Pe 9 septembrie 2014, Islanda ștergea pe jos cu Turcia, un 3-0 în fața unei Turcii care se prezenta cu Arda Turan, Emre și Hakan Çalhanoğlu. Un fleac, au avut noroc, titrau experții. Eu am titrat câțiva bănuți că Islanda va face istorie.
Și a făcut. A urmat 3-0 în Lituania, 2-0 acasă cu Olanda (!!), iar 3-0 cu Kazahstan, 2-1 cu Cehia, 1-0 în deplasare cu Olanda (!!!!!) și două egaluri acasă Islanda prinzând Euro 2016 cu patru (!!!) etape înainte de final.
Am fost și noi la acel Euro (ne-a eliminat Albania) dar, spre deosebire de noi, Islanda a jucat și fotbal. 1-1 cu Portugalia (aia cu Nani și Cristiano Ronaldo cu 10 ani mai tânăr care avea să și câștige turneul), 1-1 cu Ungaria (unde ungurii au avut noroc chior) și 2-1 cu Austria. Neînvinși în optimi au trecut de Anglia care-i avea în teren printre alții pe Wayne Rooney, Harry Kane, Raheem Sterling (22 de ani la ora meciului), Daniel Sturridge la apogeul carierei și în poartă pe Joe Hart.
S-au oprit în sferturi după un 2-5 spectaculos cu țara gazdă și viitoarea finalistă, Franța. Apoi pentru Cupa Mondială din 2018 (acolo unde noi n-am ajuns încă secolul ăsta) au câștigat o grupă cu Ucraina, Turcia și Croația (care avea să joace finala aia!!) iar la turneul final a făcut 1-1 cu Argentina lui Messi pe vremea când Capul Verde încă nu prea juca fotbal.
Vă plictisesc cu rândurile de mai sus căci aseară s-a confirmat o altă echipă muncitoare de care obișnuiam să facem mișto – naționala Insulelor Feroe.
După victoria cu 1-0 în fața Moldovei, naționala scandinavă termină Nations’ League neînvinsă și se pregătește de un baraj de promovare. Și pot chiar acuza ghinionul căci în cel puțin două alte partide victoria le-a scăpat printre degete pe bază de ceasul rău, pisica 13.
Poate bucătărim noi
În postcomunism ne-am obișnuit să luăm în balon echipe precum Islanda sau Feroe scoțând în evidență zeflemitor câte un jucător de-al lor care-și câștiga o pâine cinstit ca auditor, tâmplar, contabil sau, Doamne ferește, bucătar hă hă hă hă.
Anii au mai trecut și noi luăm bătaie de la oricine pentru că din ceva motiv tot nu vrem nicicum să pricepem că un fost mare jucător nu e obligatoriu și un mare antrenor. Și mai luăm bătaie și pentru că nu prea mai avem chef de muncă.
Rudimentari, bucătari, așa cum îs ei, dar până una alta Insulele Feroe are mai multe puncte făcute în 2026 decât România și au toate motivele să spere să pice în grupă cu noi dacă vor izbuti să câștige barajul (sau dacă noi izbutim să pierdem cu Bosnia, ceea ce pare chiar mai simplu).
Cel mai valoros fotbalist al lor este fundașul central Andrias Edmundsson și joacă la locul 4 din Serie B (Hellas Verona). Însă rețineți că asta cu ”valoarea” e dată de vibes în majoritatea timpului. Mai face vreo 3 nefăcute naționala feroeză și ”sar” toate cifrele.
Golgheterul cu 8 goluri marcare este și căpitanul echipei, fundașul stânga Viljormur í Heiðunum Davidsen cotat la 75.000 de euro și care evoluează la liderul campionatului feroez, Nes Sóknar Ítróttarfelag Runavík.
Nu aveți cum să mă convingeți că golgheterul feroez este de peste 5 ori mai puțin valoros decât mijlocașul Moldovei și al FC Argeș, Vadim Rață, ”cotat” la 500.000 de euro.
”Valoarea” pe vibes. Și vedem și în fotbal ceea ce vedem și în economie: valoarea asset-urilor nu se mai potrivește cu lumea reală. Cu diferența că în fotbal nu trebuie să așteptăm o recesiune pentru a-i aduce pe toți cu picioarele pe pământ. În fotbal corecția de piață vine anunțată, căci știi dinainte ora meciurilor.
Ce vreau să vă zic e o chestie simplă: Dacă nu vreți să tremurăm cu Insulele Feroe, poate ne uităm mai puțin în coloana de pe transfermarkt și la ”numele” clubului unde evoluează un jucător și ne uităm mai des pe statistica păliturii de balon.
Până una alta o națională cu fotbaliști în liga a 4-a engleză (Géza Dávid Turi joacă la Grimsby Town) sau în subsolul diviziei B din Danemarca (Poul Kallsberg joacă la Hilleröd Fodbold) a scos mai multe puncte după deplasări lungi (toate în Europa de Est, cu Kazahstan cu tot) decât vedetele noastre valoroase ce au brusc păreri, că puncte nexam.
Până una alta pe vremea când jucam bine, hăt în preistorie în 2024, am tremurat pentru un egal cu Slovacia. Feroe în schimb poate acuza ghinionul că n-a luat 3 puncte la Bratislava.
Da, da, știu, știu. Nu se compară. Până se compară. Ălora le cam place munca. Și ar fi bine să nu picăm în grupă cu ei. Mai ușor e cu Polonia, Cehia sau Kosovo că de bine de rău și ălora le mai e lene.
Dar poate avem și noi noroc și pe 6 decembrie ne aduce Moș Nicolae o grupă cu Danemarca, Irlanda de Nord și San Marino. Dacă însă e mârlan, moșul ne poate aduce o grupă cu Franța, Suedia și Feroe. Și poate că merităm să fie mârlan moșul.



