Dacă l-ai votat pe Nicușor Dan ca să scapi de el de la PGMB, atunci acest ispisoc nu ți se adresează ție. Tu ai obținut victoria de etapă dar ai meciul greu la vară/toamnă.
Acest ispisoc e pentru toți ceilalți votanți ai noului președinte (asta dacă nu are CCR idei crețe din nou). Să le luăm metodic, pe sub-bule:
1. Nu te va scăpa de ”extremism”
Dimpotrivă! ”Extremiștii” abia strângeau 2.500.000 de voturi într-o zi excelentă cu toate stelele aliniate. Ieri au strâns peste 5.000.000 într-o zi foarte proastă.
Între timp, actualul președinte a strâns cam 6.000.0001 cu susținerea extremiștilor pe bune, precum Antena 3 care s-a șters cu legea la trei litere pentru servirea Cauzei. Aceleași metode pe care le-a folosit și în serviciul lui Năstase, Geoană, Ponta, Dăncilă și Marcel Ciolacu.
Sigur, moral n-ai de ce să-ți pese – o victorie e o victorie și fotbalul se joacă pe goluri politica se joacă pe voturi. Dar e bine să ai în vedere când te aștepți să te apere președintele Dan de ”extremiști” că el datorează victoria unor alți extremiști cât se poate de pe bune.
Mai apoi, alegerile anticipate sunt puțin probabile (tot de frica ”extremiștilor”) astfel că va trebui guvernată țara cu un guvern votat de Parlamentul actual. Ăsta fracturat și din care și PNL și PSD se cer în Opoziție cu jumătate de gură.
Hai să zicem că Bolojan revine preș la PNL și schimbă direcția partidului și-i reduce la tăcere pe ăștia de la Cluj care se cer în Opoziție. Iese de un guvern minoritar, poate?
Cine beneficiază de o guvernare slabă în context economic maro? Taman ”extremiștii”. S-a mai văzut filmul ăsta în 1996, 2009 și 2020. Episodul din 2009 e chiar tras la indigo. ”Extremiștii” (pe-atunci PSD) luau bătaie la limită în 2009 la prezidențiale iar 3 ani mai târziu victorioșii tremurau că nu fac pragul iar ”extremiștii” măturau tot.
Sigur, nu e obligatoriu să se întâmple fix la fel și acum (istoria nu se repetă, doar rimează) – însă președintele Dan nu te va apăra de ”extremiști”, aia-i clar.
2. Nu-ți va da progresisme
Pe lângă faptul că nu poate, că n-are Parlament, mai e și aspectul pe care-l știu toți oamenii care l-au cunoscut personal pe Nicușor Dan: E în top 5 cei mai încăpățânați și ranchiunoși politicieni. Iohannis a fost pistol cu apă, prin comparație.
Nicușor Dan va vrea să se răzbune pe lucruri de genul ăsta. Și o va face! De asta îi va păsa mult mai mult decât de progresisme.
În plus, să se răzbune pe toți cu care are conflicte (și lista nu e scurtă!) – chiar poate. Să-ți dea progresisme cu Parlamentul actual, nu poate, nici dacă ar vrea.
3. Va gira restructurări și concedieri
Dacă l-ai votat pe Nicușor Dan de frica concedierilor la care a făcut aluzie George Simion, te poți doar consola cu faptul că lupta pe subiectul ăsta era deja pierdută oricum.
Vor fi concedieri și restructurări. Sigur. Poate chiar spre 500.000 la cât de maro este bugetul. Poți încerca să negociezi să nu fii tu cel restructurat(ă) dar nu pleci cu șanse prea bune.
No hay plata, cum zicea Milei.
Nu neapărat Milei, dar ceva să placă la toată lumea.
4. Va gira abuzuri
Dacă l-ai votat pe Nicușor Dan de frica potențialelor abuzuri care s-ar fi putut întâmpla într-o administrație Simion, până la finalul lui 2027 (cel târziu!) ai să uiți de asta fiind luat cu toate abuzurile administrației Dan.
Președintele Dan trebuie să mulțumească toate facțiunile care l-au cărat (uneori fizic) la putere. Și facțiunile alea nu se înțeleg între ele iar o parte din ele (PSD și PNL) sunt și în război cu ele însele.
Chiar dacă crezi neironic că Nicușor Dan e Mesia mediator și onest, nu are cum să rămână președinte fără să mulțumească măcar o parte din facțiuni. Și majoritatea cererilor vor fi la limita legii sau direct abuzuri.
5. Crize politice ca normă, nu ca excepție
Dacă l-ai votat pe Nicușor Dan pentru ”stabilitate” – poți doar să te consolezi că ai amânat inevitabilul cu câteva luni.
Sigur, nu va fi (decât cel mult parțial) vina lui Nicușor Dan – dar așa funcționează țara asta: Președintele are cea mai mare legitimitate, deci e de vină. Așa cum lui Iohannis i s-au reproșat guvernele PSD, așa i se vor reproșa și lui Nicușor Dan. Și, spre deosebire de Dulap, președintele Dan nu arată nici bine în poză și e chiar mai puțin credibil când se plânge, inclusiv când are dreptate.
Prima criză vine chiar acum, săptămânile astea. Hai să zicem că de asta trece mai ușor. Următoarele două, însă, vor fi mult mai dificile. Din motivele descrise mai sus.
Da, la fel ar fi stat lucrurile și dacă ar fi câștigat Simion. Doar că de la Simion societatea se aștepta să facă fix asta. Să vezi ce amuzant va fi de gestionat șocul când se va întâmpla aproape la fel sub președintele stabilității!
6. Diplomație tot în sincope
Argumentul forte al celor mai înflăcărați votanți ai noului președinte a fost că o președinție Dan va avea o diplomație bună decât o președinție Simion care ar fi presărată cu mai mult scandaluri. Pă vibe a convins argumentul ăsta.
Dar Vodă Socoteală (după cum l-a numit Letopisețul) și fanii săi vor avea neplăcuta surpriză să afle că nu-i deloc așa.
Corpul diplomatic e ăla care este. Nu se schimbă nici mâine și nici anul viitor. Ăia-s oamenii, cu ăia defilezi. Cel puțin pentru o vreme. Aceeași diplomație măiastră și ”pro-occidentală” care a dat cu mucii în fasole în dosarul Visa Waiver va trebui să lucreze și cu administrația Dan. Înțeleg, nu vă plac oamenii ăia (nici mie!) – dar alții nu-s.
Mai apoi, la nivelul Europei vântul bate altfel decât au crezut cei mai sinceri eurofanatici care l-au votat pe Nicușor Dan. Spre exemplu, chiar săptămâna trecută a pornit discuția despre tunderea autorității CEDO despre care administrațiile de la Copenhaga și Roma afirmă (pe bună dreptate) că și-a extins competențele cam prea mult – în special în domeniul migrației și dreptului la viață privată.
Reforma CEDO se va întâmpla. Dacă izbutește să nu fie suspendat, președintele Dan va trebui să fie parte din această reformă.
Următorul președinte al Franței (în sub 2 ani), indiferent cum se va numi (!!) va fi de acord cu Roma și Copenhaga. Actualul cancelar al Germaniei este deja de acord. Următorul premier al Spaniei aproape sigur va fi de acord dacă nu se va numi tot Pedro Sánchez. Dacă președintele Dan merge în linie cu noul vânt în Europa, se supără chiar ”pro europenii” pe el. Dacă se ține încremenit în proiect, se supără ăilalți pro europeni pe el.
7. Linia îți va merge în jos
Dacă ai votat cu Nicușor Dan sperând la stabilitate economică, iar am vești proaste.
La cât de etatizată e economia RSR, turbulențele economice sunt obligatorii. Și se întâmplau indiferent cine ar fi câștigat ieri. Foarte probabil știi asta deja dar ai pariat că sub administrația Dan poate n-o fi așa de rău. E genul de pariu strict credincios pentru că cine-i președinte contează prea puțin în subiectul ăsta.
Ieșirile de capital din RSR sunt în toi și constante din vara/toamna lui 2023. Nu s-au întețit în ultimele luni dar nici nu au încetinit. Și nu prea există motive să încetinească.
Da, poți să speri că nen’to Isărescu îl va asculta pe președintele Dan și va continua să încetinească devalorizarea leului – dar și asta merge numai până-ntr-un punct. Iar punctul ăla cam ”cade” în timpul mandatului lui Dan. Sunt convins că știe asta, doar e profesor de matematică și bănuiesc că știe să calculeze dobânda compusă.
Ție însă nu-ți va merge mai bine decât ți-ar fi mers sub președintele Simion pentru că nu președintele face politica economică a țării. Iar matematica parlamentară nu permite vreo năstrușnicie de idei din zona președintelui Dan (la fel cum n-ar fi permis-o nici din zona președintelui Simion).
8. De vină vor fi ”ai tăi”
Președintele are cea mai mare legitimitate, deci este de vină. Și toate rândurile de alegeri naționale sunt un referendum pe treaba asta. Așa a ajuns PNL de la 45% în martie 2020 la 13% în decembrie 2024. Pentru că Iohannis a fost PNL.
Dacă voiai ca ”ai tăi” să conducă pe bune țara, ieșeai mai bine dacă astăzi publicam celălalt articol – ”Cum te va dezamăgi Președintele Simion”. No, amu îi târziu.
Comparația cu Iohannis nu e întâmplătoare. Președintele Dan are obsesii complet diferite față de Iohannis, dar temperamental îs cam același lucru. Iar asta nu e deloc bine.
Orice pârț care se va întâmpla va fi vina regimului hibrid pro-european. Va fi vina ”alor tăi” chiar și când nu e. At fault, by default, vorba partenerului strategic. Iar dacă pariezi că lumea uită, îți reamintesc că din 2019 încoace tot merge prost pariul ăsta. Înainte de 2018 mergea. Acum nu mai merge. E alt context.
2028 pare departe – dar și drumul prin crizele ce vor veni e și el lung. În decembrie 2028 ”ai tăi” vor fi de vină și pentru că-i cam friguț în luna mai. Asta, desigur, dacă nu cumva izbutește președintele Dan performanța de-a declanșa alegeri anticipate – adică fix chestia pe care a promis că n-o face în schimbul susținerii din zonele cele mai corupte și mai râncede ale Sistemului.
Dacă însă totul merge cât de cât normal, rezultatele de la parlamentarele din 2028 n-o să placă nimănui. Bulgarizarea politică o să vi se pară parfum. Și imediat dup-aia, dacă ești onest cu tine, vei realiza cât de tristă a fost de fapt alegerea lui Nicușor Dan. Așa cum democrații realizează acum, în 2025, ce greșeală au făcut că au tras de Ionel Bideanu. Multe din problemele lor literalmente nu ar fi existat niciodată dacă Donald Trumpescu era reales în 2020. Nu tu scandaluri de plagiat, nu tu pierderi de fonduri, nu tu pierderi de voturi pe termen lung de la grupuri demografice cheie… etc.
Cam ăsta e viitorul politic pentru ”ai tăi” – cu diferența că ”ai tăi” nu sunt un partid politic bine închegat cu rețea globală stabilă (precum Partidul Democrat), ci o colecție de 10-12 facțiuni, fiecare dependentă fizic de câte un om sau doi. În 3 ani și jumătate o parte din ăia nu vor mai fi (politic vorbind, deși unii îs și cam bătrâni).
Dacă te uiți cu atenție la tabere și ignori diliii și fanaticii – o să observi chiar de azi că tonul bucuriei la câștigători și tonul bocetului la pierzători este foarte moderat. Ei bine ăsta e motivul. Dacă nu vezi asta, e okay, o să-l vezi cel târziu în decembrie 2028 – cel mai probabil mult mai devreme dacă citești rândurile astea.
Așadar,
După ce (ne) termin(ăm) berile, ne întoarcem la politică.
Ambii competitori au avut coaliții în spate. Numai că pierzătorul a avut o coaliție de maximum 3, în vreme ce câștigătorul a avut o coaliție de minimum 10 facțiuni. Până la vară rămân maximum 9. La vară calendaristic, căci termic nu mai am speranțe la vară 🤧, dar să trecem peste. Sezonul de transferuri va fi nemilos, mai ales că vine Cupa Bucureștiului.
Ăia 5 milioane și-ceva nu pleacă nicăieri. Ba încă mai am o veste proastă: fără posibilitatea reală de a scăpa de ND de la PGMB scorul arăta fix invers. Și asta se va tot vedea.
Dar e okay, noi să fim sănătoși că belelele curg.
Și la final, o poveste
Pe 2 aprilie 1986, pe stadionul Constant Vanden Stock din Bruxelles, în fața a 25 de mii de oameni, Anderlecht învingea Steaua București cu 1-0 în semifinalele Cupei Campionilor Europeni cu golul lui Enzo Scifo, o legendă a fotbalului mondial. Steaua erau niște cârpe-n cur (pleava societății?) veniți din comunism.
Mii de oameni au sărbătorit în stradă victoria și așteptarea ca favoriții lor să joace din nou cu trofeul pe masă. În runda precedentă trecuseră de Bayern München iar ideea că s-ar putea să vadă finala la televizor era de neconceput. De partea cealaltă, românii erau mega supărați. Știau că-s mai buni și totuși pierduseră. Ba încă și toți experții explicau cum e de fapt logic să treacă Anderlecht mai departe căci au buget mai mare, fani mai mulți, țară mai șpețki și, desigur, Enzo Scifo cu care naționala Belgiei termina a patra în lume chiar în 1986 – făcând muci Spania și Uniunea Sovietică.
Ba încă belgienii visau și la trofeu căci în cealaltă semifinală IFK Göteborg ștersese pe jos cu FC Barcelona. 3-0 fără drept de apel. Suedezii deja visau la o permanentizare a modelului scandinav în fotbal. Experții explicau cum modelul latin e depășit de mult și viitorul e unul scandinav. Experții puneau deja pariuri pe o finală IFK-Anderlecht care să explice dacă totuși viitorul e scandinav pur sau mai degrabă mixt.
Două săptămâni mai târziu venea primul șoc adevărat: FC Barcelona întorcea acel 0-3 iar Steaua făcea instrucție cu Anderlecht. Ba, mai rău, încă 3 săpătmâni mai târziu latinii comuniști își adjudecau și trofeul.
Și mai rău, 39 de ani mai târziu însăși ideea de model scandinav în fotbal este o glumă la care râd și scandinavii, conștienți fiind și astăzi cât i-a costat aroganța. Iar Anderlecht Bruxelles nu mai sperie nici locul 3 din Letonia (adică fix nimeni). Între timp finalele europene sunt 100% latine.
Unor idei le vine timpul. Și când le-a venit timpul, nu prea mai ai ce-i face. Aceasta nu este o poveste despre fotbalul latin, FC Barcelona, Liga Campionilor, Anderlecht, Steaua sau IFK Göteborg.
Gata, ne vedem la podcast. Serviți Cauza!
