Văd p-aci un popor de lume entuziasmata de un nou filmuleț al propagandei pus pe Netflix. Don’t Look up pe numele sau. Cu Leonardo di Caprio, sa traga ochiul.

Entuziasmul naivilor se trage de acolo de unde filmulețul arata faze despre ce trăim noi acum, implementarea neocomunismului și ce sa vezi ca pe toți i-a lovit rumoarea ca vai, oare cum se poate sa “scape” un asemenea film care arata chestii despre ce ni se întâmpla in pline manevre de instaurare a cenzurii?

Raționamentul asta li se trage de la gândirea binară, alb și negru, și de la reflexele dezvoltate sau cunoscute despre dictatura aialaltă pe care am trăit-o. Ei ignora ca băieții ăștia au investit sume colosale in cercetare psihologică și sociologica și in mariajul acestor cercetări cu tot ce înseamnă tehnologie. Că metodele de lucrare la psihicul omului s-au rafinat și ca in prealabil am fost fezandati toți înainte de a ni se pune dictatura pe masă și degetele în menghina globalistă cu foarte mulți ani înainte.

Însăși apariția acestui film așa-zis subversiv certifică faptul că dictatura globalistă își ia avânt și au foarte mare încredere că o să le și iasă. Ei pun aceste subiecte și filme in piață tocmai pentru a mima libertatea.  Dacă vreți, e ceva ce seamănă cu fototapetul: îl ai în sufragerie și îți dă senzația că ești la munte sau in pădure dar nu ești. Așa și cu ăștia: creatori de iluzii.

Acum niște ani Procter & Gamble a fost băgat in corzi prin State în ceea ce privește metodele intruzive de studiere a comportamentului consumatorului cărora ei le ziceau generic marketing. Madama care era project manager a prezentat concluziile studiului: consumatorilor nu le place să fie urmăriți pe la cumpărături și pe unde se mai duc ei, verificați pe ce își cheltuiesc banii și ce le atrage atenția. Dar tot madama a rânjit: consumatorii au declarat că nu le place așa ceva însă nu au ce face. Extrapolati acest raționament la ceea ce vedeți. Dictatura se simte atât de stăpână pe noi încât ne dă și filme despre ceea ce face pentru că știe că nu avem ce face. Și cu asta are și doi iepuri în joben: ne creează și iluzia că suntem liberi.

Dacă voi vă imaginați că scapă ceva pe Netflixul vieții fără să fie crâncen verificat atunci sunteți mai inteligenți ca parameciul în mod cert. Până și filmulețul despre babele alea trei disperate după ștromeleagul pe care nu l-au găsit nici în tinerețe și acum speră la un miracol venit pe talonul de pensie e înecat în clișee propagandistice și motivaționale ieftine numai bune pentru carieristele care populează clădirile lux de birouri și nu au câștigat nimic la loteria împerecherii.

Dacă vă imaginați că “scapă” ceva în mass-media altfel decât niște derapaje super-controlate și doar pe anumite canale vă dau eu două idei de subiecte despre care nu ați citit și văzut nimic până acum și nici nu o sa citiți sau vedeți:

A la mână: despre efectele secundare ale băgării obligatorii de ser în venă. În mod particular în România despre cazul neuroloagei cu creierii pilaf de la un AVC masiv a doua zi după ce a sărit ca găina la muci la doza trei in mod inconștient. Sau despre cazul lui Beniamin Graur. Băiat tânăr, 25 de ani. Nu ați văzut sau citit nimic despre asta.

B la mână: despre explozia mortalității excesive și cum acest indicator băgat sub preș nu reușește să îl explice nimeni. Mai sunt și alte subiecte și mai interesante dar hai să vedem cum stăm cu astea simple.

Cât despre capodoperele netflicșilor: mai instructiv e un episod din Vacanța Mare în care Lila îl suduie pe Achim și in care Garcea ne expune filosofia lui despre lume și viață.

Așa… întâi să vă bag și pe voi în vibe-ul meu. Daț play la asta:

Aț dat? Bun, și-amu cât ascultați în grecește despre ștrengarul din parc, să vă zic ce se mai întâmplă.

În primul rând, nu, nu ne-a cenzurat nimeni site-ul. Sheesh bă frate până și însuși Faceberg Meta mai dispare cu totul de pe Internet din când în când darămite un biet sait ca aiesta.

Ce-a fost baiul? Păi… tehnologia. Întâi a expirat certificatul SSL. Vedeți voi, spre deosebire de viața reală – unde încă se mai discută – pe Internet e cvasi-obligatoriu să ai țăfărticat la sait. Și tot spre deosebire de viața reală, rolul țăfărticatului pe Internet e unul ceva mai logic. Însă… există și corner cases. Saitul ăsta e unul din ele. Hotnews.ro este/a fost un altul. Și mai sunt.

În genere, pentru site-urile care nu colectează date (cum este acesta) și care au doar text și poze, țăfărticatul (și protecția oferită de acesta) este inutil atât pentru tine, cititorule, cât și pentru noi ăștia de scripețim, punem poze și dăm Publish. Sigur, în teorie, cineva ar putea intercepta traficul de la serverul nostru și până la voi și să-l înlocuiască, dându-vă impresia de exemplu că am publica pe site un poem intitulat ”Muie Cititorului” de Nicolae Ciucă. Dar asta e deja din seria true-sci-fi. În sensul că se poate dar e mai mare daraua decât ocaua.

Eh, dar cum majoritatea saiturilor sunt despre colectat cât mai multe date (ca să vă vândă ceva, ca să vă facă un profil, sau, da, ca să vă urmărească cu scopul de-a vă face rău!) – niște mulți băieți și câteva fete s-au apucat să bată la cap pe toată lumea acum vreo 10 ani ca să devină țăfărticatul obligatoriu pentru toată lumea.

Sigur, de jure nu e obligatoriu nici acum (și nici nu poate fi nici măcar în teorie) însă de facto grosul utilizatorilor de Interneți citesc aceste mâzgălituri (și ascultă pe fundal muzică grecească) folosind una din astea trei: Firefox, Google Chrome sau Safari. Sau un derivat din astea trei (e.g. Pale Moon, Chromium, etc.). Eh, și-aici a venit beleaua: Prin 2017 ăștia trei au zis: ”Bine mă, d’accord cu voi băieții și cele câteva fete care vreți țăfărticat. Punem avertisment serios de securitate și facem crunt de dificilă pentru utilizatorul obișnuit vizitarea de saituri care n-au țăfărticat. Bun așa?”

Zis și făcut. Și de-atunci, dacă n-ai țăfărticat la sait… e nasol. Imediat dup-aia au început campaniile globale coordonate să-i tragă de urechi pe toți care n-au. Și, multă vreme, încă vreun an-doi, nici măcar ăia mari – gen BBC, Wikia sau Ministerul Afacerilor Externe nu s-au sinchisit. Apropo, MAE românesc nici acum n-are.

Eh, dar țăfărticatul nu e chiar ușor de obținut. Nu-s două click-uri. Sau, mă rog, pot fi și două click-uri dacă ești dispus să plătești pentru țăfărticat mai mult decât pentru site în sine. Unele ajung și la $1000/an. Alea se pun cu două click-uri!

Dacă totuși nu vrei să dai un hectar de bani dar totuși să-ți fie vizibil site-ul și pentru cei care se sperie de mesajul înfiorător de mai sus (pe care l-ați primit în ultimele zile), există opțiuni gratuite. Ba chiar open source și cu fainoșag cum îi place unei minorități gălăgioase și atotcuprinse de ea de pe Internet (îi știți – îs ăia cărora le pute Telegram că n-are nu-ș ce criptare de care realist îi pasă statistic fix nimănui și te îndeamnă să folosești ceva dubioșenie de care n-a auzit nimeni cu 10 utilizatori și care-i contraintuitiv și esențialmente imposibil de folosit fără 10 ani experiență în calculatoreală – ăia!).

Eh…. și ca orice chestie open source – e scris prost, funcționează și mai prost, update-urile sunt pe nepusă masă și strică tot, și sunt neanunțate (mă rog, tehnic vorbind sunt anunțate dar în niște locuri atât de obscure încât nimeni normal la cap nu intră acolo ca să vadă ce se mai întâmplă). După ce te chinui 6-8 ore când îți faci site-ul să faci să meargă și țăfărticatul, te trezești la câteva luni că întreg-ul set-up e ”deprecated” c-așa e de părere un puțoi tocilar care n-a mai ieșit din casă din 2012 (în cel mai bun caz) și i-a venit lui o idee să facă totul ”mai bun”. Și-l face așa de bun că-i mai prost decât precedentul – cu 80 de foldere de configurări în 5 locuri diferite de nu se mai înțelege nimic.

Asta s-a întâmplat în aprilie 2020. Pentru cei înclinați de detaliile tehnice – căutați și voi ACME v1. Articolul ăsta e pentru oameni normali așa că nu intru în cârnațurile alea de demențe de față cu oamenii normali. Nu se cade! Dacă m-apuc să povestesc despre certbot și parametri gen –rsa-key-size 2048 –preferred-challenges dns-01 –server mă trezesc cu toate înjurăturile deci mai bine nu.

Eh, și din aprilie 2020 nu mai am țăfărticat în mod automat. Tră’ să am grijă să-l tăt prelungesc. Și… cum fusei la beci în ultimele săptămâni, fix grija asta o avui!

Și pentru că o belea nu vine niciodată singură, fix amu n-o mers nici plata recurentă pentru găzduire. Astfel că vreme de vreo 15 ore (cât eu mă dădeam cu trenul) nici dacă erați dispuși să acceptați enormul risc de-a citi aiest’ sait fără țăfărticat nu s-a putut nici asta.

Vedeți voi, în era tehnologiei totul trebuie să fie complicat. În 2010 sau 2002 nu exista să nu meargă plățile recurente. Acum? E o chestie comună să te mai trezești cu ele blocate că n-ai dat click… pardon… „tap” pe nu-ș ce buton în nu-ș ce aplicație ca să autorizezi. De parcă documentul semnat cu mânuța mea pe care scrie ”ăstuia îi dai X dolari de la mine din cont în fiecare lună pe data Y de-acum și până îți zic eu să nu-i mai dai” nu e suficient. Și… iată că nu mai e suficient. Căci legea (contractului în cazul ăsta) valorează generalmente fix pix prin comparație cu Măria Sa Tehnologia care-i mai proastă pe zi ce trece (consecință directă a faptului că din ce în ce mai mulți imbecili și vaci cu cabină ajung să lucreze în domeniu).

Unde vreau să ajung? De ce vă povestii toate astea?

Păi… în primul rând ca să anunț că nu ne cenzurară nimeni. Doar tehnologia fu proastă în public. Din nou. Și-o să mai fie, fiți fără grijă. Lucrurile nu se vor îmbunătăți în acest departament – dimpotrivă, vor continua să se înrăutățească în ritm accelerat!

În al doilea rând vă povestii toate astea ca să arăt un crâmpei din câți nervi implică fie și numai pentru a menține un ceaslov cu ispisocuri modest precum acesta dar care să aibă și ceva garanții de libertate. Adică să nu se trezească fără domeniu pentru că așa li s-a năzărit unor activiști cu păr albastru pe cap și negru plin de jeg la subțioară. Sau să se trezească fără găzduire pentru că angajații companiei de hosting sunt ofensați de conținut. Nu-i treabă ușoară să-i ocolești pe toți nebunii. Nu-i scump ca bani, dar e îngrozitor de scump ca timp, nervi și uzură asupra sănătății mintale – unități de valoare pe care, cel puțin subsemnatul, pune preț ceva mai mare decât pe bani. Că bani se mai fac, dar timp nu.

Și, nu în ultimul rând, vă povestii toate astea ca să reamintesc tuturor să trateze tehnologia cu suspiciune din oficiu. Doar pentru că-i mai ”comod” nu înseamnă obligatoriu că-i mai bun. Sau, pentru cealaltă tabără, doar pentru că-i ”FOSS” sau ”federat” sau ce alte cuvinte mai folosesc tocilarii pentru a descrie produse marginale de extrem de proastă calitate și parcă făcute în ciuda pulii să nu le poată folosi niciun om normal – nu înseamnă că-s și bune.

Gata. Atât. Ne vedem la podcast, la Beciul Propagandei, pe la interviuri și, desigur, în stradă.

Spuneam imediat după alegeri că unele din temele atât de dragi influiensărilor cu sau fără epoleți (dar desigur toți civili), cu sau fără stipendiere de la Sistem și cu sau fără carnet de membru de partid vor trebui abandonate. Am dat atunci exemplul obiceiului de-a face ”putinist” pe oricine nu-i de acord cu prostelile Sistemului. Dar nu e singura temă.

Vrăjeala cu anticorupția, vrăjeala cu Justiția™ sau meta-vrăjeala cu PSD man bad urmau și ele la rând. Și, iată-ne 11 luni mai târziu, că ce v-a zis fratili vostru se și întâmplă. Mult a mai durat! Deh… să spui adevărul e o treabă dificilă, mai ales în democrația cu epoleți.

Citește și: 10 grafice pentru a înțelege politica românească

Scriu rândurile astea cu câteva ore înainte să pornesc spre Bulgaria – o țară care la rândul ei s-ar putea alege cu un USL al lor dacă poporul nu se prezintă la vot.

Dar despre Bulgaria o să fie timp să vă povestesc. Să revenim la USLamismul nostru. Așadar: ieri, Sistemul (PSD, PNL, RMDSZ) s-a hotărât (au votat fiecare în birourile politice, mă-nțelegi?) să demareze/continue negocierile pentru un guvern roș-galben-verde.

Băiatul ăla care scotea armata pe străzi să împuște virusul și care vă amenda părinții cu €4000 pentru cumpărat pâine la ora greșită vezi-Doamne s-a opus. Că cică asta ar fi o trădare a celor (nu foarte mulți, dar groaznic de naivi) care au votat cu PNL.

Dar este oare trădare?

Prea mulți (cu Orbán Lájós) în fruntea se comportă ca și cum Partidul Niciodată Liberal nu ar avea o întreagă istorie (de peste 100 de ani – că tot le place să se revendice de la PNL-ul istoric) de trădări și nemernicii.

Nici nu se răciseră bine buletinele de vot și deja se discuta deschis de un guvern cu PSD dacă USRi nu cooperează. Deci nu-i ca și cum e vreo noutate.

Cei mai amuzanți însă sunt aceia care de prin octombrie 2019 și până acum 10 minute îi înjurau de toți dumnezeii și-i făceau cum le venea la gură pe cei care observau evidența: în speță că PNL și PSD sunt, fundamentalmente, același partid. Astăzi o confirmă președintele PNL: Am găsit la PSD multe lucruri care pot să ne unească.

Bine, după ce pe 25 septembrie președintele PNL (atunci oficial ”candidat” – dar cu Wuhannis și armata în sală) promitea altceva. De-aia vă tot zice fratele vostru: Declarație politică, otherwise known as fake news.

Mita electorală, corupția, lichelismul, aranjamentele pe sub masă, alianțele dubașe precum și înclinația spre autoritarism – sunt parte integrantă a PNL dintotdeauna – nicidecum apărute în ultima lună din cauza lui Florin Cîțu sau a lui Iohannis sau a mai-știu-eu-cui.

Dar dacă tot e rost de învinuit persoane, Orbán Lájós s-ar putea uita în oglindă și începe de-acolo. Că nu Cîțu a adus în partid 1/4 din PSD, nu Cîțu a scos armata pe străzi, nu Cîțu a închis piețele, nu Cîțu l-a tolerat sau chiar promovat pe Raed Arafat, nu Cîțu a îndemnat cetățenii să nu respecte dispozițiile Curții Constituționale, nu Cîțu a arestat în spitale oameni perfect sănătoși cu lunile și nu Cîțu a pornit și perpetuat modul ilegal, ilegitim și dictatorial de legiferare prin HG-uri. Nu! De vină pentru toate acestea este Ludovic Orban.

Sigur, asta nu-l face pe Superman vreo lumină. Nici măcar prin comparație. Dar, de dragul adevărului – chiar trebuie spus răspicat că drumul spre USL a fost (re)deschis, explorat și bătătorit pe ici pe colo chiar de Ludovic Orban – și asta cu mult înainte să se decidă Cîțu să urmeze acest drum.

Așadar, lamentările lui Orban (și a focilor dimprejurul domniei sale) sunt amuzante. Lăcrimuțele lor sunt delicioase. Dar, la sfârșitul zilei, inutile.

Se mai poate repara ceva?

Ca să „repari” ceva trebuie ca acel ceva să fie stricat și să fie toată lumea de acord că este stricat. Nu e însă cazul aici.

Nu ai ce să „repari” căci nimic nu este stricat. Sistemul merge exact cum e menit să meargă. Primele două partide ca popularitate – PSD și PNL (în ordinea asta!) – formează un guvern.

Ați avut ocazia să „reparați” în decembrie 2020. Mulți dintre cei care citiți acum n-ați vrut să achiesați la #aplatizămPNL până la capăt. Ba chiar prea mulți dintre voi ați venit direct cu NPC-ismul ”ce bă? vrei să vină PSD-ul?” – și uite că PSD-ul a venit oricum. Și era firesc să vină. Pentru că o Românie fără PSD nu se poate mai devreme de 2040 (și ăsta e un termen ultra-optimist!). Și nu se poate pentru că nu avem Popor, nu avem partide (în afară de PSD) și nu avem nici măcar 50,000 de oameni care să facă parte pe bune din societatea civilă. Cine să se opună PSD? Istericii corporatiști scoși la comandă? Haida dè, terminați-o cu prostiile!

Bun, și-acum ce?

Pe etapă, rămâne cum am stabilit: Continuați vizitele fizice la deputații din județul vostru. Nu, nu trimiteți e-mail-uri sau mesaje pe WhatsApp. Ci mergeți fizic la birourile lor în audiențe!

Înțelegeți o dată că internetul nu poate face chiar orice. Unele lucruri se pot rezolva pe Internet de acasă. Dar majoritatea lucrurilor NU!

Insist: dacă internetul conta așa de mult USR avea 40% în sondaje – nu 9,8%. De asemenea, dacă internetul era așa de important AUR făcea în 2020 măcar 15% (având în medie 800,000 de vizualizări la… orice).

Politica se face ieșind din casă. La birouri parlamentare, cu petiții scrise cu număr de înregistrare, în sala de judecată, la Avocatul Poporului și, da, în stradă la proteste!

Și à la longue?

Construiți micro-rețele. Intrați buluc în partide. Încercați să urcați în ierarhiile partidelor.

Vă place cum își impun neoprotestanții punctul de vedere indiferent cine-i la guvernare? Eh, să știți că aia se întâmplă pentru că domniile lor s-au apucat de treabă prin 1994. Și au muncit de le-au sărit capacele până prin 2009 când au început să culeagă primele rezultate. Și apoi au continuat să muncească. Astăzi au oameni în toate partidele parlamentare (da, toate!) și foarte puține se pot întâmpla fără acordul lor și fără negociere cu ei. Oficial neoprotestanții nu reprezintă mai mult de 5% din populație (sigur, cifrele exacte sunt imposibil de aflat pentru că noi n-am mai făcut un recensământ serios de 20 de ani – și da, cel din 2011 n-a fost omologat nici astăzi).

Criza din prezent (care e de fapt mult mai mică decât pare din ochiul furtunii) e o ocazie bună pentru fiecare să-și pună întrebarea foarte serios: Cât de tare ții la principiile pe care le clamezi? Nu trebuie să răspunzi nimănui cu voce tare la întrebarea asta – dar este esențial să-ți răspunzi ție!

Și dacă răspunsul este unul entuziast, opțiunile rămân aceleași ca-ntotdeauna (punctual sau cumulat):

• Intră într-un partid și urcă în ierarhie
• Intră într-un ONG sau fondează unul și folosește-l pentru a presa instituțiile (tot ce nu e scris într-o petiție cu număr de înregistrare nu există)
• Intră într-un grup de advocacy sau fondează unul și apoi aliază-te punctual cu alții în funcție de proiectul politic (în politică nu trebuie să-ți placă toți cei cu care ești nevoit(ă) să lucrezi)
• Prezintă-te la proteste cât mai des. Libertatea protestului dispare dacă nu e folosită cu regularitate
• Învață legile de bază și procedurile Sistemului (pe vremuri asta era o îndatorire cetățenească, dar sărim peste)
• Susține (inclusiv financiar) pe cei cu care ești de acord
• Vorbește! Nu costă nimic să deschizi o conversație despre un subiect în familie sau chiar cu necunoscuți.
• Ține ochii pe premiu. Premiul este acumularea graduală de putere și influență. Corolar: Pierde mai puțin timp cu conspirații absurde, povești din SUA/Australia și ceva mai mult timp la tine în comunitate. Că veni vorba…
• Până să te prinzi dacă alegerile în SUA au fost furate sau nu, ia vezi dacă nu cumva poți preveni un furt la tine în comunitate. Autoritatea Electorală Permanentă recrutează des experți electorali. Din rândul acestora sunt numiți președinții de secție de votare. Trebuie să ai 10 clase, să nu ai dosar penal, cetățenie română, să cunoști limba română și să nu faci parte dintr-un partid politic.
• Dacă faci parte dintr-un partid politic, zbate-te la tine în filială să reprezinți partidul într-o secție de votare!

Oricare din activitățile de mai sus ajută mai mult la avansarea Cauzei decât orice postare pe Facebook. Degeaba ai 100.000 de like-uri dacă nu te urmează nimeni.

Știu, e greu. De-aia nimeni nu le poate face pe toate. Dar tu, cel care citești asta, poți adopta minimum oricare două sau chiar trei din cele 10 opțiuni de mai sus.

2024 pare departe. Însă acuș suntem în luna mai. Adică vor mai fi sub 2 ani până la europarlamentare. Sau, altfel spus, în sub un an intrăm în pre-campanie pentru europarlamentare.

Ochii pe premiu! Căci Sistemul mereu are ochii pe premiu. De-aia face USL 😀

Azi începe UNTOLD-u’ cu mască pe rât. Deci o zi foarte bună să scriu articolul ăsta.

Acum 9 luni fratili vostru vă povestea, în Ziua Întâi a Marii Campanii de Vacțânare, despre cele 10 lucruri de așteptat de la aceasta. Fratili vostru a nimerit impecabil 9 dintre ele. Pe cea de-a 10-a am greșit-o pentru că am supraestimat interesul lui Putin de-a-și vinde vakțâna rusă cum se zice peste Prut. Și, de asemenea, am uitat că vin alegerile în Germania și deci prorusismul tradițional al Berlinului e băgat umpique sub preș. Așa că înțelegerea de-a produce Sputnik V în Nemția (dată ca sigură în decembrie 2020) a rămas… în aer.

Eh, nu-i nimic. 9 din 10 tot e foarte bine.

Ca la fiecare 9 luni (martie 2020, decembrie 2020 și, iată, acum) fratili vostru revine cu actualizări. De data asta însă cel mai probabil va fi și ultima actualizare.

Înainte să dau predicții să remarcăm știrea pe care n-o zice nimeni: Pandemia s-a terminat. Ca orice pandemie de virus respirator, ea ține între 12 (cel mai bun caz) și 24 de luni (în cel mai rău caz). Eh… asta cu pufos chinezesc e… cam spre 24 de luni. Sau 22. Sau 19. Mă rog, depinde de unde numeri. Cert e că-i cam gata.

De unde mai știm? Păi putem să ne uităm la ce face Singapore (statul cu al treilea cel mai sever set de măsuri după Australia și China). Singapore este un stat fascist în cel mai pur sens al cuvântului. Guvernul controlează tot, alegerile libere nu există dar economia are un mix cu dominanță privată cu excepția apartamentelor – deținute integral de Stat. Eh, într-o asemenea țară, Statul poate face absolut orice are chef și nimeni nu va crâcni. E țara în care faci bulău că n-ai purtat botnița. Eh, în acea țară, însuși vocile Sistemului spun clar: Bă, aia e. Cam gata cu joaca de-a pandemia e timpul să dăm drumul la bani să circule că totuși suntem paradis fiscal. Și ușor-ușor s-au apucat să întrerupă raportarea. Și să aplatizeze și testarea. Și să nu mai spună nici ce „cazuri” îs importate sau transmise local.

Dacă acum 9 luni tot ce era mai la Stânga Texasului și Floridei lăuda și bălea după „modelul australian” – acum însăși oficina extremei-Stângi Luminate din Occident spune clar: Australia nu mai este o democrație și a pretinde altceva e o nebunie. Adică fix ce ziceam noi și acum un an. Tic-tac.

De programul absolut imbecil din Israel nu face (încă) nimeni mișto (deși ar trebui) dar va veni și rândul lor.

Și apoi e Danemarca, țară care a zis stop joc. Așa, hodoronc tronc. Deși legal putea ține cu nebunia până în octombrie, au zis: ”Ia gata, bă! Ajunge. A fost și înțăpare, cine-a vrut bine, cine nu, la fel de bine. Hai că avem treabă!” Cel puțin două săptămâni Danemarca va avea mai puțin „restricții” decât Suedia (cu mențiunea că danezii chiar au luat în serios recomandările – spre deosebire de suedezi care, după cum am arătat anul trecut în plin „val 1” – nu prea s-au omorât).

Dacă în Danemarca și Singapore politicienii și „experții” au lăudat vacțânurile pentru succes – în alte locuri lucrurile stau fix la fel cu aproape nimeni înțepat. În Nepal de pildă 70% din populație are ceva imunitate deși s-au înțepat mai puțini decât în Bulgaria și cu apă chioară chinezească pe deasupra.

Și apoi sunt statele americane precum Iowa. Publicația plutocratului globalist Jeff Bezos, The Washington Post, ne avertiza în februarie că vor trona munții de cadavre și că doamna Kim Reynolds (guvernatorul Republican din stat) este o criminală nenorocită. Am povestit la vremea respectivă.

Nu doar că nu au stat lucrurile așa, dar au continuat să se îmbunătățească în mod constant în cele 7 luni trecute de la momentul de JURMAlism din publicația plutocrată. Vă recomand să citiți și comentariile. Atâta ”two minutes of hate” de bună calitate n-ați mai văzut de mult, garantat!

Deși în mod constant a greșit, evident Washington Post continuă propaganda deșănțată pentru că orice prost care stă acasă pișat pe el de frica chinavirusului înseamnă potențiali bani în plus în contul lui Jeff Bezos. E atât de simplu.

Și, apoi, desigur, este Marea Britanie. Țară care n-a înțepat nici chiar-chiar dar nici foarte-foarte și care, de asemenea, a spus stop joc acum vreo două luni și, în mod șocant, nu s-a mai răzgândit. Ba chiar din Marea Britanie vin de la cel mai înalt nivel și contre dure pentru toți exaltații care vor să se înțepe de 4327848 de ori. Desigur, în stil englezesc, tot au păstrat niște anacronisme cu liste de chilhlimbar (amber – că yellow era prea țărănesc) dar nu se sfiesc să spună că faza pandemică e cam gata. Și, rețineți – în Măreața Britanie zice-se că murit-au cei mai mulți pe cap de locuitor de la pufos chinezesc! Niște șoșocari, dom’le.

Mai în glumă, mai în serios, țările de genul ăsta cam dau tonul. Dar, așa cum ne-am obișnuit, durează o vreme până află și ai noștri.

Și, asta-i de bine, nu?

Da și nu. Ca orice virus, după ce se termină faza pandemică, ajungi în ceea ce se numește faza endemică. Unele țări (e.g. Nepal, Danemarca, El Salvador, Suedia, Albania, Marea Britanie) deja admit pe față că virusul chinezesc e cam endemic de-acum și că, asta e, o să trăim cu pufosul cum am trăit și ultima sută de ani cu gripa.

Însă acest virus a fost vândut plebii mult mai bine decât a fost vândut AH1N1 în 2009-10 (chiar dacă schema financiară a funcționat exact la fel ca atunci) astfel că politic joaca de-a pandemia se mută și ea în faza endemică. Și aici depinde de fiecare țară în parte. În funcție de când sunt alegeri, cât de corecte sunt alegerile, cât de bătută în cap e populația (dacă e bazată ca în Franța sau Bulgaria sau dacă e supusă și docilă ca-n Noua Zeelandă sau Germania), cât de dispusă e să pună mâna pe par (foarte dispusă ca-n Serbia, Muntenegru sau Ucraina – sau deloc dispusă ca-n România) și o mulțime de alți factori care pot și vor determina următoarele 9 luni.

Spre exemplu, criza guvernamentală din România pică excelent acum. Ceea ce este, desigur, foarte bine.

Însă nu toate țările sunt Danemarca, Albania, Ucraina sau Ungaria – țări unde, de jure sau de facto lucrurile au reintrat în normal. În Ucraina pentru că nu vor politicienii să fie aruncați la gunoi (la propriu și cât se poate de fizic), în Danemarca pentru că Mette Frederiksen vrea să fie realeasă, în Albania pentru că de la Hoxha încoace nu mai ascultă nimeni de Stat orice ar face sau în Ungaria unde Orban-al-lor a fost onest cu ei din prima spunându-le că vrea niște bani și putere și ei, poporul, să se descurce. Apropo de Ungaria: nu citiți ce scrie pe net. Mergeți la Budapesta. E fain! Și nu-s măști pe rât ca-n România!

Ce urmează?

Toată introducerea lungă e tocmai ca să nu aveți așteptări prea mari. Așadar, predicțiile sunt exclusiv pentru România și sunt de acum pentru până în iunie 2022.

1. O să ne mai jucăm de-a instanța

Mult mai puțin abitir și cu mai puțin pathos decât până acum, dar va mai fi necesar niște lawfare. Probabil mai ajungem la CCR încă o dată (greu de crezut că mai mult de o dată). Mai e loc de ciunțit la infama Lege 55/2020.

În plus, e o pâine judiciară de mâncat pe puținele locuri care cer test sau vacțân (vasta majoritate nu cer chiar dacă zic altceva). De ce? Pentru că procesarea de informații medicale nu se face oricum ai tu chef. În afară de stadioane, nimeni nu respectă la literă procedura. Ceea ce poate însemna procese. Asta pentru cei interesați de lege și drepturi pe bune, desigur. Restu’ pot să continue liniștite să-și predea voluntar, pe gratis, detalii medicale despre ei înșiși tuturor dubioșilor. Nu-i oprește nimeni.

2. De facto n-o să mai pese mai nimănui

Sigur, cei care umblați mult știți deja că în afara orașelor mari pandemia e terminată de mult în România. Dar ce spun eu e că indiferent de ce va (mai) spune Guvernul, n-o să le mai pese prea multora nici măcar în orașele mari.

Inclusiv panicați dublumăscoși de acum un an astăzi au adoptat comportamentul pe care noi l-am susținut din secunda 1. De ce? Pentru că de la un punct încolo, chiar dacă nu admiți în public, observi totuși tu însuți că nu poți să joci teatrul ăsta prost la nesfârșit fără să o dai în penibil.

3. Înțeparea cu „doza 3” – altădată

Realist vorbind se va înțepa aproximativ nimeni cu așa-zisa „doza 3”. Nu-i nevoie să mă credeț – vedem peste 9 luni. Dacă se înțeapă mai mult de două milioane de cetățeni români cu „doza 3” vom trece predicția asta la capitolul eșuate.

În cel mai rău caz, se va înmulți numărul de ceferticate (sic!) pe nașpa. Îs ele destule și acum (nu, nu doar 400 cum zice Statul) dar se vor înmulți dacă cumva astfel de condiționări vor continua în afara României.

4. Așteptați-vă din nou la proteste. Mai mari de data asta

Față de anul trecut, mult mai mulți oameni au păreri mai apropiate de ale noastre despre toată tărășenia asta.

Peste asta se adaugă costurile mult mai mari (la energie, în principal – o mare realizare a guvernului Cîțu). Foame plus restricții imbecile?😋 Yummy! Me gusta!

Dacă crezi că-ți stă cineva în casă după ora 20:00 când n-are bani de curent și gaz… am un pod de vânzare.

Potențialul de radicalizare e mult mai mare decât în octombrie 2020. Unde mai pui că și o parte din ăștia înțăpați nu-s deloc dispuși să se mai supună restricțiilor pe principiul: ”Bine bă, m-am și înțepat. Na! Acu’ lasă-mă-n %$#* pace!”

O să fie amuzant. Coroborat și cu shitshow-ul din politică… o să fie frumos. N-are cum să nu fie frumos!

5. Ura și disprețul față de doctori va mai crește un pic

Vedeți voi, prin țările alea cu apă caldă și la care românii se raportează – deja încep represaliile pe doftori. Trebuie să fii un pic cu căpuțu’ să crezi că nu vine asta și aici într-o formă sau alta.

Regimul se va spăla pe mâini și va da vina pe doftori pentru multe – unele pe bune, altele nu. De ce? Pentru că pot, de-aia.

Desigur, ăsta e un lucru foarte bun. Doctorii din România, ca tagmă, sunt o categorie demnă de dispreț fiind, ca normă statistică, niște felceri șpăgari. Le-a plăcut mult Cântarea Pandemiei dar nu le-a spus nimeni că atunci când muzica se termină și orchestra pleacă acasă, ei rămân cu nota de plată (uneori la propriu).

6. Cântarea Pandemiei mai ține un pic dar cu volum redus

De-a lungul acestei nebunii, decalajul dintre România și Occident a fluctuat mult. De la câteva zile (în cazul instituirii carantinei generale) la câteva luni.

Astfel că e foarte greu de prezis cât de lungă va fi inerția în cazul acestui aspect. Dar e de așteptat să mai țină măcar până prin decembrie.

Volumul muzicii este clar mai mic acum decât acum două, trei sau șase luni. Undeva între volumul din Israel (la maximum) și volumul din Danemarca (zero) – poate mai aproape de volumul din Ucraina. Cu diferența că în Ucraina ministrul sănătății face flash-mob-uri hip în vreme ce în România nici nu știm cine-i ministrul sănătății. Avantaj noi!

7. Pe fundal mai sunt niște bani de făcut

Mai un program de „smart cities”, mai o consultanță pe „digitalizare”, mai niște camioane cu măști (irelevant dacă le va purta vreodată cineva; sau dacă îs conforme), mai niște băieți noi (și vechi) în noi circuite de distribuție de echipament medical – ideea e că sub umbrela pandemiei s-au deschis niște robinete cu bani.

Predicția mea e că nu se vor închide acele robinete cu bani în anul 2021 și că se va mai trage de pandemie măcar până în iunie 2022 ca să mânce gura tuturor implicați câte o felie din tort.

Desigur, de plătit vor plăti tot fraierii contribuabilii. În Marea Britanie măcar i-a anunțat pe contribuabili pe față. În România anunțul a fost făcut nu de un oficial ales – ci de un birocrat. Șeful de la Concurență a transmis plebii sec: veți plăti mai mult la curent că așa vrea Bruxelles-ul.

Motivul pentru care aici (ca și în Grecia, Albania sau Bulgaria) se procedează așa e pentru că tradițional o mulțime de taxe și spolieri ale populației sunt ascunse în facturile de energie – logica fiind că dacă de ANAF te poți feri, mai greu să te ferești de factura la curent.

O mare parte din bani merg tot către băieții deștepți ai pandemiei, fiți fără grijă.

8. Vine partea dură a crizei

Precedenta pandemie a lovit când în România încă nu lovise deloc criza. Reamintim celor mai tineri că pandemia de AH1N1 debuta prin septembrie 2009 – or partea dură a crizei lovea în a doua parte a lui 2010 când pandemia se fâsâia.

Eh, cam așa e și acum. Partea dură a crizei abia de-acum începe. Și o să fie relativ nasol.

Când vor începe concedierile (și vor începe!) și se va înmulți numărul celor care nu-și pot plăti curentul sau gazul (și vine iarna!) – să vezi atunci distracție.

E greu însă de prezis dacă partea cea mai nasoală a crizei lovește înainte de iunie 2022 (adică în intervalul de predicție a acestui ispisoc) sau abia toamna viitoare.

Important va fi să avem grijă să nu uite nimeni cine este de vină.

9. Care vrea concerte, o să le și primească

De altfel, ele se pot ține și acum. Dar pe scena rock organizatorii sunt niște virgini siniștri. Dovadă că tot ce ține de hausăreală, rap și tehno se cam ține la timp în cam toate țările Europei (inclusiv România).

Pe rock, pe de altă parte, cam bate vântul.

Dar le veți primi pe toate din februarie 2022 încolo. Vedem peste 9 luni dacă mă înșel. Dacă mă voi fi înșelat, schimb și sursa informației (deci bine-ar fi, pentru sursă, să nu mă înșel 😀).

10. Călătoriile în străinătate pe bază de legitimații vor continua

În multe țări ale lumii dacă te apuci să le iei în serios reglementările corona pentru intrat/ieșit din țară, te iei cu mâinile de cap. Asigurări, țâduli, ștampile peste timbru, țăfărticate… te doare capu’ nu alta.

În cele mai multe dintre ele, însă, legitimația albastră europeană de imunizat face minuni. Brusc nu mai trebe nici teste, nici carantină, nici asigurare nici,… nimic. Vă asigură fratili vostru că legitimația albastră europeană bate orice certificat european lejer!

Este foarte adevărat însă că în unele țări este necesară legitimația americană de imunizat. Marginal mai greu de achiziționat dar, pentru țările care o solicită, la fel de eficientă ca cea europeană.

Ei bine, acest regim va mai ține în multe țări cel puțin până în iunie 2022. Gradual, unele dintre ele vor elimina această cerință, iar altele o vor instituționaliza și o vor numi ”taxă de viză”. Cele care au deja așa ceva dinainte de pandemie probabil vor scumpi taxa de viză. Mă aștept să dau 45 sau 50 de dinari ca să intru în Iordania data viitoare.

Desigur, cei care nu dețin astfel de legitimații sunt liberi să poarte două măști, să stea în carantină, să se înțepe a 4-a oară sau să facă ce cred ei de cuviință. Aia chiar nu e treaba mea. Eu doar încerc să mă adresez celor care știu sau vor să știe cum funcționează de fapt lucrurile.

Cam atât.

Vedem peste 9 luni ce-a ieșit.

La moment la Moldova, 10 iulie curent, 32 grade plus în Re(s)publică, doar rușii și/sau putiniștii poartă mască. Și exclusiv rușii au o problemă cu cei ce nu o poartă.

Obiceiul de a purta mască este (și a fost în mod absolut de la apariția lui) o vrăjeală de doi bani în cel mai bun caz sau o tâmpenie sinistră și anti-științifică în restul timpului.

Drept urmare, moldovenii, oameni normali cum îi știm, nu s-au apucat nici de ordonanțe militare, nici de declarații pentru ieșit din casă la ora 20:01 și în genere de cam nimic dintre tâmpeniile iliberale, inutile, imorale și ilegale de care s-a ocupat Republica Iohanistă Arahatistan (zice-se vecinul mai înțelept de la Apus).

În aproape două săptămâni de când sunt(em) în Moldova, și în ajun de alegeri, trebuie spus clar: Doar rușilor le pasă de acest subiect. Moldovenii nu sunt ”anti-covid” și nici ”șoșociști” și sigur-sigur nici putiniști. Căci putiniștii sunt cei care au o atitudine absolut identică cu cea adoptată de votanții USR și PNL în România.

Nu, moldovenii sunt oameni normali. Vrei să porți mască? Să fii sănătos! Nu vrei? Tăt aia. Nu o să-i pese nimănui normal la cap (deci rușii nu se pun) dacă tu alegi să-ți obturezi posibilitatea de-a respira normal când afară sunt de la 35°C în sus.

În aproape două săptămâni am fost atenționat de trei ori pentru lipsa niqabului panicdemic. De fiecare dată la fel: Ваша маска, пожалуйста. O dată într-o librărie în Comrat (Găgăuzia) și de două ori în Chișinău. Atât.

Insistența pe rahatul ăla de cârpă este putinism, prorusism și dileală. A pretinde altceva înseamnă fie ignoranță, fie mințit cu bună știință în public. Și, în cazul agitatorilor Regimului iliberal de la București, cea din urmă se aplică.

Moldovenii încă sunt normali la cap. Și bine-ar fi ca mâine să voteze cerebral. Adică nicidecum cu rușii sau cu comuniștii cu manta (adică via Berlin).

Atât.

P.S.: Analiza nu se aplică și Republicii Moldovenești Nistrene. Ăia, chiar dac-ar fi și ei normali pe pandemie (dacă ar fi, că nu știu!) – tot îs cu capu’ din moment ce RMN încă există.

Atât s-a putut.

Românii nu sunt uniți nici măcar în vaccin. Nici nu trebuie.

Națiuni etnocentrice ca evreii, ungurii și sârbii văd că se vaccinează toți ca unul sau nu se vaccineaza, toți ca niciunul, precum rușii, japonezii și coreenii. Nu prea au simțul umorului.

In cazul vaccinului se știe părerea mea. În alte cazuri, aceasta solidaritate de monolit poate fi benefică sau malefică, pusă în slujba a ceva constructiv sau a unei tâmpenii. Pe cât se poate, idealul ar fi unitate în diversitate.

Dar cred că asta arată că românii sunt un popor tipic european, cu care nu faci chiar ce vrei, liber, viu, cu gura mare, cu pluralism de prostii și opinii.

Și am primit semnale din toată Europa, Canada și Statele Unite că în România de azi e libertate de conștiință și exprimare, spre deosebire de țările occidentale, unde s-a limitat grav, că putem spune câte ceva, înspre orice, de la crâșmă și piață, până la tribună și amvon; că mai există dreptul de a înjura cu voce tare, din mahala până în parlament și universitate.

Excelent. Agora, Academia și Cina cea de Taină sunt pilonii civilizației europene. Alaturi de Crâșmă. Instituțiile unde oricine poate deschide gura și spune prostii, de la Petru la Galilei, Iorga și Munchausen.

Ar bine să păstrăm asta cu orice preț. Și să fim uniți întru scopuri nobile, vaccinați, nevaccinați – parcă aia ar fi problema – dându-ne și viața pentru libertatea celuilalt de a nu fi de acord cu noi.

În România e libertate de conștiință și vaccinare.

Conștiență și inconștientă. Nu tăceți din gură!

Cred că pe occidentali i-a omorât și autocenzura. Dati-o dracu’ de auto-moto-cenzură! Spuneți tare orice prostie vă trece prin cap, faceți mai multe conturi pe facebook și n-o lăsați moartă!

Puneți întrebări și faceți mișto până vă cade capul. Dictatura nu suportă întrebările și umorul. Fiți proști.

Cât adevăr ne-a dezvăluit și amintit pandemia asta… Ce învățătură de minte, trup și suflet.

Sa-I mulțumim.

Libertate, că-i mai bună decât toate.

Deci, tovarăși: cine mai face sondaje de opinie civile în democrația noastră cu epoleți? Păi, între alte institute la fel de civile, și INSCOP Research. Cine e fondator și director general al acestui INSCOP? Un tip foarte inteligent (nu glumesc deloc), pe nume Remus Ioan Ștefureac. Licență în Științe Politice al SNSPA, doctorat la… well… Academia Națională de Informații.

Mă rog, se mai întâmplă, să nu-l căutăm din start la bască.

Cu ce s-a mai ocupat acest domn, mă veți întreba? Păi cu nimic deosebit, tovarăși, a urmat o traiectorie profesională cât se poate de obișnuită, aidoma oricăruia dintre noi: a fost consilier (civil) al lui George Maior în mandatul acestuia la șefia SRI, pe care apoi l-a urmat, loial, și la Ambasada României la Înalta Poartă. După care a(u) revenit în țară, pentru a servi în continuare patria, pe persoană fizică și cât se poate de civilă.

Deci, după cum spuneam, până aici nimic deosebit.

Așadar, să revenim la INSCOP. Cine le ”comandă” lor câte un sondaj de opinie, ca să mănânce și gura lor ceva? Păi, între alții, un – în aparență – think thank (sau, mă rog, cel puțin așa se recomandă ei): Strategic Thinking Group. Maică, ce bine sună, ce civil, ce strategic de-a dreptul!

Amu, dacă îi cauți pe băieții ăștia pe net (lucrând deci doar cu ”surse deschise”, ca să folosim jargonul civil), mare lucru nu găsești, decât un SRL de apartament, cu doi angajați: Strategic Thinking Group SRL. Care SRL e extrem, dar extrem de preocupat de pericolul rusesc pe partea externă și de ascensiunea AUR pe partea internă. C-o fi, c-o păți, vai, vai, vai și înc-o dată vai de căpșorul nostru, numai pericole giganice ne pândesc din toate direcțiile. Preocupări cât se poate de civile, după cum spuneam, fără nicio legătură cu agenda trompetelor propagandei establishment-ului, da.

Deci băieții ăștia comandă sondaje de opinie sociologilor de la INSCOP. Am înțeles.

Atunci hai să intrăm pe saitul strategicthinking punct ro, ca să-l căutăm pe șeful la SRL. Care șeful, ce să vezi, este un tip pe nume… ați ghicit!… Remus Ioan Ștefureac. Pentru că așa-i în tenis(ul civil), tovarăși: tu centrezi, adică soliciți sondajul, și tot tu dai cu capul, adică execuți sondajul.

Mbun, ce alte nume mai sunt legate de acest grup de comunicare, pardon, gândire strategică? Păi, conform datelor de pe site: Ada Cornea – director executiv, Roxana Bratu – project manager, iar ca membri ai ”Consiliului Consultativ”: Brett Loyd, Andrei Cornea (da, celebrul, simultan tatăl omonimei de mai sus și totodată fiul nu mai puțin celebrului Paul Cornea), Răzvan Predica, Laurian Lungu, Barbu Mateescu, Darie Cristea, Radu Dudău (go ahead, google them).

Parteneri instituționali: INSCOP Research (ca să vezi), Verifield (alt ”institut de sondare” despre care vom povesti eventual în alt episod), CoRE (un centru de ”cercetare” din cadrul FSPAC-UBB – nu putea lipsi Clujul, nu-i așa?), fundația Konrad Adenauer (doh…) și respectiv Fundația Culturală Augustin Buzura (adică… socrul lui George Maior, decedat acum patru ani).

OK, o ultimă curiozitate: pe banii cui toată distracția asta civilă? Păi să dăm click pe iconița ”Sponsori” de pe același strategicthinkingpunctro: The German Marshall Fund și … [răpăit de tobe]… AstraZeneca! Da, exact, ăia cu vaxinul.

Deci, tovarăși, ca să concluzionăm, nimic deosebit: în vesela noastră democrație cu epoleți, un sondaj de opinie e realizat de un institut de sondare condus de un tovarăș, la comanda unui think thank de tip SRL condus de același tovarăș, care tovarăș a fost consilierul unui fost șef de serviciu de informații, acest haloimăs fiind sponsorizat, tot pe parte civilă, de un jucător din Big Pharma producător de vaxinuri pe gratis.

Circulați, circulați!

Frate, nu cred că pot satisface dorința științei. Chiar nu pot fi bolnav la comandă. Așa-s io, mai neștiințific.

Dar n-am de ce să-mi cer scuze pentru dezamăgirea asta.

Nu pot să bag în mine leacuri preventiv pentru boli SF de peste ani, eu care nu mai iau antibiotice din secolul trecut și nu știu dacă mai trăiește doamna medic de familie (tot respectul, sărumâna!).

Am tot fost răcit, de nu mai aveam voce-n crâșmă și liniștea devenise suspectă. Amicii știe de ce.

Dar nu m-am speriat pentru că nu-s ipohondru și, cu toate că nu mi-a plăcut deloc școala, am mai citit după liceu câte ceva din lecturile obligatorii, când nu mai erau obligatorii, că așa-s eu, cu psihologie pe dos.

Așa că io am înțeles de la știință de pe vremea mea că mai exista de niște milioane de ani și imunizare naturală și acum vad ca a scos-o partidu’ de pe sticlă, în timp ce se mai predă la școală. Atunci ce să înțeleg din asta?

Nu știu, poate nici aritmetica nu mai e aceeasi și logica a progresat.
Acuma nici sănătos nu sunt, Doamne ferește, dar nu există boli colectiviste, ci bolnavi individualiști.

Ce să fac, fiind un bolnav liberal, nu se prind de mine epidemii socialiste. Nu că n-aș vrea să fiu solidar și eu, în rand cu lumea, dar am imunitate sau antivirus la așa ceva, n-o fac de-al dracu. Eu zic că n-am sindromul caprei vecinului.

Și am scăpat de boala socialismului, sorry, nu-s egal cu voi, nici măcar la boli și pastile, în primul rând pentru că-s ultimul și cel mai prost, masculul omega. Și n-am chef acum, la a 8-a tinerețe de boli la modă. Purtați voi ce viruși vreți vara asta.

Responsabilitatea pentru comunitate, nu pentru colectiv, cred că mi-am manifestat-o până acum în felul meu, cât am putut, și asta nu stă într-o mască sau un vaccin.

Și n-am fost niciodată prea medicinal, cu toate că am iubit-o pe Mona de mic, dragoste la prima erecție.

Părerea mea e că alta e pandemia și acolo văd că nimeni nu se înghesuie la vaccin nici în ruptul capului. Promit că, dacă iau boala, n-o dau mai departe, că nu-s gay din California. Așa-s eu, mai medieval, fără să fiu bubonic. Am boala mea și fac ce vreau cu ea.

Totuși, am învățat ceva de la socialism: cum nu trebe făcut.

Adică să mă abțin cât pot, să nu cumva să salvez lumea, nici măcar din greșeală, că mai mult stric. Așa e religia mea. Și nu sunt supărat pe chestia asta, doar mă întreb de ce faceți atâta tărăboi, cel puțin de un an încoace. Parcă v-ați convertit toți la Apocalipsa după Ioan. Aia nu-i film de la Hollywood, ci o petrecem de când lumea, chiar și în concediu, chiar și sănătoși.

Reveniți-vă!

Asta e, Partid iubit, nu ți-ai găsit bolnavul, nu sunt pacientul englez, ipohondrul model, de mic n-am stat la injecție; o asistentă chiar și-a luat un pumn, în timp ce alte 3 mă țineau la un vaccin de grădiniță.

Baftă! Numai bine! Sănătate!

Ierarhie vine din greacă: ιεραρχία, de la ιερός-ieros, sacru, și άρχω-arho, regulă.

Băieții învață relativ repede această idee, cam pe la 10 ani, când inevitabil se ceartă între ei din cauza unor fleacuri și unul mai necăjit sau care are impresia că a fost nedreptățit vine cu “fratele mai mare” sau “cu gașca”. Și fratele mai mare începe să împartă pumni în barba ăstora mai mici din tabara opusă.

La vârsta aia băieții înțeleg imediat că există ierarhii nescrise de care trebuie să ții cont; acolo un copil de 14 ani e un uriaș cu 2-3 capete peste cel de 10 ani, și devine autoritate supremă pe terenul de fotbal. Tot atunci apar și strategiile de colaborare împotriva lui, împotriva găștilor din alt cartier care vin să-ți ocupe terenul de fotbal etc.

Să vedeți acolo planuri de razboi, alianțe, strategii, tactici subversive, momeli întinse adversarului ca să-l prinzi într-un gang. Artilerie, alergări rezistență, formații de luptă, echipament, armură, blindaj etc. Tot atunci apar și primele capete sparte.

Feministele nu înțeleg aceste lucruri. Ele cred că sunt mereu pe barba lor. Că sunt autoritate supremă. Well, femeile n-au barbă. Nu le-a dat nimeni un pumn în barbă, pe nedrept, sau pe NV (nevăzute), la o vârstă fragedă. Cred că pot lua decizii fără să spună nimanui. Nu înțeleg că predictabilitatea e cheia succesului, nu pricep de ce.

Când adaugi acestui fenomen o feministă militantă care are impresia că e și deșteaptă (uitând că Dunning Kruger e principalul ei inamic cu care ar trebui să se lupte, nu patriarhatul sau autoritatea unui executiv și sistem de legi undeva), uite că încep să apară deciziile luate pe ascuns, tertipurile și subterfugiile de birocrat care din împiegat de mișcare într-o gară brusc se crede Jupiter, capabil să decida el soarta oricui. Că doar are Puterea să facă asta și nu a înțeles că orice decizie are și consecințe proporționale cu puterea de care dispune atunci. Consecințe ce pot fi și un pumn în barbă, la fel de neprevăzut.

Culmea e că tot ei sunt surprinși când primesc de la viață fix ceea ce merită. Exact ca marxiștii care rămân surprinși că după ce fac o revoluție sunt schimbați și executați de alți marxiști mai revoluționari și sângeroși decât erau ei care se credeau mari genii de luptă, experți în gherile și atacuri neprevăzute.

Singura chestie predictibilă aici e că o data deschisă Cutia Pandorei, ei vor cădea pradă aceleiași impredictibilități, lipsei de reguli, lipsei de ORDINE, criterii și IERARHII.

De ce? Pentru că ei nu se pot integra într-un sistem de reguli, care să aibă o ordine sau ierarhie pe undeva. Pentru că ei sunt anarhiști, nu se SUPUN ei nimănui.

Andreea Moldovan tocmai a descoperit cum e să-ți iei una în barbă pe NV. La fel cum a băgat și ea legile în Monitorul Oficial, tot pe ascuns, crezând că e deșteaptă și că îi merge. Că poate să facă orice.

Ce a facut ea acolo e golănie șmecherească. Nu cred că înțelege nici acum cu ce a greșit. Nici Vlad nu înțelege că există reguli nescrise, lucruri care nu se fac.