Întrețineți ideile greșite!

Aseară, în Târgu-Mureș, cineva a făcut asta.

În timp ce mă aștept ca asta să fie o cascadorie legată de campania electorală, apariția unui astfel de fenomen în orașul ăsta mă-ngrijorează. Dacă știu ceva bine pe lumea asta, știu cum gândește un extremist, fiindcă am fost unul atâția ani.

De obicei nu prea fac postări serioase. De data asta o să fac o excepție.
Climatul politic al civilizației europene și americane, acum, este unul al faliilor crescânde. Al oamenilor care nu se mai pot înțelege, nu mai pot comunica unii cu alții, din pricina unor falii ideologice care se lărgesc perpetuu, alimentate tot mai intens de narative, de basme politice concepute pentru a radicaliza mai departe populațiile.

Ceea ce, întrucâtva, e firesc. E normal s-avem opinii diferite și să vrem lucruri diferite. E foarte bine.

Problema e alta, cred: problema e că manifestările astea violente, nuanțate de o violență simbolică, răsturnarea statuilor, a monumentelor, semnifică pentru mine că radicalizarea a ajuns în punctul în care dialogul e, dacă nu imposibil, cel puțin descurajat cultural.

Bun. Mie nu-mi stă-n fire să spun oamenilor ce să facă. Dar: ăsta e punctul în care trebuie întors trenul, fiindcă dacă nu avem dialog, nu mai avem sociatate. Cultura noastră se învârte în jurul unei piețe libere a ideilor, care uneori, ca acum, trebuie susținută activ. Prin efort conștient.

Faceți efortul ăla. Nu trebuie să fiți de acord cu ideea oponentului ca s-o-ntrețineți. Dar întrețineți-o. Avem instinctul de a ne tribaliza. Luptați un pic cu el, indiferent de ce susțineți. Puțină opoziție activă în fața instinctului ăstuia e o idee bună, după cum am mai zis. Nu e greu să întreții o idee.

Sună poate desuet, dar de multe ori, fenomenele care distrug culturi au chestii extrem de simple la bază, cum ar fi absența dialogului.

Fiindcă într-o astfel de absență, civilizația se prăbușește în facțiuni. Ceea ce se întâmplă acum. Restul, epoca post-truth, postmodernismul ideologic, wasteland-ul credinței, sunt argumente bizantine. Ce contează, cred, e modul în care cât mai mulți dintre noi înoată activ împotriva zeitgeist-ului, a curentului.

E greu, dar trebuie. Get thinking.

Horia Marchean
Horia Marchean face umbră pământului din '92, scrie din '06, practică medicina din '18 și tot atunci a scris și prima carte.
Când nu face asta, ascultă muzica unor oameni foarte supărați sau joacă jocuri cu multe reguli.
Vrea să încerce să slăbească cu comunism, dar îi e frică de conținutul crescut de plumb.