Guvernulupu și cecereursul

Cică Guvernulupu PNL, care n-avea nicio treabă, ca orice animal de pradă, pentru că lucra la stat degeaba, avea obiceiul să aștepte în pădure și să oprească Cetățeanul de fiecare dată când țopăia pe acolo în treburile lui pentru traiul de zi cu zi. Și-l întreba:

– Ai mască, mă?
– N-am!
– De ce n-ai mască, mă?

Și după ce-l bătea bine pe Cetățean, ca să vadă și ovinele cornate ale pădurii, precum Mîndruțomioara sau Capramitru, că-și face treaba, Guvernulupu îi lua și 40 la sută din ce avea la el. Așa azi, așa mâine, Guvernulupu îi ținea mereu calea Cetățeanului și-l bătea. Până când Cetățeanul n-a mai putut suporta și s-a dus să se plângă la Cecereursu:

– Uite, onorabile, zice el cu lacrimi în ochi, eu îmi văd de treaba mea încercand să strâng ceva ca să trăiesc și Guvernulupu în fiecare zi, după ce că ia și pielea de pe mine, mă întreabă dacă am mască și mă bate.
– Lasă, mă, că vorbesc eu cu el, zise Cecereursul, făcându-i-se milă de Cetățean. Du-te și nu mai păcătui!

Cecereursul merse, apoi, îl lua deoparte pe Guvernulup și îi spuse:
– Auzi, ce-ai mă cu Cetățeanul de-l tot bați că n-are mască?
– Ei, uite așa, că nu-mi place mutra lui. Nu vezi că respiră și ne pune tuturor viața în pericol cu respirația lui? Și-apoi trebuie să știe cine e stăpânul prin pădurile astea.
– Bine, mă, dar din ce adună el trăim noi. Măcar nu-l mai bate că n-are mască, găsește și tu altceva.
– Ok, boss, se face, spuse Guvernulupu scrâșnind din dinți că Cecereursu zădărnicește eforturile luptei pentru sănătate depuse de el.

Își luă chitara și-o sticlă de vin și se puse la umbra unui copac să cânte, plin de nervi, așteptând să se răzbune pe Cetățean. Nu după mult timp apăru și acesta, adunând și culegând.

– Ia stai, ma, und’ te duci, zise el mustăcind și zâmbind cu subînțeles ca un Ludovic.
– Iaca, să strâng și eu de-ale gurii, că pe mine nu mă plătește nimeni dacă stau degeaba.
Guvernulupului nu-i prea plăcu răspunsul ăsta: “după ce că respiră, mai e și obraznic”, își spuse el.
– Auzi, dar țigări ai?
– Cum să nu, că eu muncesc din greu, am tot felul de probleme pe cap, mai trag și eu ca să ma liniștesc.
“Al dracului Cetățean, se gândi Guvernulupu, eu îi vreau binele, îl vreau sănătos ca să poată plăti bir, și el se omoară fumând. Numai ca să submineze economia…” Dar nu zise nimic cu voce tare:
– Ia vino, bă, aici! Dă o țigară.
– De care vrei, cu filtru, fără filtru, cu portțigaret, fără? întreabă Cetățeanul.
Se gândeste Guvernulupu…
– Dă una cu filtru.
– Poftim. Acum pot să plec?
– Nu încă, mai stai. Dă un foc.
– De care? Am chibrituri, amnar, brichetă, bețe de frecat…
– Dă de la brichetă.

Stă Guvernulupu, fumează țigarea, o termină, se uită la Cetățean.
– Iar nu ți-ai luat, mă, masca?

Giani Popescu
Tipul ăla acid de care părinții și colegii de la PNL ți-au zis să te ferești.