Pe scena politică din Marea Britanie se confruntă două mari forțe politice: stânga “conservatoare” și stânga laburistă. Ce e în afara lor e iliberalism, populism, adică extrema dreaptă. Singura deosebire importantă între stânga “conservatoare” și stânga laburistă, este că prima vrea să construiască socialismul de sorginte neomarxistă singură, fără amestecul stângii continentale, în timp ce stânga laburistă vrea să o facă în colhozul bruxellez.
În Germania, de ani buni, conduc împreună două mari forțe politice: stânga creștin democrată și stânga socialistă. Sunt sprijinite în Bundestag de stânga ecologistă și cea comunistă. Ce e în afara lor, a celor 4 forțe de stânga, e considerat, taxat, etichetat drept iliberalism și populism, adică extrema dreaptă. În Germania, iliberalismul, adică extrema dreaptă, se internează în spital, dupa ce a mancat bătaie, își cumpără mașina nouă, dupa ce aia veche i-a fost incendiată, își repară casa, dupa ce i-a fost arsă sau taguita cu zvastici, își caută o slujbă nouă, dupa ce a fost dat afara din cea veche, și tot așa. Pentru că au patru alternative, germanii au renunțat bucuroși la alternanța la putere. Nu contează, sunt foarte mulțumiți că au unitate politică. Asta le aduce aminte de vremurile bune – alea de la Bismarck și pana la Hitler. Și în Germania e democrație. Iar democrație, cum e în Marea Britanie și Germania, e cam peste tot în Europa.
Singurele locuri unde nu există democrație, și asta e foarte vizibil – atât de vizibil încat media europeană se vede obligată să vorbească despre asta zilnic – sunt Polonia și Ungaria. Acolo, pe eșichierul politic sunt două forțe importante: dreapta și stânga. (Da, DREAPTA! Asta când ar fi trebuit să existe și acolo măcar două stangi, cum este normal. Ca în Marea Britanie, sau ca în orice altă democrație modernă, socială, liberală, europeană) și, de ceva timp, cetățenii celor două țări votează, în marea lor majoritate, cu dreapta. Adica, dupa cum consideră Comisia Europeană și e de acord și Parlamentul European, polonezii și ungurii acționează împotriva statului de drept. Din cauza asta, în Polonia și Ungaria, nu există democrație. Acolo există numai extrema dreaptă, adică iliberalism și populism. Sau, cum a spus-o, cu curaj, președintele Franței, lepră naționalistă.
În Romania nu există dreapta, așa că democrația nu poate fi pusă în pericol de nimeni, și, deși mai există încă tot felul de boli, lepra asta descoperită de Macron a fost eradicată complet. Prin urmare, românii sunt, în marea lor majoritate, patrioți europeni. S-a vazut asta la referendum – ăla cu familia tradițională -, s-a vazut la alegerile europene, și se va vedea și în noiembrie, cand românii se vor îmbulzi la urne să-l aleagă guvernator al Romaniei ori pe Johannis – candidatul Bruxelles nr. 1, ori pe Barna – candidatul Bruxelles nr. 2.
Povestește din 2014 și aici: https://bogdancalehari.wordpress.com/