„Mobilizarea parțială din Rusia și referendumurile din sudul Ucrainei nu vor schimba nimic.” – Așa încearcă să ne „liniștească” mai toți „analiștii” mainstream.
Ei pierd din vedere faptul că:
1. Doctrina militară a Federației Ruse (doctrina Gherasimov) adoptată în 2013, care trasează principiile și viziunea în baza căreia operează Armata Rusă, are în vedere cinci forme diferite de război: informațional, cibernetic, economic, diplomatic și convențional (pe calea armelor). Este suficient ca unul din ele să se întâmple ca statul rus să se considere atacat și să aibă dreptul de a folosi toate tipurile de război pentru a se apăra, însă într-un raport de 4 la 1, însemând 80% mijloace non-militare și doar 20% război în sensul de acțiuni militare. Intern, rușii au folosit doctrina pentru justificarea anexării Crimeii și a războiului din Donbas. Printre mijloacele non-militare de luptă cu alt stat, doctrina include: creșterea de la zero a opoziției politice, susținerea opoziției politice și schimbarea conducerii politice a țării.
2. Adică exact ce a făcut Rusia de la Petru cel Mare încoace în orice țară de graniță pe care a vrut să o „elibereze”, inclusiv în Principatele Române, exact ceea ce a făcut și în Ucraina și exact ceea ce face acum în Basarabia. Protestele partidului pro-rus ȘOR, susținut cu mare entuziasm din prostie și ticăloșie de niște oameni politici din România, au ca scop demiterea guvernării actuale de la Chișinău și înlocuirea ei cu o guvernare explicit pro-rusă, întoarcerea Republicii Moldova cu fața spre Moscova. Nu este vorba doar despre dorința lui ȘOR de a scăpa de dosarele penale, ci despre geopolitică.
Având în vedere actuala ecuație parlamentară, unde PAS (partidul Maiei Sandu) deține majoritatea este cam greu de crezul că se poate întâmpla asta curând. Există două intervale de timp:
a. La parlamentarele din 2025 să ne trezim cu o majoritate PCRM+PSRM+ȘOR (toate pro-ruse), pe fondul greșelilor comise de guvernarea actuală și în lipsa revenirii PAS sau a apariției unui partid pro-românesc sau pro-european credibil care să preia din electoratul dezamăgit al PAS și care să facă guvern alături de PAS.
b. Rușii pot închide robinetul de gaze și să dea vina prin agenții lor din stânga Prutului pe Maia Sandu și guvernarea Gavrilița. Unii parlamentari PAS ar putea ceda presiunilor. La votarea moțiunii de cenzură și pentru apărarea propriului guvern au participat doar 44 din 62 de parlamentari. La „opoziția” pro-rusă au lipsit doar 7 din 37. Am mai văzut intrigi și răsturnări de situații inedite în viața politică de pe Bîc, că nu m-ar surprinde nimic. Cine știe istoria guvernărilor din ultimii 30 și de ani înțelege. Anticipatele ar propulsa direct, la limită, o majoritate pro-rusă.
3. A doua țintă a protestelor, dacă ați urmărit cu atenție, sunt anularea exercițiilor militare de pregătire a Armatei Naționale a Republicii Moldova de către România și NATO și combaterea oricărui ajutor militar occidental pentru Republica Moldova.
După ce ar avea controlul politic asupra Basarabiei, comuniștii, socialiștii și oamenii lui Șor ar putea să „rezolve” două probleme mai vechi, adică Donetsk-ul și Lugansk-ul nostru: Transnistria și Găgăuzia.
a. Transformă RM în stat „asimetric” sau federal, dând putere de decizie Transnistriei și Găgăuziei asupra Chișinăului, ceea ce ar lega definitiv Basarabia de Rusia; sau
b. RM le susține autodeterminarea (independența), le-o recunoaște, iar după acestea de unesc cu Rusia – plan care l-ar implementa Moscova doar într-o situație de criză (reunirea Basarabiei cu România sau aderarea clară a RM la UE).
Pentru asta, ca să nu se mai repete vreun „război civil” (cum vorbește Rusia despre Războiul din Transnistria din 1992 când ea a atacat Republica Moldova ca să prevină reunirea cu România) Rusia va trimite din nou „trupe de pacificare” în Moldova, ca „fasciștii români” să nu se răscoale împotriva „etnicilor ruși”. Adică Rusia își va întări prezența militară în Basarabia, eventual cu rezerviști/recruți din Bureatia și Iakuția, dar și cu trupe bine antrenate.
Cu această ocazie, Rusia ar putea încerca deschiderea unui front nou prin Transnistria. Da, știu, sună prost din punct de vedere strategic la momentul dat, dar la câte decizii proaste au luat Putin și Șoigu nu m-ar mai mira nimic. Foarte probabil nu s-ar întâmpla imediat peste noapte, ci abia când rușii ar avea siguranța că Armata Ucrainei nu ar putea să ducă o contraofensivă serioasă împotriva Transnistriei – adică atunci când și-ar îndeplini planul expus mai sus privitor la federalizarea RM.
4. Referendumurile din regiunile Donetsk, Lugansk, Zaporojia și Herson este clar că vor fi fraudate și că „nu vor fi recunoscute de lumea civilizată”, însă pe ruși îi ajută ca să își fundamenteze juridic, pentru ei, „apărarea teritoriului țării lor”. Din moment ce ele vor fi încorporate în Rusia, iar Armata Ucraineană se luptă să le elibereze (ocupe în termeni moscoviți), Putin va spune că Rusia este atacată de Ucraina și atunci își vor găsi motive și resurse umane să reia ofensiva la nord (Kiev, Chernihiv, Sumî) și să invoce clauza de apărare mutuală din tratatul CSTO (alianța militară din spațiul CSI), chemând în sprijinul lor trupe din Belarus în principal, dar poate și din Kârgâstan, Tajikistan etc., care vor declara de facto război Ucrainei. Mulți dar proști, că am văzut cu toții cum s-a mobilizat a doua armată din lume. Însă așa cum s-a râs de ei, așa și reușesc încă să țină o bună parte din teritoriile ocupate din sudul Ucrainei.
Unde este România în tot filmul acesta?
Klaus Iohannis îl decorează pe Marian Lupu, mâna dreaptă a lui Plahotniuc și un mare moldovenist și anti-român, diverși oameni politici asociați cu PNL îl ajută pe ȘOR cu campania electorală, iar despre interconectarea energetică nu se știe clar dacă este operațională și dacă noi putem deschide robinetul când îl închid rușii. La București sunt alte priorități, cum ar fi creșterea salariilor parlamentarilor în plină criză.
Guvernul și partidele de la București trebuie să:
1. Pregătească la modul serios și urgent interconectarea energetică (gaz, energie electrică) și să fie dispusă să ofere energie la preț redus, pe datorie, pentru Basarabia.
2. Să ofere cetățenilor săi din afara granițelor un program dedicat pentru satisfacerea stagiului militar, astfel încât aceștia să fie pregătiți să-și apere țara. Doar în Republica Moldova sunt circa 800.000 din care cel puțin o trebuie sunt bărbați de vârstă matură. 🙂
3. Să liberalizeze regimul armelor și munițiilor – inclusiv să elimine taxele. Ar fi un catalizator ar politicii de deterrence (descurajare) a oricărei acțiuni a Rusiei în zonă.
4. Să elimine TVA la gaz, curent electric, carburanți și să scadă nivelul accizelor. Scăderea taxelor crește nivelul bunăstării, creșterea nivelului bunăstării duce la creșterea bazei de impozitare. Banii pe care nu îi mai cheltui pe facturi, îi dai pe altceva, îi investești etc. Un popor lăsat în pace să își ducă viața va avea și pentru ce să lupte, iar țara va fi capabilă să treacă ușor prin crize. A se vedea Polonia.
5. Să transmită partenerilor euro-atlantici că da, suntem în alianță cu ei, dar orice politici agresive care intră în contradicție cu fundamentul creștin și conservator al acestui popor vor da doar prilej pentru Rusia și propaganda ei să le exploateze. Așa „retrograzi” și „medievali” cum suntem noi ne ținem de alianțele noastre, dar devenim mai slabi când ni se cere să devenim ceea ce nu suntem. Este o constantă a istoriei românești care nu se va schimba. Valabil și pentru stânga Prutului, unde progresismul nu a făcut altceva decât să crească voturile partidelor pro-ruse.
Istoria ne învață că din orice criză poți ieși câștigător. Dacă știi cum să joci. Iar România ar putea ieși câștigătoare dacă în fruntea ei ar fi oameni vizionari, înțelepți și curajoși, nu slugarnici, hoți și căcăcioși.
