Notă: Acest articol a fost scris în proporție de peste 80% joi, 15 mai, 2025, deodată cu perechea sa. Planul era să includ cifrele reale în articolul câștigătorului și câteva exprimări din bule și din presă pentru un text rafinat. În mod normal ciornele rămân nepublicate. Toate publicațiile aveau un text de acest gen pregătit. La insistențele unor cititori, am adăugat rafinările ca ”univers paralel” și vă prezint astfel și textul care ar fi apărut pe 19 mai dimineața dacă George Simion ar fi câștigat alegerile prezidențiale.
Dacă l-ai votat pe George Simion doar ca să sorbi lăcrimuțele progresiste din Lumea Bună™, atunci ai putea crede că rândurile astea nu-s pentru tine, însă izvorul de lacrimi se va termina într-o săptămână, două, hai poate o lună. Și dup-aia, în următorii ani, trebuie să locuiești și să lucrezi cu ăilalți.
Tu poate n-ai avut așteptări, spre deosebire de celelalte sub-bule care au adus cel mai tânăr președinte din postcomunism. Dar o porțiune mare au avut și dezamăgirile lor vor fi și ale tale, mai devreme sau mai târziu.
Să le luăm metodic, pe sub-bule:
1. Nu te va scăpa de globalism
În cel mai fericit caz poți spera că președintele Simion va frâna unele direcții. Dar și aia cu limite că n-are cu cine guverna în mod eficient, chiar dacă prezumi maximum de bună credință și onestitate din partea noului președinte.
În plus, partida globalistă, când candida în mod asumat astfel, se zbătea în subsolul clasamentului. SENS a strâns 3%, REPER mai puțin de-atâta iar USR se stabilizase în zona totuși nepericuloasă.
Însă când și-au pus mintea, deodată ”muie PSD” și ”Antena 3 – niște derbedei” s-au făcut uitate ca prin magie și pastorul Gâdea a făcut campanie în tranșee cot la cot cu curcubeul, de-o manieră atât de deșănțată că până și CNA-ul (încă al) lor a zis că s-a cam sărit calul. Toți de la CNA au votat cu ălălalt și toți de la CNA sunt de acord cu ălălalt. Reține asta!
Între timp, pe ”al tău” l-au cărat la putere susțineri entuziaste din Franța (aia pe care poate-ai înjurat-o chiar ieri după scrisoarea lui Durov) sau din Italia (inclusiv de la un politician care făcea românii albie de porci acum nu foarte mult timp). Susținerea aia nu vine pe gratis!
Sigur, moral n-ai de ce să-ți pese – o victorie e o victorie și fotbalul se joacă pe goluri politica se joacă pe voturi. Dar e bine să ai în vedere când te aștepți să te apere președintele Simion de globaliști – căci el datorează victoria unor alți globaliști cât se poate de pe bune. Ce poate fi mai globalist decât premierul Italiei, bun prieten cu Elon Musk a cărui proiect este ”dusul umanității pe Marte”?
Mai apoi, alegerile anticipate sunt puțin probabile. Procedura spune că Parlamentul trebuie să respingă două propuneri de premier în mai puțin de 60 de zile. Adică parlamentarii ar trebui, pe scurt, să voteze să se concedieze pe ei înșiși. E extrem de puțin probabil să facă asta. Le este mai lese să accepte o propunere de primier, fie ea și Georgescu (revin îndată și la el), ca apoi să dea cu moțiune de cenzură la toamnă la următoarea sesiune.
Cum, necum, va trebui guvernată țara cu un guvern votat de Parlamentul actual. Ăsta fracturat și din care și PNL și PSD se cer în Opoziție cu jumătate de gură. Parlamentul actual în care USR și UDMR îl detestă pe ”al tău” din ficați. Bolojan revine preș la PNL. Dacă președintele Simion negociază cu el, o vei percepe ca pe trădare. Sau dacă nu tu, sigur milioane dintre cei care l-au votat!
Hai să zicem că cu AUR, SOS, POT, o bucată din PSD și ceva firmituri, iese de-un guvern minoritar.
Cine beneficiază de o guvernare slabă în context economic maro? Opoziția. În cazul ăsta, însă, Opoziția sunt tot sistemul. Înțeleg, e romantic, e mobilizator, singur împotriva tuturor, etc. dar în realitate singur împotriva tuturor înseamnă Băsescu între 2012 și 2014. Adică încuiat în Palatul Cotroceni și aia e.
Sigur, situația nu e fără ieșire – dar președintele Simion va avea constant lucruri mai urgente de adresat decât contraofensiva împotriva globalismului pe care ai fi vrut-o.
2. Nu-ți va da prea multe politici
Pe lângă faptul că nu poate, că n-are Parlament, mai e și aspectul pe care-l știu toți oamenii care l-au cunoscut personal pe George Simion: E încăpățânat și cu o serie de obsesii la care renunță greu.
Sigur, cu maMaia Sandu poate rezolva repede – dar restul lucrurilor pe care le așteptai de la ei vor fi mai dificil spre imposibil de livrat mai devreme de 2028. Asta presupunând că președintele Simion supraviețuiește până în 2028 (politic vorbind, desigur).
3. Fantasmele economice în zidul realității
Dacă l-ai votat pe George Simion pentru măsurile economice, pregătește-te de un șoc foarte dur.
Sigur vei primi concedierile promise. Poate nu 500,000 dar ceva să placă la toată lumea. La cât de maro este bugetul, Parlamentul le va aproba. Ba chiar și CCR-ul ăla ostil se va răzgândi. Nu pentru că brusc nu-l mai detestă pe George Simion, ci pur și simplu pentru că e o treabă care trebuie făcută. Ar fi făcut-o și președintele Dan. Un pic altfel pe detalii, dar direcțional cam la fel.
Apoi vin celelalte idei economice care sunt în cel mai bun caz un talmeș-balmeș (la fel ca și ideile pierzătorului) și în restul timpului direct fantasmagorii.
Programul economic așa cum a fost el prezentat în public (nu discut aici documente AUR, grafice – că pe-alea nu le citește nimeni) este un amestec de socialism catolic (pardon ”distributism”) și socialism populist.
Poate că în alte vremuri economice n-ar fi fost o tragedie. Dar în vremurile astea, ce s-a promis în campanie nu se poate livra și punctum. Nici anul ăsta, nici la anul și nici în 2030. Pentru că nu sunt bani.
No hay plata, cum zicea Milei. Javier Milei care de asemenea a zis de bine de președintele Simion. Închipuie-ți: cum construiești relația aia dacă o dată înscăunat te apuci de chestii mai la stânga peroniștilor? Încă o dată: susținerea aia din afară n-a fost nici ea gratis. Nu există prânz gratuit, vorba economiștilor de la care se inspiră Javier Milei în procesul (real și demonstrabil) de scoatere a Argentinei dintr-un hău financiar mai adânc decât cel în care se află România.
Nu știu să-ți spun cum va arăta politica economică întrucât nu președintele o face. În cel mai bun caz, președintele o mai poate influența dacă are guvernul lui. Dar ce pot să-ți spun de pe acum e că dacă l-ai votat pe președintele Simion pentru ideile economice (ale sale sau ale lui Georgescu), trebuie să fii pregătit să fii dezamăgit.
4. Va fi măcinat cultural
Dacă l-ai votat pe președintele Simion în speranța de-a fi auzit și de-a mai schimba măcar un pic discursul, am o veste bună și una proastă. Vestea bună e că ai fost auzit. Vestea proastă e că ai fost auzit.
Leftiștii/globaliștii/etc erau în pierdere de suflu. Mitingurile lui Nicușor Dan au fost cele mai anoste evenimente politice din Univers de la mitingurile PNȚ-AT. Sunt multe motive pentru această pierdere de suflu. Organizatorii lor au îmbătrânit fizic. Totuși, rețelele astea de tip #rezist/DeClic au deja 10 ani. Și unii din organizatori nu erau chiar tineri nici în 2016.
Mai apoi, susținătorii lor cei mai mari din zona culturală sunt foarte bătrâni și ei (cu excepția lui Dani Mocanu și câtorva streameri abonați la bani publici sau aproape publici prin aceleași rețele).
Dar, poate cel mai important, scăderea finanțării i-a afectat cel mai mult.
Ei bine, toate astea se vor schimba. Acum ei au caz să ceară finanțări pentru ”societatea civilă” (modelul e deja cunoscut, am mai explicat) și le vor primi!
În plus, pe președintele Simion l-au susținut puține figuri din zona culturală (indiferent cum ai defini ”cultural”). Toți ăia care s-au abținut sunt acum persuadabili de către ”ai lor”. Și în contextul economic actual, nu le va fi deloc dificil.
Politica este în aval față de cultură. Iar ”trezirea în conștiință” nu poate ține loc de o activitate culturală susținută care să împingă ideile sau măcar vibe-ul. Și nu, câteva festivaluri dacice cu 200 de oameni nu pot constitui activitate culturală susținută, oricât de mult ți-ai dori asta.
Așa a fost măcinat Adrian Năstase. Avea toată puterea politică dar era nefrecventabil aproape peste tot în afara cercurilor Regimului să fii pro-Năstase. Contracultura avea ziare, reviste, posturi de televiziune, discoteci, festivaluri și o energie incredibilă. Năstase îl avea pe Ralu Filip.
Acum toată contracultura are un dușman comun: Președintele Simion. Și în curând și buget nelimitat. Iar președintele Simion are… pe nimeni. Și, având în vedere profilul votanților, asta nu se va schimba prea curând.
5. Linia îți va merge în jos
Dacă l-ai votat pe George Simion mizând că ”pro europenii” mănâncă borș, iar am o veste bună și una proastă. Vestea bună e că ”pro europenii” chiar mâncau borș pe aproape toate detaliile. Vestea proastă e că direcțional nu se înșelau.
Sigur, nu va fi (decât cel mult parțial) vina lui George Simion – dar așa funcționează țara asta: Președintele are cea mai mare legitimitate, deci e de vină.
În plus, Opoziția are deja antrenament. Acum 15 zile aflam că din cauza lui George Simion (care nu era încă președinte!) a mers linia în jos la Bursă. Sigur, a doua zi a mers în sus, dar aia nu a mai apărut la știri.
Ei bine, urmează minimum 3 ani de pornografie a panicii de tipul ăsta. Și cum bugetul e franjuri și nen’to Isărescu ostil pe față, n-are cum să iasă decât cu linia în jos.
Președintele Simion va spune că Sistemul sabotează (și într-o oarecare măsură va avea și dreptate) însă poporul pătimaș te crede o dată, de două ori, poate și de 10 ori. Dar la un moment dat nu te mai crede.
Te poți consola că (aproape) la fel ar fi stat lucrurile și în cazul unei administrații Dan. Însă bula ”lor” are mai mult antrenament la a păstra disciplina în cadrul frontului decât are bula ”ta”. Politic, asta are șanse mici să se termine bine pentru președintele Simion.
6. Diplomația va merge prost
Argumentul forte al celor mai înflăcărați votanți ai lui Nicușor Dan a fost că o președinție Dan va avea o diplomație bună decât o președinție Simion care ar fi presărată cu mai mult scandaluri. Poporul a ales însă să riște (un rar moment pentru români).
Riscul s-ar putea să merite până în 2030. Dar până atunci, întâi va începe prost spre foarte prost.
Corpul diplomatic e ăla care este. Nu se schimbă nici mâine și nici anul viitor. Ăia-s oamenii, cu ăia defilezi. Cel puțin pentru o vreme. Aceeași diplomație măiastră care s-a făcut de râs în dosarul Visa Waiver și ne-a pus în vizorul Partenerului Strategic va trebui acum să lucreze și cu administrația Simion, pe care o detestă. Înțeleg, nu vă plac oamenii ăia (nici mie!) – dar alții nu-s.
Administrația Simion e de așteptat să fie mult mai caldă cu administrația Trump. Însă dacă în Polonia se impune primarul capitalei lor, va fi destul de dificil să… mă scuzați de expresie,… te piși contra vântului de unul singur.
Niciuna din astea nu vor fi în sine vina președintelui Simion (cel puțin nu în primă fază) dar fix așa vor fi portretizate iar scuza cu ”greaua moștenire” – deși foarte adevărată – va fi greu de vândut inclusiv propriilor votanți, nu mai zic votanților lui Dan care-s deja setați să nu-l creadă pe președintele Simion.
Reforma corpului diplomatic, chiar presupunând că noul președinte va găsi resursele să o facă, va dura minimum doi ani. În doi ani ar putea reveni PiS la guvernare în Polonia (din nou cu tandem președinte-guvern) sau nu. Fix în timp ce faci reforma, n-ai pe cine să te sprijini în regiune.
Și înainte să zici Orbán, îți amintesc că și el are de înfruntat alegeri complicate la anu’.
Dacă iese reforma bine, după 2027 lucrurile s-ar putea îmbunătăți. Următorul președinte al Franței ar putea fi Jordan Bardella (cam de-o seamă cu George Simion). Aia ar ușura multe lucruri. Dar sunt mulți de ”dacă” și niciunul foarte simplu de executat. Dezamăgirea e mult mai probabilă.
7. Vor fi provocări
Dacă ai votat cu George Simion sperând să muți gălăgia din societate în Regim (”dat foc la casă” cum ziceau ”pro europenii”) iar am o veste proastă: Nu merge chiar așa.
Da, noul președinte numește alți șefi de servicii și ca președinte al CSAT poate seta o agendă care să implice mai puțin Mukhabarat în viața civică. Dar asta nu înseamnă că rezultatele se văd imediat.
De fapt, acum, ”ai lor” au toate motivele să se detoneze (sper eu doar la figurat) pentru că mulți dintre ei simt sincer că nu mai au nimic de pierdut. Ai văzut ce i-a pocnit o venă CTP-ului? Dacă ăla, la experiența lui, n-a mai putut rezista și s-a exprimat în halul ăsta, cum crezi că sunt, psihic vorbind, ăia mai mici din bula cealaltă?
Așteaptă-te să auzi/vezi/citești povești dintre cele mai fantasmagorice, mai ales de la toamnă încolo. Tot aparatul ăla de propagandă care a tras din răsputeri pentru Nicușor Dan e tot acolo și astăzi. Își trage sufletul și apoi revine, cu o intensitate mai scăzută dar constantă.
Și pe măsură ce condițiile economice devin mai turbulente, pe măsură ce provocările vor avea mai mult efect. E chiar atât de simplu.
8. De vină vor fi ”ai tăi”
Președintele are cea mai mare legitimitate, deci este de vină. Și toate rândurile de alegeri naționale sunt un referendum pe treaba asta. Așa a ajuns PNL de la 45% în martie 2020 la 13% în decembrie 2024. Pentru că Iohannis a fost PNL.
Dacă voiai ca ”ai tăi” să conducă pe bune țara, ieșeai mai bine dacă astăzi publicam celălalt articol – ”Cum te va dezamăgi Președintele Dan”. No, amu îi târziu.
Comparația cu Iohannis merge doar în sens politic. Ca personalitate, președintele Simion e complet diferit ca temperament de Iohannis. Sigur și precis asta l-a ajutat în alegeri (imposibil de spus dacă și decisiv neapărat).
Însă, mai departe, temperamentul nu mai e neapărat un avantaj. Poți cădea repede în zona lui gura bate curu’, cum spune înțelepciunea bătrânească. Iar în contextul actual, ăsta e facor agravant.
Orice pârț care se va întâmpla va fi vina regimului fașîst/prorus/etc. Va fi vina ”alor tăi” chiar și când nu e. At fault, by default, vorba partenerului strategic. Iar dacă pariezi că lumea uită, îți reamintesc că din 2019 încoace tot merge prost pariul ăsta. Înainte de 2018 mergea. Acum nu mai merge. E alt context.
2028 pare departe – dar și drumul prin crizele ce vor veni e și el lung. În decembrie 2028 ”ai tăi” vor fi de vină și pentru că-i cam friguț în luna mai. Asta, desigur, dacă nu cumva izbutește președintele Simion performanța de-a declanșa alegeri anticipate imediat și, pe valul euforiei își pune și guvernul lui cu majoritatea lui.
Dacă aș fi parlamentar USR/PNL astăzi, nu doar că aș vota pentru anticipate, dar aș merge eu la președinte să-i cer asta. Ați vrut la guvernare? Păi ia, luați și guvernați. Adu-l pe CG să vibreze poate așa intră banii de pensii.
Dacă însă totul merge cât de cât normal, rezultatele de la parlamentarele din 2028 n-o să placă nimănui. Bulgarizarea politică o să vi se pară parfum. Și imediat dup-aia, dacă ești onest cu tine, vei realiza cât de tristă a fost de fapt alegerea lui George Simion. Așa cum realizează brazilienii că au pus carul înaintea boilor votându-l pe Jair Bolsonaro președinte dar fără să-i susțină și mișcarea politică (una care, de altfel, era și semnificativ mai coerentă și funcțională decât ce trece drept mișcare suveranistă în RSR).
Cam ăsta e viitorul politic pentru ”ai tăi”. Da, ”ai lor” sunt o colecție de 10-12 facțiuni, fiecare dependentă de câte un om sau doi, și nici viitorul ”lor” nu arată prea grozav.
Dar ”ai tăi” sunt o coaliție de 3 care sunt ireconciliabile. Ăia veniți din zona CG nu pot guverna coerent (nu mai zic de competent) pentru că ideile lor sunt pe toată harta. Se poate construi o campanie de succes pe vibrații, dar nu și o guvernare de succes. Iar președintele Simion are nevoie de o guvernare de succes. Și are șanse minime s-o livreze. Iar din public asta se va vedea nasol.
Dacă te uiți cu atenție la tabere și ignori diliii și fanaticii – o să observi chiar de azi că tonul bucuriei la câștigători și tonul bocetului la pierzători este foarte moderat. Ei bine ăsta e motivul. Dacă nu vezi asta, e okay, o să-l vezi cel târziu în decembrie 2028 – cel mai probabil mult mai devreme dacă citești rândurile astea.
Victoria lui Dragnea din 2016 la parlamentare va fi fost pistol cu apă prin comparație cu ce scor se pot aștepta să prindă partidele tricolor (plus nelipsitul UDMR). Cu puțin noroc/ghinion, comasații vor avea direct majoritate constituțională. N-o vor merita în sensul moral, evident. Dar o vor merita în sensul politic.
Așadar,
După ce (ne) termin(ăm) berile, ne întoarcem la politică.
Urmează niște grei. Iar aici la Freedom Alternative va fi chiar mai greu decât a fost până acum. Până ieri luam scuipați predominant dintr-o singură bulă. De azi vom lua din ambele întrucât președintele Simion va comite greșeli, opoziția le va contesta isteric și noi aici vom evidenția greșelile ambelor. Inevitabil asta ne va aduce înjurături. Nu e o tragedie, dar nici plăcut nu va fi.
Ăia 5 milioane care l-au vrut pe Dan președinte nu pleacă nicăieri. Ba încă mai am o veste proastă: fără cei dispuși să-și asume riscul reformei acum, scorul arăta fix invers. Și asta se va tot vedea. Cel mai probabil pe aceia bula ”ta” îi va pierde iar odată cu suportul lor politic, mișcarea va pierde și suportul financiar, de care ”ai tăi” au nevoie mai multă decât au nevoie ”ai lor”.
Dar e okay, noi să fim sănătoși că belelele curg.
Și la final, o poveste
Pe 9 aprilie 1980, pe City Ground din West Bridgford, Nottinghamshire, Anglia, venea Ajax Amsterdam să înfrunte echipa locală, Nottingham Forest pentru un loc în finala Cupei Campionilor Europeni.
Ajax Amsterdam era un nume imens. Dominase fotbalul european în deceniul precedent și încă avea suflu și argumente să rămână o forță.
Nottingham Forest nu mai reprezentase nimic de peste 20 de ani dar, începând cu 1978, devnise noua fascinație a Europei. Stilul lor de joc era diferit. Mai fantezist față de urâțenia tacticizată a Italiei dar și mult mai dinamic și mai plăcut ochiului decât rigiditatea stabilimentului olandezo-germano-scandinav pe care experții o vedeau drept viitorul inevitabil din fotbal.
Era prima dată când se înfruntau cele două viziuni. Experții pariau pe victoria olandezilor însă nu excludeau totuși o victorie engleză. Nottingham Forest nu mai erau chiar surpriza găștii nebune – crescuseră și ei, mai adunaseră trofee, nu erau de neglijat. Puțini aveau să știe că provocările la adresa modelului germanic aveau să continue încă vreo 20 de ani. Încă se trăia în era ”viitorului inevitabil germanic” în fotbal.
Nottingham avea să se impună cu 2-0 dar după un meci care dădea speranțe experților unanim de partea olandeză. Da, era un avantaj greu de remontat, dar nu imposibil. Reveniri de la 0-2 se mai văzuseră.
Două săptămâni mai târziu, pe Amsterdam Arena, Ajax trăgea cu tot ce avea mai bun în speranța remontadei. În minutul 65, danezul Søren Lerby deschide scorul după al 5-lea corner în sub 5 minute. Aveau să urmeze 35 de minute infernale în care olandezii au renunțat la orice tactică, jenă, onoare sau orice altă caracteristică pozitivă ce-i consacraseră. Totul pentru victorie.
Nottingham Forest avea însă nevoie să prezerve cu orice preț avantajul luat cu două săptămâni în urmă. Așa că au renunțat și ei la onoare, tactică sau jenă. Au tras de timp, au scuipat arbitrul, au protestat și când nu trebuia,… totul pentru un 0-1 care, deși jenant, îi ducea mai aproape de finală. Și așa s-a și terminat. 2-1 la general.
Finala avea să fie câștigată de Nottingham Forest însă, câțiva ani mai târziu, echipele engleze aveau să fie interzise în Europa pentru o vreme și, odată cu asta, Nottingham Forest avea să cadă în irelevanță de unde nu și-a revenit cu adevărat nici până astăzi (chiar în ciuda revenirii în Premier League în urmă cu câțiva ani). Chiar și-așa, ideea lor de fotbal a triumfat pe termen lung.
Unor idei le vine timpul. Dar nu întotdeauna prima iterație de succes a acelei idei ajunge să o și reprezinte pe termen lung. Și succesul, chiar odată obținut, vine cu provocări în a-l apăra și îmbunătăți. Aceasta nu este o poveste despre fotbalul englez sau olandez, Ajax Amsterdam sau Nottingham Forest.
Gata, ne vedem la podcast. Serviți Cauza!
