Înțelegerea științifică a fenomenelor (D.P. Aligică)

Nu vreau să supăr pe nimeni dar impresia din unele comentarii este că mesajul nu a fost perceput. Ideea e simplă: Dacă ești “om de știință”, influencer sau jurnalist român și ai dedus din harta de acum o lună în care Romania era pe roșu, că românii sunt “imbecilii Europei”, aceeași “logică științifică” pe care ai folost-o atunci ar trebui să te facă să postezi acum peste tot, când România e singura pe verde din Europa, cu aceeași frenezie cu care ai făcut-o atunci, că românii sunt “geniile Europei”.

Așa e științific. Cel puțin în teorie. Nu o faci? Ar trebui să te întrebi înainte de orice tu însuți ce nu e în regulă. Și pentru că se pare că în dialogul cu cei care necesită precizarea de mai sus e nevoie de asta, am să fiu și mai explicit:

Evident că în niciunul dintre cele două cazuri NU este legitim, valid și corect statistic să derivăm concluzii atât de impertinente logic și empiric dintr-o bază informaționala și epistemică atât de fragila și săracă. Faptul că nici macar nu suntem consecventi metodologic în eroarea ințială, arată cât de departe suntem chiar și de forma mecanică și naivă a erorii în cauză. Cât de neonești suntem cu noi înșine și cu ideea de știință pe care ne place să o invocăm.

Pe scurt: Intervențiile mele din ultima vreme de aici (și de pe platfroma alternativă care din motive de cenzură algoritmică nu poate fi pomenită), sunt menite să apere cu modestele-mi mijloace ideea de gândire și metodă științifică în fata unui val de impostură, politizare, ideologizare, oportunism și isterie colectivă în care numele Știintei este târât și terfelit în arena publică, fapt care falsifică și distruge credibilitatea și legitimitatea acestei practici și instituții. Faptul că se întâmplă și la case mai mari nu e o scuză.

Acum, că veni vorba: Vrem să știm care e relația reală a formatorilor de opinie, a jurnaliștilor și a autoritatilor din România cu cercetarea științifică și gândirea științifică reale în probleme legate de covid, criză și gestionare în Romania? Avem raspuns la obiect și un studiu de caz fără drept de apel, chiar ieri.

Unul dintre puținele proiecte de cercetare aplicate la România pe tema covid-criza și una dintre puținele echipe de cercetare românești care se manifestă activ și constructiv în România în domeniu, și-a prezentat ieri la UB o parte din rezultatele cercetărilor. UB a făcut și face eforturi în acest sens și nu e primul eveniment de acest fel.

Am avut ieri, de pildă, o prezentare a unui proiect excepțional despre relația dintre recomandările cercetătorilor și deciziile guvernanților, la nivel global, în gestionarea COVID19. Trei cazuri sunt analizate comparativ în detaliu – Italia, Suedia și România-, într-o combinatie de sociologie, politici publice, analiză instituțională și analiză de rețea.

Ai spune că este o contribuție la esența discutiilor și dilemelor și controverselor publice de până acum și că toți cei care -jurnaliști, influenceri sau autorități române- care ne terorizează cu Știinta și Măsurile zilnic în mass media și în retelele sociale, vor da buzna să vadă cum arată primul studiu românesc pe problemă.

Realitatea, faptele? Din cei aproximativ 40 de participanți la evenimentul bine anunțat și mediatizat de altfel, nu am identificat niciunul dintre jurnaliștii, intelectualii publici, influencerii sau reprezentanții autorităților sau platformelor mediatice care altfel ne freacă sistematic ridichea cum e cu știința și datele. Poate mă înșel și a fost cineva. Dar eu nu am recunoscut pe nimeni și oricum NU la nivelul ăsta trebuia să se răspundă. Punct. Case closed.

ASTA este dragi colegi și dragi cititori, concret și la obiect măsura interesului în înțelegerea științifică a fenomenelor, ASTA e expresia reală a interesului în “politici bazate pe știință și evidența empirică” în România, între mass media, formatorii de opinie și autoritățile de profil. Restul sunt vorbe și gesticulație. Am avut testul de turnesol. Și testul ne-a dat o evaluare perfectă a situației. Asta e.

Preluare de pe MeWe

Paul Dragoș Aligică
DRAGOS PAUL ALIGICĂ (n. 1966, Bucureşti) este doctor în ştiinte politice (Indiana University, Bloomington), în economie (ASE Bucuresti) şi in sociologie (Universitatea din Bucureşti). Este cercetător şi cadru didactic la James Buchanan Center for Political Economy, George Mason University, şi fellow la Hudson Institute, Washington DC. A predat la SNSPA, Bucureşti, şi a funcţionat ca expert şi consultant atât pentru organisme internaţionale precum Programul de Dezvoltare al Naţiunilor Unite, Banca Mondială şi United States Agency for International Development, cât şi pentru sectorul privat, lucrând pentru companii de consultanţă internaţională precum Booz Allen Hamilton.