Spuneam imediat după alegeri că unele din temele atât de dragi influiensărilor cu sau fără epoleți (dar desigur toți civili), cu sau fără stipendiere de la Sistem și cu sau fără carnet de membru de partid vor trebui abandonate. Am dat atunci exemplul obiceiului de-a face ”putinist” pe oricine nu-i de acord cu prostelile Sistemului. Dar nu e singura temă.
Vrăjeala cu anticorupția, vrăjeala cu Justiția™ sau meta-vrăjeala cu PSD man bad urmau și ele la rând. Și, iată-ne 11 luni mai târziu, că ce v-a zis fratili vostru se și întâmplă. Mult a mai durat! Deh… să spui adevărul e o treabă dificilă, mai ales în democrația cu epoleți.
Citește și: 10 grafice pentru a înțelege politica românească
Scriu rândurile astea cu câteva ore înainte să pornesc spre Bulgaria – o țară care la rândul ei s-ar putea alege cu un USL al lor dacă poporul nu se prezintă la vot.
Dar despre Bulgaria o să fie timp să vă povestesc. Să revenim la USLamismul nostru. Așadar: ieri, Sistemul (PSD, PNL, RMDSZ) s-a hotărât (au votat fiecare în birourile politice, mă-nțelegi?) să demareze/continue negocierile pentru un guvern roș-galben-verde.
Băiatul ăla care scotea armata pe străzi să împuște virusul și care vă amenda părinții cu €4000 pentru cumpărat pâine la ora greșită vezi-Doamne s-a opus. Că cică asta ar fi o trădare a celor (nu foarte mulți, dar groaznic de naivi) care au votat cu PNL.
Dar este oare trădare?
Prea mulți (cu Orbán Lájós) în fruntea se comportă ca și cum Partidul Niciodată Liberal nu ar avea o întreagă istorie (de peste 100 de ani – că tot le place să se revendice de la PNL-ul istoric) de trădări și nemernicii.
Nici nu se răciseră bine buletinele de vot și deja se discuta deschis de un guvern cu PSD dacă USRi nu cooperează. Deci nu-i ca și cum e vreo noutate.
Cei mai amuzanți însă sunt aceia care de prin octombrie 2019 și până acum 10 minute îi înjurau de toți dumnezeii și-i făceau cum le venea la gură pe cei care observau evidența: în speță că PNL și PSD sunt, fundamentalmente, același partid. Astăzi o confirmă președintele PNL: Am găsit la PSD multe lucruri care pot să ne unească.
Bine, după ce pe 25 septembrie președintele PNL (atunci oficial ”candidat” – dar cu Wuhannis și armata în sală) promitea altceva. De-aia vă tot zice fratele vostru: Declarație politică, otherwise known as fake news.
Mita electorală, corupția, lichelismul, aranjamentele pe sub masă, alianțele dubașe precum și înclinația spre autoritarism – sunt parte integrantă a PNL dintotdeauna – nicidecum apărute în ultima lună din cauza lui Florin Cîțu sau a lui Iohannis sau a mai-știu-eu-cui.
Dar dacă tot e rost de învinuit persoane, Orbán Lájós s-ar putea uita în oglindă și începe de-acolo. Că nu Cîțu a adus în partid 1/4 din PSD, nu Cîțu a scos armata pe străzi, nu Cîțu a închis piețele, nu Cîțu l-a tolerat sau chiar promovat pe Raed Arafat, nu Cîțu a îndemnat cetățenii să nu respecte dispozițiile Curții Constituționale, nu Cîțu a arestat în spitale oameni perfect sănătoși cu lunile și nu Cîțu a pornit și perpetuat modul ilegal, ilegitim și dictatorial de legiferare prin HG-uri. Nu! De vină pentru toate acestea este Ludovic Orban.
Sigur, asta nu-l face pe Superman vreo lumină. Nici măcar prin comparație. Dar, de dragul adevărului – chiar trebuie spus răspicat că drumul spre USL a fost (re)deschis, explorat și bătătorit pe ici pe colo chiar de Ludovic Orban – și asta cu mult înainte să se decidă Cîțu să urmeze acest drum.
Așadar, lamentările lui Orban (și a focilor dimprejurul domniei sale) sunt amuzante. Lăcrimuțele lor sunt delicioase. Dar, la sfârșitul zilei, inutile.
Se mai poate repara ceva?
Ca să „repari” ceva trebuie ca acel ceva să fie stricat și să fie toată lumea de acord că este stricat. Nu e însă cazul aici.
Nu ai ce să „repari” căci nimic nu este stricat. Sistemul merge exact cum e menit să meargă. Primele două partide ca popularitate – PSD și PNL (în ordinea asta!) – formează un guvern.
Ați avut ocazia să „reparați” în decembrie 2020. Mulți dintre cei care citiți acum n-ați vrut să achiesați la #aplatizămPNL până la capăt. Ba chiar prea mulți dintre voi ați venit direct cu NPC-ismul ”ce bă? vrei să vină PSD-ul?” – și uite că PSD-ul a venit oricum. Și era firesc să vină. Pentru că o Românie fără PSD nu se poate mai devreme de 2040 (și ăsta e un termen ultra-optimist!). Și nu se poate pentru că nu avem Popor, nu avem partide (în afară de PSD) și nu avem nici măcar 50,000 de oameni care să facă parte pe bune din societatea civilă. Cine să se opună PSD? Istericii corporatiști scoși la comandă? Haida dè, terminați-o cu prostiile!
Bun, și-acum ce?
Pe etapă, rămâne cum am stabilit: Continuați vizitele fizice la deputații din județul vostru. Nu, nu trimiteți e-mail-uri sau mesaje pe WhatsApp. Ci mergeți fizic la birourile lor în audiențe!
Înțelegeți o dată că internetul nu poate face chiar orice. Unele lucruri se pot rezolva pe Internet de acasă. Dar majoritatea lucrurilor NU!
Insist: dacă internetul conta așa de mult USR avea 40% în sondaje – nu 9,8%. De asemenea, dacă internetul era așa de important AUR făcea în 2020 măcar 15% (având în medie 800,000 de vizualizări la… orice).
Politica se face ieșind din casă. La birouri parlamentare, cu petiții scrise cu număr de înregistrare, în sala de judecată, la Avocatul Poporului și, da, în stradă la proteste!
Și à la longue?
Construiți micro-rețele. Intrați buluc în partide. Încercați să urcați în ierarhiile partidelor.
Vă place cum își impun neoprotestanții punctul de vedere indiferent cine-i la guvernare? Eh, să știți că aia se întâmplă pentru că domniile lor s-au apucat de treabă prin 1994. Și au muncit de le-au sărit capacele până prin 2009 când au început să culeagă primele rezultate. Și apoi au continuat să muncească. Astăzi au oameni în toate partidele parlamentare (da, toate!) și foarte puține se pot întâmpla fără acordul lor și fără negociere cu ei. Oficial neoprotestanții nu reprezintă mai mult de 5% din populație (sigur, cifrele exacte sunt imposibil de aflat pentru că noi n-am mai făcut un recensământ serios de 20 de ani – și da, cel din 2011 n-a fost omologat nici astăzi).
Criza din prezent (care e de fapt mult mai mică decât pare din ochiul furtunii) e o ocazie bună pentru fiecare să-și pună întrebarea foarte serios: Cât de tare ții la principiile pe care le clamezi? Nu trebuie să răspunzi nimănui cu voce tare la întrebarea asta – dar este esențial să-ți răspunzi ție!
Și dacă răspunsul este unul entuziast, opțiunile rămân aceleași ca-ntotdeauna (punctual sau cumulat):
- Intră într-un partid și urcă în ierarhie
- Intră într-un ONG sau fondează unul și folosește-l pentru a presa instituțiile (tot ce nu e scris într-o petiție cu număr de înregistrare nu există)
- Intră într-un grup de advocacy sau fondează unul și apoi aliază-te punctual cu alții în funcție de proiectul politic (în politică nu trebuie să-ți placă toți cei cu care ești nevoit(ă) să lucrezi)
- Prezintă-te la proteste cât mai des. Libertatea protestului dispare dacă nu e folosită cu regularitate
- Învață legile de bază și procedurile Sistemului (pe vremuri asta era o îndatorire cetățenească, dar sărim peste)
- Susține (inclusiv financiar) pe cei cu care ești de acord
- Vorbește! Nu costă nimic să deschizi o conversație despre un subiect în familie sau chiar cu necunoscuți.
- Ține ochii pe premiu. Premiul este acumularea graduală de putere și influență. Corolar: Pierde mai puțin timp cu conspirații absurde, povești din SUA/Australia și ceva mai mult timp la tine în comunitate. Că veni vorba…
- Până să te prinzi dacă alegerile în SUA au fost furate sau nu, ia vezi dacă nu cumva poți preveni un furt la tine în comunitate. Autoritatea Electorală Permanentă recrutează des experți electorali. Din rândul acestora sunt numiți președinții de secție de votare. Trebuie să ai 10 clase, să nu ai dosar penal, cetățenie română, să cunoști limba română și să nu faci parte dintr-un partid politic.
- Dacă faci parte dintr-un partid politic, zbate-te la tine în filială să reprezinți partidul într-o secție de votare!
Oricare din activitățile de mai sus ajută mai mult la avansarea Cauzei decât orice postare pe Facebook. Degeaba ai 100.000 de like-uri dacă nu te urmează nimeni.
Știu, e greu. De-aia nimeni nu le poate face pe toate. Dar tu, cel care citești asta, poți adopta minimum oricare două sau chiar trei din cele 10 opțiuni de mai sus.
2024 pare departe. Însă acuș suntem în luna mai. Adică vor mai fi sub 2 ani până la europarlamentare. Sau, altfel spus, în sub un an intrăm în pre-campanie pentru europarlamentare.
Ochii pe premiu! Căci Sistemul mereu are ochii pe premiu. De-aia face USL 😀
