Culturile pot fi măsurate cu ajutorul dimensiunilor lui Hofstede. Două dintre scări sunt: distanta față de putere și aversiunea față de risc.
Distanta față de putere măsoară percepția omului față de un alt om care deține puterea. Dacă te simți egal cu primarul sau cu un deputat, distanta față de putere e mică. Dacă ai senzația că primarul sau chiar un birocrat e Dumnezeu, atunci distanta e mare.
Cu cat distanta față de putere e mai mică, cu atât mai bine pentru comunitate sau pentru țară, înseamnă că oamenii îi privesc pe cei care dețin puterea ca fiind egali ai lor.
Aversiunea față de risc măsoară percepția față de riscul provocării puterii. Dacă crezi că e riscant să te certi cu puterea, aversiunea față de risc e mare. Dacă nu-ți pasă că te certi cu cineva care deține puterea, aversiunea față de risc e mică.
Cu cat aversiunea față de risc e mai mică, cu atât mai bine pentru comunitate sau pentru țară, înseamnă că oamenii îi privesc pe cei care dețin puterea ca fiind mai degrabă inofensivi decât periculoși.
România stă foarte prost la ambele. Distanta față de putere este spre maxim – 90/100 – iar aversiunea față de risc e foarte mare, oamenii de bun simț preferă să nu intre în conflict cu cineva care deține puterea – 70/100. In general, cu cat mergi mai spre vest, cu atât coeficienții ăștia scad.
Acum înțelegem puțin mai bine de ce este foarte greu sa schimbi puterea în România. Pentru că cei care ar vrea-o schimbată pe de o parte percep asta ca o aventură imposibilă (puterea e foarte sus, distanța până acolo e foarte mare) iar pe de altă parte nu vor să-și asume riscurile să o supere (pentru că le percep ca fiind foarte mari).
Avem nevoie in societate de aversiune de risc și distanta de putere mai mici, avem nevoie practic de antreprenoriat politic.
