La moldoveni și creierii au arhitectură socialistă

Cazul Hotelului Național nu e nici măcar atît despre Plahotniuc, Șor, Ceban, Chironda, și cine se mai năpustesc să-și mai avanseze interesele pe seama lui.

E despre o incapacitate a societății asteia, cu tot cu administrație, autorități și oameni de rînd de a înțelege logica frustă a pieței.

Că cică zice Chironda: „Hotelul Național, o emblemă a arhitecturii socialiste.”
Da eu te cred, mă băiatule. E fix asta: mo(n)stră de arhitectură socialistă, dar poate mai mult decît arhitectură – de economie socialistă!

Pentru că numai în socialism putea statul să construiască o clădire de dimensiunile Hotelului Național, de parcă am fi undeva într-un oraș unde acostează croazierele și se-nvîrt jack poturile ca-n Las Vegas. Adică o măgăloaie care nu avea justificare economică reală. Decît doar să-și pună KGB-ul microfoanele prin pereți.

O clădire cu destinația hotel, la asemenea dimensiuni, e o investiție total nesustenabilă pentru R. Moldova în condiții de piață. Cel puțin la această etapă a pieței în R. Moldova. Imaginați-vă că prin contractul de privatizare, investitorul ăla se angajează să investească milioane în acea clădire, ca să ce? – să stea tot anul cu ea goală?

Cam ce trebuie să se-ntîmple în R. Moldova, la nivel de evenimente publice, economice, turistice, ca să se umple hotelul ăla la o capacitate care i-ar scoate investiția ăluia, și să mai și facă profit? Festivalul vinului? Să facă Nata Albot un festival al plăcintei, și ăla subvenționat de un minister care la rîndul său trăiește dintr-o subvenționare generală a bugetului național din sprijin extern?

Asta în condițiile în care să zicem că lumea n-o stat pe loc în 25 de ani și s-au mai deschis hoteluri la Chișinău în tot acest timp.

Eventual să-i schimbe Naționalului destinația, să-l transforme într-o clădire de birouri, dar și aici mă tem că orgoliile de doi lei ale moldovenilor n-ar rezista: statul, Chironda și „societatea civilă” s-ar da cu fundul de pămînt să-i fie păstrată destinația inițială, că doar îi „mostră de arhitectură socialistă”.

Moldovenii nu-s săraci pentru că se gestionează PROST bugetul ăla central și local, mai mic decît un buget județean românesc. Ceea ce la noi se numește generic vorbind „corupție”. Nu de asta sunteți săraci.

Da pentru că noi n-am înțeles ce înseamnă cu adevărat realitatea pieței, libertatea ei. Ideea de investiție, risc, profit, faliment. Lucruri pe care noi nu le înțelegem, da nici nu le respectăm. Noi în continuare așteptăm să „crească statul salariile și pensiile”, arătînd că moldoveanul, cu tot cu „presă liberă și independentă”, ong-uri, resurse, Europă Liberă, așa și n-a înțeles cum se formează prețurile, ce determină realitatea unor venituri șamd.

Noi avem impresia că salariile îs ceva stabilit de stat, și că dacă avem salarii mici e pentru că diverși politicieni răi pur și simplu nu vor să le dea moldovenilor salarii mai mari. Nu dau drumul la pușculiță. Vorbesc serios, ieșiți pe stradă și întrebați. Nu trebuie să mergeți departe: cum să înțeleagă moldoveanul lucrurile astea, dacă jurnaliștii de la Europa Liberă făceau dăunăzi un interviu pe stradă, punînd următoarea întrebare: ”cît credeți că ar trebui să fie salariul în R. Moldova ca să puteți trăi confortabil?”

Muieți îs posmejii, Ioane?

Salariul este valoarea muncii tale pe o piață. Ăsta e salariul. Cu cît statul intervine mai puțin pe această piață – cu taxe, impozite, reglementări, și cu cît ești mai productiv, mai competitiv în funcție de calificările tale atîta o să-ți fie și salariul.

Nu doar Hotelul Național. La moldoveni și creierii au arhitectură socialistă.

Marcela Țușcă
Marcela este un om de pe Facebook așa cum s-a descris la prima apariție pe Freedom Alternative în 2016. De atunci a adunat o colecție impresionantă de texte originale precum și traduceri pe teme de geopolitică, cu precădere pe Republica Moldova, Federația Rusă, Ucraina și România.
Textele ei au apărut în publicații precum ziarul Timpul, Marginalia (Newsweek), Podul.ro sau Adevărul.