Azi dimineață, reputatul jurnalist civil Cătălin Tolontan a publicat un editorial senzațional de… imberb. Pentru că este senzațional ca un om cu experiența lui să fie atât de… naiv în public. Pentru a evita citate lungi, vă sfătuiesc insistent să citiți ispisocul tolontanian înainte de-a purcede.
Ați citit? Bun, atunci să purcedem.
Trebuie început cu partea în care Tolontan are dreptate. Se plânge de zvonul potrivit căruia oamenii „primeau bani ca să accepte să le fie rudele declarate drept decedate de covid”. Eu însumi am combătut cu insistență acest zvon tocmai pentru că nu am reușit să-l confirm. Tolontan probabil ar fi vrut să-l infirme, eu chiar aș fi vrut să-l confirm. Dar adevărul e adevăr: Niciunul din cei contactați de mine să apară la cameră să povestească cum funcționează presupusul mecanism n-a mai fost curios sau, ca și în cazul lui Tolontan, brusc își schimbau versiunea sau dispăreau pur și simplu.
Prin urmare, Cătălin Tolontan are dreptate că internetul e plin de zvonuri mai mult sau mai puțin imbecile care se fâsâie la prima întrebare mai serioasă.
Însă ce ne facem cu declarația oficială a ministrului Ioana Mihăilă care ne spune că în 2020 au murit exact 227 de oameni DE Covid19, restul din „cifrele oficiale” fiind ceva mai discutabile? În special cei 6181 numărați de doamna ministru drept „suspecți” – adică oameni care nu au fost niciodată testați pozitiv, dar adăugați la decese DE Covid19? Declarația doamnei ministru se găsește pe site-ul G4Media (deținut de Ringier, la fel ca și publicația Libertatea unde publică domnul Tolontan).
Este acesta un motiv legitim să ne îndoim de acuratețea cifrelor? De ce este legitim să acceptăm doar teoria conspirației promovată de Vlad Voiculescu (aceea potrivit căreia cifra deceselor de Covid19 ar fi fost manipulată ”în jos”) dar nu și inversul ei? Mai ales că pentru inversul ei – teoria potrivit căreia cifrele sunt un haos și că oameni niciodată testați pozitiv care mor din alte cauze sunt „băgați” la Covid19 – avem ca dovadă chiar declarația doamnei ministru din aceeași echipă cu Vlad Voiculescu.
Astfel de zvonuri (cum că se dau bani pentru a fi trecut la Covid) se răspândesc ȘI din cauza faptului că Statul Român minte și a mințit cu consecvență de la începutul pandemiei. Am găzduit o întreagă antologie mergând din ianuarie și până în luna mai a anului 2020 de știri complet false și minciuni sfruntate diseminate chiar de oficiali ai Statului Român.
Obsesia cu punctajele
Domnul Tolontan alunecă mai apoi el însuși pe o pantă conspiraționistă pornind de la un exemplu din urmă cu mulți ani – cel al postacilor Elenei Udrea.
Se plânge de mesaje repetate obsesiv – deși exemplele date de el sunt totuși bazate pe fapte reale.
„Medicii nu sunt obosiți, de fapt ei nici nu intră în saloane, unde le trimit pe asistente” – nu este un punctaj (de partid sau de altă natură) ci o realitate afirmată chiar de către cei din interior. Parcă trebuia să le credem pe asistentele eroine, nu? Sau trebuie să le credem numai când recită punctajul lui Raed Arafat? Căci, spre deosebire de realitatea incontestabilă (și cunoscută istoric – inclusiv de domnul Tolontan că doar a scris și dânsul despre) comportamentul absolut infect al vastei majorități a corpului medical – poveștile lui Arafat chiar sunt punctaj. Că de-aia se cheamă Grupul de Comunicare Strategică – grup a cărui componență ziarul Libertatea nu l-a putut afla. L-au aflat pe bucăți – o parte terchea-berchea ca mine și restul Emilia Șercan.
„Ambulanțele filmate în fața spitalelor COVID sunt, de fapt, goale” – de asemenea nu este un punctaj, ci o îndoială perfect legitimă după ce în iulie 2020 am fost luați de proști cu un photo-op de zile mari.
Cum să reacționeze un om normal la o poză ca aceasta? Ai pe deoparte (în stânga) un șir de ambulanțe însoțite de oameni în combinezoane dar în dreapta cadrului un cetățean relaxat în papuci și pantaloni scurți. Păi dacă pericolul e așa de mare de stau oameni în combinezon afară în spațiu deschis atunci cum de cetățeanului în pantaloni scurți îi este permis să stea așa aproape de pericol?
În plus, acea poză apărea într-un context în care răspândirea virusului era minoră (cum a fost și în iulie 2021 – fiind totuși vorba de un virus sezonier) – ceea ce, pentru orice om normal, ridică și mai multe semne de întrebare. Cum adică stau ambulanțele la coadă pentru un virus de sezon rece în mijlocul lui iulie?!
Nu trebuie să fii scriitor de ”punctaje” ca să pui la îndoială perfect rezonabil comunicarea ”autorităților” care speriau populația că ”nu mai sunt locuri la ATI” (deși erau) în timp ce viralizau photo-op-uri dintr-astea – cu largul concurs al presei plătite din bani publici – din care, cinste lui, domnul Tolontan NU făcea parte. Trebuie doar să fii rezonabil și să corelezi faptul că Statul asumat face (și făcea și mai abitir în iulie 2020) o campanie de isterizare intenționată a populației.
Replica cu „ambulanțele sunt goale” e amplificată și de faptul că nu de puține ori ambulanțele folosesc în mod exagerat și chiar abuziv sirenele. Lucru admis chiar și de cei mai reputați medici din sistem. Nu e foarte greu să ajungi la concluzia că oamenii sunt terorizați. Și e una legitimă. Sigur, putem dezbate dacă acest lucru se face intenționat sau nu. La fel cum putem dezbate separat dacă toate elementele sunt intenționate sau unele sunt din cauza inerției, legislației proaste sau a unor practici care preced pandemia dar pe care nu le-au observat prea mulți până acum.
Rea credință sau ignoranță?
După ce-i acuză pe toți care pun la îndoială comunicarea oficială că ar fi parte dintr-o „fabrică de trolli” care diseminează „punctaje” (ale cui?) domnul Tolontan manifestă și multă naivitate. Nepermis de multă la experiența domniei sale. De aceea îmi permit să întreb: e ignoranță pe bune sau rea credință?
Domnia sa dă exemplul unei „coronasceptice” care a făcut un live de la un spital modular filmându-l de afară și decretând că acesta e gol. Informația oferită pare-se că chiar e falsă.
ÎNSĂ, oamenii obișnuiți au citit informații cât se poate de oficiale de spitale ținute intenționat goale în timp ce publicului i se spunea că acestea colcăie de covizi. Sunt documente oficiale pe acest subiect.
Mai apoi, anul trecut aproape toate unitățile modulare au stat goale. Informație cât se poate de oficială.
Și atunci, întreb: Nu e cumva perfect legitim ca oamenii normali să prezume că și de data asta Statul minte? Nu de alta dar a mai făcut-o. Lucru demonstrat și răs-demonstrat!
Tolontan selectează un exemplu în care pe Internet s-a propagat o informație falsă. Bun, dar precedentele multe dăți în care NU a fost falsă? Oamenilor care spuneau adevărul (ulterior demonstrat prin documente oficiale) li s-a spus că sunt putiniști, negaționiști și că vor să o omoare pe bunica – deși, culmea, ei aduceau vestea bună.
Conspirațiile lui Tolontan
Mai apoi, reputatul jurnalist civil se lansează în propriile conspirații. Dar numai după ce își exprimă regretul că nu a existat pe bune o conspirație a SRI pentru a tăia microfonul celor care au avut nesimțirea de-a pune la îndoială comunicarea strategică plină de minciuni a Regimului.
Punctajul lui Tolontan sună suspect de mult cu punctajul lui Raed Arafat de ieri. Urmărind logica domnului Tolontan, o să afirm și eu că e interesant cum acest doi oameni reali gândesc minunat de sincron – așa cum afirmă domnul Tolontan despre oamenii care ajung independent la aproximativ aceleași concluzii uitându-se pe aceleași date.
Domnul Tolontan prezumă că toți cei care nu-s de acord cu Regimul trebuie neapărat să fie plătiți. Domnia sa afirmă: „Dacă însă operațiunea are coordonare, ea presupune bani. Numai așa poți să compensezi tendința naturală a opiniei publice către volatilitate.”
Păi… de unde și până unde regula că opinia publică tinde să fie volatilă în condiții de stress programatic? Căci obsesia cu Covidul e întreținută (și, da, intenționat amplificată – din motive economice) de presă. Tendința opiniei publice către volatilitate este în timpuri normale. Când însă tu, presa (de data aceasta cu tot cu domnul Tolontan) presezi opinia publică, o isterizezi programatic și o bombardezi cu un singur subiect – tendința către volatilitate se aplatizează și ea.
Altfel spus: e perfect firesc ca și opinia publică să fie mai puțin volatilă, ca reacție la comportamentul celor care încearcă să o modeleze.
În plus, când închizi oamenii în case și aplici sistematic măsuri imorale, inutile, iliberale și ilegale vreme de 19 luni aproape fără oprire, de ce ar fi așa de greu de crezut că suficienți oameni obișnuiți s-au săturat și au decis să-și pună mintea cu Regimul?
Cine a băgat banii și de ce, cine sunt autorii mesajelor, acesta este o întrebare care trebuie pusă de societate, însă rezolvată de profesioniști.
Cătălin Tolontan
Acesta este la rândul său un punctaj. Unul pe care l-am tot întâlnit în zona cu trese pe umăr sau la apropiați ai zonei strălucitoare în întuneric.
Sigur, nu spun că domnul Tolontan are trese (chiar cred că domnul Tolontan este civil) – dar spun însă că gânditul ăsta sincron strălucește în întuneric.
A-ți dori ca SRI să cenzureze sau măcar să investigheze comunicațiile populației în funcție de opinia Regimului este cam la limita articolului 166 Cod Penal. Nu sunt jurist, dar propaganda în favoarea intervenției Serviciilor în comunicațiile dintre oameni obișnuiți de pe o platformă bogată și influentă cum e ziarul Libertatea (parte a grupului Ringier) cam sună încadrabil.
Nu înțelege sau nu vrea?
Prăbușită nu doar în rata de vaccinare, ci și în încrederea că se mai poate face ceva, România este pisată, zi de zi, de un val inovativ de ură care ne macină instituțiile democratice și presa, câtă a mai rămas.
Faptul că vectorii nihilismului au câștigat partida și, totuși, ei se mobilizează în continuare extraordinar ca să ne țină la pământ, să nu mai visăm nici măcar la etapa de campionat viitoare, e încă un indiciu de comportament organizat. Poate că ar fi cazul să ne adunăm de pe jos.
Cătălin Tolontan
Aici domnul Tolontan face un DARVO (Deflect/Deny, Attack and Reverse Victim and Offender) – o acțiune specifică abuzatorilor psihologici. Nu spun că dânsul este unul neapărat – dar tocmai de aceea mă surprinde să văd așa ceva de la domnia sa.
De ce spun DARVO? Pentru că în niciun moment domnul Tolontan nu ia în considerare mai mult decât declarativ că poate, dar doar paote, se înșeală. Și nu doar în privința coordonării – ci integral.
Nu cumva presa merită să fie pisată și supusă unul val de ură drept răsplată pentru Răul comis de presă?
Să nu ne facem că uităm: Presa a mințit și panicat în mod programatic și pe bani publici pe subiectul pandemiei pe întreg parcursul anului 2020. Sigur, ziarul Libertatea n-a fost (oficial) parte din program. Și mai sunt câteva exemple lăudabile (numărabile pe degetele de la o mână). Însă, per ansamblu, presa merită tot ce i se întâmplă și chiar mai mult.
Nu mai departe de acum 4 zile presa rostogolea un fake news de proporții potrivit căreia Diana Șoșoacă s-ar fi vaccinat. Ăstora nu le trebuie tăiat microfonul? Pe ei nu trebuie să-i investigheze Serviciile pentru mințit în mod coordonat?
Acum 9 zile, oficina Regimului – Digi24 – în programul său obișnuit de panicare și disperare a populației ne spunea că un tânăr de 21 de ani din Sibiu a murit de Covid19 cu mențiunea insistentă, mare în titlu, că era nevaccinat. O singură problemă: Tânărul NU EXISTĂ. Desigur, Digi24 n-a mai revenit și cu dezmințirea. De altfel, Digi24 n-a publicat niciodată o dezmințire pe pandemie deși fake news-urile au fost cu zecile dacă nu cu sutele de la începutul pandemiei. Doar pentru că domnul Tolontan nu le vede, nu înseamnă că acestea nu există.
Or, când pui oamenii să stea în casă – distrugându-le locurile de muncă și suspendându-le drepturile și libertățile cetățenești – o parte dintre ei își vor găsi timp nu doar să pună întrebări, dar să și caute răspuns. Și, uite așa, pas cu pas, om cu om, mai mulți au început să observe și să-și compare notițele.
Sigur, când discutăm de sute de mii de oameni – inevitabil apar și dilii. Îi știm cu toții – și îi știm întocmai pentru că presa – inclusiv ziarul Libertatea – i-a promovat intensiv încercând să insinueze că doar diliii au întrebări și îndoieli în ceea ce privește politica Regimului.
Tot presa este de vină și pentru omerta pe care o întreține pe foarte multe subiecte legate de pandemie. Spre exemplu, nicio publicație ”mare” nu vrea să dea un telefon la Spitalul ”Elias” să întrebe despre starea de sănătate a doamnei doctor neurolog Raluca Gurgu care, după a treia doză de vaccin miraculos… a ajuns un pic legumă. Am verificat informația personal. Și au mai verificat-o alți 3 oameni în care am încredere. Și mai știu că doamna Raluca Gurgu nu este singurul medic care are probleme majore după ce s-a inoculat cu miraculosul vaccin salvator.
Vă întrebați de ce lumea urăște presa? Sau, mai rău, vânturați ideea că numai o operațiune coordonată și plătită ar putea duce la rezultatul ăsta? Păi de ce nu ar urî lumea în mod organic presa? Are toate motivele perfect legitime să o facă.
Fiindcă nimeni nu vrea să întrebe nici despre Raluca Gurgu, nici despre faptul că miraculos România are 0 decese de gripă de 19 luni consecutiv (fapt nemaiîntâlnit în 100 de ani!), nici despre banii ONG-urilor (ați putea începe chiar cu Dăruiește Viață, apropo) și nici despre legalitatea „măsurilor” care întrețin un Regim dictatorial justificat de o „știință” care e orice numai știință nu.
Vectorii nihilismului?
E interesant că domnul Tolontan vede în dorința legitimă a oamenilor normali de-a fi liberi un „vector al nihilismului” – însă nu-și pune întrebarea dacă nu cumva oamenii au totuși dreptate. Credința domnului Tolontan în vaccinul miraculos este de apreciat în mod onest, dar nu și faptul că refuză întrebări și refuză informații cât se poate de oficiale. Ce informații?
Păi începem cu faptul că și vaccinații transmit boala – o informație care în sine invalidează științific măsura „certificatului verde” pe care o susține domnul Tolontan.
Continuăm cu faptul că nimeni nu își asumă responsabilitatea pentru efectele secundare. Bun, bun, am înțeles – sunt puține, sunt rare. Și? Cu-atât mai mult cu cât îs rare ar trebui să știm cine își asumă responsabilitatea.
Totuși cum se face că România e singura țară din UE cu zero decese asociate vaccinării? La peste 10 milioane de doze administrate, este statistic imposibil așa ceva. În Germania sau în Marea Britanie sunt confirmate cu procuratura decese de la vaccin. În România, însă, ești pus(ă) să semnezi că dacă pățești ceva e responsabilitatea ta.
În România îți sunt suspendate drepturi fundamentale prin HG (un lucru în sine neconstituțional) pe motiv că ai întrebări (și drept urmare eziți) în privința unui produs farmaceutic experimental pentru a cărui efecte secundare nu răspunde nimeni. Ba, mai mult, dacă pui întrebările în public mai ești și făcut(ă) albie de porci de tot felul de neaveniți (toți civili, desigur) întărâtați de o PRESĂ care pare cam aservită.
Ah, și să nu uităm și de informația că imunitatea dobândită în urma infecției (incorect numită peste tot ”imunitate naturală”) nu doar că există – dar e generalmente mai robustă decât cea oferită de vaccin. Acest fapt, însă, nu este recunoscut mai deloc în România. Dacă am luat covid în februarie-martie 2020 și pot demonstra imunitate robustă și astăzi (cum este cazul subsemnatului) – Statul îmi suspendă libertăți fundamentale pe motiv de pandemie. Asta deși reprezint în mod demonstrabil un pericol epidemiologic mult mai mic decât cel care s-a inoculat cu vaccinul superb și n-a făcut încă cunoștință cu virusul chinezesc.
Poate ar trebui să vorbim și despre tratament? Ah, nu-i voie. A decretat Arafat. Întrebat despre tratamente, Raed Arafat are un singur răspuns: ”există vaccin”. Păi și cei 30-40 de vaccinați care au murit în fiecare zi în ultima săptămână, cărora li se adaugă și o mulțime asupra cărora vaccinul nu ar fi avut mare efect oricum? Eh… ghinion.
Toate informațiile despre tratamente sunt cenzurate sau secretizate. Și presa (inclusiv ziarul Libertatea) nu e deloc curioasă să afle de ce. Până în luna august (inclusiv) a anului 2021, tratamentul cu favipiravir era o teorie a conspirației. Și apoi brusc a apărut într-un OUG în ultima zi a guvernului Cîțu. Așa, discret. Abia a relatat presa despre asta – dar doar la „și altele”. Nici vorbă să-l promoveze, nici vorbă să facă presiuni asupra autorităților pentru ca acesta să se găsească în farmacii (așa cum se găsește în Ungaria sau Bulgaria) pentru a mai elibera din presiunea pe spitale.
Și uite de-aia eu (și în mod evident nu doar eu) vreau să văd presa aplatizată, Regimul căzut și toți decidenții din această pandemie – în frunte cu Arafat, Orban, Cîțu, Voiculescu, Mihăilă, Bode și restul găștii – la pușcărie.
Când Regimul o amenda cu €4000 pe bunica mea pentru că și-a cumpărat pâine la ora greșită – presa (plătită cu sute de milioane de lei de guvern) încuraja acest comportament grobian decis de Ludovic Orban și Klaus Iohannis.
Când Regimul aresta în spitale oameni clinic sănătoși (așa-numiții asimptomatici) – presa nu numai că n-a zis nimic, dar îi făcea și de ocară pe aceia dintre ei care-și mai cunoșteau și drepturile și fie refuzau direct internarea, fie plecau la scurt timp după internare.
De-aia domnule Tolontan vrem să vă ținem la pământ și nici măcar să nu visați la etapa de campionat viitoare. Pentru că AJUNGE! Vector al nihilismului sunteți dumneavoastră (și aproape toată presa).
Conform presei Regimului, toți ar trebui să stăm cuminți, să nu punem întrebări și să intrăm la coteț când ne spune Raed Arafat. Și apoi să băgăm în noi un produs farmaceutic despre care nu avem voie să punem întrebări. Ei bine… NU. Uite că unii dintre noi nu (mai) vrem sub nicio formă.
De-a lungul pandemiei ați tot fost avertizat (nu doar dumneavoastră personal – ci întreaga presă) – de cele mai multe ori politicos – că acest comportament al autorităților (unul milițienesc, autocrat și lipsit de considerație pentru Lege, Constituție și libertăți fundamentale) este unul periculos și care trebuie sancționat, nicidecum tolerat. V-ați făcut că nu auziți. Sau ați găsit scuze. Sau, poate cel mai penibil, ați lăudat.
Când Regimul a scos Armata pe străzi, ziarul Libertatea publica galerii foto – dar în niciun moment nu a pus la îndoială oportunitatea, legalitatea sau legitimitatea unei asemenea măsuri care de altfel, în mod perfect previzibil, s-a dovedit inutilă, imorală, iliberală și ilegală. Și faptul că oamenii constată aceste lucruri nu-i face ”vectorii nihilismului” ci îi face oameni normali. Care nu sunt cointeresați financiar (așa cum este majoritatea presei) în susținerea necondiționată a Regimului.
Convulsii sociale
Premierul desemnat Dacian Cioloș ne amenință cu și mai mult Rău comis de Regim. Ba chiar amenință că fără el vor fi convulsii sociale.
Eu spun mai degrabă invers: CU EL vor fi și mai multe convulsii sociale. Căci programul de guvernare al USR este o imbecilitate totalitară pe care niciun om normal la cap nu o poate susține. Poate și de aceea doar USR-iștii (deloc cunoscuți pentru sănătatea lor mintală) susțin asemenea tâmpenii.
Să ameninți cadre medicale cu concedierea pentru că au rezerve față de un produs farmaceutic – aia înseamnă să fii nebun. Da, știu, a făcut și Franța și Italia la fel – dar doar pentru că o prostie monumentală a fost implementată în Vest nu înseamnă că trebuie implementată și aici.
Românii văd lucrurile astea. Nu le trebuie o centrală de punctaje ca să se opună Regimului. Materialul clientului generează zilnic noi motive să nu avem încredere în acest Regim care ne face programatic și cu bună știință Rău.
A prezuma că e perfect imposibil ca poporul să fie pur și simplu în dezacord cu acest Regim fără să fie implicate agenturi străine sau mai-știu-eu-ce conspirații – reprezintă în sine un motiv suplimentar pentru popor să nu vă mai creadă sub nicio formă.
Când tu, presă, îmi spui că informații oficiale sunt de fapt fake-news – de ce te-aș mai crede vreodată?
Da, vor urma convulsii sociale. Și Regimul le merită din plin.
Eu pot doar să sper că acestea vor ieși cât mai viguroase cu putință. Pentru că trebuie să cadă acest Regim iliberal și ilegitim iar libertățile noastre constituționale să fie restaurate integral. Și se va întâmpla! Rămâne însă de văzut cum.
Cred că și domnul Tolontan știe asta. Dar probabil nu vrea să accepte. De ce? Numai dumnealui știe.
Ne vedem în stradă!