Dacă ai ascultat până acum de Canapea, în genere ți-a fost bine spre foarte bine în furtuna dilelii pandemice cu Partidul Național-Leninist și Arahat și Wuhannis și restul gunoaielor sinistre care încă ne conduc. Cuvântul „încă” e foarte important aici.
Acum au început protestele. Știu, ești euforic. E fain. Dar mai e ceva de tras. Pentru că de-aici încolo intră în vigoare niște seturi de cunoștințe diferite față de shilling-ul pe Internet. La capitolul comunicare online am bătut guvernarea măr și fără drept de apel. Dar aia a fost doar primul sfert. Acum intrăm în zona în care Sistemul se pricepe cel mai bine. Sau mă rog… se pricepea. Vom afla în curând (că oricum n-avem de ales) cât de bine se mai pricepe.
Acesta este cel mai important text pe 2021. Salvează-l și citește-l de mai multe ori. Și azi. Și mâine. Cât mai curând să-l știi pe de rost. Nu glumesc.
Așadar, sunt 5 aspecte de discutat în ceea ce privește protestele din anul 2021 (căci tot anul ne vom distra așa – nu credeți că mâine sau luna viitoare e gata): Teorie, Practică, Optics, Logistică și Legal. Să le luăm pe rând
Teorie
Dacă nu ai apucat să citești cărțile din secțiunile Propaganda și Practical politics recomandate de noi, astăzi e un moment foarte bun să începi. Dat fiind contextul, începe cu The Crowd: A Study of the Popular Mind și apoi continuă cu Propaganda: The formation of Men’s attitudes. Și apoi restul din cele două liste.
Până le termini, pentru contextul actual, sunt importante două aspecte teoretice: ferestrele sparte (broken windows – de unde și titlul articolului) și controlul mulțimilor (crowd control). Să le luăm pe rând.
Termenul de ferestre sparte apare în cultura populară în urma unui articol oarecum polemic publicat de The Atlantic în 1982 și scris doi profi de științe sociale. De-atunci a tot fost folosită și aplicată în domeniul siguranței publice și infracționalității în mediul urban dezvoltat. Cel mai celebru exemplu de aplicare a ei este practica stop-and-frisk din New York introdusă de primarul Republican Rudy Giuliani. Ca o paranteză: stop-and-frisk nu diferă foarte mult de ceea ce face Jandarmeria pe la unele adunări publice (de orice fel).
Însă ferestrele sparte este aplicabil în genere sistemelor de orice fel și nu e valabil doar în cazul foarte specific al combaterii vandalismului în mediul urban. E vorba de orice fel de vulnerabilități. Dacă sunt rezolvate de îndată ce sunt identificate, probabilitatea să apară următoarele e mai mică (dar nu inexistentă!).
Spre exemplu, în 2020 în martie s-a impus un tabu pe proteste. Prima fereastră spartă a fost în 15-17 mai 2020. Chiar dacă au mai fost proteste după aia, totuși ele n-au prins momentum. Au mai trecut, iată, 10 luni până când s-a spart a doua fereastră și acum este și momentum.
Va trebui însă spartă și a treia fereastră – cea a numerelor mari și a nesupunerii civice (revin pe subiect imediat).
După care a patra fereastră – cea a schimbării formatului actualului Cabinet. S-ajungem acolo și dup-aia vă zic și care-s următoarele ferestre de spart.
Ce trebuie să țineți minte, mai ales ca purtători de ecuson de la noi!, e că treaba asta nu se face cu euforie și cu răbufniri emoționale – ci cu calm și răbdare.
Și-aici intervine partea de control al mulțimilor. Mulțimile sunt prin definiție emoționale. De aceea e important ca cei care încearcă să le conducă/influențeze să știe ce fac și să nu fie ei înșiși (prea) emoționali. Precizia e cel mai important element care prezice succesul sau insuccesul.
Practică
Așadar, ce trebuie avut în vedere pentru următoarele săptămâni/luni la proteste – evitarea violențelor, creșterea gradului de nuanțare simultan cu creșterea gradului de radicalizare în discurs, creșterea gradului de conștientizare al ABC-ului mitingurilor.
Spre exemplu: Marșurile ar trebui să aibă loc exclusiv după ora 22:00 din două motive:
- Scopul protestelor e tocmai de-a contesta restricțiile. Primul pas e să refuzi să le respecți!
- Mai puține tentații.
Unul din motivele pentru care marșurile sunt în genere de evitat e tocmai faptul că poți pierde pe drum oameni care poate se opresc să-și ia un suc sau se ochesc un prieten într-o cârciumă. Însă în contextul actual, acestea în genere nu există după 22:00 și atunci riscul e unul mai mic.
Pe de altă parte, rămân celelalte riscuri asociate marșurilor – precum riscul crescut de infiltrare. E mai ușor să monitorizezi cine vine și cine pleacă atunci când mulțimea stă pe loc. Mult mai greu când aceasta se află în mișcare.
De asemenea, mulțimile care stau pe loc tind să se omogenizeze (deci muncă mult mai ușoară pentru scopul creșterii gradului de radicalizare în discurs).
De aceea, cel mai bine ar fi ca protestele să înceapă în jurul orelor 19:00-20:00 și marșurile de la 22:00 încolo. Ideal cu încheierea în jurul orei 1:30. Nu 4 dimineața cum s-a făcut săptămânile trecute în unele orașe. Motivul? Nu vă obosiți baza!!!!
Cei care ați mers și ați documentat proteste zilnic săptămânile astea ați văzut deja pe pielea voastră că nu e deloc simplu. Și dacă nu ai altceva de făcut toată ziua tot e obositor – darămite când mai ai și altele pe cap. Și cel mai dedicat și plătit shill tot obosește. Protestele de 8 ore zi de zi trebuie evitate.
În materie de mesaj, trebuie marginalizate dilelile cu masoneria et. al., trebuie amplificate mesajele care cer abolirea totală a tuturor măsurilor pandemice și insistat pe cele care-l contestă pe Raed Arafat.
Mai apoi, trebuie neapărat aduse mesaje împotriva lui Vlad Voiculescu și Uniunii Securiștilor din România. Vlăduț Omul deja e foarte jos la nivel de credibilitate și este un moment bun de dat o mână de ajutor bocancului ce i se pregătește. La fel, trebuie readuse mesajele de anul trecut despre Cercel, Rafila și Ciolacu. Dușmanul principal este PNL, dar nu trebuie uitate nici contribuțiile PSD și USR la Cântarea Pandemiei. Și trebuie scoase și astea în evidență. Învățați de la Cîțu: #NuLuămPrizonieri
Nu, doar „toate partidele aceeași mizerie” nu e suficient. Ba chiar e deja contraproductiv. De ce? Pentru că a trecut momentul ăla. Indiferent când sunt următoarele alegeri, trebuie profitat de faptul că vin foarte mulți copii și tineri la proteste pentru a-i convinge să se prezinte masiv la vot la următorul scrutin parlamentar. Dacă-i iei cu „toate partidele aceeași mizerie” mai rău faci!
Dacă e posibil, desemnați câte un om la fiecare o sută de participanți legit care să facă doar supraveghere și să scoată ce e suspect. Cum știi ce e suspect? Eh… aici ține și de experiență. Dar e important în primul rând să iasă supravegherea corect. Pentru început, trebuie o bază de date cu poze sau filmări. Fără nume, că n-ai nevoie. Doar poze – și de la o zi la alta identificați ăia care-s constanți și dubași în mod simultan. După maximum 3 zile îți formezi ochiul cât de cât.
De ce un om la 100? Pentru că e foarte greu pentru oricine să țină sub observație strictă mai mult de 100 de oameni. Da, știu, există destui care pot și cu 3000. Da’ ăia-s puțini. Nu irosiți astfel de cadre pe astfel de sarcini.
Dacă la protestul vostru vin mulți copii/minori – puneți-i pe ei în față și în laterale. Vă prindeți voi de ce. Și puneți-le în mână și-o pancartă despre școli, Arahat, parcuri sau sporturi. Sub nicio formă nu puneți în mâna copiilor mesaje despre altceva decât aceste 4 subiecte.
Tot la nivel de messaging, încercați să-i izolați pe ăia cu mesaj prea departe de subiect. Protestele împotriva măsurilor guvernului sunt proteste împotriva măsurilor guvernului – nu împotriva vaccinurilor, nu împotriva șpăgarilor, nu împotriva corupției în genere sau mai-știu-eu-ce. Este (și o să tot fie) un moment și pentru ălea. Da, știu, se intersectează între ele. Da, știu, e mai complicat. Daaaar…
La protest mesajele trebuie să fie SIMPLE! Dacă ai mai mult de 3 teme, deja protestul e prea complicat. Nu repetați greșelile făcute în mai 2020!
Pe măsură ce va trece timpul, vor apărea și participanți cu viziuni din ce în ce mai nuanțate. E okay. Dar nu vă pierdeți în dezbateri. Lăsați-i pe ei (ăia nuanțați) să dea interviuri dar fără să modificați mesajul mare. De-aia e important ca mesajele să fie simple. Ca să nu lase loc de întors pentru orice preferință personală a oricui.
Optics
Dacă nu v-ați prins până acum, aflați că presa ”mare” (și, desigur, foarte civilă) vă este dușman. Dar poate fi și idiot util dacă luați niște măsuri.
Mai întâi, huiduit Digi24 și dat afară din piață ori de cât ori apare. Transformați-i în paria. Este o rușine să fii ”de la Digi24” și protestatarii sunt oameni decenți și normali, deci nu pot sta în același spațiu cu rușinile. Simplu, nu?
Foarte bun ceea ce s-a făcut în noaptea din 9 spre 10 aprilie la spitalul Foișor unde Digi24 a fost huiduit la scenă deschisă după ce „reporterul” UM024 a raportat că pacienții și protestatarii au fost violenți deși imaginile arată cât se poate de clar că în esență n-a existat deloc violență din partea nimănui sau, dacă vrei să fii soy masiv, jandarmii au îmbrâncit doi oameni ușor și… cam atât.
Astfel de scene trebuie să devină norma absolută și reporterii Digi să nu poată să facă nimic la orice protest fără minimum doi oameni de-ai voștri lângă ei care să-i huiduie în mod constant și să instige la ejectarea lor din piață. Nu-i atingeți, nu-i loviți, nu le atingeți echipamentul! Dar nu vă opriți nicio secundă din a-i întrerupe, a-i tracasa, a-i face fake news, unealta dictaturii, lingători de ciubote, uneltele Sistemului, dușmanii poporului și ce vă mai permite imaginația.
Mai apoi, presa va căuta să ia interviuri celor mai dilii dintre participanți și celor cu aspect mai… indian (un amic zice ”ciorimea” – dar acel amic e un om rău fără suflet 🤪). Soluția e simplă: Marcaj om la om la presa Sistemului.
Ce înseamnă asta? Un om de-al vostru are sarcina de-a sta mereu la 1,5 metri de ziarist (1,5m n-are legătură cu pandemia – e practică veche de 25 de ani) -> și să intervină brusc și neanunțat în mijlocul interviului în cazul în care protestatarul intervievat este neconform.
Începe intervievatul s-o dea cu 5G, masonerie, dileli? Jap! Imediat te bagi în cadru și urli în microfon că presa manipulează și refuză să intervieveze marea masă de oameni normali alegând diliii în mod intenționat pentru a discredita. Apoi urli un ”ieșiți din casă pentru libertățile voastre” și te retragi. În niciun moment nu atingi nimic și pe nimeni. Nu pui mâna nici pe microfon, nici pe ziarist(ă) și nici pe intervievat (care poate la fel de bine să fie plantat acolo fix pentru interviu). Această practică e obligatorie dacă ziaristul transmite în direct și insistent recomandată dacă nu.
Dacă aveți puține pancarte, e loc de făcut și niște policing – în sensul eliminării cu totul a celor care conțin greșeli gramaticale, sunt scrise cu picioarele sau au potențial de armă (ceea ce e un risc de probleme inutile cu AIȚILOP).
Dacă sunt multe pancarte, atunci policing-ul trebuie îndreptat spre obiectivul de optics – în speță trimise mai în mijloc sau în spate pancartele cu greșeli sau scrise cu picioarele – în vreme ce în față și pe laterale să fie cele mai bune (ca să facă grea spre imposibilă sarcina presei Sistemului să le selecteze pe primele în dauna celorlalte). Dacă mai rămâne timp, tot merită încercat să scoți cu totul pe cele mai dubioase dintre ele.
Agitatori de slogane. Când protestele sunt mari (peste 5000 de participanți – și mai ales peste 20.000) agitatorii care dau tonul la slogane sun esențiali. De preferință o dată la 1000-1500 de oameni câte unul. Dacă nu se poate, măcar unul la 3000. Asta când mulțimea stă pe loc. La marșuri trebuie unul la 500 cel puțin.
Lipsa agitatorilor de slogane s-a văzut foarte bine la marșurile din orașele mai mici săptămâna trecută. Toate protestele care au depășit 500 de participanți au avut mari probleme de coordonare a scandărilor în timpul marșurilor. Între altele, asta dovedește și că protestele din țară nu au fost organizate. Sau au fost non-profi, clar. Nici vorbă de finanțare. Am deja 3TB de filmări de la protestele din țară. Nu vorbesc pe dealuri.
Tot în sfera optics este important de reținut că protestele au și susținători unde te aștepți cel mai puțin. Asta este și bine dar și rău. Important e să încerci să-i mixezi pe cât posibil. În multe din protestele recente asta se vedea cu ochiul liber (chiar și pentru cei neantrenați) că grupurile diferite protestează ”alături” și nu ”împreună”. Fenomenul e unul inevitabil daaaar nu trebuie să strălucească în întuneric. Când e prea vizibil, e clar că e loc de mai bine.
Logistică individuală
Nu pleci de-acasă fără baterie care să te țină minimum 6 ore de filmare. Mai bine s-o cari degeaba decât să-ți trebuiască și să n-o ai! Ideal este filmatul cu un gimbal căci oferă flexibilitate mai mare. Însă are și trepiedul avantajele sale.
Neapărat să ai o lanternă la tine. Ideal un dumbphone cu lanternă căci ăla nu poate fi ”interpretat ca armă” de AIȚILOP.
Cât mai este răcoare, neapărat haine cu glugă. Și rucsac cu schimburi. Mai bine să le cari degeaba decât să nu le ai când îți trebuie. Tot în rucsac să ai apă și/sau cafea. Mai ales că nu prea vei avea de unde să-ți iei pe drum!
Încalță-te cu ceva comod cu care ai mai făcut în trecut minimum 15km pe jos și n-ai avut probleme (dureri, rosături, etc.).
Dacă n-ai o haină lungă cu multe buzunare cu fermoar, atunci ia la tine 40-50 de lei și cartea de identitate. Și atât. Nu-ți lua portofelul dacă știi că nu-l poți păzi.
Legal
„Până la Dumnezeu te mănâncă sfinții” spune o vorbă din popor. Ei bine, și în sfera asta se aplică varianta adaptată: „Până la instanță te mănâncă practica.”
Ce vreau să spun cu asta e că nu trebuie nici să prezumi că legea nu te apără absolut deloc dar nici să-ți bazezi întreaga activitate (la proteste în cazul ăsta) exclusiv pe apărarea legală.
Mai pe românește: Dacă dai peste un milițian prost, nu prelungești parlamentările mai mult de 5-7 minute, în mod cert nu te iei la bătaie cu el și nici nu faci pe nebunu’. Îl lași să te sancționeze, scrii ce trebuie la obiecțiuni și refuzi să semnezei Pv-ul și aia e. Important: refuzul de a semna e pentru a-ți prelungi timpul pe care-l ai pentru contestație. Dar și pentru a da timp unității (de poliție, jandarmerie sau ce-o fi) să se răzgândească (deseori se răzgândesc) sau de-a comite prostii (cum ar fi să nu se încadreze în termenul legal de comunicare – ceea ce îți ușurează mult munca în instanță).
Dacă poți evita interacțiunea cu AIȚILOP, evit-o. Deocamdată nu e momentul pentru certuri cu ei. Când sau dacă va veni acel moment, va ști toată lumea. Nu e cazul deocamdată.
Important: Niciodată nu refuza legitimarea. E singurul lucru pe care nu ai voie să-l refuzi și singura situație în care AIȚILOP te poate sălta cu totul fără să fi făcut nimic altceva. Menține un limbaj politicos în tot răstimpul dar în același timp ferm.
Pune mâna și citește Legea 61/1991 și Legea 218/2002 cu modificările și completările ulterioare. Necunoașterea legii e vina voastră și nu vă absolvă de probleme. E important să cunoașteți exact ce poate face și ce nu poate face AIȚILOP dar și ce puteți și ce nu puteți voi face.
Dacă crezi că ai fost supus(ă) unui abuz, plânge-te ulterior instanței (și eventual Parchetului, Serviciul Control Intern sau altor instituții abilitate) și nu în seara aceea pe loc. Nu doar legal ci și uman are sens să nu te plângi fix oamenilor care-s parte din speță!
Scoate-ți o adeverință medicală că n-ai voie să porți botnița. Scutești enorm de multe dezbateri în felul ăsta. Învață legea și aplic-o în favoarea ta! Căci altfel vei pierde timp important cu în discuții/dezbateri sterile care-ți vor deraia treaba pe care o ai la protest(e).
Cam atât deocamdată.
Ne vedem în stradă!
