nu neapărat Android) după alegeri vor fi de-a dreptul glorioase!

Pe 15 martie publicam 10 lucruri bune datorate Wuhan-chan. Am „nimerit” 8 dintre ele. A noua e încă în desfășurare. Iar pe cea de-a zecea (nr. 8 în acea listă) am nimerit-o doar parțial. Cel mult.

9 luni ș-un pic mai târziu se laudă stabilimentul cu o terapie genetică experimentală care poate merge un vaccin. Haidem așadar să vă spună fratili vostru cum o să meargă șmecheria asta.

Spre deosebire de „oamenii de știință” precum Octavian Jurma (care prezicea morți pe străzi de Crăciun), dubiosul ăla de Răzvan Cherecheș (care pe 3 decembrie spunea că ne ia dracu’ pe toți în 3 săptămâni dacă nu ne bagă PNL-ul la coteț) sau dubioși gen Mixich care sunt plătiți să facă shilling pentru Big Pharma… fratili vostru face predicții mai rar. Și când le face, le și nimerește. Așadar…

1. Incompetență. Multă

Până la conspirații de orice fel, să nu uităm că avem de-a face cu oameni. Și, în caz că n-ați aflat până acum, oamenii nu sunt proști, oamenii sunt foarte proști. Iar asta se aplică inclusiv (sau poate mai ales) șpăgarilor eroi și bugetarilor în general. Și nu doar bugetarii români.

În Nemția au băgat niște bătrâni direct în ATI după ce i-au injectat cu 5 doze deodată.

Produsul ăsta farmaceutic are condiții de depozitare foarte atipice. Organizarea logistică e absolut praf la noi. Drept urmare, vor exista (și deloc puține!) situații în care condițiile de depozitare nu vor fi respectate ceea ce va duce la rezultate ”neașteptate”. Fie vaccinul nu va avea efect, fie va avea alt efect decât cel scontat… mă rog. Și să te ții atuncea de conspirații! Și vor veni! Valuri peste valuri!

Desigur, oamenii de bine „dă dreapta” cum ar veni și cu chenzină de la Stat vor striga că de vină sunt rușii, chinezii, Tata Mare, poate chiar Partidul AUR. Oricum, cineva va fi de vină™ – dar sigur nu incompetența bugetarilor.

2. Să vezi distracție la primul deces

În România mor în fiecare an cam 260.000 de oameni. De toate cauzele.

Probabilitatea să moară un om la scurt timp după ce a fost vaccinat e chiar mare dacă vor fi vaccinate 8, 9 sau 10 milioane de oameni în următoarele 9 luni (eu nu cred că se va întâmpla asta, dar sărim peste – să zicem, de dragul argumentului, că autoritățile depășesc așteptările mele pesimiste și populația va fi de asemenea cooperantă peste așteptări).

Legea numerelor mari ne spune că dacă într-o populație de 19 milioane ai minimum 260 de mii de morți pe an – atunci sigur într-o submulțime de populație de 10 milioane de adulți (deci deja cu mortalitate mai mare – căci la cifrele astea copiii decedați sunt cantitate neglijabilă) o să ai măcar 100 de mii de decese în 9 luni. Statistic vorbind e extrem de improbabil să nu apară un deces la scurt timp după o vaccinare.

Sigur, o să spuneți că un deces după o vaccinare nu înseamnă că decesul este cauzat de vaccinare. Și aproape sigur veți avea și dreptate.

Numai că… nu prea contează. În propagandă așa se va vedea.

Pe 28 decembrie un bărbat din Israel a făcut infarct și a murit la două ore după ce a fost vaccinat. Pe 30 decembrie a mai pățit unul în Elveția. Sigur și precis se va întâmpla și în România. Măcar o dată!

Și… când se va întâmpla,… să vezi atunci fake news-uri, conspirații și narative de mare angajament. Unele vor fi adevărate – cele mai multe vor fi bullshit direct. Iar pretenția fact-checker-ilor să le corecteze în timp real va crea doar amuzament suplimentar (pentru mine) și încrâncenare suplimentară (pentru ăia implicați).

3. PCR (Pile, Cunoștințe, Relații)

Când va fi „semnalul” că chestia asta „funcționează” – să vezi atunci favoritisme și chiar direct contrabandă.

Ghilimelele sunt pentru că nu are (și nu va avea) deloc importanță dacă produsul chiar funcționează pe bune. Importantă va fi percepția – așa cum a fost și până acum.

Măștile pe stradă, închisul crâșmelor, așa-zisa „carantină de noapte” – niciuna dintre astea nu au absolut niciun efect asupra epidemiei – dar, evident, asta nu contează. Dacă există percepția că ar „funcționa” – atunci asta e suficient.

Ei bine, când percepția că produsul farmaceutic cu pricina funcționează va atinge nadirul, atunci va apărea instant PCR-ul. Cel mai probabil chiar din ianuarie – dar nu mai târziu de 15 februarie.

Sute de mii de concetățeni își vor aminti brusc că au vreo boală cronică pentru a „urca” mai sus pe listă. Așa cum sute de mii și-au adus aminte că au probleme respiratorii ca să evite regulile imbecile privind măștile.

Nu spun că-i bine sau că-i rău. Spun doar că o să se întâmple.

4. Adeverința de vaccinare

Separat față de punctul de mai sus, va exista, cu siguranță o metodă de-a obține adeverință de vaccinare fără să trebuiască să și consumi produsul.

Deja sunt câteva sute de cadre medicale astăzi care au obținut adeverința via prieteni ”din Sistem”. Vor fi destui întreprinzători care să deschidă piața și pentru populația generală. Piața de adeverințe, nu de vaccinuri.

Cel târziu la 1 aprilie 2021 va putea fi posibil aproape pentru oricine să aibă adeverință că e imunizat la chinavirus. De imunizat pe bune… mai altădată.

Că veni vorba…

5. Imunizare naturală

Cât au fugit panicarzii de la noi de modelul suedez – dar tot ăla va rezolva per ansamblu problema.

Organizarea logistică praf de la noi, menționată la punctul 1, va face imposibilă imunizarea prin vaccin. Chiar presupunând că produsul farmaceutic chiar este atât de bun pe cât este marketat și chiar presupunând maximum de bunăvoință și cooperare din partea a peste 70% din populație. Chiar și-așa – sub nicio formă nu se va putea întâmpla nimic semnificativ pentru că logistica nu o permite.

Astfel că la 15 iulie, în cel mai fericit caz, numărul celor imunizați prin vaccin va fi aproximativ egal cu numărul celor imunizați natural.

6. Dileala va continua

Dacă din punct de vedere legal toate dilelile de „măsuri” vor fi aplatizate foarte curând (de facto aproape toate sunt deja) – dileala din retorica publică va continua cu siguranță.

Dacă astăzi sunt foarte timide, peste o lună sau peste 3 luni vor fi foarte la modă cerințe de tip fascist pe față. De care fascism? Păi fie din ăla cu a venit vremea dictaturii medicale (apud Emilian Imbri), fie din ăla cu toate vaccinurile ar trebui interzise pentru că sunt otravă!!!1111.

Dileală precum cea din Franța veți vedea din belșug, de asemenea.

Nu există niciun motiv să nu ne așteptăm la o creștere a gradului de dileală (cel puțin la nivel de retorică) în condițiile în care singurul argument împotrivă este „mai vedem noi la toamnă” (apud Fabian Schmidt via Deutsche Welle).

7. Dileala mediatică

Separat față de dileala de la nivelul retoricii este dileala soborului mediatic. Acolo nu se va schimba absolut nimic – ci va rămâne aproximativ în aceiași parametri în care se află încă din februarie 2020.

Orice reacție adversă mai severă va crea setul său de știri virale.

Sigur, guvernul a încercat să preîntâmpine asta dând încă un munte de bani publici pentru programul Presa Miluită 2.0 însă asta nu va ajuta prea mult.

8. Te fac un Sputnik?

În urmă cu vreo 3 săptămâni AstraZeneca a anunțat o colaborare cu Institutul de Stat Gamaleya din Federația Rusă. Presa de la noi a discutat foarte discret subiectul prezentând posibilitatea unei combinări a produsului britanic cu cel rusesc.

Ieri, produsul celor de la Oxford a fost autorizat în Marea Britanie.

E o chestiune de timp până când vor apărea poveștile că la mijloc e o conspirație „rusofobă” (chiar cu cuvintele astea, o să vedeți). Și nu le veți găsi în „publicația” Sputnik sau pe RT. Nu, nu – ci în paginile „publicațiilor respectabile”. Începând cu cele nemțești.

9. Arafatianismul – o constantă

Comunicarea pe subiect în România va rămâne aproximativ în parametrii actuali: Adică între foarte prost și atroce.

De altfel „campania de vaccinare” a început în specificul național peste tot. În Italia produsul a ajuns într-o dubă de înghețată. În Bulgaria într-o dubă de mezeluri. Și… în România cu milițieneală și photo-ops cu politicieni – caracteristic unei dictaturi de tinichea.

Nu vă așteptați să se schimbe mare lucru. Coordonatorul campaniei – Valeriu Gheorghiță (discipol de-al lui Cercel Întâiul Aplatizat) este ceva mai rafinat decât Raed Arafat. Dar… nu cu mult. Milițieneala e cam tot aia la sfârșitul zilei.

10. Politicienii vor continua să fie vaci cu cabină

În ciuda poveștilor cu Sistemul Atotpute®nic – toate deciziile sunt totuși politice – nu doar de jure ci și de facto. Întrucât politicienii le vor gira și tot ei le vor deconta.

Actuala CDR coaliție de guvernământ este nu doar una fragilă – dar și foarte eterogenă. Fiecare facțiune are câte un set de interese opus unei alte facțiuni teoretic partenere.

Strict pe subiect, interesele contradictorii se văd deja. Luna asta Vlad Voiculescu de la PLUSR (acum ministru al Sănătății) răgea din toți rărunchii că bucureștenii trebuiesc băgați la coteț. Între timp, Cîțu de la PNL zice că dimpotrivă. Iar noul ministru al sporturilor zice că reluarea sezonului de Liga I ar trebui să se facă cu spectatori în tribune.

Genul ăsta de declarații contradictorii vor continua în 2021 și se vor accentua. Bâlbele din 2020 au fost consecvente pe lângă ce va urma.

Cei mai pesimiști spun că bâlbele vor alimenta grupurile radicale de la punctul 6. Eu însă zic că acelea oricum se alimentează singure, indiferent de ce spun politicienii.

Efectul bâlbelor se va vedea mai degrabă într-o nouă rundă de scârbă generalizată de care vor profita toți care vor dori să intre în joc. Important e să intre în joc toți care nu sunt PNL – întrucât orice este Rău pentru PNL este prin definiție un lucru foarte bun pentru Țară.

No… cam atât.

Mai vedem peste alte 9 luni câte dintre ele am nimerit.

La mulți ani!

În tabăra de copii de la Năvodari era să mor de foame, diaree și altele la 10 ani. Interesant că pedagogii și bucătăresele cu vârste între 25 și 50 de ani s-au coalizat împotriva copiilor, iar copiii făceau greva foamei în semn de protest.

O săptămână am mâncat numai smochine verzi. Peste un gard înalt era campingul dinspre Mamaia și ne mai dădeau turiștii biscuiți când ne-au văzut așa. Mâncarea era fasole, cartofi, orez, din astea, cu un pic de morcov și ceva resturi de zgârci. Fără prăjituri și alte mofturi. Dimineața era ceai și o felie de pâine cu unt. Aduceau oale imense în mijlocul cantinei și ne puneau în blide. Când se dădea semnalul că „gata masa”, că nu mâncai cât voiai tu, adunau ce a rămas în blide în aceeași oală și ne dădeau a doua zi. Dacă aveam ciorbă de fasole, a doua zi fasolea devenea felul 2.

Copiii mai mari au organizat protestul. Într-o zi au mers din prima cu blidele și le-au turnat înapoi în oala mare, apoi toți copiii i-au urmat în tăcere, în timp ce personalul urla la noi. De a doua zi cantina s-a deschis, dar n-a mai mers nici un copil să mănânce. Cei care mai aveau bani săreau gardul la camping și luau de la un chioșc câte ceva, apoi împărțeau. Atunci am primit un crenvurști chinezesc, rece bineînțeles, fără pâine, cu un gust ca în rai.

Pedeapsa ne convenea, era mai bună decât programul normal, pentru că erai mai liber. Consta în a te plimba cu un băț lung cu un cui în vârf și un sac și a aduna hârtiile de pe jos. Măcar eram singuri uneori. În cameră paza era continuă, pedagogul dormea cu noi.

Altă pedeapsă a fost să nu mă ridic din pat vreo 3 zile, trebuia să cer voie la baie. Și mai fain era că patul pedagogului era chiar lângă al meu, dar mascat de o gheretă de placaj. În fiecare zi aducea acolo o fată de liceu și făceau sex. Eu auzeam tot și îmi imaginam, până într-o zi când s-a pus o muscă pe placaj și am avut ideea grozavă să poc! Cred că ar fi putut fi un caz de penis captivus sau alte traume. A ieșit ca turbatu’ în fundu’ gol și m-a trimis la strâns gunoaie. Plăcerea mea. Acolo erau golanii, antisocialii, disidenții.

Programul celorlalți era așa: totul la comandă cu un fluier de arbitru; la un fluier mergeai înainte, la două fluiere, la dreapta și tot așa. Întâi, trebuia să înveți limbajul fluierului, că nu puteau să ne spună frumos. De la cameră, la plajă mergeai în pas de defilare.

La plajă fiecare avea prosopul perpendicular pe țărm și paralel, la distanța socială regulamentară de celelalte. La un anumit tip de fluierat stăteai pe spate și nu te mișcai până nu auzeai alt fluierat care însemna întoarcerea pe burtă.

În apă intrai la altă comandă, dar numai până la brâu, numai vreo 10 metri și obligatoriu ținându-te de mână cu ceilalți. Nu aveai voie să înoți. Și făceau asta vreo 500 de copii deodată, după fluier.

Nu zic că nu mai aveai timp să vorbești cu ceilalți pentru că programul era continuu și erau cu ochii pe tine. Așa că nu aveam nici cum să ne jucăm ceva. Numai seara mai jucau unii cărți sau fazan înainte de ora de culcare. Somn parcă era de la 9, la 5 dimineața.

Nu era televizor în cameră și nicăieri. Doar la niște megafoane mari montate pe stâlpi cânta în general muzică românească, dar mai puneau și Abba, Boney M, plus anunțuri despre programul zilnic pe ore.

Nu mai intru în detalii că de la smochine am făcut pe mine, dar la toaletă mergeam toți în grup și trebuia să stai la rând, așa că toți au suportat mirosul până mi-a venit rândul. În cabină am șters io ceva cu hârtie igienică, apoi am ieșit cu chiloții în mână la duș, cu pedagogul în ceafă. Totuși, copiii n-au râs, nu au adăugat la umilire, probabil și ei aveau aceleași probleme. Trebuia să ții în tine pentru că era oră fixă de mers la WC.

Dar am simțit solidaritatea.

Nu m-am lăsat de câcaturi până nu m-au scos în fața careului taberei ca să mă dea drept exemplu negativ. Nu făceam ceva anume, ci mai ales nu făceam sau făceam pe dos. Un prof dintr-ăsta a arătat cu degetul spre mine și a zis sutelor de copii : „Uitați-vă la el cum arată și cum se comportă ! Vedeți să nu ajungeți ca el !” Numai că eu cred că eram cel mai mic la 10 ani. Am și auzit din mulțime cum a zis un copil : „Păi, cum să ajungem ca el, că e mai mic decât noi?”

Și mai fain era că o secțiune a taberei era ocupată de copii cehi, unguri, polonezi, germani din RDG. Cu ăștia nu aveam voie să vorbim și să ne jucăm, la plajă stăteau separat și nu aveau instrucția cu fluierul. Cantina lor avea un geam mare și ne mai făceam de lucru pe acolo să vedem cum mănâncă prăjituri, meniu divers, să ne uităm la fete și la ce haine aveau; pentru noi erau îmbrăcați ca-n Germania, ca-n filmele americane. Și ăia au văzut ce praf suntem și parcă au dat odată o ciocolată din Germania.

După 2 săptămâni am găsit o fisă pe jos, bani nu mai aveam, oricum ai mei se gândiseră că am cazare, masă și distracție asigurate, și am sunat acasă să vină să mă ia că nu mai rezist. Mai țin minte doar că m-am dus amețit de soare, boală și foame la poartă și stăteam pe jos pe o bordură.

Au venit ai mei cu o mașină, dar nu mă puteam mișca sau să zic ceva, îi vedeam prin ceață cum vorbesc cu portarul. A apărut pedagogul, băiat fain care în mod sigur mă căuta prin toată tabăra, și i-a zis tatălui meu că nu mă poate lua acasă pentru că el răspunde de mine de acum. Și tata l-a întrebat : „Ce zici mă !?” Și cred că i-a despărțit portarul. Tata nu m-a recunoscut. Mama a zis : „Dar ăsta nu e Răzvan ?” Slăbisem 10 kile în 2 săptămâni și eram negru de la bronzat.

Tata avea 40 de ani și pedagogul 25. Nici acum nu prea pricep de ce bucătărese grase de peste 30 de ani și pedagogi ca ăsta, băiat de 25 de ani cu facultatea de sport la București, aveau ceva cu un copil de 10 ani. Vă jur că nu am stricat nimic, nu eram obraznic, n-am dat foc, eram chiar timid, am respectat cât am putut regulile. Doar că așa era programul și cred că ei au simțit încăpățânarea aia, refuzul, aveam un delay în a respecta ordinul.

Astăzi, pentru mine, un băiat de 25 de ani e un copil efectiv. Ce poate determina un copil de 25 de ani să tortureze fizic și psihic un copil de 10 ani mă întreb și acum. Ce avea în cap, de fapt ce urmărea, era programul partidului sau proiectul lui, ce voia să scoată din noi? Era plin de zel și foarte convins că procedează corect. Parcă mă înfiase, de-aia s-a și opus părinților. După el trebuia să rămân acolo 4ever.

Și nu eram singurul, asta era metoda aplicată tuturor. În loc să jucăm baschet și fotbal, să înotăm. Ai mei credeau că mă trimit la distracție, la relaxare cu copii de vârsta mea și eu nimerisem într-un lagăr de reeducare și exterminare. Și asta o făceau profesori și adulți români copiilor români, nu khmerii roșii sau gardienii din Gulagul sovietic.

Dacă l-aș întâlni pe pedagogul sportiv acum l-aș întreba ceva.
De fapt, am mers acolo la cerere. Văzusem la televizor tabăra de la Năvodari și am vrut și eu. Cred că e singura dată când am vrut să fiu și eu social cu ceilalți copii, integrat în sistem. Măcar am încercat. Ai mei mă avertizaseră, dar m-au lăsat, probabil ca să învăț ceva, să nu uit.

N-am uitat… 😅😂