Sub Ciubota Neamțului

A trecut și starea de urgență. O dată cu terminarea acestei forme de dictatură au ieșit la iveală mai multe lucruri.
Și da, starea de urgență poate fii ușor considerată dictatură având în vedere următoarele:

Președintele și guvernul au gestionat toate măsurile acestea dictatoriale sub pretextul încetinirii a răspândirii de Hapciu-19. Cum?! Pentru o formă potențial mai gravă de gripă am ajuns să renunțăm la drepturi fundamentale?!
Și da, zic o formă potențial mai gravă de gripă pentru că nici măcar atât nu știm exact. Virusul trebuie studiat, simptomele, statisticile, astea durează chiar și ani de zile, în momentul de față nici nu știm să facem diferența între un pacient infectat cu COVID-19 simptomatic și un pacient care suferă de orice altă variantă de gripă. Noi, oamenii de rând nu știm asta, epidemiologii încă nu știu asta, medicii infecționiști nici atât. Lucrurile astea se studiază în timp, ai nevoie de statistici concrete, o parte din ele se bat cap în cap, trebuie să le organizezi, să știi exact după ce trebuie să te uiți, apar primele teorii, încep sa fie testate, unele rezultate arată ceva, altele altceva, te axezi pe elementele comune, apar alte teorii și tot așa. Noi încă suntem la început, abia apar primele teorii care cât de cât bat cu realitatea.

Cu toate astea ce mă întristează pe mine cel mai tare este faptul că o parte destul de consistentă din populație a luat Dictatura drept Dumnezeu. Iohannis și guvernul au devenit deodată omnipotenți, omniprezenți și omniscienți.
Deodată toți doctorii din spitalele de stat care până acum erau înjurați pentru că luau șpagă, că erau corupți și poate și incompetenți s-au transformat în îngeri, în Sfinții Apostoli Atotocrotitori de Sfânta Corona, aplaudați și venerați de lume.

Polițiștii care până acum erau înjurați și făcuți securiști sau milițieni, brute animalice care și-ar bate și mama și ar amenda-o pentru a-și împlini cota de amenzi s-au transformat in Mucenicii Sfântului Ministru Vela și protectorii Sfintei Dictaturi de către păgânii care nu cred în divinitatea guvernului.

Vorbesc de același guvern monstruos care a permis infectarea spitalului din Suceava din cauză că absolut toți angajații se temeau să se opună marelui director Vasile Rîmbu.
Același guvern care a băgat oameni sănătoși în carantină. Același guvern care a împuternicit polițiștii cu apucături de brute și bătăuși să își bată joc de oricine voiau ei sub pretextul că “nu au completat Declarația cum trebuie”.
Același guvern care pe de o parte ne zice că doamne ferește să deschidem restaurante, hoteluri, săli de sport, etc. că o sa ne infectăm toți dacă nu stăm la 2 metri distanță unii de alții, trimite sclavi pe plantații de sparanghel în Germania, îngrămădiți ca sardinele pe autocar/autobuz/aeroport.

Acesta este un risc pe care guvernul și l-a permis, dar să ne ferească crucea să ne decidem noi să mergem până la magazin după pâine fără mască și mănuși că ne mănâncă virusul de vii.

Același guvern care a ajuns la performanța de a aduce numărul de șomeri la aproximativ 1 milion are nesimțirea de a se lauda că România a avut creștere economică în perioada asta sub guvernarea PNL.

Criza provocată de această așa zisă pandemie nu a făcut decât un singur lucru: mi-a întărit concepțiile privind statul maximal, centralizat, care ajunge să creadă că știe mai bine decât restul populației că așa îi arată măsurătorile lui luate după o stradă dintr-un cartier, dintr-un sector din București. Mi-a mai întărit și concepțiile față de faptul că oamenii în ansamblu, sau cel puțin o parte din ei, au descoperit un nou Dumnezeu în Stat.

Sunt aceeași oameni care râd de popii și de babele care se închină la moaște și “nu vor să înțeleagă că tre’ să stea în casă și să nu meargă la înviere” că vezi tu ei pun viețile noastre în pericol, dar pe de altă parte te toarnă la poliție că ai îndrăznit să ieși din casă fără mănuși și mască de minim 3 straturi. Aceeași oameni care sunt în stare să te linșeze dacă doamne ferește îndrăznești să spui ceva de rău de marele Profet Arafat și discipolii săi.

Poate dacă guvernul lua exemplu din SUA și aloca mai multa putere de decizie autorităților locale am fi putut evita o parte din abuzurile acestea prin simplul fapt ca e mai ușor să mă înțeleg cu cineva care măcar știe ce are la el în curte și mai e și vecin cu mine.

Poate dacă Iohannis, în loc să-și piardă vremea dând vina pe PSD că au vrut să dea Ardealul ungurilor din cauza unei legi (ce a trecut tacit, care apropo se putea evita și dacă orice parlamentar din PNL ar fi zis ceva) și în schimb încerca să pună cap la cap, să coordoneze, mai multe firme private să ajute cu gestionarea crizei prin aprovizionare de măști, aparatură, loc de carantinare, etc. am fi putut evita cazurile în care oameni veniți din afară au fost băgați în carantină în condiții mizerabile.
Poate dacă se rezuma doar la impunerea unor restricții la frontiere și în orașele mai mari, cei din unele zonele rurale în care oricum nu a mai plecat sau venit nimeni de luni poate ar fi avut mai puțin de suferit din cauza restricțiilor economice impuse.
Chiar și poate dacă nu făceam nimic totuși un muream cu milioanele cum s-a prezis și corectat de nenumărate ori pe parcursul stării de urgență.

Oricum ar fi, idei sunt și au fost, dar când este lăsată o mână de oameni să le ia, la asta se ajunge. La ceartă ca chiorii între tabere. Unii o să spună că dacă nu se luau măsurile astea era și mai rău, alții zic că dacă nu se luau era la fel, alții că dacă nu se luau era mai bine.

Nu o să putem ști niciodată care este adevărul pentru că nu avem cu ce compara concret când aproape toate țările din lume au luat aceleași măsuri.
Am fi avut o șansă să vedem ce a mers și ce nu, dacă autoritățile locale ar fi avut mai multă autonomie să implementeze ce cred ele de cuviință că ar funcționa după caz sau chiar să lași omul să decidă pentru sine însuși. Că până la urmă statul cică are încredere că cetățenii săi sunt destul de înștiințați și responsabili să-și aleagă conducătorii, dar să-și conducă propriile vieți se pare că nu…

Acum sigur, o parte din măsurile luate care au limitat libertățile fundamentale poate au fost luate conform Constituției, o parte nu.
Dar chiar și așa întrebarea este, se merită să avem scris în constituție faptul ca statul ar avea dreptul la atâta putere în orice situație asemănătoare?

Se merită ca statul să poată limita libertățile oamenilor când i se scoală, sub pretexte ca “dar așa au făcut și celelalte țări”, “dar e pentru binele vostru”, și multe alte platitudini și scuze pe lângă acestea?
Pentru cei ce vor doar să supraviețuiască e mai ușor să asculte de autoritățile ce cred că știu mai bine decât ei… stați în casă… faceți ce vă spune guvernul… dacă vă dă și de mâncare bine, dacă nu, nu aste e… o sa vă trăiască statul viața pentru voi, dar cei ce vor să își trăiască viața nu-l pot lăsa pe altul să le-o trăiască pentru că doar ei și numai ei știu care le sunt preferințele, limitele, atuurile, cât de departe vor merge pentru a-și atinge un țel, etc.

Un lucru e cert, cred că a venit timpul să vă întrebați și voi pe care din variantele acestea 2 le doriți… eu știu ce am ales.

Senor Koza
Wants mostly to be left in peace. Still has hope that things could be a lot better. Libertarian-Conservative leaning.