Există aproximativ trei oameni interesați de cum intenționez eu să votez. Okay, poate or fi treisprezece dar important e că statistic nu-s foarte mulți. Totuși mi-s simpatici și de-aceea fac câte-un zapis la (aproape) fiecare rând de alegeri.
Duminică sunt alegerile europarlamentare și, la fel ca și în alți ani, au fost tratate cu sictir de partidele mari – ceea ce nu-i chiar o surpriză. E de notorietate chiar și în cercurile europeniste că Parlamentul European e locul unde-ți trimiți politicienii de care vrei să scapi – și asta e valabil în orice țară din UE, nu doar în România.
În mod ironic, excepție de la regulă fac chiar partidele eurosceptice, eurorealiste și/sau ”extremiste” care, de regulă, își trimit cei mai buni politicieni acolo sau își ”cresc” sau recrutează politicieni special pentru tipul ăsta de funcție. Altfel spus, paradoxul Parlamentului European e că e luat în serios taman de cei care-l văd parțial sau total ilegitim.
Revenind la votul de duminică, subsemnatul și toți concetățenii cu drept de vot vor avea în față un buletin de vot cu 12 partide și alianțe electorale și 4 candidați independenți. De regulă, subsemnatul la europarlamentare aplică un standard diferit – în speță votez cu cine e cel mai probabil să deranjeze și/sau să enerveze. Iar dacă sunt două sau mai multe opțiuni care se potrivesc acestui criteriu, atunci departajarea o fac la șanse. Ultima dată (în 2019) Traian Băsescu/PMP s-a potrivit criteriului. Nu regret alegerea făcută.
Băzeus m-a reprezentat bine pe subiectele pentru care l-am votat: Migrație, religia păcii și rusia. Baremi pe rusia a făcut exact genul de tam-tam pe care-l voiam. Îi pot reproșa că a fost grav prost în public pe subiectul pandemiei dar, asta nu era pe buletinul de vot în 2019 și, la urma urmei, un vot e un contract de reprezentare, nu un certificat de căsătorie. Nu le poți avea pe toate.
În 2024 am cam aceeași dilemă. Criteriului meu se potrivesc două opțiuni: AUR și Alternativa Dreaptă (AD). Ba, mai rău, ambele se potrivesc și cu criteriile secundare pe care le aplic când votez (să-i cunosc personal, să-i cunosc dinainte de-a face politică, să rezonez cu valorile lor inclusiv pe subiecte nediscutate în public, etc.) – ceea ce face alegerea chiar dificilă. Să le luăm pe rând.
AUR
Strict pentru Parlamentul European (și insist pe asta, căci la locale și la viitoarele parlamentare lucrurile stau și vor sta radical diferit) pentru AUR se poate exprima susținere pozitivă, negativă dar și neutră.
Argumentul pozitiv pentru AUR este Cristian Terheș.
Cristian Terheș a ”nimerit-o” pe toate cele trei subiecte care mă interesează pe mine: Migrația, rusia și, foarte important, pandemia. Sunt extrem de rari politicienii care le-au nimerit corect pe toate trei. Și sunt de părere că astfel de politicieni trebuie răsplătiți la vot pentru a încuraja astfel de comportament în continuare.
Ba mai mult, Terheș a ”nimerit-o” corect și pe alte subiecte mai ”mici” ce ne interesează pe noi: precum dileala trans, dileala green și altele. În proces, Cristi Terheș a devenit pentru o vreme cel mai popular europarlamentar pe social media și punctum. E drept, nu e chiar foarte greu într-un Parlament dominat de fosile și sinecuriști care nici măcar nu mai dau pe la muncă – dar totuși nu e o performanță de neglijat.
Argumentul negativ pentru AUR e unul care se scrie singur: Nu vrei să votezi cu Comasații că doar n-ai băut sodă și nici cu cei care acum 2 ani și jumătate au votat să te omoare prin înfometare dacă nu bagi în tine ser cu miocardită. Cu astea ieșite din schemă îți mai rămân UDMR, cele cinci spitale de psihiatrie (SOS, REPER, PP, PRM și PSR), sinecuriștii de la PUSL precum și proiectele PDU și Alternativa Dreaptă. Independenții nu se pun, deși și-acolo sunt trei pacienți psihiatrici și o condamnată penal.
Aplicând criteriul șanselor, AUR e cea mai pragmatică opțiune.
Argumentul neutru pentru AUR vine din constatarea ilegitimității inerente a Parlamentului European astfel că, chiar dacă crezi toate lucrurile nasoale de le-a zis presa despre AUR, acelea sunt în sine un argument pentru votat AUR. Unei instituții ilegitime ca PE de ce i-ai trimite o opțiune serioasă? Îi trimiți cei mai mari scandalagii și aia e.
Nu spun că ăsta e neapărat un argument bun întrucât lista AUR (cel puțin locurile eligibile) conține oameni oarecum dezagreabili, dar nu neapărat scandalagii. Spre exemplu, mie nu-mi place deloc de Gheorghe Piperea, dar pentru că domnia sa este social-democrat, deci de stânga, nu pentru că ar fi scandalagiu sau prost. Piperea e multe dar prost sigur și precis nu e. Dacă Piperea ajunge în Parlamentul European și va decide să-și ia jobul în serios, va fi o imensă problemă în comisia juridică. Omu’ e doxă de procedură și în majoritatea timpului le ”dă” bine – chit că are el obsesiile lui.
Alternativa Dreaptă (AD)
Argumentul pozitiv pentru AD sună cam așa: Pe Adela o știm de mult. Deja de peste 10 ani. Are o consecvență și o tenacitate dovedită și cu siguranță Parlamentul European ar beneficia de prezența ei.
În plus, cu excepția câtorva săptămâni în martie 2020, Adela a ”nimerit-o” pe toate dosarele care ne interesează: Migrația, rusia, pandemia, dileala green, Intermarium ș.a.m.d.
Nu prea ai ce-i reproșa pe policy. Pe management, da, dar aia e o altă discuție de avut de săptămâna viitoare încolo.
Argumentul negativ pentru AD l-am auzit chiar week-end-ul trecut în timp ce făceam campanie pentru un candidat la locale și am dat peste un votant într-o dilemă similară cu a mea. Și sună cam așa:
Terheș oricum iese și nu mi-s simpatici ăia de sub el. AD poate scoate 5% sau poate nu. Dar sigur nu scoate 5% dacă nu-i votăm, indiferent dacă ne e prima sau a doua opțiune.
Nu e chiar rău argumentul. Dacă-ți place doar Terheș, atunci e rezonabilă poziția că el oricum iese întrucât e extrem de puțin probabil ca AUR să nu facă 5%.
E însă un argument mai greu de „vândut” celor care sunt fani ai unor oameni aflați mai jos pe lista AUR și care ar „prinde” un fotoliu la Bruxelles numai dacă AUR supraperformează. Spre exemplu, dacă-ți place Peter Costea (care se chinuie să intre în PE de 15 ani), AUR trebuie să scoată binișor peste 30% ca să aibă o șansă. În astfel de situații, argumentul de mai sus nu e chiar ușor de vândut.
Și acolo e și problema – căci în bazinul (așa mic, cât e) în care pescuiește Peter Costea sau chiar Mihai Neamțu, tot acolo pescuiește și AD. Sunt convins că votanții polarizați mă vor înjura cu sete pentru propoziția asta, însă știți și voi că așa e. Sau ați uitat de asta?
Da, da, știu, știu. Era alt context.
Cu astea spuse, în contextul ăsta, dacă-ți place și Terheș și Adela, e clar că liderul listei AUR are un avantaj suficient de mare încât merită ”riscat” votul pentru AD. În cel mai rău caz, intră Terheș și votul tău e redistribuit predominant la primii doi (cel mai probabil comasații și AUR). În cel mai bun caz, ai ajutat la producerea unei surprize și intră și Terheș și Adela (și posibil și nr. 2).
Apropo de nr. 2 – tare nefericit numele candidatului de pe locul 2 din lista AD. Înțeleg că n-are nicio vină că-l cheamă Horațiu-Nicolae Guță dar tot nefericită coincidență de nume. Sigur, Marcel Muia candidează pentru al șaselea mandat și Vasile Laba pentru al cincilea. Dar e totuși o diferență între primăria Chevereșu Mare sau Bistrița Bîrgăului și un scrutin național cu circumscripție unică.
Nu cred că se poate formula un argument neutru pentru AD. Sau dacă se poate, eu sigur nu sunt în stare.
Se poate însă formula un argument instituțional pentru AD într-un fel în care nu se poate pentru AUR: Instituțional vorbind, AD stă mai bine. E în cercurile care trăbă și e cunoscut de cine trăbă.
Puținele ieșiri internaționale mainstream ale AUR s-au realizat măcar parțial și cu sprijinul de facto din AD. O s-o las așa. Vă povestesc la cafea după alegeri dacă sunteți curioși.
Însă faptele rămân: Leadership-ul AD e acolo – pe lângă principalele figuri ale conservatorismului european, într-un fel în care AUR nu e.
Sigur, votanții polarizați pot spune că nu e așa de important că doar asta se poate rezolva și după alegeri cu mandatele pe masă când se schimbă și puterea de negociere. Nici ei nu se înșală, însă, gândiți și uman: Dacă voi ați fi Javier Milei și trebuie să dați un telefon în România la un politician măcar parțial pe aceeași lungime de undă – unde dați telefon? La AUR de care literalmente n-ați auzit sau la AD? Sigur, în practică probabil veți ajunge să sunați la ambele, dar primul instinct e înspre ce cunoașteți deja.
Or, la capitolul ăsta, AD are trackrecord mai bun. E în ECR de ani buni, e la toate conferințele care contează și pe toate listele de think-tank-uri care contează. Iar la acest capitol AUR e mult în urmă, ca să fiu politicos.
Și AUR are multe șanse să rămână așa. La urma urmei, Terheș a ajuns în grupul ECR pe persoană fizică după ce fusese ales pe lista PSD. Nu e ca și cum e ceva nemaipomenit să se întâmple la fel și de luna viitoare și restul eurodeputaților AUR să se trezească neafiliați sau în grupul ID (sau cum se va numi el după alegeri).
Nu spun că-i bine sau rău sau că neapărat trebuie să se întâmple așa – dar spun că e o posibilitate reală și de care nu e obligatoriu să beneficieze cei care au votat cu AUR pentru Cristi Terheș. Mă îndoiesc că sunt foarte mulți votanți AUR care ar fi bucuroși dacă AUR ar ajunge în ID. La fel de drept e că majoritatea votanților (ai oricărui partid din România) n-au înțeles nimic din ultimele două paragrafe.
Căci, hai să fim serioși, considerațiuni din ăstea de nuanță între PPE, ECR și ID sunt elitisme marginale. Poate că n-ar trebui să fie (spun unii) dar azi nu e momentul să discutăm asta ci e momentul să fim realiști. Și, realist vorbind, argumentul instituțional, deși net în favoarea AD, este unul slab pentru electoratul general mai ales în contextul unei campanii în care discuția despre europarlamentare a fost de facto zero.
În ultima lună am trecut, mai lent sau mai repede, prin 10 județe – cu rural cu tot. Pot număra pe degetele de la o mână afișele legate de europarlamentare pe care le-am văzut. Și Europa Liberă notează că e dificil și pentru ăia de știu unde să caute ca să afle cine candidează și de ce.
Și de-aici dilema
În contextul unei campanii direct inexistente pentru europarlamentare, hâc, eu cu cine votez?
Și măcar eu îi cunosc personal pe politicienii din vârful listelor. Dilema mea e mai mică decât a vastei majorități. Și numai între două opțiuni – nu mai multe.
Ideal aș vrea ca în următorul Parlament European să fie și Cristian Terheș și Adela Mîrza minimum. Sigur, la nivel de SF aș adăuga că m-ar coafa să fie și Peter Costea.
Dar, coborând cu picioarele pe pământ, am un singur vot și prea puțini sunt interesați de europarlamentare. Aia e atâta s-a putut. O să fie timp după alegeri să disecăm. Mă rog, sper să fie timp.
Probabil o să merg cu AD. Măcar să-i încurajez. Poate o să fie cu mai mult noroc decât a fost cu proiectul Noua Republică acum 10 ani. Sau poate dau cu banul.
Aia e. Acum, mă scuzați, dar am o campanie locală de deranjat. Ne vedem la vot!
