Mukhābarāt (مخابرات) este cuvântul arăbesc pentru spionaj care, de-a lungul timpului, a ajuns să fie folosit ca sinonim pentru toate serviciile secrete care spionează populația civilă. Practic, pe stradă, Mukhābarāt în lumea arabă înseamnă ce înseamnă Secu pentru români.
Evoluția termenului e în sine interesantă căci a ajuns să însemne Secu tocmai pentru că Mukhābarātul a ajuns în aproape toate țările arabe să controleze mediul politic, securitatea națională, sistemul judiciar și, atunci când nu este unealta personală a președintelui/regelui, se ocupă inclusiv cu alesul de facto al șefului statului. În restul timpului se ocupă cu mânărit sume colosale de bani.
Ei bine, regimul hibrid de la București are și el propriul Mukhābarāt. Țara noastră al treilea cel mai scump serviciu de spionaj din Uniunea Europeană, costând cât serviciile din Germania, Franța și Italia la un loc. Și, desigur, exercită o influență în mediul politic, judiciar precum și jurnalistic și deseori este unealta personală a președintelui atunci când nu se ocupă cu alesul de facto al șefului statului. Iar în restul timpului se ocupă cu mânărit sume colosale de bani. Pe scurt: Mukhābarāt.
La fel ca-n Orientul Mijlociu, Mukhābarātul românesc are și facțiuni. Actualul regim de la Damasc nu ar fi ajuns la putere atât de ușor fără complicitatea unei părți din Mukhābarātul lui Bashar al-Assad. Eh, la fel și la noi: shitshow-ul din politica noastră este rezultatul unei dispute între facțiunile din Mukhābarāt.
Lucrurile astea se întâmplă de când lumea și Pământul, nu e nimic foarte special. Un studiul al Imperiului Otoman vă arată câte decizii (nu) au fost luate în funcție de ce au vrut sau nu ienicerii (un fel de DGIA sau Idarah Al Mukhābarāt Al Ḥarbiya Wal Istitlaʾ la vremea lor).
Ce nu s-a mai întâmplat însă demult în istorie (și niciodată în România modernă) e ca Mukhābarāt-ul să ne ia pe toți de proști. Este, foarte probabil, doar o altă consecință a crizei de competență care macină rând pe rând toate domeniile și, firește, atinge și Mukhābarātul. Însă, chiar și-așa, e insultător.
Așadar, săptămâna aceasta Mukhābarāt-ul a încercat la modul foarte serios să ne convingă că 6 băieți conduși de un moș senil născut în 1924 se pregăteau să ne redenumească țara în Geția, să fie condusă de Comandamentul Vlad Țepeș și să ne scoată din NATO. Se vede că a murit Pavel Coruț. Ăla ar fi scris un fan fiction mai bun, fără doar și poate.
Și stai, că Mukhābarāt-ul se încurcă și în propriile povești. Ieri Știrile ProTV citau interceptări care spun că de fapt nu voiau Geția ci Republica Populară Română. Bă, vă hotărâți?
Spre seara zilei de ieri Mukhābarāt-ul a schimbat iar povestea. Acum Geția era de fapt condusă Adrian Robertin Dinu – ceva avocat care acum 20 de ani a încercat și el să dea o țeapă cinstită unor sticlari. Nu, serios! Ăsta trebuia să fie șeful complotului care să răstoarne ordinea constituțională în România 😂
”Pe surse” Mukhābarāt ne informează că nu-s doar ăștia și că dosarul DIICOT de fapt monitorizează circa 300 de persoane. Bine, așa să fie. Dar nu schimbă cu nimic fundamentul: CUM mai exact urmau să dea ăștia lovitură de stat?
Din nou – vorbim despre un excroc mărunt, un moș senil sau un pro-rus din Sighetu Marmației care a fost coleg cu Raluca Turcan la institutul Pușkin (dar cu mult mai puțin succes politic – nici măcar consilier local n-a izbutit să iasă), un arbitru de șah în vârstă de 70 de ani și un băiat care-și spune Deceneu pe Facebook. Las-o-n zda mă-sii de treabă! Niciunul din oamenii ăștia nu inspiră nici frică, nici respect și nici vreo altă calitate care să ducă spre ideea de competență în a duce la bun sfârșit o asemenea lucrare.
Cu respect pentru această distinsă audiență căreia îi sunt recunoscător în mod sincer că plătește abonament, trebuie totuși s-o spun: Trebuie să fii grav cu căpuțul să crezi că ăștia aveau cum sau cu ce să încerce măcar (darămite să mai și reușească) să dea o lovitură de stat. Am dilit cu toții?
În fine, distinct de această poveste, rămâne problema pentru Mukhābarāt să-i lege pe ăștia cumva de CG. Și nu la modul că CG-ul îi cunoștea căci, din nou, CG-ul se cunoaște personal cu toți primarii din orașele patriei că a avut timp să-i viziteze personal pe finanțări USAID/ONU după cum povestii. Nu ajunge nici să arăți că ciudații ăștia au votat cu CG-ul și nu ajunge nici să scoți în evidență că-l admirau/admiră.
La naiba, de Nicușor Dan nu se leagă DIICOT că-i finanțat pe față de un prieten al lui Lukașenka. Dar cumva e bai că niște sonați de pe facebook admiră un sonat din politică? Haida de. Cum se zice pe internet: bait used to be believable.
Reamintesc distinsei audiențe că spectacolul de săptămâna asta a venit după show-ul prost din 8 decembrie când Mukhābarāt ne-a zis că 20 de inși cu trei cuțite și un pistol cu bile urmau să dea lovitură de stat militară. Tare aș vrea să fiu o muscă în ședințele de la Partenerul Strategic. Mukhābarāt nu doar că ne ia de proști, dar ne mai și face de râs.
Copiumul din bula Regimului este amuzant dar, la sfârșitul zilei, lipsește corpul delict. Căci, încă o dată, infracțiunea de acțiuni contra ordinii constituționale are o jurisprudență foare bine definită care până acum n-a putut fi aplicată nici măcar pe extremiști mai competenți, precum István Beke și Zoltán Szőcs (Mișcarea celor 64 de comitate, look it up). Și ăia aveau deja explozibilul, plan bine pus la punct (care probabil ar fi și mers) și tot tacâmul.
Deocamdată concluzia de etapă e asta: dacă există ceva substanță în dosarul ăsta (și nu e integral fan fiction de la Mukhābarāt) nu o să aflăm până în mai. Nu o să aflăm nici măcar în cursul acestui an. Realist vorbind, dacă procuratura izbutește să o pună de-o trimitere în judecată, asta se va întâmpla după prezidențiale. Iar prima ședință publică (adică prima înfățișare la proces) în mod realist ar putea avea loc prin decembrie. Și asta presupunând că tot dosarul e instrumentat beton și ”cu celeritate” (știu, multe presupuneri).
Altfel spus: Tot spectacolul de-acum e strict cu motivație politică. Existența faptelor precum și gravitatea lor nu sunt (prea) importante. Ce-i important pentru Mukhābarāt este ca tu să te gândești la asta și să fii stresat(ă). Și, de preferință, din ce în ce mai speriat(ă) că poate-poate nu mergi la vot. Oamenii speriați/înfricoșați mereu iau decizii stupide (ca normă statistică, desigur).
S-a mai văzut filmul ăsta. A pățit-o și Ludovic Orban (în 2016). A pățit-o și Victor Ponta. A pățit-o și Piedone. Este, în general, o metodă eficientă pentru Mukhābarāt să scoată din cursă candidați. Va merge și de data asta? Depinde cum privești lucrurile.
Dacă privești prin perspectiva îngustă a cultului cegeului, atunci, da, ar putea să meargă metoda. Dacă însă privești prin perspectiva mai largă – recte că nu mai e doar despre sonat (dacă o fi fost vreodată), atunci abordarea s-ar putea să fie riscantă chiar pentru Mukhābarāt în sine. Eh… mai vedem.
Radicalizarea pe X
Pe surse Mukhābarāt mai informează că în dosarul de trădare și în cel al lui CG apar și capturi de pe X ale pasionaților de suveranism care înjurau și incitau la pus mâna pe furci și topoare. Procurorii vor să demonstreze cum acțiunile învinuiților au dus la radicalizarea și organizarea de acțiuni violente.
Problema e că genul ăsta de argument poate în cel mai fericit caz să amuze judecătorul dar… cam atât. Nu de alta dar dacă e să fac(em) argumentul cu radicalizarea pe Internet, ne putem aminti că unul care se pregătea să tragă cu arma în Donald Trump era un nafotard radicalizat care a fost intervievat de Remus Cernea pentru goarna Regimului, Newsweek. Nu e niciun secret – Newsweek chiar s-a lăudat cu asta.
Genul ăsta de argument e bun la școala de propagandă, poate la noi pe site, sau la un simpozion despre formularea de discursuri – dar ceva mai puțin util în instanță într-un dosar penal pentru trădare. Cu atât mai puțin cu cât probatoriul e subțirel.
Evrogayski soyuz IRL
Și apoi mai e știrea inutilă (cu excepția celor mufați la niște grifturi) cu ReArm Europe.
Ani de zile am zis ЕвроГайский союз ca mod de-a face mișto. Însă Comisia Europeană a decis să adopte ca poză oficială o încarnare în lumea reală a părții gay din evro-gayski soyuz. Recunosc, la asta nu mă așteptam!
Cei €800.000.000.000 anunțați pentru apărare prin ReArm Europe or fi sunând a chestie impresionantă pentru cei ce nu urmăresc nici UE și nici Partenerul Strategic. Însă, în realitate, ReArm Europe este în cel mai bun caz un nou grift. Un Pfizergate dar cu susținere populară și politică mai largă.
Ca să punem în perspectivă: €800.000.000.000 în 10 ani reprezintă mai puțin decât cheltuie Partenerul Strategic într-un singur an. E fix nimic! Și pun pariu că peste vreo 6-7 ani o să aflăm că 1/2 sau mai mult din buget s-a dus pe studii de fezabilitate și digitalizare prin firmele de Partid și de Stat agreate în fiecare țară.
Dar chiar și dacă voi pierde pariul de mai sus, tot rămâne fix nimic acest ReArm Europe raportat la nevoile reale.
Nu m-ar mira ca o parte din buget să fie mai degrabă strict buget de propagandă pentru aceleași glume proaste pe care nu le vrea nimeni – în speță armata europeană – un vis umed de-al lui Macron pe care-l tot încearcă din 2018.
Schimbare de sex și abuz sexual sau Călin Georgescu?
Ah, și încă ceva: Azi se întrunește CCR pentru a discuta prima dintre contestațiile asupra candidaturii CG-ului – cea depusă de Remus Pricopie.
Remus Pricopie, pentru cine nu-și amintește, e șăful de la Ștefan Gheorghiu SNSPA care a protejat abuzatori sexuali vreme de decenii. Între altele este și prietenul lui Victor Ponta și cadru de nădejde în Mukhābarāt
Mai interesantă e cea de-a doua contestație despre care presa ne-a spus doar că a fost depusă de ”Bogdan Ionescu – un avocat din Arad” și… atât.
Ce a uitat să vă spună presa este că Bogdan Ionescu este autorul unui manual de activism judiciar intitulat ”Schimbarea de sex în actele de stare civilă” apărută anul trecut la editural Universul Juridic – în sine o editură pe care o controlează de facto.
Ce-a mai uitat să vă spună Divizia Presă este că Bogdan Ionescu (42 de ani) este unul dintre cei mai radicali ideologi de Stânga din profesie și un dedicat apărător al intereselor economice și ideologice ale Germaniei în România. Cu toate astea, este coleg și cu unul dintre acuzații de mai sus prin faptul că e și el legat de Federația Română de Șah. Până mai acum 10 ani era și apropiat profesional de Diana Șoșoacă – amândoi fiind experți în creat de jurisprudență nouă în domeniul divorțului.
Faceți ce vreți cu informația de mai sus. Eu doar remarc că ambele contestații sunt din zona Mukhābarāt la fel cum și cei contestați sunt tot din zona Mukhābarāt. Adică… o răfuială între servicii.
Dacă te încrâncenezi la asta, deja ai pierdut.
Gata. Servus!
