Alegerile s-au anulat, dar campania (atâta cât a fost) a scos la iveală câteva blocaje mentale la nivelul comentariatului. Odată ce le vezi, nu ai cum să nu constați cât de prevalente sunt și totodată cât de toxice sunt pentru temperatura discursului public.
Cei mai vocali oameni de pe X și Facebook pe românește au între 40 și 50 de ani. Oameni hârșâiți în tranziție care au rămas cu o traume și obsesii. Una din ele fiind asta: Văd FSN-iști peste tot. N-ai cum să le explici că Vadim a murit și anul 2000 a fost acum 24 de ani.
Pe 24 noiembrie și 1 decembrie au votat oameni născuți în 2006. Adică oameni care s-ar putea să nu și-l amintească nici pe Băsescu președinte, darămite pe Iliescu. În 2028, la parlamentare, vor vota oameni care nu au cum să și-l amintească pe Vadim, pentru că a murit când ei erau în scutece. În 2030 vor vota președintele și oameni născuți în 2012. În ritmul ăsta, în doar 6 ani, vă veți mira de ce acuzele de USLamism nu merg.
Este chiar amuzant (într-un fel) că cei mai ”progresiști” comentatori sunt de fapt foarte ”conservatori” și refractari la a accepta niște realități. România 2024 e aproape literalmente altă țară față de România 2000. Cel puțin 1/3 din votanții de atunci au murit!
Când îl faci pe Simion FSN-ist (care avea 3 ani la Revoluție!!!) spui mai multe despre tine decât despre Simion sau votanții săi. Ne spui că nu te-ai mai uitat în buletin cartea de identitate de prea mult timp. Obsesiile din tranziție nu se ”traduc” nici măcar aproximativ pentru climatul de opinie real din 2024.
În noul Parlament vor lua loc oameni care nu erau născuți când exista FSN sau FDSN. Sau parlamentari ca senatorul Tasnádi István care încă era în scutece când se desființa FSN.
Da, aproape 80% dintre alegătorii de la parlamentare sunt născuți în comunism. Dar, dacă suntem sinceri cu noi înșine, chiar contează dacă aveai 5 ani (sau chiar 15) la Revoluție sau dacă aveai 30. Privind lucrurile așa, constatăm că generația tranziției este acum la putere, electoral vorbind. Grupa de vârstă 35-64 are aproape 60% din voturi.
Nimic în neregulă cu asta. Nu e vina lor și e o reflecție a inerției demografice. Însă, problema apare când doar perspectivele și obsesiile acestor generații sunt ”permise” și au cel mai mare megafon. Și poate că nici asta n-ar fi așa o mare problemă dacă decrețeii târzii n-ar fi atât de isterici și oripilați când constată că spre 40% din societate pur și simplu nu le acceptă (și deseori nu le înțelege și nici nu vrea să le înțeleagă) premizele de la care își construiesc viziunea asupra lumii.
Traume
Generația care a crescut în anii ’90 și a apucat să voteze la alegerile din anul 2000 are o serie de traume. Din nou, nu e vina lor. Așa au fost vremurile.
Nu a fost amuzant să ai de ales între Iliescu și Vadim (nu mai amintesc astăzi că Vadim era pro-NATO și CTP virulent anti-NATO). Nu a fost amuzant să treci prin inflație de peste 200% și să rămână cu două cifre până în 2004. Nu a fost amuzant să trăiești în niște orașe semnificativ mai insalubre, muuuult mai violente și incomparabil mai sărace decât sunt orașele României de astăzi.
Desigur, pe lângă traume, aceste experiențe au făcut această generație și mai rezistentă la șocuri. Însă nu pe toți.
Când îi văd pe băieții și fetele de 40-45 de ani deloc săraci cum se lamentează despre inflație de 6% nu pot decât să mă gândesc dacă nu cumva am trăit în țări diferite. În 1997 se dubla prețul majorității lucrurilor de la o lună la alta. Și în unele cazuri de la o săptămână la alta. Și, deși toată lumea recunoștea problema și se discuta cum să fie atacată, isteriile în rândul oamenilor obișnuiți arătau altfel.
Strict politic, generația anilor ’90 s-a entuziasmat la victoria CDR din 1996, chit că a trebuit să accepte și o clovnerie a Curții Constituționale (similară cu cea de acum câteva zile). Și apoi aceeași generație s-a văzut dezamăgită de CDR care a guvernat per ansamblu prost – dar totuși a împins niște reforme necesare.
Eh… în 2000 când votanții au dat cu ștampila-n cap CDR-ului, atunci s-a născut discursul de care nu mai scăpăm nici astăzi (de la aceiași oameni!). Îl știți – discursul de votat cu stabilitatea și neapărat anti PDSR/PSD – iar cine nu-i de acord e FSN-ist. Un discurs nu neapărat rău și nu neapărat greșit.
Însă, în 2024, fix aceiași oameni sunt șocați că fix discursul lor e folosit și de votanții USR, și de cei ai AUR și de cei ai celor două spitale de psihiatrie. Iar la acest șoc reacția e la fel ca-n 2000 – săriți muică! FSN-iștii! Numai că între timp țara s-a schimbat.
Dați o raită pe portalul cdep și lecturați grupul parlamentar al FSN. Mulți îs morți (sau or să fie morți în următorii 3 ani) sau ieșiți din politică (fie voluntar fie via dosare penale).
Țara astăzi nu mai e aceeași ca acum 34 sau 24 de ani. Fizic vorbind. Dar, din ceva motiv comentatorii nu se pot adapta. Îs blocați mintal pur și simplu în 2000.
Obsesii conexe
Cei care aveau peste 20 de ani la Revoluție și au urmat o carieră care implică și vorbitul în public au astăzi 55-60 de ani și sunt la vârful carierelor lor. Din păcate, însă, au ”cărat” după ei și obsesii care pur și simplu nu mai sunt de actualitate.
Spre exemplu: În 1993 încă mai era în viață Horia Sima și ceva fani originali de-ai lui. Își publica cărți în România și ”ordinele” lui erau ascultate. Și fanii lui nu erau deloc oameni de treabă sau pașnici.
Pericolul legionar, chiar dacă exagerat de Ion Iliescu pentru beneficii politice, era totuși unul cât de cât real. După moartea lui Sima subiectul a rămas redus la câțiva dilii marginali până astăzi, când subiectul iar e bun pentru motive politice.
În 2024, însă, cuvântul legionar e în top cele mai căutate în dicționar. Și nu (neapărat) pentru că nu este suficientă educație – ci pur și simplu pentru că au trecut 31 de ani de la ultima dată când chiar a contat subiectul. Iar 2024 este deja suficient de departe de anii ’30 încât pur și simplu nu mai suscită aceleași emoții apelativul de ”legionar”. Dar, cum Statul are nevoie de niște show pentru a-și acoperi propria incompetență, iar Statul e condus tot de această generație,… asta e singura idee care le-a venit: hai să găsim niște ”legionari”.
Și, doar cei care aveau peste 20 de ani la Revoluție percutează la asta. Și dacă le spuneți că show-ul grețos de la Tâncăbești e perdea de fum, se supără. Degeaba le arăți că dileala aia strânge tot 20-30 de oameni de 30 de ani. Iată imagini din 1994. Și presa vorbind despre asta în 2013. Și imagini din 2016 – pe ăstea nu le-ați văzut la televizor deși nu sunt cu nimic mai puțin șocante și dilii ca cele din 30 noiembrie 2024. Diferența față de 1994, 2013 sau 2016 e că în 2024 îi era util Regimului să ți le bage pe gât și să te sperie cu aproximativ aceiași 30 de dilii.
Însă, și Regimul pare să uite aceeași chestie: Perspectiva celui de 50 de ani nu mai este norma absolută. Și nu în sensul că sunt mai mulți legionari – ci în sensul că mult mai puțini oameni mai dau doi scuipați pe tot subiectul. Putem să ne ”certăm” dacă asta-i bine sau nu – însă nu asta contează acum. Ce contează acum e că narațiunile din 1991 sau 2000 nu mai au prea mult public în 2024.
Alt exemplu: Văleu investitorii!
În 1991 (și, sincer, până prin 2005-2006) subiectul investitorilor era unul real și legitim. Nu doar pentru că erau rari, dar și investițiile erau mici. Țara era săracă. Era alt context.
În 2024, însă, nu mai e chiar așa. Nu se întâmplă nimic foarte nasol dacă OMV e luat mai tare la rost. Sau dacă, Doamne ferește!, grupul Schwarz (care deține Kaufland și Lidl) ar fi pus să plătească taxe la același nivel cu cele plătite de antreprenorii români. Nu spun că aceste politici ar fi neapărat bune – dar spun, insist chiar, că obsesia de tranziție ce plângea de milă investitorilor la orice pas pur și simplu nu mai ”ține” astăzi. Și electoratul nu e chiar așa de prost.
În 1999 puteai convinge electoratul (pentru că era și adevărat) că e o idee proastă să supărăm fie și numai unii investitori. Însă în 2024 populimea observă niște lucruri și pur și simplu nu acceptă ca magazinul familiei lui să plătească taxe de 8 ori mai mari decât concurența sa.
Mai nou lanțurile multinaționale se extind și la țară. Probabil că ar fi câștigat competiția oricum (grație economiei de scală) – însă nu poți învinui electoratul că observă totuși că, după ce că pierde competiția, o pierde și mult mai repede din cauza Statului care tratează compania străină mamut cu mânuși și pe el cu ANAF Antifraudă și birocrație împovărâtoare.
Sau mă rog, poți învinui electoratul – dar dup-aia să nu te superi că nu mai votează cu tine (USR-PNL) și mai încearcă și cu alții. Da, și ăia îi vor dezamăgi – dar, la urma urmei, pe tine nu te-a dezamăgit CDR? Tu ai continuat să bagi fise (Alianța ”DA”, ACL, USR etc.) – și poate și ei. Dar la un moment dat ei nu v-au mai crezut. Și asta nu e vina TikTok-ului, ci chiar a voastră. Și, parțial, taman din cauza blocajelor voastre mentale.
Referințele culturale încremenite
Nimic nu a scos cel mai tare în evidență blocajele de mai sus decât mitingul din 5 decembrie. Iată invitații:
Oana Pellea (63 de ani), Victor Rebengiuc (91 de ani!!), Mariana Mihuț (82 de ani!), Marius Manole (46 de ani), Mihai Călin (56 de ani), Dan Teodorescu (60 de ani) & Trupa Taxi, Oana Gheorghiu (55 de ani), Carmen Uscatu (49 de ani), Radu Vancu (46 de ani), Cătălin Striblea (47 de ani), byron (47 de ani), Valeriu Nicolae (53 de ani), Tudor Chirilă (50 de ani).
ZERO personalități sub 45 de ani. Pentru partida care se revendică de la placa progresistă a reprezentativității, mitingul a fost semnificativ mai puțin reprezentativ pentru populația României decât un miting făcut de AUR sau chiar unul făcut de PSD (pe vremea când PSD încă mai făcea din astea).
Știu, nu vă place să citiți lucrurile astea. Vă enervează. Vreți să mă faceți putinist sau mai-știu-eu-ce-ist. Dar, oricât de enervant ar fi, este totuși adevărat.
Generația ”la putere” de acum nu convinge. Și nu convinge pentru că are povești vechi. Prăfuite. Ieșite mult din mentalul colectiv. Bune ele pentru bulă, dar nicidecum pentru apel național. Cultural vorbind, mitingul ăla a fost irelevant. Politic vorbind, mitingul ăla a fost dăunător pentru candidata pe care își propunea să o susțină. În seara aia Lenuța a mai pierdut 200.000 de voturi minimum.
Mai lipsea Cargo, Alexandru Andrieș și trupa ZOB ca să fie adunarea de bumări completă.
Tudor Chirilă întruchipează cel mai bine ce descriu aici: Un om care la 50 de ani cântă despre cum are 18 ani. Cultural vorbind, se vede ca Dracu’. Și nu le spune nimeni asta căci, nu-i așa, cum să ofensăm icoanele culturii de tranziție?
Nimic din toate astea n-ar fi o problemă dacă și-ar vedea de arta lor și n-ar încerca să ne convingă că bula lor e deținătoarea adevărului absolut, doar pentru că ei s-au născut când trebuie și s-a nimerit să fie printre primii care încearcă o chestie în haosul din anii ’90.
Să fim bine înțeleși: Nu le neg și nici nu le iau în balon talentele acestor oameni. Dar le pun la îndoială capacitatea de-a fi reprezentativi, inclusiv pentru generația lor.
În loc de încheiere
Dacă zoomerilor le reproșez că îmbătrânesc prea repede atât mental cât și fizic (și există și ceva studii/date pe subiect care confirmă că nu doar mi se pare mie), generației 45-65 îi reproșez că merge prea tare în direcția cealaltă.
E foarte bine să fii tineresc toată viața. E foarte bine să încerci măcar să ții pasul cu lumea. Și, da, uneori e foarte bine să fii reacționar și să arăți când direcția în care merg lucrurile nu e una fericită. William F. Buckley definea conservatorul ca cel care stă uneori împotriva istoriei și zice ”STOP!” în special atunci când nimeni nu e dispus să facă asta.
Însă, tot Buckley mai povestea și despre limite. Or,… prea mulți exponenți publici ai generației de tranziție nu arată și că înțeleg limitele.
Nu poți să-i faci proști/putiniști/cretini/spălați pe creier/talibani/etc. pe toți care nu-s de acord cu tine. Mai ales dacă se numără în milioane.
Nu poți să te comporți la 60 de ani în public ca și cum ai avea 18. Nu merge. Mai ales nu în context politic. Există o vreme pentru toate.
Sau mă rog, poți face lucrurile astea dar să nu te mire dacă ești ignorat(ă). Sau dacă rezultatul e opus celui scontat.
Generația de tranziție (în special cei din zona vizibilă public – oameni de afaceri, artiști, jurnaliști, publiciști, etc.) seamănă cel mai mult cu urbaniții superficiali din SUA (care de asemenea pierd alegerile pe bandă rulantă și pe bună dreptate): hiper-materialiști, ignoranți față de restul țării, excesiv de aroganți și cu un simț al penibilului foarte scăzut.
E adevărat, au și o scuză. Și încă una bună! Când ești abia ieșit din comunism, ești hămesit(ă) de… orice. Vrei bani mulți, vrei să vezi tot, vrei să cunoști mulți oameni, vrei… orice. Și părinții te-au încurajat căci sperau măcar prin tine să-și trăiască viața pe care ei n-au putut-o avea în anii negri ai comunismului.
Însă vine o vreme când mai trebuie să te și oprești și să te întrebi dacă nu cumva totuși te mai și înșeli – și a cam venit, chiar dacă n-ați observat-o încă. Lumea s-a schimbat – predominant în bine. Însă nu la fel pentru toți. Or… în democrație contează opinia tuturor, nu doar a celor cu contracte la televiziune și la teatre (predominant de Stat – dar care se dau mari liberali oricum).
Dacă generația de tranziție își dorește să continue să conteze politic, trebuie să înceapă să învețe și să asculte, nu doar să țină predici.
Sau, ziceți că-s eu nebun. Și faceți cum ați făcut până acum. Și-o să vă măture Internetul fără niciun fel de milă. În 2028 mult noroc să-i convingeți pe cei născuți în 2010 și crescuți exclusiv în prosperitate cu icoane culturale trecute bine de 60 de ani care le vorbesc despre obsesii ce preced nașterea lor cu zeci de ani. Sigur o să meargă 👍🏻
Atacuri hibride sau nu, Regimul e deconectat grav de popor. Și nu pare dispus nici măcar să încerce să se reconecteze. Și asta fix din cauza blocajelor mentale de care vă zic. Că ele sunt și în instituțiile statului, nu doar pe scenele mitingurilor zice-se ”pro-europene” (thuamne ce sintagmă cretină – să sperăm că va fi îngropată, politic vorbind, deodată cu candidatul Lasconi).
Gata. Atât. Ne vedem la podcast!
