V-a enervat pseudo-scandalul de acum câteva zile cu restaurantul cuiîipasă care nu mai vrea să permită accesul copiilor? Indiferent de ce parte a dezbaterii v-ați situat (sau dacă v-a păsat în vreun fel), trebuie să vă pregătiți pentru mai multe astfel de momente în viitorul foarte apropiat.

Pe fundal, aproape pe nesimțite, ba chiar în răspărul poveștii oficiale, rata totală a fertilității în România intră în al 11-lea an consecutiv de creștere. N-ai să vezi asta la televizor și nici nu ai să citești despre ea în ”presă” – care presă an de an în februarie e ocupată să dea fake news-uri despre ”cel mai mic număr de nașteri” (pentru că în februarie apar datele nefinalizate pe anul precedent – am explicat pe larg în iunie 2021 în format video).

Ba, mai mult, de la o vreme INS a adoptat termenul de indice conjunctural al fertilității. Toată planeta îi zice RTF/TRF (rata totală a fertilității) dar ai noștri acum îs mai cu moț.

În fine, trecând peste tehnicalități, un lucru e sigur: În perioada imediat următoare (2-5 ani) veți vedea mult mai mulți copii prin orașe decât v-ați obișnuit până acum. Perioada 2000-2012 a fost doldora de recorduri negative în ceea ce privește RTF și, în plus, fertilitatea (atâta cât era) era mai mult la țară. Însă lucrurile s-au schimbat enorm.

Nu doar că nașterile în urban le-au depășit pe cele din rural (pentru al 4-lea an consecutiv), dar nașterile în urban sunt mai probabile să se întâmple în familii organizate. Și, știm deja că familiile normale tind să vrea chestii (politic vorbind) și e o chestiune de timp până când vor începe să se organizeze (și mai abitir decât o fac acum, în sensul ăsta zic).

Consecințele vor fi destul de vizibile. De la normalizarea locurilor de joacă peste tot (la restaurant, la mall, în curând la instituții publice, probabil curând și prin gările mai mari) până la diversificarea ofertei educaționale (mai ales că de anul ăsta se și poate mai ușor – în ciuda smiorcurilor în public de la ”societatea civilă”).

Apropo de societatea în civil civilă: Mai toată societatea țivilă (DeClic, USR, dracu’-să-i-cheptene) e condusă/organizată de oameni fără copii. Ceea ce înseamnă că se află pe curs de coliziune cu acest grup în creștere de părinți tineri urbani. O să fie glorios, vă promit 👌🏻

Așadar, la ce să ne așteptăm?

• Presiune mai mare pe zona educațională diversă/alternativă – homeschooling, unschooling, școli religioase. Cîmpeanu acum doar temporizează. Degeaba smiorcăie sindicatele. Peste 5 ani o să-și aducă aminte cu drag de ”moderația” lui Cîmpeanu. Tăvălugul va fi neiertător.
• Presiune mai mare în zona pomenilor/socialismelor. Invariabil o porțiune din acești noi părinți vor fi socialiști (chiar dacă nu-și vor spune așa) și vor cere chestii – alocații mai mari, ”gratuități” de tot felul, etc.
• Backlash mai mare asupra wokăismelor. Asta n-o să placă la soțietatea țivilă – dar inclusiv progresiștii se leapădă de Satana progres de îndată ce se pune problema ca odorul lor să fie spălat pe creier cu wokăisme. Rate ale fertilității mai mari tind să aducă după ele și un tipar de vot social-conservator. Excepțiile sunt rare și scurte.
• Locuri de joacă și parcuri. Recent, un candidat la șefia USR spunea că „Dacă vrem ca partid să creştem în sondaje, trebuie să lucrăm pe segmentul acesta: crearea de locuri de muncă, nu de joacă”. Trecând peste analfabetismul economic al declarației (nu Statul/partidele crează locuri de muncă), exact opusul va fi prioritar. Prea multe dintre orașele patriei au devenit ”neîncăpătoare” pentru copii. S-au făcut parcări pe maidanele unde băteau mingea țâncii. Eh… în câțiva ani să vezi ce reapar maidanele. Mai moderne, sau mai sărăcăcioase, dar de reapărut vor reapărea! Unele orașe deja s-au apucat de pe-acum să le facă (întrucât și primarii se uită pe cam aceleași date pe care ne uităm și noi).
• Apariția suburban soccer moms și la noi. Inițial nu va fi un grup suficient de influent electoral (cu excepția alegerilor locale, poate). Însă cu timpul vor începe să conteze. În jurul orașelor mari deja există soccer moms de facto (și soccer dads). Adică părinți care cam asta fac toată ziua: conduc copilu’ cu mașina de la școală la fotbal, de la fotbal la înot, de la înot la o petrecere (când/dacă e cazul) și de-acolo acas’. Rinse and repeat.
• Nu avem cum să știm cum se va cristaliza politic acest grup de soccer parents (adică nu știm ce vor vrea) – dar putem intui că nu vor fi tăcuți. Și mai putem intui că vor fi neiertători cu orice politician pe care-l vor percepe negativ în raport cu odorul lor.
• Reapariția și proliferarea taberelor. În ultimii 4 ani a explodat numărul de firme/organizații care oferă tabere pentru copii contra cost. Însă segmentul e departe de-a-și fi atins potențialul. Prețurile încă sunt piperate. 1500 de lei pentru 6 zile (doar un exemplu) însă și serviciile sunt complet diferite (în general înspre bine) față de ce suntem noi obișnuiți, ăștia mai purisani. Vor apărea și opțiuni ceva mai ieftine.
• În continuarea punctului de mai sus, deja se constată o normă: telefoanele rămân în dulap. Am ”studiat” vreo 40 de oferte de tabere. Toate au ca regulă interdicția cvasi-totală a pruncilor la telefonul mobil și internet (o oră, seara, pentru a ține legătura cu cei de-acasă – atât!). Nu spun că am studiat toate ofertele – dar spun că e o cerere imensă în piață de oportunități de-a scoate plodul cu nasul din ecrane. As it turns out, noii părinți nu sunt chiar mândri că-s ”digital natives” și caută metode ca pruncii lor să știe să funcționeze în lumea reală mai degrabă. Nu o spun eu – o spune piața!
• Toți părinții caută (uneori poate în exces) să prevină situația în care odorul lor comite greșelile pe care ei înșiși le-au comis. Asta are și părți bune și părți rele. Partea bună e că acești părinți vor fi aliați foarte buni în lupta pentru subțierea influenței tehnologiei.
• Creșterea vieții de noapte. După 10 ani de declin continuu (între 2008 și 2018), viața de noapte începuse să crească din nou. Apoi a venit dileala liberalo-militară așa-zis pandemică ce a radicalizat mai mulți tineri decât își dau seama sociologii neamului. Am prins cluburi de noapte în 2021 (când oficial erau închise) mai aglomerate decât în 2019. Iar în 2022 e înghesuială la deschis locuri noi pentru viața de noapte. Trendul ăsta nu se va opri. Toți copiii ăia ”în plus” vor fi curând adolescenți și în niciun caz nu vor vrea să fie acasă la 20:00 cu măscuța pe mufă ca să nu moară bunica.

Desigur, aceste consecințe vor fi deșirate pe parcursul a 5-6-7 ani și vor fi acutizate sau, dimpotrivă, moderate în funcție de RTF din următorii ani. Dacă însă se menține trendul și RTF rămâne măcar constant peste 1,7 – măcar câteva dintre schimbările structurale descrise mai sus se vor materializa cu siguranță.

Repet: Între 1990 și 2012 România a operat cu RTF cuprins între 1,2 și 1,45 (uneori chiar 1,18 !!!). Așa s-a ajuns la închideri sau comasări de școli (din lipsă de elevi), la transformarea maidanelor de bătut mingea în parcări dar și la cvasi-dispariția vieții de noapte în unele orașe (din lipsă de adolescenți și tineri – principala piață a vieții de noapte).

În cartierul unde se nășteau 118 copii în anul 2000, se nasc acum 179 (sau 181, sau 176 – depinde pe cine întrebi). Iar mortalitatea infantilă e mai mică azi decât în 2000 (deși în 2020 a crescut față de 2019). Diferența este enormă. Și în mod obligatoriu va determina schimbări.

Numărul avorturilor (cât și incidența avortului) s-a prăbușit în România. În 2011, doar 66% dintre sarcini se terminau cu o naștere a unui copil viu. Nu mai puțin de 34% (peste o treime!!) din sarcinile din 2011 s-au terminat în avort (majoritatea absolută la cerere).

În 2020, s-a înregistrat cel mai mic număr de avorturi practic dintotdeauna (statistici se țin din 1958), nu mai puțin de 86% dintre sarcini terminându-se cu un copil născut viu. Ca să continui cu perspectiva: Niciodată până în 2017 nu s-a atins un procent de 80% sau peste.

Ce înseamnă asta?

Înseamnă pe de o parte că numărul sarcinilor nedorite e în scădere consecventă. Mai înseamnă că militantismul pentru interzicerea prin lege a avortului este politic contraproductiv în acest moment – metodele curente (de persuasiune țintită) arătând clar rezultate superioare. Ca să vă faceți o idee, în 1967, anul decretului, doar 72% dintre sarcini s-au terminat cu un copil născut viu.

Sigur, toate cifrele din prezent sunt și ele raportate la o populație mai mică – ceea ce nu-i neapărat rău. Un salt demografic brusc à la 1967 ar fi un șoc prea mare. E mai bine ca lucrurile să curgă natural.

Și acum lucrurile curg natural în direcția corectă.

N-o să vă scrie presa despre asta. Dar încercați să observați parcurile și terenurile de sport.

România se vindecă. României o să-i fie (mai) bine. Ignorați zăbăucii și panicarzii care vă spun ba că o să muriți de la climă, ba de la foamete, ba de covid sau de frig.

Apropo, decesele cauzate de climă sunt în scădere accelerată de 100 de ani, atât procentual cât și în valori absolute – deși populația a tot crescut. Foamete e în Zair/Congo, nu în România. Și dacă n-am murit de frig în 2000, când iarna a ținut 6 luni și două săptămâni cu zăpada cât casa și geruri adevărate (și mai nimeni n-avea tras gaz, lol) – n-o să murim de frig nici în 2022. Alea cu covidul și cu foametea nici nu merită luate în serios.

Dacă n-am murit de foame în 2007, cu producție de grâu de peste 4 ori mai mică (!!) decât în prezent, n-om muri de foame nici în 2022.

Panicardisemele du jour sunt ultimele zbateri ale unui establishment speriat. Sub 1% dintre oameni dau doi cenți pe bullshitul încălzist. Și doar 3% dintre tinerii sub 30 de ani spălați pe creier în universitățile Partidului Democrat din SUA. Restul de 97% sunt ocupați cu făcutul de copii. Și la noi, și la ei.

Gata, vă las că am un avion de prins. Să vedem dacă și-n Kazahstan e la fel 😀

Let’s explore!

În cursul zilei de ieri Curtea Supremă a SUA (SCOTUS) a corectat o greșeală comisă de aceeași instituție în urmă cu 49 de ani. Asta ca să vedeți cât de mult durează să se ia o decizie altfel absolut evidentă. Scrie undeva în Constituția SUA despre avort? Nu? Păi atunci nu e drept constituțional ci o problemă a statelor. Simplu. Și simplu a fost – doar că a fost nevoie de activism fără încetare vreme de 49 de ani și de multă muncă la firul ierbii… tot 49 de ani. Și de 6 oameni suficient de curajoși încât să scrie pe-o foaie că iarba este verde.

Dar de ce contează asta pentru România? În două feluri. Unul direct și unul indirect. Dar ca să explic trebuie întâi să clarificăm niște lucruri insuficient clarificate de soborul mediatic autohton.

Dincolo de reacțiile isterice din așa-zisa presă din România – majoritatea luate cu copy/Ciucă și traduse (deseori prost) de pe site-urile multiplelor oficine ale extremei-Stângi din SUA – deciziile SCOTUS contează foarte mult și dincolo de granițele SUA. Iar aceasta în mod special contează pentru România datorită indiciului lăsat de Clarence Thomas în opinia concurentă pentru Majoritate. Zice domnia sa așa:

În cazurile viitoare, ar trebui să revizuim toate precedentele Curții bazate pe așa-numitul proces echitabil de substanță (substantive due process), inclusiv Grinswold, Lawrence și Obergefell. Deoarece orice decizie luată pe raționamentul procesului echitabil de substanță este în mod demonstrabil eronată și avem așadar datoria să corectăm eroarea stabilită prin aceste precedente. După ce întoarcem aceste decizii demonstrabil eronate, va rămâne întrebarea dacă nu cumva alte prevederi constituționale garantează paleta de drepturi pe care le-au generat cazurile judecate sub doctrina procesului echitabil de substanță.

De exemplu, ne-am putea întreba dacă vreunul din aceste drepturi anunțate de această Curte sub doctrina procesului echitabil nu e cumva mai degrabă un ”privilegiu sau imunitate a cetățenilor Statelor Unite” protejată astfel de cel de-al 14-lea amendament.

Pentru a răspunde la acea întrebare trebuie să decidem asupra unor întrebări premergătoare – inclusiv dacă prevederea privind privilegiile și imunitățile din cel de-al 14-lea amendament protejează și drepturi ne-enumerate în Constituție; și dacă da, cum pot fi acele drepturi identificate.

Cu astea spuse, chiar dacă prevederea din cel de-al 14-lea amendament protejează drepturi neenumerate, în cazul de față Curtea demonstrează fără echivoc că avortul nu este unul dintre ele sub nicio abordare interpretativă plauzibilă.

Mai mult decât atât, în afară de a fi demonstrabil incorectă interpretarea clausei procesului echitabil, această ficțiune legală a ”procesului echitabil de substanță” este în mod special periculoasă. Cel puțin trei pericole indică spre aruncarea la coș a întregii doctrine.

Primul dintre ele este acela că doctrina procesului echitabil de substabță înalță judecătorii în dauna și explicit în detrimentul Poporului de pe urma căruia judecătorii își trag autoritatea pentru început.

Acest lucru se întâmplă deoarece prevederea privind procesul echitabil vorbește numai de ”proces” în sine și atât – de aceea Curtea mereu a avut probleme în a defini ce drepturi de substanță protejează această clauză.

În practică, abordarea de până acum a Curții în identificarea acelor drepturi așa-zis fundamentale implică fără niciun dubiu crearea de măsuri noi (policymaking) mai degrabă decât analiză legală neutră.

Traducere: Abordarea prin care s-a ”găsit” ”dreptul” la avort sau ”căsătorie” homosexuală n-are nicio treabă cu analiza legală constituțională neutră (adică rolul SCOTUS) și are foarte mult de-a face cu legiferarea (adică ceea ce NU este rolul SCOTUS).

Obergefell v. Hodges și Coman et. al. v. Inspectoratul General pentru Imigrări and Ministerul Afacerilor Interne

Obergefell v. Hodges este un caz din 2015 la SCOTUS în care, similar cu Roe v. Wade, s-a ”găsit” ”dreptul” la ”căsătorie homosexuală” în Constituția SUA, asta deși în Constituția SUA cuvântul ”căsătorie” și cuvântul ”homosexual” (sau orice echivalent) nu apar niciodată printre cele 7591 de cuvinte ale documentului.

În 2010, Adrian Coman (cetățenie română și americană) și Clai Hamilton (cetățenie americană) s-au „căsătorit” la Bruxelles unde lucra românul. Când au dorit însă să se mute în România, au constatat că domnul Hamilton are nevoie de un motiv serios pentru a locui aici – și, nu, faptul că e ”soțul” lui Coman nu se pune pentru că în România soțul are soție și nu soț. Ghinion.

Așa că în 2013 băieții ăștia doi dau în judecată IGI și MAI la CEJ insistând că termenul de ”soți” din TFUE se referă și la ei, nu doar la oamenii normali. Cazul a fost pus imediat pe hold. De ce?

Păi, vedeți voi, în 2013 până și Sfântul Obama suna precum Coaliția pentru Familie pe acest subiect iar spectrul supărării unui stat din Est (România, adică) în prag de alegeri pe un subiect pe care și partenerul strategic (SUA, adică) îl vede fix la fel a dat fiori pe șira spinării la CEJ așa că ”familia” Coman-Hamilton a fost lăsată să facă anticameră, CEJ adoptând poziția ”să mai vedem ce se-ntâmplă și pe-urmă vorbim”.

În 2015 vine însă Obergefell, Sfântul Obama ”evoluează” și brusc e fan ”căsătorii” homosexuale (după ce 20 de ani ca activist și 7 ca președinte n-a fost) și în 2016 cazul Hamilton e luat în serios. În 2018 se dă sentința: România era obligată să-i dea permis de ședere ca ”membru al familiei” extracomunitarului Hamilton pentru că dacă Belgia e căzută-n freză, automat tot restul Europei trebuie să recunoască a priori și necritic actele emise acolo.

Iată așadar o situație foarte concretă în care policy din România este influențată de o decizie eronată a SCOTUS – decizie luată în urma presiunilor violente ale grupărilor de extremă-Stânga și de niște judecători activiști în frunte cu Ruth Bader Ginsburg.

România însă a refuzat să se îndoaie la aberațiile CEJ așa că în 2021 Nicu Ștefănuță (USR) alături de alți militanți de extremă Stânga din Parlamentul European au propus sancționarea României pentru tupeul de-a nu acorda permise de ședere celor care nu prezintă acte valide în conformitate cu legile României. Tot în 2021, susținuți financiar de Comisia Europeană (via ILGA – ACCEPT) – deci tot pe bani publici, băieții ăștia doi – Coman și Hamilton – au dat România în judecată și la CEDO.

Într-un interviu acordat Radio Europa Liberă (adică tot pe bani publici) Coman spunea că abia așteaptă impunere din afară și că ăsta e un lucru bun. Termenul de globohomo în mod cert se aplică ”familiei” Hamilton-Coman.

Și totul a început de la cazul Obergefell. Fără acel caz la SCOTUS, băieții ăștia doi (și întreg lobby-ul de miliarde din spatele lor) făceau în continuare anticameră în Luxemburg.

Dacă Obergefell va cădea curând, avem apoi o șansă mai mare să păstrăm în România status quo-ul actual. Și, cine știe, poate din 2024 nu mai votăm USR și ne alegem și noi cu niște politicieni care să le spună bruxellienilor, aidoma celor polonezi, să mai meargă cu cercul în ceea ce privește solicitările astea obraznice. Căci asta și este – o obrăznicie să încerci să forțezi peste capul electoratului schimbarea unei legi precum cea a imigrației pentru a acomoda sensibilități și practici care oricum nu sunt parte din cadrul legal românesc.

Nu e nicio diferență între cazul ”familiei” Coman-Hamilton și cazul saudiților care merg în Bosnia și solicită ca Statul bosniac să le recunoască ”căsătoria” cu 10 femei. Ambele reprezintă obrăznicie față de țara gazdă și ar trebui întâmpinate cu ordin de deportare, nicidecum cu acomodare.

Mandatele de perchiziție digitală și intimitatea

În România nu prea auzi de așa ceva (deși există!) însă în SUA e deja o practică curentă.

Până ieri, a discuta deschis despre moduri prin care individul se poate feri de acest pericol foarte real (pus în practică de Stat dar făcut posibil cu ajutorul Big Tech) era considerat apanajul extremei drepte sau al ciudaților cu coif de staniol.

Ieri, însă, MSNBC, o oficină a Stângii, titra mare, cu litere de-o șchioapă: Cum ar putea companiile de tehnologie dar și utilizatorii să-și protejeze intimitatea. Brusc, discuția despre intimitate pe bune (substantive privacy, dacă-mi permiteți) e mainstream. Iată ce scriu angajații MSNBC:

Decizia SCOTUS pune platformele online într-o poziție dificilă. Deși companiile mari din tech au mai luat poziție pe subiecte politice în linie cu valorile lor – inclusiv anumite tipuri de reglementări în domeniul intimității dar și reforme ale sistemului de imigrație pentru a-și proteja forța de muncă – intrarea lor într-un subiect atât de controversat precum avortul le-ar putea aduce probleme mari din partea ambelor tabere ale dezbaterii.

Apărătorii celor care au căutat să facă avort sau ale celor cercetate penal după ce au pierdut o sarcină spun că deja s-au lovit de îngrijorări cu privire la intimitate în statele care au legi mai restrictive cu privire la avort.[…]

”Problema e că dacă o construiești, ei vor veni,” spune Corynne McSherry, director juridic al ONG-ului Electronic Frontier Foundation. ”Dacă creezi baze de date uriașe cu informații, simultan creezi și un borcan cu miere pentru oamenii legii care sunt atrași la tine – tu fiind o parte terță; oamenii legii vor încerca să obțină informațiile pe care ei le consideră utile pentru cercetări penale.”

De aceea un grup de politicieni Democrați conduși de senatorul Ron Wyden din Oregon și deputata Anna Eshoo din California au scris o scrisoare luna trecută adresată Google privind îngrijorările aduse de faptul că ”practicile curente de colectare și reținere extensivă a datelor privind locația telefonului mobil va duce la transformarea firmei într-o unealtă a extremiștilor de dreapta care vor căuta să penalizeze pe cei care caută îngrijire sanitară reproductivă (termen eufemistic al Stângii pentru avort, n.t.). Și spunem asta pentru că Google stochează informații privind istoricul deplasărilor a sute de milioane de utilizatori de smartphone-uri, date pe care cu regularitate le partajează cu agențiile guvernamentale.”

Hopa! Păi ce-ai făcut Bobiță?

Acum nici 3 luni era o teorie a conspirației de pe Canapea că:

• deținerea de smartphone e în sine un lucru rău pentru intimitatea individului
• Big Tech e în sine un catalizator al totalitarismului, nicidecum o unealtă a libertății
• Big Tech e în același pat cu Statul Maximal
• indivizii cu încredere prea mare în tehnologie sunt supravegheați în feluri multiple care fac STASI sau fosta Securitate să pară niște democrați pufoși prin comparație

A trebuit să vină răsturnarea Roe v. Wade ca să începem să auzim ȘI de la stângiști ceea ce noi spunem de ani de zile. Să sperăm că-i ține!

Important e să-i țină până când trece prin Congres o lege privind limitarea Big Tech. Vremea dezbaterii dacă Big Tech ar trebui să fie reglementat cu forța a trecut de mult. E timpul dezbaterii privind forma reglementării. Aproape orice formă ar lua reglementarea – inevitabil va influența în bine și România. Și iată cum, indirect, căderea Roe v. Wade contează și pentru România.

Măcar atât – căci judecătorii CCR n-au nici timp, nici prerogative și nici înțelepciunea și intelectul necesar pentru a dezbate lucruri atât de complicate la noi. Măcar prin ricoșeu să luăm și noi ceva bun de la partenerul strategic.

No, servus! Spor la sorbit lacrimi leftiste.

 

Doza de greață din infosferă din ultimele zile / săptămîni este furnizată generos de influensări, analiști, jurnaliști și diverși educați degeaba care au început să mîrîie anti-UE și anti-progresism, după ce au slăvit axa Bruxelles – Berlin – Paris și toate demențele eco-diverso-pandemico-activiste pînă dincolo de marginile ridicolului, ani de zile.

Dacă aveai ceva de comentat negativ despre politica lui Mutti și a Germaniei, acum mai puțin de jumate de an, te scuipau din toate pozițiile și te dădeau de putinist (în timp ce tu tocmai alianța ruso-germană o criticai). Acuma s-au luminat, se iau de Mutti, de Scholz, or aflat pînă și cum or vîndut nemții armament rușilor, deși oficial era european interzis. Au opinii critice, alea, alea. Epifanii, domnule!

Dacă aveai ceva rău de zis de birocrația UE, moaaaamă, spume și furie la gura digitală a ăstora erau. Acuma, mno, că să vedeți, că politicile eco ale UE ne cam înmormîntează economic, că dependența de ruși e și din cauza politicilor CE. Analizează fin, expert; au revelații.

Dacă ziceai că UE, SUA și NATO sînt chestii diferite și interesele lor nu neapărat converg, precum nici ale noastre interese nu sînt similare în raport cu toate entitățile respective, cum îți mai explicau ei că domnule, civilizația, vestul, astea sînt la pachet, UEșiNATO, valorileeuroatlanticedemocrațiaprogresul etc. Acuma încep aceștia să facă diferențieri, mă-nțelegi?, adică stai, că nu e totuna, că să ne apropiem de America, că UE e secundar, că aia, că aialaltă. Merg la subtil, la nuanța geo-politică, au descoperit forța detaliului.

Pînă acum două luni, Polonia era, în gură ăstora, țara aia iresponsabilă și iliberală și cum îndrăznește să se abată de la mărețele linii ideologice trasate de preluminații de la Bruxelles și Berlin?! Și dă-i, și luptă cu iliberalismul leșesc. Acuma? Vai de mine, dar Polonia, ce demnitate, ce forță, ce exemplu de urmat. Le-or căzut solzi de pe ochi, ce sa mai zici?!

Acum ceva vreme, cînd zicea Trump că să își mărească europenii investițiile în apărare și să o lase naibii mai moale cu gazul și petrolul de la ruși, că se înrobesc, mvaaiiiii, dar cum își permite, tiranul, dementul, vrea să ne bage în al treilea război mondial! Plus că e și putinist, din moment ce ne zice să nu luăm gaz de la Putin, evident, e perfect logic, nu? Și acuma? Tovarăși, trebuie să creștem bugetele de apărare, trebuie să scăpăm de dependența energetică de ruși (sigur, unul nu zice și că Trump a avut dreptate, la literă și virgulă). Zici că sînt la campionat național pentru titlul de „captain obvious” acești simpatici „formatori de opinie”.

O să se intensifice. O să fie interesant cum o să încerce să se arunce unii pe alții sub tren luminații aștia, pe măsură ce situația economică o să se înrăutățească și din ce în ce mai mulți oameni, mai ales tineri, din ce în ce mai săraci, o să caute pe cineva care să le dea socoteală. Deja e clar că, cel puțin acelor „formatori” care fac pe bani și la comandă propagandă mizerabilă în ce direcție se plătește să facă, li s-a transmis că direcția s-a schimbat. Sau poate li s-a tăiat din remunerație că, deh, vine criza, inclusiv, poate, cea de credibilitate a unsuroșilor și învechiților propagandiști.

S-a întâmplat într-unul din cele mai groaznice și nenorocite clipe din viața mea, când înțelesesem că omul pe care îl iubeam mă trădase pentru ambiții minore și făcuse absolut tot ce putuse să mă țină departen de copii, închis într-o secție de psihiatrie mai groaznică decât un penitenciar de maximă siguranță, în Botoșaniul natal.

Pentru că nu prea aveai ce face pe secție, după vreo două zile i-am cerut doctoriței să mă lase să aduc o Biblie. Și am început să le citesc bolnavilor, din plictiseală, ba din Proverbe, ba de prin Evanghelii. Ca să omor din timp. Într-o seara le citeam din Iov, și pentru că citeam destul de repede am ajuns la Cap 22. A treia cuvântare a lui Elifaz a fost pentru mine o stâncă de granit de care m-am izbit

A fost momentul în care am realizat cât rău făcusem vreme de două decenii din mândrie și cât de mare e pedeapsa divină în realitate, pentru că zilele petrecute pe secția aia au fost doar încălzirea. Am terminat de citit capitolul cu lacrimi curgând șuvoi pe obraz, imposibil de controlat și cu o durere apăsătoare care creștea cu fiecare verset pe care îl citeam.

Nimic din ce am încercat după nu a putut să îmi calmeze plânsul sau durerea. Până când raționalul din mine a spus… „Măi, dar poate… n-ai mai încercat de mult…” Și m-am așezat în genunchi și am început să recit o rugăciune de iertare, Psalmul 50, când am realizat, 20 de cuvinte mai târziu, că e pace… că nu mai doare așa tare… că există iertare…

Seara aceea m-a chinuit oribil pentru că îmi îngrămădise toate relele făcute de mine din mândrie, mă zdrobise sub greutatea lor, gata să mă sufoce. Dar ori de câte ori recitam Psalmul 50 sau Crezul înăutrul meu furtuna se potolea și se instala pacea, oricât de grea ar fi pedeapsa pe care o primesc pentru 2 decenii de apostazie.

Mândria pe care îmi construisem viața s-a întors împotriva mea și mi-a năruit în cap tot ce am construit. În noaptea aceea am adormit plângând. Dar nu mai durea așa tare…

Articolul acesta mi-a venit ca idee de la o discuție de pe Telegram despre un youtuber no-name care e și tehno-optimist dar și anti-China; vorba era că acesta era mai anti-China decât colegul meu canapelist, Lucian, cel proclamat prin aclamație publică “Dumnezeul ăla de pe canapea”. Mai în glumă, mai în serios, asta e adevărat în același mod ca și acea scenă din primul episod al Războiului Stelelor, când Obi-Wan și Anakin erau în ocean și atacați de pești colosali – there’s bigger fish out there.

E, ăla-s eu, cel care de ar avea o flotă pe măsură aș bloca tot accesul la Pacific al Chinei fără pic de remușcare.

De ce o afirmație așa de radicală?

Răspunsul e simultan și simplu, și complicat; mai pe scurt omenirea a regresat ireversibil din cauza dependenței de fabrica globală de ieftineli, China; o mostră a consecințelor ale globalizării, și mai ales dependența disproporționată de o singură putere industrială o vedem acum și o să o mai vedem câțiva ani de acum încolo unde toată planeta a fost băgată la coteț în anul 2020 și destule țări chiar și în 2021; brusc modelul logistic Just In Time s-a dus у пизду și multe lanțuri logistice s-au oprit subit din cauza penuriei de componente, de exemplu cipurile pentru mașini. Asta e totuși vârful iceberg-ului ale problemelor și deciziilor luate la nivel politic, dar nici populația nu scapă de vină, pentru că nu e ca și cum li s-a băgat actualul status quo pe gât; vasta majoritate a ales să se conformeze sistemului și să nu se gândească la potențialele consecințe pe viitor ale acestor alegeri.

Totuși, hai să-i dăm drumul poveștii.

În cursa de a fabrica lucrurile cât mai ieftin, am ajuns sclavii globalizării

Mergeți în orice magazin și deveniți conștienți de sursa produselor care le cumpărați; rapid veți observa că foarte multe sunt produse în China, și destule dacă nu-s produse cu totul în China, în multe cazuri folosesc materie primă produsă în China.
China a devenit expertă la a submina diferite domenii critice, pentru că în ochii Partidului Comunist Chinez le convine mai mult să piardă bani din manevre de genul și să câștige pe plan geopolitic și economic prin dominația unui anumit domeniu. Acest lucru recent l-am văzut în Serbia când a fost vorba despre deschis o mină de litiu. Aleksandr Vučić fiind un cap de pod pentru China în Europa, a putut mobiliza foarte ușor gloata pentru a nu risca relațiile cu China ca să nu apară fabrici de baterii de litiu care să nu fie controlate pe față sau pe la spate de China.

Da, aproape toate bateriile de litiu folosite în electronicele pe care le avem toți, de la laptop-uri, smartphone-uri, mașini electrice, cucmobile (cunoscute ca și e-trotinete), baterii externe…lista continuă. Nu e ca și cum este ceva special sau high-tech să fabrici baterii pe litiu în altă parte; Tesla dovedește asta destul de clar, dar Tesla este o excepție pentru că este totuși o industrie de nișă unde valoarea adăugată a produselor vândute este foarte mare, și Musk își permite glume de genul; e, restul nu-s așa norocoși: dacă vrei baterii, trebuie să te faci prieten cu Xi, pentru că numai țara lui Xi are reglementări pe poluare practic non-existente și o mână de muncă artificial ținută suficient de ieftină și numeroasă pentru a submina apariția altor Gigafabrici ca și a lui Tesla.

Orice fabricant de smartphone-uri ai fi, când bagi câteva zeci sau chiar sute de milioane în a înfunda cât mai multă tehnologie în ele, să miniaturizezi componentele și totuși să fie și relativ accesibile produsele tale pentru publicul larg, totul e degeaba dacă nu ai o sursă care să alimenteze toată șandramaua; ai pierde instant în fața altora care n-au probleme să cumpere baterii din China numai ca să fi tu contra curentului, și publicul te va pedepsi prin a nu-ți cumpăra produsele pentru că publicului nu-i pasă de asemenea lucruri.

OMG, cum adică publicului nu-i pasă?

Când colegul meu de pe canapea zice că oamenii nu-s proști ci oamenii sunt foarte proști, sună a cinism și a absurditate, dar chiar așa e, și dacă aș sta să adun dovezi, n-am termina nici în 2030 de enumerat și explicat motivele. În contextul acestui articol, oamenilor nu le pasă de proveniența lucrurilor pe care le posedă, și de-acolo nici nu putem discuta de SF-urile care sunt  consecințele acestei nepăsări pentru toți. Oamenii continuă să cumpere iPhone-uri deși angajații lor se aruncă de la etaj și compania a instalat plase anti-suicid. Oamenii continuă să cumpere articole fashion deși se folosesc minorități sterilizate cu forța, transformate în sclavi pentru produs bumbacul pentru ele. Nu se poate argumenta că săracii consumatori “nu știau” ce fac atunci când votează cu portofelul lor cumpărând asemenea produse, sunt în același timp cantități vaste de produse care sunt în aceeași situație într-o formă sau alta pe care le cumpărăm fără să considerăm consecințele; așa, am înlăturat potențialii cruciați ai moralității din discuție.

E clar că din punctul ăsta de vedere n-avem cu cine când e vorba de acțiuni pe modelul societății civile; oamenii o să continue să cumpere chestii luând în considerare semnificativă prețul produsului, prețul care este nu numai ținut artificial în jos, dar cum tehnologiile s-au ieftinit și au devenit mai accesibile, au început să fie permisibile și pentru publicul larg, cu bune și cu rele, și mai ales cele care sunt încă necunoscute.

Subminarea economiilor naționale

Aici o să vă pierd pe mulți când o să zic că din punct de vedere economic, industrializarea sub Ceaușescu a fost o idee bună dar care a fost exagerată. Unde s-a exagerat a fost că inerția unui stat controlat de la centru, dorind și autarhie dar din toate aspectele imposibil de manageriat eficient a dus la colapsul economic și la elicopterarea lui Ceaușescu, dar în sine ideea a fost bună și după comunism acest covor a fost tras de sub picioarele noastre nu doar din cauza deciziilor statului, dar și din cauza populației care n-a înțeles și încă nu înțelege ce i se întâmplă.

Asta se aplică și pentru actuala clasă politică (că dară tot din aceeași populație se trage), deja global situația este complicată când, în Uniunea Europeană ești subminat din 4 părți: mercantilismul nemțesc, subminarea pe față a Chinei, și strangularea prin hiper-reglementare de la Bruxelles și de la București; pentru primele două e greu de făcut ceva fără să ai o structură paralelă care să fie competitivă economic (asta s-ar putea în viitor să o rezolve proiectul Interimarium), dar pentru ultimele două, mai ales ultima, d-aia trăim în mizeria colectivă în care ne aflăm și revenim la vorba “capul plecat, sabia nu-l taie”.

La București este fascinant cum în magazine în loc să găsești usturoi din zona Giurgiu, la 20-50km distanță la sud de capitală, găsești usturoi adus tocmai din China. În același timp nu avem nici un retailer de mâncare autohton în top 20 pe România (pe locul 21 fiind Annabella cu magazine răsfirate prin Dâmbovița și județele din împrejurimi, și undeva mult mai jos cooperativa Unicarm pornită din Satul Mare care mai are magazine în Cluj, Brașov și la Negrești, Vaslui). Nu poți să mă convingi că o entitate supra-statală de birocați autoserviți de la Bruxelles, care funcționează ca și fostul URSS (d-aia și folosim pe jumătate la mișto, pe jumătate pe bune termenii de EURSS sau Европейский Союз) știe cel mai bine cum bananele trebuie să aibă curbura perfectă, cum băutul de apă aparent nu te hidratează sau cum trebuie să ai o taxă de 5% pe tampoane numai pentru că Comisia decretează așa. Nici nu o să discutăm despre monstruozitatea numită CAP (nu, nu CAP-ul de pe vremea lui Împușcatu’, dar nici departe nu e), Common Agricultural Policy, acest Plan Valev modern al Uniunii Europene.

Nu, nu pentru că nu și dacă insiști, meriți o lopată-n cap, în speranța că ți se vor rearanja sinapele dacă consideri că o circulabă de genul ăsta poate avea vreo opinie față de domenii cât se poate de paralele față de ei. Același lucru se poate spune și despre România, unde pe lângă măsurile băgate pe gât de către Uniune, avem și noi propia clică de birocrați autoserviți pe modelul sovietic care au impresia că de la ei de la București știe Nea Lajos din Harghita câți porci să aibă în ogradă sau cum să aibă grijă de ei, sau cum în criza actuală de energie, spre surprinderea nimănui Statul iese cel mai câștigat din asta.

Nu-i de joacă deloc cu mâncarea și alte domenii strategice dacă e să ne uităm la standardul istoric al poporului, dar economia per total, mai ales pe domenii critice pentru o țară, populația subminată și din exterior, și din interior, va rămâne la fel ca și prolii din cartea lui Orwell. Sigur, dacă se va schimba ceva în materie de percepție se va întâmpla la nivel de grassroots, dar trebuie musai să lăsăm mentalitatea asta omniprezentă de “statul să facă, statul să dreagă”.

Coloniaismul prin învăluire via Belt & Road

Întotdeauna să fiți atenți când auziți oameni vorbind pozitiv despre China, pentru că prieteniile cu China deja ajung să se termine aproape tot timpul prost pentru țara care este vrăjită de mirajul “dezvoltării economice reciproce și a prieteniei între popoare”. Avem o listă considerabilă de victime care au picat din tot felul de motive, dar de-obicei un amestec de naivitate și corupție, în plasa colonialismului pe rit modern:

• Sri Lanka a pierdut pentru următorii 99 de ani în 2018 al 25-lea cel mai mare port pe glob și un aeroport din cauza îndatorării la inițiativa Belt & Road
• Djibouti din cauza Belt & Road a permis armatei CCP-ului să aibă un port gratis fix lângă bazele navale care fac poliție contra piraților din Marea Roșie
• Uganda urmează să piardă controlul singurului aeroport internațional tot din cauza datoriilor la chinezi
• Muntenegru e pe cale să intre în incapacitate de plată din cauza autostrăzilor construite de către chinezi

Lista nu este completă, dar prindeți ideea cât de veninoase sunt investițiile chineze. Lucrurile vor și continua așa pentru că există și țări/structuri politice statale care sunt perfecte pentru a fi exploatate de către imperialismul chinezesc, dar măcar să învățăm ceva din exemplul acestor națiuni să nu încercăm să nu pășim pe același drum, și mai ales pur și simplu să boicotăm un stat comunist care transformă țări întregi în colonii de sclavi financiari pentru interesele lor. În România avem succes prin a aplatiza sinofili cum sunt Viski sau Iulian Bulai, dar amenințarea vine din partea Uniunii Europene, care este plină de sinofili, în frunte cu clasa politică germană care ne sapă și când e vorba de cum ne raportăm în relația cu Rusia.

Bun, și ce este de făcut?

Boicotați tot ce este fabricație chinezească; de destule ori produsele care ba sunt producție autohtonă sau produse în altă parte mai aproape sunt numai marginal mai scumpe, dar pe termen lung mult sunt și mai fiabile când iei în considerare prețul marginal mai mare, dar și durata de viață semnificativă mai mare. Asta se aplică și când e vorba de cumpărat electronice, dar și electrocasnice, haine, produse de pe site-uri care vând copii, dar și Alibaba/Aliexpress.

Subminați simpatiile sinofile; ca în cazul avalanșelor, este suficient ca numai câțiva agenți plătiți de CCP sau de-a dreptul shilli pe gratis să intre pe poziții de influență politică, și acel cancer va fi extirpat foarte greu și la costuri considerabile.

Fiți atenți la propaganda venită de pe filiera instituțiilor internaționale chinezești și subminați-o; Institutul Confucius este principalul făptaș în această categorie, fiind principalul motor de inițiere al oamenilor naivi în a simpatiza CCP-ul, folosind bogata cultură chineză în a-i momi pe oameni de partea lor. TikTok este încă altă problemă semnificativă, fiind folosit constant de o droaie de oameni naivi, mai ales tineretul de peste 13 ani, fără să fie conștienți că ei joacă jocul Chinei și cât de prevalenți sunt propagandiștii pro-chinezi pe platformă.

Să vorbim un pic despre libertatea de exprimare și cenzură.

Cenzurarea canalelor Sputink și RT (printre altele) pare o mișcare de bun simț într-o situație de război cu statul rus condus de Vladimir Putin. Media a reprezentat dintodeauna o armă eficientă, armă pe care Rusia sovietică și post-sovietică a folosit-o, să recunoaștem, mult mai abil decât vestul. Însă cu trecerea anilor o parte covârșitoare a presei vestice a devenit la fel de abilă și înclinată să manipuleze. Lucrurile sunt așadar un pic mai complexe decât “RT man bad”

În primul rând, nimic din toate astea nu este nou. Conceptul de „fake news” numite pe vremuri minciuni, era la fel de valabil în anii ’30 când Walter Duranty și alți jurnaliști vestici plătiți de Moscova susțineau că în Uniunea Sovietică totul merge bine și Holodomorul nu există. Același concept a fost aplicat fără jenă în interes propriu de FDR sau LBJ la vremea lor așa cum este astăzi aplicată de presa democrată din Statele Unite, presa „liberală” din Canada, etc.

Pentru început aș vrea să spun că nu văd o problemă de principiu în cenzurarea canalelor rusești. Statul român are datoria de a respecta dreptul la liberă exprimare al cetățenilor și entităților românești nu pe cel al unor entități aparținând unor puteri străine. Iar o acțiune de cenzură în timp de război (chiar dacă nu suntem implicați direct) se încadrează cred eu printre puținele atribuții UNEORI legitime ale statului: apărarea externă.

Avem de altfel și un precedent în Alien and Sedition Acts din timpul administrației Adams, al căror scop principal era prevenirea răspândirii ideilor revoluției franceze pe teritoriul Statelor Unite. Însă 2022 nu este 1798 iar nici lumea de astăzi nu mai este cea de atunci, inclusiv Statele Unite.

Personal, nu am urmărit nici RT și cu atât mai puțin Sputnik în afară de situațiile ocazionale când mai vedeam un televizor deschis pe RT sau îmi pica o știre de la Sputink în feed. Cu toate acestea Sputnik mi-a părut întotdeuna că este pe față o oficină de propagandă cu titluri deseori cringe inducing. RT părea mai echilibrat și acolo vedeai într-adevăr, mai ales în ultimii doi ani lucruri pe care presa mainstream din vest nu le arăta. Evident asta nu înseamnă că RT a devenit sursa adevărului și că difuzarea materialelor respective nu era pur și simplu convenabilă intereselor Rusiei sub regimul Putin.

Nu sunt de acord nici cu ideea că prin cenzurarea celor două canale, oamenii au rămas fără alternativă la presa mainstream din vest. Alternative există grămada, eu nu mi-am luat niciodată informațiile alternative nici dep RT nici de pe Sputnik.

Însă cenzura care este deseori folosită în combinație cu unealta complementară, presa aservită este o măsură extremă, de folosit foarte rar, de preferat deloc.
Printre altele, cenzurarea canalelor rusești distrage de la o slăbiciune mai gravă a Vestului care poate fi la rându-i exploatată de către actanții ostili cum ar fi regimul Putin.

Problema Vestului (inclusiv România) este că oamenii nu mai au, pe bună dreptate, încredere în propriile guverne. Și de ce ar mai avea? Au trecut deja doi ani în care toată presa mainstream este fie pe față aservită prin stimulente financiare de stat, fie prea interesată sau timorată ca să raporteze corect ceea ce se întâmplă. Practic, oamenii s-au trezit dezinformați atât de Rusia cât și, mai grav, de propriile guverne.

Astfel problema Vestului astăzi este în primul rând una internă în general, și nu numai atunci când vorbim despre presă. Politici energetice, economice și de apărare falimentare, presa aservită, toate astea nu au făcut decât să dezbine și să destabilizeze Vestul. Și după cum știm, o cetate când crapă, crapă mai întâi din interior.

Atunci când li se întâmplă lucruri care le afectează viața și pe care nu le înțeleg, oamenii își pun întrebări și caută răspunsuri. Iar dacă cele din propria țară nu le par satisfăcătoare, încep să-și caute informața provenită din alte părți. Asta este vulnerabilitatea pe care astăzi o exploatează canalele de dezinformare: decredibilizarea vestului. Acum 30 de ani, canale ca Europa Liberă, BBC, Deutsche Welle sau poate chiar CNN aveau reputația unor surse 100% credibile. Astăzi nu mai este cazul.

Iar reacția guvernelor care a fost? Cenzura și manipularea prin organisme de presă aservite aka „surse oficiale”. Și spre deosebire de ideea comună în rândul politicienilor, influencerilor și în general a unei false elite, oamenii nu sunt proști sau mai bine zis, nu sunt lipsiți de bun simț, și sesizează că trăiesc într-un climat informațional precar în care nu știu pe cine să mai creadă.

Răspunsul guvernelor Vestice atât în problema circulației informației în timpul pandemiei și restricțiilor cât și în problema războiului dintre Rusia și Ucraina, este cel cu care ne-am obișnuit. Smucit și lipsit de finețe. Pe scurt, dacă tot ce ai este un ciocan (puterea) toate lucrurile încep să arate ca un cui (pandemia, Rusia, etc).

Tendința asta devine evidentă și periculoasă pentru că, dacă acum câteva zile vorbeam despre cenzurarea unor canale rusești, astăzi auzim instigări aberante la cenzură și arestări orientate împotriva oricui este „omul Moscovei” sau „omul lui Putin” dar nu vedem nicăieri menționată ideea că oamenii au dreptul la un proces, apărare, etc.

S-a trecut deja la vânătoarea de oameni ai Rusiei așa cum în timpul pandemiei se instiga la vânătoarea de anti-vacciniști și organizații anti-vacciniste și ele presupus servind interese rusești, Ori când nici guvernele nici presa nu reușesc să aducă dovezi care să susțină credibil o relație între anti-vacciniști și Rusia, ajungem în situația fabulei cu Ionică și lupul.

Așa că înainte să ne luptăm cu problemele și inamicii exteriori, ar fi bine să ne rezolvăm vulnerabilitățile interioare. Și ca de obicei, cea mai bună rezolvare pe care ar putea să o găsească guvernele ar fi să ne lase naibii în pace. Nu avem nevoie să fim ținuți de mână, să ni se dozeze informația să ni se spună să stăm în casă, să ne vaccinăm, sau să detestăm regimul Putin.

Marea majoritate a românilor poate discerne și lua decizii, și chiar în cazul celor care nu pot, intervenția guvernului în fluxul informațional nu face decât să încurce lucrurile. Sigur, folosiți unde puteți și în limita legii, serviciile, poliția și justiția, dacă printeți un agent putinist, îl împachetați și-l trimiteți acasă sau faceți ce vreți cu el. Dar nu încercați să ne mai dictați ce și pe cine să ascultăm sau de unde ne luăm informația.

Tovarăși „intelectuali publici”, „jurnaliști” și influensări conformi și dînd pe dinafară de educație și Știință, cînd v-ați bătut joc de oameni pe care îi considerați apriori inferiori complexelor voastre personalități epistemice și i-ați etichetat disprețuitor, pentru că credeau că molima a pornit din laborator, ați făcut ceva rușinos. După ce s-a spus în gura mare și pe surse oficiale că poate a pornit din laborator și nu v-ați cerut scuze de la aceia pe care i-ați jignit degeaba, ați făcut un lucru absolut grețos.

Tovarăși „intelectuali publici”, „jurnaliști” și influensări conformi și dînd pe dinafară de educație și Știință, cînd v-ați bătut joc de oameni pe care îi considerați prea proști pentru a merita să dialogheze cu ei crețele voastre minți cultivate și i-ați etichetat disprețuitor, pentru că credeau că restricționarea dură, nediferențiată și prelungită a libertății de mișcare sau a accesului la educație nu oprește molima și produce mai mult rău decît bine, ați făcut ceva rușinos. Cînd ați avut la dispoziție datele și studiile care confirmau ce credeau batjocoriții și nu v-ați cerut scuze de la aceia, ați făcut un lucru absolut grețos.

Tovarăși „intelectuali publici”, „jurnaliști” și influensări conformi și dînd pe dinafară de educație și Știință, cînd v-ați bătut joc de oameni pe care îi considerați incapabili de gîndire, spre deosebire de pre-formatatele voastre intelecte și i-ați etichetat disprețuitor, pentru că credeau că un medicament sau altul sînt folositoare împotriva molimei, ați făcut ceva rușinos. După ce au ajuns medicamente de felul acelora să fie folosite în tratarea molimei în n țări, cu aprobări oficiale și nu v-ați cerut scuze de la aceia pe care i-ați umilit și despre care ați sugerat că sînt sub-oameni, ați făcut un lucru absolut grețos.

Tovarăși „intelectuali publici”, „jurnaliști” și influensări conformi și dînd pe dinafară de educație și Știință, cînd v-ați bătut joc de oameni îngrijorați pentru că credeau că se va ajunge la încercarea de a impune, de către guverne și corporații, vac prin forță și șantaj, ați făcut un lucru rușinos. Acum, că se întîmplă fix asta și nu vă cereți scuze de la aceia pe care i-ați batjocorit degeaba, faceți un lucru absolut grețos.

Tovarăși „intelectuali publici”, „jurnaliști” și influensări conformi și dînd pe dinafară de educație și Știință, cînd v-ați bătut joc de oameni pe care îi considerați numai buni de redus la tăcere de către vocile voastre strident fățarnice și i-ați etichetat disprețuitor, pentru că credeau că se va ajunge la condiționarea drepturilor cetățenilor de inoculare de mai multe ori pe an, ați făcut ceva rușinos. Acum, că începe să se întîmple fix asta și nu vă cereți scuze de la aceia pe care i-ați etichetat umilitor, faceți un lucru absolut grețos.

Tovarăși „intelectuali publici”, „jurnaliști” și influensări conformi și dînd pe dinafară de educație și Știință, cînd v-ați bătut joc de oameni mai puțin educați decît ilustrele voastre persoane care își poartă diplomele pe post de argumente, pentru că credeau că imunitatea naturală e superioară imunității vac, ați făcut ceva rușinos. Acum, că datele colectate din diferite țări arată fix asta, tot mai clar, și nu vă cereți scuze de la cei pe care i-ați tratat de imbecili, faceți un lucru absolut grețos.
Tovarăși „intelectuali publici”, „jurnaliști” și influensări conformi și dînd pe dinafară de educație și Știință, cînd i-ați terfelit și umilit și v-ați dezlănțuit cu sarcasm de individ sfîșiat de resentiment și neîmpăcare asupra unora care vorbeau de nanocipuri injectate odată cu diverse seruri, ați făcut ceva rușinos. După aia veți fi aflat că așa ceva e posibil, că în 2019 deja, dacă nu mult mai devreme, MIT lucra cu success la așa tehnologie și că fundația miliardarului al cărui nume l-ați stîlcit în toate felurile, ca să batjocoriți ironic pe cei insuficient de alfabetizați, după mintea voastră, finanța cercetările MIT și pregătea implementarea tehnologiei pe populații din Africa săracă. Veți fi aflat lucrurile astea, că se găsesc în presa destul de mainstream a vremii, și nu v-ați cerut scuze de la cei pe care i-ați terfelit și așa ați făcut iar un lucru grețos.

Tovarăși „intelectuali publici”, „jurnaliști” și influensări conformi și dînd pe dinafară de educație și Știință, cînd unii și alții atrag atenția că se vede de la o poștă cum în diverse țări super vac, numărul celor afectați de molimă atinge niveluri record, multe peste cele anterioare campaniilor de protejare împotriva molimei, ziceți că numai numărul de morți contează. Cînd unii și alții atrag atenția că noua variantă cauzează morți mult mai rar decît cele anterioare, ziceți că numărul celor afectați contează. Practicînd jongleria asta discursivă nedemnă, comiteți fie o eroare epistemică atroce, fie o ticăloșie abjectă și manipulatoare, fie ambele.

Tovarăși „intelectuali publici”, „jurnaliști” și influensări conformi și dînd pe dinafară de educație și Știință, cînd folosiți o hartă, ca să le ziceți multor oameni că sînt idioți și apoi aruncați discuția despre hartă în derizoriu, cînd harta s-a schimbat și arată foarte rău pentru poziția voastră, arătați fie crasă incompetență în lucrul cu date, fie imens dispreț față de semeni, fie ambele.

Tovarăși „intelectuali publici”, „jurnaliști” și influensări conformi și dînd pe dinafară de educație și Știință, cînd preaslăviți mincinoși dovediți sau incompetenți confecționeri de „predicții” și „sfaturi” din ce în ce mai aberante și le ziceți experți și îi sanctificați mediatic, în timp ce tratați cu tăcere sau cu etichete disprețuitoare oameni de știință cu cariere și rezultate impresionante care vă pun sub semnul întrebării narațiunile prost însăilate, comiteți o aberație științifică și o mizerie morală.

Tovarăși „intelectuali publici”, „jurnaliști” și influensări conformi și dînd pe dinafară de educație și Știință, cînd susțineți să li se aplice prin forță sau șantaj niște tratamente preventive tinerilor și copiilor, cînd imensa lor majoritate probabil nu au nevoie de ele, tratînd cu dispreț riscurile asociate, în loc să vă folosiți puterea pe care o aveți în infosferă și în lume pentru a convinge să primească acel tratament preventiv categoriile cu adevărat vulnerabile la molimă, pe primii nu îi ajutați, iar pe cei din urmă îi lăsați cinic să continue a umfla statisticile la rubrica decese.

Tovarăși „intelectuali publici”, „jurnaliști” și influensări conformi și dînd pe dinafară de educație și Știință, de fiecare dată cînd ați batjocorit și etichetat, în loc să discutați și să încercați mai întîi să înțelegeți, să argumentați și apoi poate să îi ajutați și pe alții să se lămurească, ați ignorat, fie cu inconștiență, fie în ticăloasă cunoștință de cauză că prima obligație a oricăruia, care își arogă postura de educator, este aceeași cu a medicului: primum non nocere.

Voi, însă, contribuind cu frenezie de posedați și aplomb de mercenari năimiți de potentați birocratici și corporatiști la distrugerea coeziunii sociale, la implementarea de segregare, la semănarea de ură, la subminarea încrederii sănătoase, care incude o doză de scepticism, în știință și tehnologie, la ruptura radicală dintre aleși și alegători, ați făcut un rău ce depășește cu mult orice rău ce putea fi provocat de însăși molima.

De fiecare dată cînd ați scuipat „prostimea”, în loc să îi vorbiți omenește, în numele sau de pe poziția „elitei” sociale, politice, educaționale, ați comis o ticăloșie și ați adîncit un rău, o divizare, o anxietate.

Ce să mai zicem zicem? Atît s-a putut, probabil. Crăciun fericit să aveți, numai nu uitați la masa de Crăciun să urmați cu sfințenie recomandările idolilor voștri calpi. Purtați deci masca (mai bine două) la masa de Crăciun și deschideți geamurile larg și apoi dîrdîiți responsabil, pios și voios în jurul cîrnațului sau, mă rog, dacă sînteți adînc luminați, în jurul bolului de guacamole făcut din avocado organic (nu anorganic), ecologic și fair trade, produs de cartelul vostru mafiot mexican preferat și livrat cu zero emisii de companiile voastre preferate de transport maritim și aerian.

Ieri a circulat o știre foarte faină: Tensiuni în vamă: „Medicii sunt scuipați și înjurați”, spune șeful DSP Arad.

Acuma, faptul că șpăgarii eroi sunt scuipați și înjurați este un lucru fundamental bun, dezirabil și de repetat cât mai mult în orice circumstanță, nu doar la vamă. Medicii, în cvasitotalitatea lor și, da, ca clasă socială sunt DE VINĂ pentru faptul că Regimul ”pandemic” încă nu a căzut. Ideal ar fi ca mulți dintre ei să facă pușcărie – precum criminalii odioși de la Sibiu sau Aleșd. Dar până să ajungem acolo, este foarte bine și important ca uneltele Regimului să nu doarmă liniștiți, să fie mereu sub presiune și să fie văzuți drept ceea ce ei chiar sunt: niște felceri colaboraționiști, dușmani ai libertății și prosperității poporului român.

De unde știm că presiunea funcționează? Păi ne-o spun chiar ei.

Reamintim că șeful DSP se mândrea în public la Digi24 anul trecut că a încălcat toate legile pentru a servi Cântarea Pandemiei. Iar în octombrie 2020 Parchetul a descins la sediul DSP iar același șef DSP Arad se plângea că jumătate din personal are dosar penal și el considera asta ceva nasol pentru că-i timorează pe șpăgarii eroi criminali din misiunea lor de-a aplatiza libertatea românilor sub pretextul tusei chinezești.

De asemenea vă reamintim că șpăgarii eroi criminali în halate albe au avut tupeul, nesimțirea și jegoșenia (caracteristică de altfel profesiei) de-a solicita nici mai mult nici mai puțin decât ca lor să nu li se aplice Codul Penal. Literalmente legalizarea crimei în spitale. De ce? Întocmai pentru că ”protocolul” este cel care ucide mulți oameni – iar șpăgarii știu asta dar nu spun nimic. Și e normal să nu spună – Regimul îi miluiește cu mii de lei pe lună ca să tacă și să execute, banii ăștia fiind în plus față de salariile și-așa uriașe și evident nemeritate (comparați rata de supraviețuire în ATI-urile din România cu orice țară vreți voi).

La această știre – cum că șpăgarii eroi sunt tratați așa cum merită de poporul român atunci când șpăgarii atentează la libertatea și prosperitatea lor, sinistrul sănătății, fiul de torționar securist, Alexandru Rafila, a reacționat în stilul său caracteristic:

Faptul că mulţi dintre colegii noştri în acest moment sunt supuşi unei foarte mari presiuni, mă refer la colegii de la Direcţiile de Sănătate Publică, care acţionează în punctele de trecere a frontierei, trebuie să înceteze. Ei nu fac altceva decât să încerce să protejeze siguranţa cetăţenilor acestei ţări, ei îşi fac datoria. Cred că toată lumea trebuie să înţeleagă că dacă îi blamăm şi îi demobilizăm, atunci când o să vină noul val pandemic, o să avem probleme foarte mari, tocmai pentru că nu respectăm nişte funcţionari publici specializaţi, care pot să ajute la trecerea peste acest val pandemic.

Din greșeală sau intenționat, Rafila a spus un adevăr fundamental: Dacă vom continua să îi blamăm și să îi demobilizăm, ei, Regimul, for avea probleme foarte mari. Și tocmai de aceea taman asta trebuie făcut chiar mai abitir de-acum înainte!

Presați-i, tracasați-i, demoralizați-i!

Nu există niciun motiv rațional pentru care un angajat al DSP ar trebui să meargă liniștit acasă la somn după muncă. Nu! Trebuie constrânși să aibă mereu îndoieli, mereu conștiința încărcată, mereu să se întrebe dacă merită să facă munca pe care o fac.

Nu uitați că Regimul nu ne iartă pe noi civilii! Orice truc, șiretlic, ilegalitate sau viclenie care ne poate determina pe unii dintre noi să ne îndoim dacă merită să continuăm să ne opunem este deja folosit fără nicio milă sau jenă de Regim. Cei care greșesc sunt civilii care încă se abțin de la a răspunde cu aceeași monedă.

Mai zilele trecute până și însuși Al Rahat se smiorcăia în public că propaganda lui pro-crotaliere s-a ales cu amenzi de zeci de mii de lei. De ce se smiorcăia? Pentru că amenzile au venit la reclamațiile noastre, ale civililor pe bune, care nu doar că nu sugem bani de la Sistem, dar nici nu vrem asta.

Acțiunile în instanță și protestele sunt foarte bune. Foarte bune sunt și petițiile fizice depuse la birourile parlamentarilor din teritoriu. Foarte bune sunt și audiențele la aceștia! Dar toate astea pot fi dublate și de acțiuni individuale sau de grup mic ce pot fi repetate zilnic. Cum ar fi:

• Creați miniscandaluri publice la intrările în mall-uri, târguri de Crăciun (pentru cei care locuiesc în orașe retardate mintal precum Cluj Napoca sau București) sau alte locuri unde încă se mai solicită (în mod ilegal, vă reamintesc) odiosul certificat. Ideal în grupuri de câte 6-7. Mai ales când e coadă! Puneți presiune pe cei de la ușă. Verbal și vehement.
• Refuzați categoric să purtați câcatu’ ăla de mască și vedeți ce se-ntâmplă. În majoritatea cazurilor veți inspira prin exemplu și pe alții să facă la fel! Cu excepția apariției Poliției, certați-vă cu absolut oricine vă fute la cap să v-o puneți! Legal vorbind, dacă nu constată Poliția, nu s-a întâmplat nimic – deci legal nu riscați absolut nimic. Însă civic riscați să vă faceți auziți, să mai puneți pe gânduri încă un om sau doi și, foarte important, să mai demoralizați câte un futengrijist – care data viitoare nu va mai fi la fel de curios să aibă ”simț civic” dacă știe că se poate lăsa cu un lighean de scuipați și mulți dumnezei, cristoși, cădelnițe, vagoane de muie și alte formulări creative din dulcea noastră limbă română.
• Repetați (dacă puteți) proteste de tipul celui de la Constanța. Necesită minimum 50-70 de oameni și implică niște riscuri legale (amenzi) – dar sunt de impact. Pun presiune pe Regim și îi demoralizează pe cei din stradă. Filmați tot și distribuiți! Ideal în grupul de 50-70 să aveți și copii (până în 15 ani, de preferință fete). E important atât pentru impactul mediatic cât și pentru educația lor. Copiii trebuie să învețe de mici că dictatura, Regimul, este prin definiție dușmanul lor. Și motivul pentru care viața lor s-a înrăutățit și copilăria le este furată.
• Râdeți-le în față covidopaților. Nu ezitați sub nicio formă! Faceți mișto de ei în cel mai brutal mod în public. ”Da mă, o să căhăie bunica. Hai sictir – marș la doza 7, oaie!” – scurt și fără comentarii suplimentare!
• Încurajați-vă copiii să facă la fel. Nu există absolut niciun motiv rezonabil pentru care copilul vostru ar trebui să poarte mască la școală. De înțepat cu atât mai puțin. Încurajați-vă copiii să conteste vehement orice legat de pandemie și să refuze categoric să se supună oricărei restricții. Ce-o să le facă? O să-i exmatriculeze? 😂 Nu pot face asta și o știm cu toții.
• Continuați să-i tracasați pe Internet. Nu există absolut niciun motiv pentru care pagini precum RoVaccinare, Octavian Jurma, Cherecheș, Ministerul Sănătății – și restul goarnelor Sistemului – să nu fie pline de ”laugh reacts” la absolut fiecare postare, indiferent despre ce e vorba. Și, desigur, cât mai des comentat în stilul gradient – adică și comentarii direct cu înjurături, și comentarii moderate dar și comentarii în stil academic toate însă indicând același lucru: Că cele transmise sunt direct minciuni propagate cu rea credință.
• Luați în considerare și acțiuni de lipit afișe/stickere – cu mesaje, cu promovat proteste, cu ce-o fi. Design-uri sunt destule gata făcute. Aici sunt ceva complicații legale (tot în zona amenzilor) însă dacă locuiți într-un oraș veți observa că e plin de stickere/afișe cu/despre tot felul de cauze și evenimente. Orientați-vă după alea pentru început și adăugați-le și pe ale voastre. E o treabă obositoare, dar are impact!
• Aflați-le adresele de-acasă ale DSP-iștilor și propagandiștilor. Câtă vreme nu vă atingeți de ei nu-i nicio infracțiune sau contravenție dacă în fiecare zi altcineva îi oprește pe stradă în drum spre casă și-i întreabă dacă nu le e rușine de ce fac și eventual le dă o înjurătură zdravănă. 100 de zile de așa ceva și pun rămășag că veți vedea rezultate! În majoritatea timpului după cel mult 10 zile – că cei mai mulți dintre ei îs virgini închiși într-o bulă. Nici nu-și imaginează că pot exista consecințe pentru prostiile pe care le zic și fac în public.

De asemenea, nu permiteți nimănui în jurul vostru să discute în termenii Sistemului. Dacă auziți așa ceva, interveniți brutal și corectați cursul discuției. Orice discuție despre subiectul ăsta trebuie să plece de la următoarele prezumții:

1. Absolut tot ce zice Sistemul (DSP, Arafat, Rafila, orice minister, orice politician al Puterii plus cei de la USR) despre pandemie este o minciună și un fals grosolan din start până la proba contrarie. Probatio diabolica.
2. Absolut nicio măsură nu e despre virus. A prezuma altceva înseamnă tembelism, analfabetism funcțional și idioțenie. Nu permiteți idioțenia să existe în jurul vostru 😀
3. Absolut nicio măsură nu e legitimă. Nu, niciuna. Nu, nu există excepții. Nu, nici măcar testarea. Nu, nici măcar masca. Nu, nici măcar [introdu aici aspectul Dictaturii care pe unii zic că nu-i deranjează]. Toate trebuie prezumate a priori drept ilegitime, imorale și inutile – pentru că chiar sunt. Și discutate în termeni de cât de ilegale sunt (pentru că toate sunt și ilegale).

Funcționează!

Și acum și niște vești bune.

Deja unii dintre ei îs foarte câcați la cur sau demoralizați. Cel mai recent exemplu e vaccinopatul Craiu, care după ani de propagandă totalitară vaccinopată a părăsit spațiul public dezgustat de faptul că publicul român este suficient de inteligent încât nu doar să miroasă propaganda, dar să și reacționeze verba fix așa cum merită tov. Craiu. Felicitări tuturor celor care de-a lungul ultimelor 14 luni ați lucrat la asta! Vă știți voi care.

Ei bine, la fel trebuie să li se facă următorilor: Jurma, Cherecheș, Gheorghiță, Gabriel Diaconu, pagina RoVaccinare, Adrian Wiener, Vasi Rădulescu (căruia chiar trebuie să-i faceți plângere penală pentru aceste declarații) dar și alții. Nu există absolut niciun motiv pentru care oricare dintre ăștia ar trebui să citească altceva dimineața la cafea decât mii sau zeci de mii de înjurături, punere la îndoială a calității lor umane, punere la îndoială a muncii lor, punere la îndoială a bunei lor credințe și procese de intenție cât mai agresive cu putință la fiecare virgulă pe care aceștia o slobozesc în public. Be relentless!

De asemenea, o bună parte din șParlamentarii PSD și PNL sunt literalmente câcați la cur. Fug pe cât pot să nu mai dea ochii cu cetățenii și au îndoieli serioase că merită pentru ei personal să se supună ordinului de Partid și de Stat în privința odiosului certificat. Vă reamintesc că acum 3 luni se discuta despre trecerea pe repede-înainte a certificatului fără nicio dezbatere – acreditându-se în public ideea că e o chestie tehnică, oricum inevitabilă și față de care n-are niciun rost să faci opoziție. Și… apoi a venit votul din Senat, protestul mai mărișor din 2 octombrie, căderea guvernului Cazzo… știți povestea.

De-aia insist: Nu lăsați pe nimeni să vă spună că n-are rost. Ăsta e și scopul Regimului – să vă convingă să nu mai vorbiți despre asta sau măcar să vă sictirească să mai vorbiți. La schimb, voi trebuie să vorbiți doar despre asta.

De asemenea, cam jumătate din forțele de poliție sunt pregătite să demisioneze dacă-s obligați să bage în ei serul experimental care dă miocardite. Peste 3/4 sunt din oficiu împotriva ideii de-a da amenzi pe certificate. Și aproape 100% împotriva amenzilor pe măști (care nu se mai dau de ceva vreme). Informația vine de la Valer Kovacs, avertizor de integritate în Poliția Română, lider de sindicat și om care e deja hârșâit într-ale fluieratului în biserică cu succes. El a bătut Poliția Română în instanță după ce șefii îl dăduseră afară. De ce-l dăduseră afară? Pentru că a spus în public că Regimul le-a poruncit să dea cât mai multe amenzi pentru infracțiunile foarte grave precum plimbatul cu bicicleta fără odioasa declarație pe propria răspundere. Ce vreau să zic e că pe Valer Kovacs e sănătos să-l crezi că nu mănâncă borș. Nu e în interesul lui.

Și aici vine o altă veste relevantă: Câtă vreme nu scuipi polițistul, sau îl înjuri sau… mă rog… câtă vreme nu ești prost în public – e extrem de puțin probabil să fii sancționat pentru încălcarea „măsurilor” pulii mele pe pandemia lu’ Pește. Eu tot încerc și de prin septembrie n-am mai reușit. Am o colecție impresionantă de avertismente, e drept.

Este și-o vorbă – Dumnezeu îți dă dar nu-ți bagă și-n traistă. Când însuși aparatul represiv ține cu noi (indiferent de motive), e numai vina noastră că nu profităm de asta. Trebuie folosite evenimentele acestea pentru scopul nostru.

Ah, și nu puneți botul la aberațiile lui Lucian Bode. Vă rog eu mult.

Gata. Atât. Nu uitați mâine la 9:00 fix cel târziu (de preferință de la 8:30), dacă sunteți în București, să vă prezentați la intrarea C a Palatului Parlamentului (”Casa Poporului”).

Dacă nu sunteți în Capitală și aveți timp și bani, călătoriți la București de astăzi și fiți acolo. Or să mai fie ocazii cu siguranță – dar ar fi tare bine dacă ați putea merge și mâine.

Nu vreau să supăr pe nimeni dar impresia din unele comentarii este că mesajul nu a fost perceput. Ideea e simplă: Dacă ești “om de știință”, influencer sau jurnalist român și ai dedus din harta de acum o lună în care Romania era pe roșu, că românii sunt “imbecilii Europei”, aceeași “logică științifică” pe care ai folost-o atunci ar trebui să te facă să postezi acum peste tot, când România e singura pe verde din Europa, cu aceeași frenezie cu care ai făcut-o atunci, că românii sunt “geniile Europei”.

Așa e științific. Cel puțin în teorie. Nu o faci? Ar trebui să te întrebi înainte de orice tu însuți ce nu e în regulă. Și pentru că se pare că în dialogul cu cei care necesită precizarea de mai sus e nevoie de asta, am să fiu și mai explicit:

Evident că în niciunul dintre cele două cazuri NU este legitim, valid și corect statistic să derivăm concluzii atât de impertinente logic și empiric dintr-o bază informaționala și epistemică atât de fragila și săracă. Faptul că nici macar nu suntem consecventi metodologic în eroarea ințială, arată cât de departe suntem chiar și de forma mecanică și naivă a erorii în cauză. Cât de neonești suntem cu noi înșine și cu ideea de știință pe care ne place să o invocăm.

Pe scurt: Intervențiile mele din ultima vreme de aici (și de pe platfroma alternativă care din motive de cenzură algoritmică nu poate fi pomenită), sunt menite să apere cu modestele-mi mijloace ideea de gândire și metodă științifică în fata unui val de impostură, politizare, ideologizare, oportunism și isterie colectivă în care numele Știintei este târât și terfelit în arena publică, fapt care falsifică și distruge credibilitatea și legitimitatea acestei practici și instituții. Faptul că se întâmplă și la case mai mari nu e o scuză.

Acum, că veni vorba: Vrem să știm care e relația reală a formatorilor de opinie, a jurnaliștilor și a autoritatilor din România cu cercetarea științifică și gândirea științifică reale în probleme legate de covid, criză și gestionare în Romania? Avem raspuns la obiect și un studiu de caz fără drept de apel, chiar ieri.

Unul dintre puținele proiecte de cercetare aplicate la România pe tema covid-criza și una dintre puținele echipe de cercetare românești care se manifestă activ și constructiv în România în domeniu, și-a prezentat ieri la UB o parte din rezultatele cercetărilor. UB a făcut și face eforturi în acest sens și nu e primul eveniment de acest fel.

Am avut ieri, de pildă, o prezentare a unui proiect excepțional despre relația dintre recomandările cercetătorilor și deciziile guvernanților, la nivel global, în gestionarea COVID19. Trei cazuri sunt analizate comparativ în detaliu – Italia, Suedia și România-, într-o combinatie de sociologie, politici publice, analiză instituțională și analiză de rețea.

Ai spune că este o contribuție la esența discutiilor și dilemelor și controverselor publice de până acum și că toți cei care -jurnaliști, influenceri sau autorități române- care ne terorizează cu Știinta și Măsurile zilnic în mass media și în retelele sociale, vor da buzna să vadă cum arată primul studiu românesc pe problemă.

Realitatea, faptele? Din cei aproximativ 40 de participanți la evenimentul bine anunțat și mediatizat de altfel, nu am identificat niciunul dintre jurnaliștii, intelectualii publici, influencerii sau reprezentanții autorităților sau platformelor mediatice care altfel ne freacă sistematic ridichea cum e cu știința și datele. Poate mă înșel și a fost cineva. Dar eu nu am recunoscut pe nimeni și oricum NU la nivelul ăsta trebuia să se răspundă. Punct. Case closed.

ASTA este dragi colegi și dragi cititori, concret și la obiect măsura interesului în înțelegerea științifică a fenomenelor, ASTA e expresia reală a interesului în “politici bazate pe știință și evidența empirică” în România, între mass media, formatorii de opinie și autoritățile de profil. Restul sunt vorbe și gesticulație. Am avut testul de turnesol. Și testul ne-a dat o evaluare perfectă a situației. Asta e.

Preluare de pe MeWe

La începutul dilelii pandemice Regimul ne vorbea despre potențialul cost al inacțiunii. La noi mai slăbuț, dar în Marea Britanie le spăla creierul amenințându-i cu sute de mii de morți.

De altfel, în Marea Britanie, Regimul a fost mult mai de treabă – publicând chiar pe site-ul guvernului manualul de propagandă cu care urma să fie spălat creierul populației spre a adera la „măsuri” absolut imbecile, inutile, imorale, iliberale și ilegale.

Spre deosebire de costul inacțiunii Regimului – care nu a fost confirmat absolut niciodată și nici nu avea cum căci întreaga narațiune era intenționat exagerată, există însă și un cost al inacțiunii cât se poate de real în dreptul nostru, al ăstora care refuzăm să ne lăsăm pradă fricii și șantajului: Cu cât amâni mai mult să te răzvrătești, cu atât vei fi mai dezumanizat(ă).

Story time

Cineva foarte apropiat mie a fost zilele astea la o nuntă ilegalistă. S-a vaccinat regulamentar cu două Faizăre d-ălea bune, a purtat mască regulamentar inclusiv pe stradă în toamna lui 2020 și primăvara lui 2021. N-a fost la niciun protest, niciun concert și, în genere, a căutat să se păzească. Firește, n-a ajutat la nimic – virus tot a luat primăvara trecută. Dar trecem peste.

Singurul (sau mă rog, printre puținele) contacte ale acestei persoane cu disidența era subsemnatul.

And then suddenly something clicked

Persoana în cauză urmărește doar știri mainstream. Nu stă cu nasul în PDF-uri, nu discută cu oameni de pe 4 continente despre subiect și în genere nu-și bate capul.

Și totuși… în octombrie 2021 a decis: Marș mă nu port nicio mască pe-afară, să fie clar! Brusc voia să știe cum se contestă amenzi, care-i procesul legal, etc.

Tot în luna octombrie și-a făcut apariția și la primele proteste. Mărturisesc că mi-a picat fața s-o văd acolo. Mă aștept eu la multe, dar unele lucruri chiar mă surprind.

Ei, și vine nunta ilegalistă de care vă ziceam. Și după nuntă, îmi zice așa: ”Bă Luci da’ m-am sălbăticit de tot. Nu mai știam cum să vorbesc cu oamenii. Nu-i okay deloc treaba asta.”

Zâci?

Nu te lăsa dezumanizat(ă)

Povestea de mai sus se va repeta cu zecile de mii (în cel mai pesimist caz) în următoarele 35 de zile. Nu trebuie să mă credeți, uitați-vă în jur cu atenție.

Până și aici, în Panicard Central (pe vremuri Cluj-Napoca) brusc nu mai sunt eu chiar singurul nebun. Din mai 2020 și până acum 3 săptămâni, cu regularitate eram singurul din orice mijloc de transport în comun fără niqab pandemic. De vreo trei săptămâni niciodată n-am mai fost nici primul și nici singurul.

Înțeleg că mulți dintre voi sunteți obosiți și nu mai aveți răbdare. Înțeleg și că nu toată lumea e conștientă de cât de luuuuungă e inerția sociologică a poporului român – dar vă asigur că Regimul e foarte conștient de asta!

Românii, cu experiență în dictaturi, sunt obișnuiți cu disidența pasivă (celebrul ”zic ca tine și fac ca mine”) și foarte puțin obișnuiți cu disidența activă. În situația curentă, avem nevoie de ambele în cantități foarte mari. Cea dintâi este asigurată (și nu mai lăsați Regimul să vă convingă că nu-i așa!) – însă cea din urmă este foarte slabă.

De aceea e foarte important să continuați să vă exprimați în public. Să-i expuneți pe cei care încă n-au ieșit din blocajul mintal (în care, e drept, mulți s-au băgat voluntar) la curajul de-a spune NU.

Dacă lupta era pierdută, Regimul nu se mai zvârcolea într-așa hal. Nu te-apuci să pui mesaje absolut grotești (ca acesta, de exemplu – aici arhivat în caz că dispare) pe pagina oficială de promovat crotalierea. Dacă lupta era pierdută și Regimul simțea că a câștigat, dădea drumul la tancuri și la lagăre (așa cum face Australia) – nicidecum nu fugea Parlamentul de legea certificatului și nu se apuca noul sinistru al Sănătății să ne povestească verzi și uscate despre ostilizarea populației.

Regimul nu o să vă spună niciodată ”da mă, ne e frică de #sbcc” – însă e important să-i urmărești mișcările. Și, chiar mai important, să nu te oprești nici măcar o secundă din răzvrătire, din denigrat Regimul și din opoziție de toate felurile. Scopul Regimului e să te convingă că n-are rost (conștient fiind că dacă și numai 50.000 de oameni se supără rău tare de tot, s-a dus Dracu’ nu că guvernul – ci tot Regimul).

Regimul caută să te convingă că-ți vrea binele. Ceea ce este adevărat. Regimul chiar îți vrea binele. Misiunea ta e să faci tot ce-ți stă în putință ca el să nu ți-l ia!

Cum să-i ajuți și pe alții

Tot acest proces este un joc al numerelor. Chiar dacă ușor-ușor inerția bate înspre noi – nu e deloc un moment de relaxare. Dimpotrivă – acum e un moment foarte bun pentru dublat eforturile.

Cel mai important e să-i expui pe toți cei din jurul tău. Nu la virusul SARS-CoV-2 – ci la curaj. Așa cum remarca (cu tristețe!) publicația stângistă americană Newsweek discutând despre acțiunile guvernatorului Ron DeSantis – curajul este contagios. Aceasta e variabila pe care nu o poate cuantifica Regimul decât cel mult aproximativ. Și curajul nu se manifestă doar la proteste (deși acolo este nevoie de el chiar mult).

Avem sute de mii de concetățeni (probabil milioane, dar hai să rămânem conservatori) – care au nevoie de un impuls. Orice impuls.

Cheamă-ți prietenii, amicii și cunoscuții panicarzi la o petrecere. Pe orice motiv. Pune-i în situația de-a socializa. Cu cât au fost mai proști în public ascultători față de Regim, cu atât vor avea dificultăți mai mari în a socializa. Gentil, cu duhul blândeții, aruncă oricare din aceste micuțe pastile (dar numai una – nu toate deodată!!!):

• Nu, serios acuma, voi cât mai aveți de gând să stați în casă?
• Voi chiar aveți de gând neironic să purtați măști până la sfârșitul vieții? În unele țări (Belgia, spre exemplu) arafații lor sugerează îmbotnițarea pe 3-5 ani minimum. În altele (Israel) se pregătesc să înțepe șeptelul a 4-a oară.
• Nu, serios acuma, pe la al câtâlea ARNm sunteți dispuși să începeți să (vă) puneți întrebări?
• Nu, serios acuma, voi când aveți de gând să mai și trăiți nu doar să subzistați?

Acestea, dar și alte abordări, nu sunt menite să confrunte direct. Ci să ajute subiectul să formuleze primul gând. Să planteze sămânța îndoielii. Altfel se plantează când e față-n față decât când e pe Internet. Vă zâc din experiență.

De altfel de-aia și încurajează Regimul socializarea pe Internet în timp ce vă trimite Miliția pe cap și la grupuri de 5-6 oameni. Grupurile – chiar și cele mici – care discută fără știrea Regimului reprezintă în mod intrinsec un pericol pentru Regim.

Proximitatea expune ambele părți. Voi sunteți deja imuni la poveștile Regimului – dar foarte mulți dintre concetățenii noștri nici măcar nu ne-au auzit vreodată cazul. Voi n-o să pățiți nimic de la a 472827482653-a expunere la poveștile Regimului. Sunteți deja imunizați la asta 😀

Însă fiecare expunere a unui om nou la perspectiva disidentă plantează o nouă sămânță a îndoielii.

Eu nu ratez nicio ocazie să trântesc câte-o remarcă în public, cu glas tare, împotriva Regimului. Fiecare ciudat care-mi spune în magazin să-mi pun mască (nu-mi pun aproape niciodată) primește câte-un răspuns cu glas tare (menit să fie auzit de ceilalți, nu de idiotul util al Regimului) de tipul: ”Da, du-te și mai bagă un suprarapel. Pregătește-te pentru doza 4. Sigur o să fie bine. Mai pune și două măști că au zis experții că-i bine.”

Câteodată o astfel de atitudine nu generează nicio reacție. Câteodată, da, poate genera și un mic conflict. Dar, de cele mai multe ori, face minimum un om să înceapă să-și pună întrebări. Să aibă acel moment de ”bă, ia stai așa…”

Nimic din toate astea nu e posibil dacă te lași dezumanizat(ă) sau sictirit(ă). Pe asta și mizează Regimul: pe cei pe care nu-i poate dezumaniza, măcar să-i sictirească. Să nu mai vorbească despre asta. Fiecare disident care alege să nu mai vorbească este un câștig pentru Regim.

Râzi de ei, bucură-te de viață și răzvrătește-te!

Forțează dușmanul să-și respecte propriile reguli. (Regula nr. 4)
Ridiculizarea este cea mai potentă armă. (Regula nr. 5)
O tactică bună e cea care-i face pe ai tăi să se simtă bine. (Regula nr. 6)
Amenințarea este de obicei mai puternică decât obiectul amenințării în sine. (Regula nr. 9)

Niciun regim nu acceptă să râzi de el. Cu cât râzi mai în hohote de aberațiile lui, cu atât se enervează mai tare.

Regimul de acum nu face nicio excepție. Cel mai tare îi doare când le râdeți în nas.

Când râdeți de ei, nu doar că refuzați să le luați aberațiile extremiste în serios. Dar le comunicați și că vi se rupe de însăși existența Regimului.
Or, un regim dictatorial mesianic care vrea să salveze cu forța pe toată lumea (așa cum și-ar dori în teorie felcerii ăștia) nu poate tolera râsul.

De aceea zic: trebuie râs de ei ȘI MAI MULT.

Ce vrei tu mă? Să port mască? 🤣 Hai pa!
Ce vrei tu mă? Să bag în mine zer care-mi dă miocardită o dată la 4 luni ad infinitum? 🤣 Hai pa!
Ce vrei tu mă? Să nu citesc știrile din străinătate din care rezultă că zerul tău e inutil? 🤣 Hai pa!
Ce vrei tu mă? Să mă opresc din a te contesta fără încetare – în stradă, în instanță, pe Facebook și în viața de zi cu zi? 🤣 Hai pa!
Ce vrei tu mă? Să nu mai practic nesupunere civică? 🤣 Hai pa!

Simțiți-vă bine când luați Regimul la perpulis. Râdeți de ei fără nicio remușcare. Și constant. O zi în care n-ați râs ÎN PUBLIC de Regim e o zi pierdută. Aceasta e aplicarea în practică a regulilor 5 și 6.

Zilele trecute am publicat un articol despre cum se aplică în practică regulile 4 și 9.

Dar, încă o dată: Toate acestea sunt posibile numai dacă refuzați dezumanizarea. Costul nerăzvrătirii este uriaș. Și aici mă refer la cel personal, în planul sănătății mintale și al funcționalității personale. Însăși abilitatea ta de a funcționa este grav afectată pe măsură ce amâni momentul răzvrătirii.

De aceea insist: Nudge your friends, neighbors, acquaintances and community into rebellion. E pentru sănătatea publică. Sănătatea mintală, mai exact.

Ne vedem în stradă! De Ziua Națională la București!