Episodul complet în pagina dedicată, în biletul 179 sau în Donors’ Circle
Începem noul an direct în campanie electorală. Ludovic Orban deschizând practic 2024 cu prima salvă de prostii sinistre declarații politice.
Între timp, a intrat în vigoare e-factura, un alt grift digital care are toate șansele să se termine precum cardurile de sănătate. Asta dacă nu se prăbușește și mai spectaculos.
În alte știri, Victor Ponta a fost achitat definitiv (un alt eșec marca DNA), asociația lui Nicu Șordan a supraviețuit desființării de către instanță, centrala de la Iernut în sfârșit va fi finalizată iar din martie vom putea merge cu 25 de lei din centrul Bucureștiului până la Ruse într-un timp de parcurs civilizat cu trenul.
Spre finalul segmentului intern discutăm puțin despre homeschooling – într-un caz folosit prost de ambele tabere.
În segmentul geopolitic discutăm despre debutul sezonului politico-electoral din Republica Moldova, scandalul diplomatic dintre Turcia și Arabia Saudită care-i dă dureri de cap lui Erdoğan, pregătirile lui Lukașenko pentru părăsirea puterii, dar și ultimele mișcări din spatele scenei în organizații geopolitice (CSI și BRICS în mod special).
Tot în segmentul geopolitic discutăm pe larg despre cum se face în lumea reală hacking-ul și de ce modul cum discută presa despre cyberwarfare este complet greșit.
În știri externe discutăm predominant despre America – în special administrația Javier Milei în Argentina, campania electorală din Statele Unite și, firește, scanadalul de la Harvard și potențialele sale implicații inclusiv la noi.
Tot în segmentul extern abordăm frica din ce în ce mai mare la Bruxelles privind euroscepticismul și conștientizarea populară privind ilegitimitatea Uniunii Europene, extremismul ”sănătății publice”, dar și studiul în desfășurare din Marea Britanie privind dependența de social media.
Lorem ipsum dolor sit amet, consectetur adipiscing elit. Sed a tempus ipsum. Duis in mi justo. Cras sed vulputate arcu. Etiam vitae vehicula mauris. Sed accumsan sed arcu nec dapibus. Aliquam vitae justo ac enim finibus hendrerit. Integer sit amet est molestie, commodo velit at, gravida libero. Morbi molestie porta ligula, in convallis arcu gravida nec. Sed condimentum tellus nibh, ut euismod tortor interdum accumsan. Maecenas mattis vulputate neque eget auctor.
Nam rutrum tortor vel turpis mollis, vitae consequat est rhoncus. Suspendisse eget malesuada ligula, a accumsan libero. Pellentesque in pellentesque massa. Quisque nec sem ac risus laoreet posuere. Sed et consequat ex, eget blandit metus. Aenean dignissim, felis facilisis eleifend rhoncus, massa ligula aliquam leo, in interdum urna odio quis ligula. Maecenas sit amet mauris at libero scelerisque fringilla malesuada a metus. Sed sagittis porta lorem vitae interdum. Morbi convallis ex diam.
Ut lobortis pulvinar eros, facilisis suscipit tortor. Curabitur nec tellus risus. Aenean at condimentum dolor. Quisque eleifend bibendum efficitur. Cras pulvinar ullamcorper felis, sed laoreet lorem imperdiet quis. Phasellus rutrum tincidunt lorem rutrum auctor. Aliquam lacinia efficitur rutrum. Maecenas nec imperdiet orci.
Nam diam nulla, eleifend sed suscipit ut, cursus sed ipsum. Duis at fermentum eros. Maecenas fermentum maximus fringilla. Duis at leo dapibus, auctor massa molestie, sagittis nunc. Donec ultricies sapien vitae felis tristique, at iaculis tortor dignissim. Vivamus auctor mauris ac est euismod, ac molestie nisl gravida. Praesent non diam dignissim, tempus magna vitae, congue diam. Donec aliquet nec mauris vel auctor. Class aptent taciti sociosqu ad litora torquent per conubia nostra, per inceptos himenaeos.
Pellentesque id mauris tempor nisi sollicitudin cursus vitae sit amet tortor. Quisque quis aliquet velit. Quisque ut nisi quis sapien imperdiet volutpat eget at odio. Praesent eget sapien cursus, bibendum massa et, condimentum elit. Donec nec nisi et tellus vulputate lacinia nec eget est. Nullam ac varius mauris. Praesent ultrices sem et pulvinar lobortis. Sed consequat arcu in odio rutrum, non vehicula tortor mattis. Fusce lorem risus, vulputate et dapibus id, molestie eget ligula. Nulla viverra aliquam odio et ornare. Etiam hendrerit nulla id augue vestibulum tincidunt. Nullam ut enim ante. Cras metus metus, sodales at ligula vitae, tempor tempor mi. Nullam eget leo vel turpis porttitor consequat. Class aptent taciti sociosqu ad litora torquent per conubia nostra, per inceptos himenaeos.
Donec mi enim, tempor at risus non, ultrices consectetur mauris. Vestibulum accumsan, arcu id commodo fringilla, quam velit feugiat neque, id iaculis ligula sapien et tortor. Aliquam convallis tristique mi. Mauris quis nunc ut magna dictum hendrerit at quis lectus. Proin auctor ex non erat euismod tempor. Aenean porta tortor quis interdum dapibus. Praesent ex nunc, dictum at condimentum eu, hendrerit id lectus. Duis blandit dictum turpis sed ornare. Morbi egestas imperdiet erat vitae blandit. Vivamus dignissim ligula velit, et tempor ante elementum ac. Donec gravida fermentum porta. Nunc cursus in sapien et ornare.
Mauris ac mattis ipsum, a molestie leo. Phasellus faucibus nulla ut justo gravida tempus. Sed tristique sed tortor non lobortis. Vestibulum molestie purus a tortor consequat egestas. Suspendisse tincidunt sit amet massa sit amet blandit. Praesent condimentum mi non ipsum cursus semper. In dapibus scelerisque ipsum sit amet ultricies. Nunc in efficitur dolor, ac commodo lectus. Sed ac bibendum dolor. Donec a orci nunc. Quisque sit amet risus metus. Sed dignissim, mi eu euismod egestas, quam lorem interdum est, eu consectetur arcu nunc id lacus.
Suspendisse lobortis nec sapien in mollis. Duis porttitor et nisl sit amet porta. Orci varius natoque penatibus et magnis dis parturient montes, nascetur ridiculus mus. In posuere mauris nulla, a lacinia mauris ullamcorper quis. Pellentesque bibendum ullamcorper egestas. Etiam pretium posuere ex, non venenatis nulla mattis id. Proin sit amet volutpat dui. Aliquam non augue ut sapien malesuada fringilla in id erat. Aliquam ac posuere diam, ut iaculis nisl. Etiam convallis nulla sit amet pulvinar tristique. Proin lobortis mattis metus, id pulvinar nulla luctus ac. Sed laoreet sem a ex euismod ultrices. Donec nec tincidunt sapien.
Fusce volutpat nunc eros, eu rhoncus quam auctor sodales. Vestibulum luctus ultrices lacus, et mollis lorem mattis vitae. Mauris lacus augue, congue sed est ac, interdum dapibus nisi. Donec luctus massa ac sapien posuere, ac vehicula elit feugiat. Nam facilisis lacinia lorem auctor dapibus. Suspendisse fermentum eleifend augue, nec convallis turpis tincidunt et. Vestibulum non interdum est. Curabitur at viverra dolor. Etiam at viverra orci, ac vulputate enim. Morbi ornare neque eu odio dapibus, id consectetur mauris egestas. Vestibulum quam sapien, consequat in facilisis ut, sollicitudin eu nunc. In lobortis ex in tristique auctor. In blandit nisl vel tellus pellentesque, et condimentum nisl aliquam. Aenean finibus sed ante sed consectetur. Donec eu laoreet mauris, quis mollis augue.
Vivamus mattis ac quam eget consectetur. Nulla tempus nunc sed ex semper, venenatis tristique turpis efficitur. Donec blandit tortor et ultrices ultricies. Donec a lacus vel mauris vulputate vulputate vitae tristique felis. Morbi sed congue neque. Nam vitae dui ut mauris gravida porta. Maecenas eu nunc tincidunt, aliquet turpis a, viverra elit. Sed quis turpis sed mauris molestie posuere eget feugiat erat. Nullam lacinia, velit vel consequat consectetur, erat tortor pretium lacus, non fermentum mauris diam et ante. Proin vitae turpis blandit, interdum orci eget, convallis odio.
Fusce at pretium sem, ut accumsan nibh. Nam sed elit ac ligula porttitor aliquam. Donec finibus maximus massa ac posuere. Quisque pulvinar, ipsum sit amet eleifend facilisis, nulla massa laoreet nibh, eget blandit nulla mauris pulvinar metus. Sed pretium condimentum euismod. Morbi et bibendum eros, id bibendum erat. Sed ultricies risus euismod bibendum varius. Quisque tempus nulla id fringilla pharetra. In ut dolor aliquet, tincidunt tellus ac, ornare dui.
Vivamus eget feugiat lectus. Praesent venenatis vitae erat a vulputate. Nullam ac malesuada felis. In sit amet massa et libero posuere malesuada sed nec lorem. Nam dignissim sem id mi auctor, egestas tincidunt metus maximus. Praesent ipsum massa, mollis at dui et, rutrum elementum mauris. Ut sed sagittis neque. Nam ornare felis molestie diam congue aliquet quis at arcu. Etiam auctor sapien magna, sed sagittis nulla porta a. Nulla feugiat dapibus euismod. Integer a risus eget sapien lacinia imperdiet. Morbi accumsan justo ligula. Sed rutrum sapien lacus, placerat dictum augue consectetur ac. Curabitur tristique magna nec nisl eleifend fringilla. Pellentesque habitant morbi tristique senectus et netus et malesuada fames ac turpis egestas. Nullam porttitor congue diam, vitae sollicitudin quam sagittis ut.
Pellentesque cursus feugiat aliquet. Sed quis diam pretium, aliquet augue vel, faucibus nulla. Maecenas iaculis, justo at tempus tristique, odio augue sollicitudin enim, sit amet faucibus quam mauris vel dui. Integer diam massa, rutrum a tincidunt sed, dictum vel eros. Vestibulum placerat lectus velit, et iaculis erat ullamcorper vitae. Lorem ipsum dolor sit amet, consectetur adipiscing elit. Etiam convallis semper urna vestibulum tempor. Donec commodo varius magna, ac fringilla mauris volutpat tempor. Etiam aliquam quam et pellentesque finibus. Donec tincidunt ut tellus ut maximus. Nam eget cursus ex, ut ullamcorper purus. Sed imperdiet a nisi ut ultrices. Sed enim lectus, aliquam in tempor nec, varius vitae leo.
Proin in volutpat magna, sit amet lobortis metus. Etiam venenatis lectus fermentum eleifend tincidunt. Nam bibendum porttitor velit. Vestibulum interdum ut dui at gravida. Vestibulum ipsum neque, pharetra non gravida sed, venenatis eleifend tellus. Praesent at diam quis elit tristique accumsan eu sed leo. Etiam semper odio enim, nec congue dui tempus non. Class aptent taciti sociosqu ad litora torquent per conubia nostra, per inceptos himenaeos. Fusce et scelerisque eros, a viverra tortor. Suspendisse tincidunt ac augue nec congue.
Cras rhoncus pulvinar ante, nec commodo mi consequat aliquam. Morbi non enim ut nisi maximus consectetur. Duis auctor nec est egestas hendrerit. Morbi tincidunt orci auctor sollicitudin facilisis. Nullam rhoncus eros sed eros ullamcorper hendrerit. Fusce eget semper eros. Quisque laoreet justo in nulla pretium, at elementum augue mattis. Nam nibh ipsum, malesuada sed finibus vel, porttitor a sapien. Aenean sit amet fringilla libero. Phasellus mauris tortor, convallis non ligula at, sagittis laoreet dui. Curabitur tellus neque, sodales sit amet aliquam non, tincidunt id ante. Duis a aliquam lorem, eget placerat ante. Class aptent taciti sociosqu ad litora torquent per conubia nostra, per inceptos himenaeos. Morbi nec vehicula arcu. Aliquam sed ex molestie, faucibus ex in, aliquam neque.
Praesent eu ante vestibulum, ultricies tortor a, ullamcorper sapien. Quisque sit amet lorem et sem eleifend pretium in at tortor. Maecenas semper ante at egestas convallis. Nam at mauris a justo sollicitudin porta. Aenean eu metus tincidunt, bibendum nulla sed, rutrum purus. Donec sit amet dignissim neque. Sed varius est purus. Vestibulum id ultrices ipsum. Sed quis ligula dictum, convallis eros sed, dictum neque. Suspendisse vitae augue id eros pharetra faucibus. Curabitur quis lacinia lorem.
Aliquam maximus sagittis sapien ut elementum. Nunc ut molestie risus, sit amet blandit ante. Sed aliquam enim hendrerit neque hendrerit, nec molestie augue condimentum. Fusce iaculis bibendum nisi a porta. Praesent eleifend diam at viverra consectetur. Nunc ultricies nunc nec eleifend scelerisque. Proin non metus pharetra, luctus lorem sit amet, scelerisque leo. Aenean maximus massa ut enim dapibus, eget luctus nunc interdum. Etiam at pulvinar lectus.
Sed eget nisi dolor. Integer sit amet quam nec libero aliquam euismod sed bibendum ex. Duis pellentesque massa nec nulla placerat dictum. Duis blandit dolor egestas, finibus ex vitae, auctor dolor. Vivamus laoreet tellus id lacus semper, vel blandit nisl fringilla. Vivamus dolor elit, dapibus sit amet tortor sit amet, imperdiet efficitur sem. Curabitur sagittis tellus augue, at placerat mauris luctus ut. Ut mattis ipsum in pharetra eleifend. Sed quam elit, convallis et tempor a, ultricies non lacus. Aliquam eu lectus at enim fermentum vulputate. Suspendisse ut lacus vitae ante feugiat faucibus volutpat ut velit.
In lacus nisi, ultricies in nunc vel, hendrerit vehicula nisi. Nullam eu orci urna. Ut dignissim odio vel justo hendrerit, fringilla mollis sapien tristique. Suspendisse id varius augue, et gravida urna. Pellentesque quis vulputate dolor. In ac nisi risus. Suspendisse lectus arcu, facilisis blandit mollis sit amet, molestie nec augue. Donec blandit est nec lectus aliquet, nec imperdiet dolor porta. Integer iaculis mauris ac venenatis commodo. Proin imperdiet nibh at ex ultrices, sit amet posuere elit hendrerit. Aliquam ac erat eget mauris varius fermentum. Phasellus dictum cursus elit venenatis finibus. Donec blandit, quam id maximus iaculis, libero ipsum elementum velit, quis vulputate lacus diam sit amet lectus. Nam lacinia nisi ut tincidunt varius. Quisque blandit vel metus ac dictum.
Fusce volutpat ligula id erat congue fringilla. Nullam pretium ullamcorper orci sed ultrices. Etiam commodo turpis sit amet purus volutpat, eu euismod felis hendrerit. Aliquam odio felis, fringilla a eleifend sollicitudin, fermentum ac ex. Nunc facilisis posuere tortor, sit amet efficitur urna faucibus vitae. Donec luctus lacus quis gravida bibendum. Vestibulum consectetur a mi vitae malesuada. Lorem ipsum dolor sit amet, consectetur adipiscing elit. Sed et finibus ligula, eget posuere lectus. Ut vitae efficitur lorem. Vivamus gravida libero in turpis egestas lobortis.
Se termină anul 2023 și, din punctul de vedere al scrisului (zice-se ”presă”) veștile sunt în general bune. Economia face dreptate.
Astăzi ne-a parvenit la redacție o veste extraordinară: În sfârșit se închide VICE România. Să-i fie țărâna beton. Brandului și acelui stil de-a scrie, nu nepărat scriitorilor (că nu toți de-au scris la VICE sunt detestabili).
În urmă cu o lună a mai venit o veste bună: S-a închis și publicația marxist-feministă Jezebel. Din același motiv: lipsă de bani. Ca și la VICIU, managerul a încercat din răsputeri să salveze publicația (el însuși fiind marxist-feminist) însă, la sfârșitul zilei, dacă banii nu sunt acolo, apoi nu sunt acolo și cu-asta basta.
Mai în primăvară, un alt WC de scandal și-a dat duhul: Buzzfeed News.
Revenind la noi, tot luna trecută o altă publicație activistă, Libertatea, s-a trezit reformată într-o după-amiază din același motiv: banul.
În toate aceste cazuri, adevărul acesta a fost publicat în mod onest în paginile acestora doar la închidere. Spre exemplu, în sfârșit, după ce 13 ani au insistat că e o teorie a conspirației, VICE România admite deschis că se închide pentru că nu mai dă Soros György bani.
De altfel, închiderea acestui WC era anunțată încă din luna mai și era o chestiune de timp până când și trepădușii de la noi aveau să afle că în realitate nu e jurnalismul lor ce-i ține în viață, ci subvențiile motivate ideologic venite din afară.
Nu vreau să dansez prea tare pe mormântul VICE deși nu-mi ascund satisfacția pentru faptul că spațiul publicistic românesc este de astăzi mai curat fără această publicație. La fel cum nu-mi ascund nici încântarea că în sfârșit se face dreptate.
Însă, indiferent de ce părere ai despre ce-a făcut VICE România, rămâne un adevăr fundamental: Cine te ține te deține.
VICE, Libertatea, Jezebel, Buzzfeed (și am mai putea adăuga Pink News, Huffington Post și încă multe altele) nu au avut un model economic – altul decât perpetua subvenție de la unul, maximum doi donatori.
Nu-i nimic în neregulă cu a avea donatori – dar e ceva în neregulă când se numără pe degetele de la o mână și mai rămân degete.
Și mai e ceva în neregulă când conținutul tău doar provoacă dezgust și dezbină. Oricât de mult s-ar plânge foștii colaboratori ai VICE România de societatea dezbinată, o parte din vină le aparține chiar lor. Nu că ar fi ceva neapărat în neregulă cu „dezbinarea”. Într-o societate liberă (deschisă pe bune, nu deschisă în stil Soros) dezacordurile, inclusiv foarte ferme și vehemente, sunt norma.
Însă din exemplul negativ al acestor publicații avem ceva de învățat: La sfârșitul zilei, viziunea economică primează.
Dacă nu-ți cumpără nimeni produsul sau, dacă vreți, nu votează nimeni cu portofelul în favoarea produsului tău, atunci produsul tău nu merită să existe. Și la un moment dat banii de subvenție se termină și ei.
Pe toată perioada dobânzilor mici sau zero, astfel de publicații ajunseseră la niște evaluări astronomice și nerealiste. VICE Media ”valora” la un moment dat aproape 6 miliarde de dolari. Ridicol!
Astfel de WC-uri au fost posibile și din cauza Statului – mai precis a băncilor centrale – care au făcut posibile ”investițiile” în chestii care de la bun început nu aveau cum să facă profit.
VICE e unul dintre puținele site-uri de pe Internet care a încercat (și, evident, a eșuat) să oprească arhivarea articolelor sale – citând faptul că pierde venituri din reclame. Dar niciodată nu și-a pus problema și invers: De ce se înghesuie atâta lume să citească link-uri arhivate? De ce nu pățește același lucru la aceeași scară Breitbart, New York Times sau Antena 3?
Adevărul e că VICE s-a dus în cap din multe motive – inclusiv management-ul defectuos (izvorât tot din viziunea economică precară a managerilor și contributorilor la defuncta publicație). Să crezi că poți ține din AdSense o redacție care mai implică și deplasări pentru acele articole de tipul ”Am fost la… ca să nu trebuiască să mergi și tu” – ține de domeniul fantasticului. Numai un scriitor de la VICE ar fi putut crede că așa ceva e sustenabil.
Și nișele se întrețin cu bani
Poate că din insuccesul VICE, Jezebel și altele vor învăța și prietenii de stânga ceea ce prietenii de dreapta învață deja (chiar dacă lent și greu): Că publicațiile de nișă (așa cum a fost VICE) nu sunt scutite de la regulile pieței.
Jurnalismul de orice calitate costă. Articolele de tipul ”Am fost la…” înseamnă costuri de deplasare, bilet (dacă e cazul) și apoi timpul și nervii consumați pentru a scrie despre ce-ai văzut. Sigur, unele pot avea costuri mici dar știu sigur că multe articole care într-un final au ajuns să fie citite de mai puțini oameni decât articolul ăsta au costat și 500 de lei (înainte de episodul inflaționar postpandemic, zic). Uneori și mai mult dacă exista și fotoreporter.
Nu e nimic rău în a plăti €110 sau chiar mai mult pentru un articol. Uneori chiar merită. Însă banii ăia trebuie să vină de undeva și trebuie recuperați de undeva. Or, la multe din publicațiile astea de nișă dar umflate cu pompa, sursa banilor a fost ocultată. Ba chiar te mai luau și la mișto când întrebai cine plătește și cum se recuperează investiția. Iar dacă sugerai ceva despre Soros te înjurau de toți morții, de parcă aveam noi restul vreo vină că VICE chiar era publicația lu’ Soros.
Și mai trebuie învățat că și cheltuielile contează. VICE Media a tocat peste un sfert de miliard de dolari în sub 4 ani, generând nimic-virgulă-ceva venit.
Prin comparație, Daily Wire (tot publicație de nișă ajunsă mare, doar că de dreapta), a pornit cu seed investment de 10 milioane de dolari și 8 ani mai târziu generează venituri de peste 100 de milioane de dolari. Nu știm toate detaliile financiare ale operațiunii – dar sigur și precis are contabilitatea mai echilibrată decât a avut-o VICE. Cum? De la cititori/ascultători/fani!
Chiar și dacă nu-ți propui să faci profit, este important atât financiar cât și moral, ca o parte cât mai mare din venitul operațiunii să fie chiar de la beneficiari.
Faptul că tu citești acest articol fără să fii inundat(ă) de reclame și nu-l vezi pe bucățele pentru că nu ne chinuim să luptăm cu morile de vânt (sau cu AdBlock Plus) se datorează faptului că oameni obișnuiți din vreo 20 de țări consideră necesar acest lucru și votează lună de lună cu portofelul în Cercul Donatorilor. Lor le datorăm (și le datorez eu personal) faptul că putem scrie fără să ne temem că pățim ca Jezebel sau ca VICE România.
Și din 2024 am vrea să începem să introducem și articole cu paywall la pachet cu podcastul. Mai vedem.
Cert este că întrebarea ”cine plătește?” nu este una rușinoasă. Și nu e nimic rușinos nici dacă nu izbutești să aduni bani pentru un proiect (am pățit-o și noi de vreo două-trei ori). Este onest.
În viitorul tot mai incert al tipului ăstuia de activități, cei care vor fi onești și cu publicul și cu finanțatorii vor avea mai mult de câștigat.
Nu există prânz gratuit. Și dacă vrei să citești despre subiectul tău preferat (fie că e vorba de experiența cu BTS-urile ca homosexual sau despre experiența transcedentală trăită la o mânăstire), cineva trebuie să plătească. Modelul ”gratuit” este mort și îngropat. Fie-i țărâna beton că tare mult rău a mai făcut discursului public!
Suntem recunoscători cititorilor noștri plătitori și sper că-i vom putea convinge să rămână alături de noi și în 2024. Este, cred eu, mai bine și pentru noi și pentru cititori să fim plătiți de cei din urmă decât de partide politice sau de interese literalmente oculte – mai ales în 2024.
Și, cu asta spuse, în numele Freedom Alternative Network vă doresc tuturor petrecere frumoasă de Anul Nou și să ne vedem sănătoși de luni încolo. Că treabă este.
Ca în fiecare an, ultimul episod al anului este dedicat răspunsului la întrebările audienței.
Anul acesta fereastra de timp pentru trimis întrebări a fost mai scurtă dar chiar și-așa s-au strâns mai multe întrebări decât era posibil să abordăm într-un singur episod.
Am acordat prioritate celor contondente și celor venite din Donors’ Circle. N-am răspuns la toate, dar sigur am atins măcar esența a peste două treimi dintre întrebările sosite.
Și, cu astea spuse, să ne vedem sănătoși în 2024!
Un Crăciun minunat și petrecere frumoasă de Revelion!
Am zis să terminăm anul 2023 în stil mare. Mai mult la propriu decât la figurat. Așadar, ultimul episod cu știri din 2023 are cel mai mare număr de știri abordate într-un singur episod (peste 40) și este și cel mai lung (puțin peste 7 ore, cu aproape 30 de minute peste precedentul record).
Acum 5 săptămâni, la precedentul episod, prevesteam mazilirea Elenei Lasconi și clovnerizarea alianței FD-USR-PMP. Între timp, aceste lucruri s-au întâmplat iar alianța celor scoși din foame și-a găsit nume oficial, Polul Dreptei, și locomotivă electorală: Dan Barna, urmată de cercetatul penal Vlad Voiculescu.
Pe fundal și alți decidenți pandemici fac cărare la DNA (Cîțu, Mihăilă, duduia aia de la ASSMB) sau se pregătesc pe margine. Ceea ce oamenii de bine™ ne asigurau în 2021 că nu se poate întâmpla, ba chiar e rezultatul unei imaginații bogate și a teoriei conspirației, acum se întâmplă.
În alte știri, super anul electoral e anul „polurilor”. Pe lângă USR-FD-PMP, și UDMR și AUR au propriul „pol” și mai rămâne ca PSD și PNL să-și oficializeze unul. Între timp, presa deplânge debarcarea lui Cătălin Tolontan și ONG-urile de Stânga sigur independente urlă ca din gură de șarpe că spațiul românesc este văduvit de voci de Stânga independente. Spectacolul e chiar delicios.
Între timp, ACCEPT își propune să ajute AUR în super anul electoral 2024, iar sondajele spun că românii sunt în top 3 cele mai fericite popoare din UE iar importanța patriotismului pentru români a crescut foarte mult în ultimii 10 ani.
În segmentul geopolitic discutăm despre negocierile din Congresul SUA – în special strategia de securitate a Mării Negre, pactul privind granița de sud a SUA și fondurile pentru înarmarea Ucrainei – toate trei subiectele fiind interconectate, chiar dacă presa de limbă română le tratează separat și, în proces, ajunge să spună prostii despre toate trei.
Tot în segmentul geopolitic discutăm despre moștenirea lui Henry Kissinger, cum de i-a trecut lui Orbán să se opună începerii negocierilor de aderare a Ucrainei la UE, dar și cum Austria blochează sancțiunile asupra rusiei pe motiv de Raiffeisen Bank.
Și, în fine, tot în segmentul geopolitic abordăm alegerile locale din R. Moldova și probabila reconfigurare politică de la Chișinău în perioada următoare.
În știri externe discutăm o serie de știri care supără lumea bună: În Slovenia administrația își asumă integral faptul că tot ce au făcut în pandemie a fost integral greșit și se apucă de compensat protestatarii și oamenii normali la cap.
În Olanda, rezultatul dă coșmaruri oamenilor de bine, mai ales că e destul de clar că Gerrt Wilders a câștigat perfect meritat.
Între timp, Spania și Suedia încep să ia serios în calcul reglementarea smartphone-urilor ca fiind în sine o sursă de probleme și de Rău în societate, adică exact ce vă spune Canapeaua de vreo 4 ani deja.
Pe fundal, digitalizarea dă rezultate: În Australia aproape s-a prăbușit funcționarea țării după două relee au rămas fără curent. Digitalizați tot, că o să fie bine… not.
Și, desigur, abordăm pe larg primele măsuri ale cabinetului Javier Milei cărora, cel mult, li se poate reproșa că nu merge suficient de departe.
Peste 7 ore de știri și analiză pentru a creiona contextul (geo)politic cu care intrăm în 2024. Un episod suficient de lung cât să țină până după sărbători.
În urmă cu mai puțin de două săptămâni a apărut o nouă piesă de propagandă naționalistă: o colaborare între Zdob&Zdub și Voltaj.
Nu-mi place piesa pentru că n-are cum să-mi placă Goia nicicum. Însă e complet irelevant cât/dacă îmi place mie.
Ce este relevant e că piesa asta reprezintă un nou pas înainte în ceea ce deplângeam prin podcasturi în urmă cu 2-3 ani când puneam piese de la Thompson și spuneam că tare mult ne trebuie un Marko Perković român precum și o Danica Crnogorčević româncă. Tot pe-atunci spuneam că muzica patriotică de la noi e cringe și, atâta vreme cât lucrurile stau așa, e ridicol să te plângi că patriotismul la români stă rău.
Poate a fost coincidență, sau poate a auzit cine trebuie, dar de-atunci s-au făcut câțiva pași înainte (drept îi, mărunți, dar s-au făcut). Trenulețul chiar a fost un pas mare înainte. 19 milioane de vizualizări într-un an e o performanță incredibilă! Bate toate piesele patriotice adunate la un loc.
Am curaj să pun ”Trenulețul” la 1 noaptea când ”scap” la pupitrul de DJ printr-un club de noapte fără să arunce zoomării cu roșii în mine că le pun muzică plictisitoare de boomeri. Asta lipsea.
Piesa ”Fratz” citată mai sus nu e chiar la același nivel, dar e totuși încă un pas în direcția corectă. Două formații populare (indeferent ce credeți despre muzica lor – cifrele nu mint) cântând despre cât de mișto e să fii român. Aproape 500,000 de vizualizări în 11 zile în condițiile în care încă nu a avut loc primul concert live cu piesa asta nu e deloc rău. Lansarea sa oficială e pe 14 decembrie, cum se cuvine, la Sala Palatului.
Că vă place sau nu, și patriotismul se cultivă. Și se cultivă prin propagandă atractivă.
Știți ce nu-i atractiv? Furdui Iancu cântând Așa-i românul. Cu tot respectul pentru domnia sa (că mie chiar îmi place cum cântă, în contextul corect), dar la 70 de ani nu mai inspiră pe nimeni cu vârsta sub 50.
Nu spun să nu-ți placă Furdui Iancu (din nou – mie neironic îmi place) – dar spun că la 1 decembrie poate ar trebui să auzim Trenulețul mai des și Noi suntem români în interpretarea lui Furdui Iancu mai rar spre deloc.
Și mai spun că cu două flori nu se face primăvară și aceste două piese de le-am menționat sunt totuși pași minori. Vestea bună este că nu trebuie să reinventăm roata. Avem modele lângă noi (Bulgaria, Serbia, Croația, Polonia, mai nou chiar și Ucraina) de trupe foarte populare care fac și muzică cu caracter patriotic sau doar asta. De putut se poate. Și nu cere nimeni muncă patriotică – ci tot pe bani. Căci piesa Trenulețul a ajuns hit european și a făcut bani buni (și va tot continua să facă din licențieri).
Politica este în aval față de cultură. Dacă vreți politică mai patriotică, trebuie să ai o cultură patriotică – iar parte din cultură (și, da, din propagandă) o reprezintă muzica mainstream care trebuie să sune bine, să fie în ton cu vremurile, și să fie cântată de cine trebuie (adică de artiști deja populari sau care pot deveni foarte ușor populari).
Când rostește Perković pe scenă za dom braćo, za slobodu, borimo se mi (pentru casa noastră, fraților, pentru libertate luptăm), până și eu vreau să fâlfâi un steag al Croației.
Live-ul de mai sus are aproape 4,5 milioane de vizualizări. Adică cu vreo 15% mai mult decât populația Croației. Și comentariile sunt pline de non-croați încântați de ce văd și ce aud. La fel e și cazul secțiunii de comentarii la Trenulețul.
Însă Croația, o țară cu aproape 4 milioane de locuitori, are zeci de astfel de piese care servesc nu doar la alimentarea patriotismului intern – dar și la popularizarea țării. Milioane de kindări din întreaga lume au fredonat sau fredoneză la un moment dat Nećete u Čavoglave, niste ni prije fără să știe ce înseamnă. O parte dintre aceia au luat ulterior (sau vor lua) decizia de-a vizita Croația. O parte vor și investi acolo.
Propaganda patriotică bine făcută are și beneficii economice, nu doar beneficii politice și socio-culturale. Propaganda patriotică prost făcută sau depășită de timp și care nu ține pasul cu lumea,… are efectul opus.
Cu toate astea, există mai multe vești bune. În ultimii 3 ani s-a produs mai multă muzică patriotică decât în precedenții 10. Sigur, nu toată e grozavă, multe piese au eșuat lamentabil iar unele sunt remake-uri după piese mai vechi dar, ăsta e și un joc al cantității. Nu poți avea piese virale patriotice dacă faci 10 de toate. Dar dacă faci 10 mii, ai toate șansele ca 50 dintre ele să ajungă populare – și dintre alea 50, două sau trei să ajungă cunoscute internațional.
Să dau și exemple care sigur vor jigni sensibilitățile lumii bune™ dar știți deja prea bine ce mult îmi pasă.
Piesa Mare e lumea, o manea care nu sună grozav are totuși 58 de milioane (!!) de vizualizări. Băejnebun?
Versurile sunt cât se poate de NPC (că nu întâmplător Costi Ioniță a făcut milioane din muzică) și e o înșiruire de personalități ale României – nu foarte diferită ca idee de piesa Patria a lui Kazi Ploae de acum peste 10 ani. Diferența? Poate 100,000 de oameni au ascultat Imperiul Lianelor. Și mă îndoiesc sincer că 100,000 de oameni au auzit de Kazi Ploae sau de Specii.
Ca să rămân în același registru, tot Costi Ioniță a relansat în 2021 o piesă a sa din 2004 și a creat intenționat și scandal în jurul ei. Piesa România mea a mai înhățat astfel încă vreo 20-ș-ceva de milioane de ascultări.
Hai s-o pun altfel: Două piese cu iz patriotic produse de Costi Ioniță în 2021 au strâns mai multe ascultări decât toate piesele lui Furdui Iancu în ultimii 20 de ani adunate la un loc.
Încă o dată: Ăsta nu e un hate la adresa lui Furdui Iancu – ci o constatare. Dacă vreți ca boborul să asculte muzică patriotică și să fie inspirat spre patriotism, trebuie să-l întâlnești acolo unde este el astăzi și nu unde era în 1985 sau 1998.
Mai apoi, nișa asta nu e cu sumă zero. E loc pentru toată lumea. Și în ultimii 3 ani, mai în glumă, mai în serios, pare că s-a priceput și asta.
Pe scena rap e cea mai mare efervescență. S-au produs mai multe piese rap cu mesaj patriotic sau naționalist în ultimii 3 ani însă cadența nu s-a schimbat prea mult întrucât rap-ul patriotic și/sau naționalist e relativ constant de vreo 15 ani. Din păcate niciuna n-a ajuns încă mare, dar nu e timpul pierdut. E drept că nu ajută nici faptul că pe rap s-au radicalizat prea mulți. Dar și aia e o nișă ce trebuie servită la urma urmei. Chiar e loc pentru toți. Exemplu din ultimii 3 ani: F. Charm – Lucifer și Gabriel – not great, not terrible.
Ca s-o scurtăm: Piesa ”Fratz” reprezintă un alt pas în direcția corectă. Dar mai e foarte mult până departe. Însă ca să ajungem departe, mai trebuiesc produse încă vreo câteva mii de astfel de piese pentru ca dintre ele să iasă într-un final și un Bojna Čavoglave românesc, și încă un Trenulețul, și încă vreo 10 astfel de capodopere românești.
În esență, nu trebuie să-mi placă mie sau ție, cititorule – ci trebuie să placă la bobor, să dea click zecile de milioane, și kindării din (introdu ce țară vrei tu aici) în 2030 să fredoneze ceva românesc și să apară subcultură în alte țări în jurul admirației față de o piesă patriotică românească. ĂLA trebuie să fie obiectivul. Căci printr-o piesă bună atingi emoțional un om care mai apoi va rămâne cu o slăbiciune față de subiectul acelei piese, deseori inconștient și deseori zeci de ani.
În ritmul actual, o să ajungem acolo în vreo 10 ani. Dar există premisele ca ritmul actual să se accelereze. Una din premise fiind faptul că parada de 1 decembrie din 2023 a înregistrat record absolut de asistență prezentă fizic, și nu doar în București. Și toate sondajele indică o creștere vertiginoasă a cererii pentru mesaj patriotic.
Nu vă place cum sună azi mesajul patriotic încarnat politic? Ei bine, el e în aval față de ce s-a produs cultural în 2012-2019. Luați la ascultat mesajele culturale (și mai ales subculturale) patriotice de după 2010 și până la așa-zisa pandemie. Cei crescuți cu aia sunt acum la maturitatea politică. Ce se face acum o să-i vedem rezultatele după 2030.
Aia e. Atât s-a putut. Dar trebuie să admit(em) că azi e clar mult mai bine decât în 2013 pe subiectul ăsta.
The time has come for the South-East Asia Communism Tour. In fact, when you’re reading this I’m already in a train somewhere between in Hungary trying to reach Budapest. Since I devised the plan for this, MÁV Start decided to become worse. But that won’t be enough to change the plans fundamentally.
Every time I do these trips, there’s trade-offs associated. Should I spend limited time editing and attempting to upload videos on the fly or is it better to hoard as much footage as humanly possible and then slowly deliver them upon return? There are arguments in favor of both practices and usually some balance between them is preferable.
This time around, however, the choice has been made for me: The Internet connection in both countries is far from ideal, the roaming fees are straight-up criminal and the local networks aren’t to be trusted with sensitive data, due to the proximity to the CCP. As such, we’ll go with the auto-pilot option for the channel and minimal communications.
Upcoming videos on the English language channel. All times of publishing are 1PM Romania time.
Tomorrow, the first episode from the new season of Beciul Propagandei comes up. The first three episodes (as well as episodes 15 and 16) of the new season are in English. After that, comes a new episode from the Central Asia Featured Series which, unfortunately, couldn’t get to finish in the original timeline. One of the reasons is explained exactly in that episode. Though, again, slower release is not tragedy.
Ce urmează pe canalul în română. Publicarea la ora 13:00
Similarly, on the Romanian channel I have scheduled content for publication. This Sunday the podcast slot will be replaced by a video on a political scandal that adds new information that the press forgot to mention, and then, in due order, episodes 4, 5 and 6 from Beciul Propagandei will be coming weekly every Thursday.
Ways of contact
Nearly all of the senior staff is busy in the next 70 days or so, therefore contact will be limited. Certainly no Telegram (I mean, you can try, but no answer will be default).
Even so, I have dedicated a ticket for periodical internal announcements and emergency comms. If my direct attention will be required and can’t be postponed, the internal IRC server is also an option.
Anything that can wait, should be forwarded via e-mail or the Contact page.
Așa cum am prezis în ultimul podcast, Uniunea Sovietizăm România a intrat în fibrilații pentru că primarul din Câmpulung a îndrăznit să spună ceea ce majoritatea absolută a românilor gândește.
Există o oportunitate politică în următoarele 18 luni pentru a aplatiza dileala LGBT în frumoasa noastră țară pentru minimum un deceniu, dacă nu și mai mult. Această oportunitate nu e chiar pasă în fața porții goale, dar foarte aproape de situația ideală.
În rândurile următoare Canapeaua oferă niște date mișto de folosit.
O idee extremistă
În retorica publică nu trebuie să lipsească deloc cuvântul extremist. Orice idee (că-i „parteneriat civil”, că-i ghei merigi, că-i orice cu tranși) trebuie etichetată în bloc drept extremistă întrucât chiar este.
În martie 2001 exact zero țări din lume aveau ghei merigi. În 1983 nici măcar vasta majoritate a ONG-urilor și grupurilor explicit LGBT-iste nu susțineau noțiunea de ghei merigi considerând-o o tâmpenie sau în orice caz un subiect irelevant. 1983 nu e în preistorie, ci acum 40 de ani (adică aproape de mediana de vârstă a votanților din România).
În noiembrie 2023, cel mult 17% din populația planetei locuiește într-o țară în care o asemenea idee extremistă și marginală a ajuns lege.
De altfel, ghei merigi nu e populară nici măcar în cele mai progresiste locuri de pe planetă. În California, această idee extremă a picat la vot și în martie 2000 și în noiembrie 2008. Californienii l-au vrut pe Al Gore (ăla potrivit căruia New York-ul azi nu mai există de la claimăt ceingi) și l-au vrut și pe Obama (cu cea mai mare margine din istorie, peste 60%) dar sub nicio formă nu au vrut ghei merigi.
Ba chiar și acum, în 2023, statul nu a ratificat Obergefell (deși democrații au supermajorități în ambele camere în legislatura statului) și nu e deloc sigur că votanții vor fi de acord. Ghei merigi este o idee extremistă chiar și pentru California.
Ca fapt amuzant, au existat și în California două Lasconi – rep. Sonny Bono. Deputatul republican a fost instrumental în blocarea unui proiect de lege pe ghei merigi în 1996 deși fiică-sa e lesbiană. L-a durut drept în supapă și a murit politician.
Referendumul din 2000 a fost organizat de senatorul Pete Knight a cărui fiu era pidosnic. Fii-su a făcut campanie împotriva lu’ tac’su și împotriva măsurii (Prop 22 – care interzicea orice recunoaștere legală a cuplurilor homo). Votanții n-au fost impresionați și au votat cu 61% în favoarea măsurii de-a-și păstra statul liber de astfel de idei marginale, crețe și periculoase.
Drept urmare, când v-o mai servește câte-un NPC pe-aia cu ”e de bun simț în anul curent” – amintiți-i că nu e deloc de bun simț. O idee sub care trăiește doar 17% din populația planetei și cu care e de acord mai puțin de 7% din populația planetei nu e de bun simț – ci o idee extremistă, radicală, marginală și demnă de dispreț. Desigur, asta dacă discuția cu NPC-ul are loc în public cu o audiență neutră.
Reminder: Nu intrați în dezbateri dacă nu există o audiență. Scopul dezbaterii e să demonstrați că oponentul e nebun sau extremist.
Aceeași atitudine trebui adoptată și în privința așa-ziselor „parteneriate civile” din simplul motiv că nu există nicio țară care a trecut de la normalitate la extremismul ghei merigi fără „parteneriate civile”. Conform principiului îi dai nas lui Ivan ți se suie pe divan, ambele idei trebuie tratate cu același sictir și aceeași intransigență.
Desigur, pentru succes retoric, se poate folosi și dispozitivul următor:
Constituția actuală definiește familia drept căsătoria liber consimţită între soţi, însă nu specifică și câți soți. Susțineți căsătoria în 3? Sau în 14? Dacă nu, de ce? Nu cumva drepturile poligamilor sunt încălcate de această Constituție reducționistă?
Insistați ca NPC-ul să răspundă. Nu-i permiteți să schimbe subiectul.
Milton Friedman ne învață că pentru a demonstra absurditatea unei idei, cel mai bine e să o ducem la extremă. Drept urmare, dacă actuala jurisprudență CCR și actualul Cod Civil sunt ”homofobe” așa cum reclamă activiștii, atunci care e principiul limitativ? De ce doar liberalizarea căsătoriei între două femei și nu a și a celei între 7 femei. Sau 4 femei, doi bărbați și un câine? De ce nu?
Extremiști susținuți de Rusia și China
Gheismul nu se contracarează doar demontând ideile, ci și demontând oamenii.
Nu e niciun secret pentru nimeni că fondatorul și președintele MozaiQ (cel mai vizibil vector de activism gheist din România) este pro-rus. Însă acest fapt nu este larg cunoscut între oamenii care nu mănâncă politică pe pâine.
Drept urmare, în orice discuție în public, trebuie reamintit în mod apăsat acest lucru. Iar în cazul scuzelor cu ”aia era acum 6 ani” trebuie reamintit că și Elena Lasconi a fost executată politic tot pentru o opinie de acum aproape 6 ani. Opiniile de-acum 6 ani fie nu contează (caz în care USR e un partid de cretini), fie contează, caz în care Levente Viski reprezintă un agent străin în sensul legii americane și un pericol la adresa siguranței naționale.
De asemenea, pornind de la Viski, orice LGBT-ist trebuie mânjit cu eticheta de pro-rus întrucât nu l-a denunțat în acești ani pe cel mai vizibil vector al așa-zisei comunități. Cine se-aseamănă se adună. Dacă un lider necontestat din așa-zisa „comunitate LGBT” este pro-rus, înseamnă că activismul LGBT este cel puțin indiferent față de subiect, dacă nu chiar direct susținător al regimului de la Kremlin.
Mai apoi, MozaiQ a avut în 2022 un exercițiu financiar de circa două milioane de lei – din care mai puțin de 10% cotizații voluntare ale membrilor. Altfel spus, 90% din bani nu vin de la cetățeni români care doresc să sprijine activismul gheist, ci de la entități obscure (unele chiar direct oculte) străine, demonstrând încă o dată caracterul marginal și străin de România al acestei cauze extremiste.
21 octombrie 2023, Piața Universității, București
Nu trebuie să lipsească din discurs nici partea în care LGBT-iștii sunt susținători ai mișcării teroriste Hamas (susținută de Iran, aliatul rusiei).
Conform sondajelor, cel puțin 2/3 dintre cetățenii României consideră că Israel face foarte bine atacând Gaza iar peste 80% dintre cetățenii României consideră Hamas drept de foarte mare porc. Prin urmare, faptul că LGBT-iștii se lipesc voluntar de „cauza” palestiniană trebuie exploatat la maximum și fără nicio jenă. A fi LGBT-ist înseamnă a susține Hamas și dușmanii civilizației. E simplu.
Reamintim tuturor că unul dintre cei mai vocali politicieni care susțin cauza gheistă este Iulian Bulai, de la USR – un om cu școala făcută la Partidul Comunist Chinez. Vedeți voi, China și Rusia sunt foarte bucuroase să susțină asemenea extremisme în Occident din motive evidente.
Groomeri
Asociația ACCEPT, celălalt vector de activism gheist din România, își pune pe prima pagină pe site, cu mândrie, la TGEU – o instituție extremistă care-și propune să faciliteze castrarea copiilor. Căci asta înseamnă în practică „drepturi pentru transgenderi” după cum am văzut deja în SUA, Canada, Marea Britanie, Suedia sau Finlanda (ultimele trei începând deja să ia măsuri pentru a aplatiza situația).
Grija principală a TGEU, dată de primul articol de pe prima pagină de luni bune, este discriminarea față de transgendări în Ucraina. Deci nu faptul că oamenii sunt bombardați de un stat agresor fascist – nu, aia nu contează. Ce contează e că Bohdan se crede Oksana și-i sunt rănite sentimentele când cumpără latte pe Hreșceatik.
Asociația ACCEPT nu își publică finanțele însă luna aceasta termină un proiect de aproape un milion de euro în care, în parteneriat cu Ministerul Public (!) și-au propus să educe spele pe creier 280 de magistrați, 160 de polițiști și 40 de angajați ai autorităților publice. Banii au venit de la țări non-UE – ceea ce în sine trebuie considerat suspect și atacat vehement ori de câte ori se ivește împrejurarea. Această situație trebuie folosită și în discuțiile despre necesitatea unei legi a agenților străini.
Tot ACCEPT derulează proiectul educațional ”Un liceu fără discriminare” (buget secret, finanțator necunoscut) în care sunt recrutați (engl. groomed) tineri ca-ntr-un cult religios. De altfel, activismul gheist, când nu este grift, este un cult sectant și a cam venit vremea să fie tratat ca atare.
La cursurile promovate de ACCEPT sunt învățați tinerii despre cum să se castreze, cum să practice cross-dressing-ul, cum să eludeze protecțiile oferite de lege minorilor spre a-i proteja taman de acești groomeri și, desigur, cum să-și renege familia și comunitatea spre a deveni goarne extremiste precum fiica Elenei Lasconi.
Finanțări
Pe lângă idei și oameni, esențial în contracararea gheismului este atacarea surselor lor de finanțare.
Spre exemplu, în anul 2020 cel mai mare finanțator (peste un sfert din buget) pentru MozaiQ a fost Ministerul Culturii. Adică Bogdan Gheorghiu în guvernul Ludovic Orban, coleg de guvern cu Raluca Turcan (studii la Moscova).
Toți politicienii din acel guvern vor încerca să vă câștige votul. Nu uitați să-i întrebați și despre acest aspect. Mai ales dacă subiectul ajunge unul electoral (și probabil va ajunge).
Tot la MozaiQ vedem cum Ambasada Olandei le este sponsor frecvent. Știți voi, aceeași Olandă care mereu are ceva de obiectat împotriva României, deși Olanda este în sine un narcostat violent în care nici elita țării nu e în siguranță din cauza împușcăturilor și asasinatelor la comandă ce au loc în mod frecvent în civilizata Olandă – o țară care a avut și partid al pedofililor și în care sunt distribuite la liber manuale despre cum să corupi copii.
Vedeți voi, în Olanda e ilegal să spui că marocanii comit extrem de multe infracțiuni (instanța te condamnă chiar și când recunoaște că ai dreptate și vii cu statistici colectate chiar de guvern!) însă e perfect legală distribuția de astfel de materiale (confirmată de aceeași instanță). Ei bine, ambasada aceleițări finanțează gheisme la noi. Și treaba ta, a celui care citește, e să te asiguri că toți din jurul tău știu asta.
Pe lângă ambasada Olandei, să remarcăm câte surse din bani publici directe și indirecte merg către gheisme: EEA Grants înseamnă bani publici. ILGA înseamnă bani publici cu manta (guvernele trimit banii la Comisia Europeană, Comisia dă bani la ILGA și apoi ILGA dă bani la gheiștii preferați).
Vin alegerile europarlamentare. Este cazul să folosiți asta!
Nu trebuie să ne scape nici faptul că activismul gheist este profitabil la nivel personal. Asociația MozaiQ are maximum 8 angajați (presupunând că toți cei pe care-i listează cu nume și prenume îi și plătește). Conform propriilor declarații, în 2022 au cheltuit aproape 800,000 lei (peste 40% din buget) pe salarii și încă 550,000 pe „colaboratori și prestări servicii” (adică tot salarii dar pe PFA, drepturi de autor și alte optimizări fiscale).
La un calcul simplu, fiecare angajat al MozaiQ a încasat minimum 8200RON brut lunar cu titlu de salarii în 2022. Nu e rău având în vedere că activitatea totală e maximum 3 luni pe an – în speță organizarea ”festivalului” lor și distribuitul câtorva broșuri.
Întrebarea se pune: Ar mai fi acești oameni atât de relentless cu cauza lor extremistă dacă nu ar fi plătiți să facă doar asta toată ziua?
Oamenii normali întreabă des: ”Bă nene da’ ăștia n-au treabă pe acasă?”
Și e de datoria ta să le răspunzi, să-i informezi: ”Nu, n-au treabă pe-acasă căci ei sunt plătiți de organizații care te urăsc pe tine pentru a te bombarda cu propagandă și injurii până taci și nu te mai opui agendei lor totalitare, periculoase și, mai ales, străine de interesele tale și ale poporului român.”
Folosirea în practică
Cunoașterea acestor lucruri e inutilă dacă nu împarți privilegiul și cu alții. Și nu doar în online!
Spre exemplu, dacă ești student(ă), n-ar strica să bați la cap ANOSR să explice în public de ce este partener în griftul MozaiQ. A fi partener cu o organizație condusă de un pro-rus este o acțiune ce trebuie justificată în public, nicidecum acceptată ca o simplă stare de fapt.
Aceeași întrebare și pentru organizațiile studențești ASC-UB, ASPSE, AS-SAS, AUMAM, SSMB, AIESEC, ASB, ASUNAB și ASPS. Niciuna dintre acestea nu au justificat încă motivul pentru care se asociază în public cu un grifter pro-rus PSD-ist și militant al unei cauze extremiste și străine. Poate ar fi cazul s-o facă?
Sunt oare toți studenții chimiști de la UB gheiști sau fani ai prorusismului și PSD-ismului lui Viski? Dar studenții de la medicină de la ”Titu Maiorescu”? Asociația reprezentativă a lor e mândru partener MozaiQ. De ce? Studenții pe care cică-i reprezintă știu asta? Și dacă da, sunt ei și de acord? Let’s explore!
Mai apoi, Muzeul Național de Artă Contemporană (al cărui sediu este în Palatul Parlamentului!!!) este partener MozaiQ. De ce? Acest muzeu se prezintă el hip așa de-a-i zice că-i muzeu privat dar nu e. E o instituție pe bani publici (exercițiu financiar de 9 milioane de lei în 2023) cu venituri proprii ridicole (traducere: nimeni nu vizitează muzeul). Mai exact, de ce o instituție pe bani publici este parteneră cu un ONG fondat și condus de un pro-rus PSD-ist extremist? Let’s explore! Legea 544 e prietenul vostru. Dacă o lege spune că fiecare scrisoare primește un răspuns, trimite 100.000 de scrisori!
De asemenea, nu uitați să vă informați toți prietenii țigani despre faptul că Uniunea Civică a Tinerilor Romi din România, Romani Criss și E-Romnja – organizații care se dau cu curu’ de pământ că nu mai pot ei de cât suferă țiganii în România – sunt mândre partenere a MozaiQ. Știu oare țiganii din România că cei care griftuie bani în numele lor sunt împotriva familiilor lor? Let’s explore!
Esențial pentru succesul proiectului politic enunțat la început este izolarea gheismului (și deci a activiștilor) de finanțare, de prieteni și de parteneri credibili. Vorba poetului: Alege ținta, personalizeaz-o și polarizeaz-o. Taie-i rețeaua de susținere și izolează ținta de simpatie. Atacă oameni și nu instituții, căci oamenii dor mai repede decât instituțiile.
Și tot vorba poetului: Oricând este posibil, ieși din aria de expertiză a dușmanului. Caută mereu metode de-a crește nesiguranța, nervozitatea și incertitudinea.
Altfel spus: Nu intra în dezbateri cu gheiștii ca să (le) demonstrezi că intersecționalismul e o tâmpenie. Sau, dacă o faci, nu o fă în termenii lor. Fă-i direct putiniști (căci chiar sunt), fani ai terorismului (căci chiar sunt), minioni plătiți de străini pentru a promova agende extremiste (căci e adevărat) sau griftări (căci și asta e adevărat). Nu vă lăsați antrenați în discuții de tipul ”tu cum ai face?” – respingeți astfel de conversații ca fiind ilegitime ipso facto. E bine cum e acum nu trebuie făcut nimic – în discuție sunt ideile ilegitime și extremiste promovate de dușman.
Dacă intri în dezbateri cu gheiștii, mereu ajustează discursul la audiență. Căci scopul este să demonstrezi că gheistul e toxic și însăși dezbaterea cu el este ilegitimă pentru că el personal este ilegitim.
Și invers: când atacați instituții (precum ANOSR; Muzeul de Artă Contemporană, etc) căutați să aflați repede nume și prenume și apoi mutați cât mai rapid focusul de pe instituție pe persoană. Nu ”asociația studenților chimiști” e parteneră MozaiQ ci un anume fost/actual președinte cu nume și prenume a decis să lege studenții de un pro-rus PSD-ist.
Dacă sunteți membru într-un partid care nu se numește USR, dați acest ispisoc mai departe la voi în partid. Puneți întrebări. Puneți presiune. Căci, vorba poetului: Puterea nu este doar cea pe care o ai, ci și cea pe care crede dușmanul că o ai. Puterea este derivată din numărul adepților și din bani.
Dacă vă aflați într-o instituție publică (de exemplu poliție, magistratură, școală, primărie sau deconcentrat), căutați germenii acestei ideologii la voi în instituție. Și dacă o găsiți, nu ezitați să faceți valuri. Dacă nu puteți, adunați ce informații puteți și scurgeți-le numaidecât pe Internet. Gheiștii deseori acționează ca celule teroriste în secret și mai mereu le poate fi stricat griftul dacă apare în public la momentul nepotrivit.
3531732 (trei milioane cinci sute treizeci și unu de mii șapte sute treizeci și doi) de cetățeni români au votat în favoarea modificării articolului 48 din Constituția României în mai 2018. Dacă 1% dintre aceștia aplică cele scrise mai sus pentru următoarele 16 luni, subiectul leghebete este aplatizat până în 2030-2035 cel puțin.
Dușmanul nu sunt diliii zgomotoși de pe Internet – ci activiștii plătiți regește și dotați cu bugete de milioane cu care mută oamenii între orașe pentru a face să pară că-s mai mulți. Nu sunt. Sunt maximum 1000 de oameni bine organizați și foarte bine plătiți. Aceia sunt dușmanul.
Pas cu pas, ce le-am dorit PNL-ului se și întâmplă căci, a fi prost în public ca politician are și consecințe – chiar dacă internetul și spațiul public în general e plin de goarne menite să te convingă că ești singurul care crede astfel.
Atât la PNL cât și la USR, morcovul e cât stâlpul de telegraf și, cel mai dulce e faptul că fix cei mai preocupați de „sănătatea” noastră acum nici 2 ani simt acum pe pielea lor cum vine mătura. Alles gut!
În alte știri, județul Vâlcea este unul din marii câștigători ai ultimului deceniu – urcând economic de la un județ de pluton, ba chiar sub media națională, în 2013 până peste mult-prea-lăudatul Bolojanstan (Bihor) – totul prin muncă și văzut de treabă. Intrăm mult în cum s-a schimbat fața economică a județelor României care nu se ”văd” în presa noastră hipercentralizată.
Firește, tot în acest episod intrăm și în subiectul plăților peșin, un subiect asupra căruia Regimul, din nou, a subestimat cât de important este pentru populație. Avem vești bune pe subiect precum și metode de-a contracara propaganda foarte slabă din direcția Regimului și a grifterilor digitali – reamintindu-vă totodată că nu există nicio persoană de bună credință care să argumenteze poziția lui Ciolacu/PSD pe acest subiect.
Spre finalul segmentului intern intrăm puțin și în abordarea Statului asupra subiectului Hamas – o abordară mai bună decât era de așteptat, și cu câteva surprize plăcute și din zona soborului mediatic.
În segmentul geopolitic discutăm despre tentativa de pogrom de la Mahacikala, ultimul sondaj Levada pe subiectul războiului, ping-pong-ul mediatic din Moldova, ce vrea Sultanul dar și de ce Stânga occidentală este așa de mare fan al mișcării islamo-fasciste Hamas.
În fine, în știri externe discutăm despre situația economică din Europa și cum Uniunea Europeană e ocupată din nou cu nutreț (la fel ca-n 2008-09). Principalele preocupări la Bruxelles sunt sticla de Coca Cola, organizarea de festival de film la Moscova(!), portofelul digital și, desigur, datul de bani pentru Hamas.
Spre final intrăm puțin și în calculele din Argentina dar și într-un subiect ignorat total prin Europa – faptul că două țări s-au apucat de deportat afgani cu milioanele, arătând nu doar că se poate, dar și că în afara bulei occidentale toleranța pentru allahuackbareală în public rămâne redusă chiar și în țări musulmane.
Un episod mai lung, cât să țină pentru săptămânile de pauză ce urmează.
During the 207th episode of the Romanian-language podcast, right after switching to paywall-only content, I have announced the death of the “background” camera. It is the same background camera we used during the World Sofa Report series and the first episodes of Occasional Podcast. It’s also the same camera with which I did the 2016 Ukrainian tour and the 2017 Sweden tour. It also accompanied me in 2018 during the Albania and Israel-Jordan tours as secondary camera, before retiring it to studio-only.
Since then, it served as front-camera for nearly all of the Sofa videos from 2018 till 2023.
In short: This camera worked a lot. And its impending demise is, in a way, an emotional moment.
Background
I bought it from the first large donation in January 2016 (7 months after the début of the English language channel) and it replaced the webcams used in the early days.
I said in the podcast that it cost $1000. To be more precise, it was $860 but once adding the first semi-pro tripod, backup batteries and other accessories, the final cost was indeed around $1000 – a big price for today’s standard some would say, but just slightly above average for those times and also in line with my practice since 2003 when I started working with video: Buy more expensive and more durable because you’re too poor to afford cheap stuff.
In principle, this camera lived its days. Even today this model is quoted by Sony RO for 1400 lei (~$300), even though it’s a camera launched in 2015 and considered rather pasée for the current year. The reason is simple: It’s a resilient device, built not to impress, but to last.
In the time that passed since the videotaping, I took a closer look at it. The defects are multiple and systemic: mechanical (the card reader and the mechanism that moves the lenses), software-related (I already edited its software three times in order prolong its life; I’ll try it for the 4th time but I’m not optimistic), and processor-wise (even when the software and the mechanics don’t fail, the electronic command is delayed causing the whole ensemble to freeze and only hard reset unfreezes it).
With this in mind, now that I know its new(er) defects, I am confident that I can suck more life from it for another podcast (next week) and maybe another 2-3 podcasts just enough to wrap up 2023.
Either way, given that I am soon leaving to Asia for the Killing Fields Tour, there’s not enough time to find a physical store to replace it and it’s risky to order one because any “minor” delay means I’m not getting it in time and get myself into further troubles (getting refunds or paying extra for storage for a month until I come back, yadda, yadda, yadda).
Solutions at hand
Solution #1: the fastest solution is to do nothing and then buy one of the same class but cheaper upon return (cost: about $200)
Solution #2: Try to find one of the exact same model and get to status quo ante as soon as possible (cost: about $350, realistically)
Solution #3: Turn January 2024 in a new jump in quality and technology on the Sofa
The FDR class has things that I’m missing now such as:
proper night-mode (excellent for protests, campaign events, etc.)
camera with microphone port (meaning to be able to plug the mic/lavallier straight into the camera and start filming – this would also reduce editing time for street videos/interviews; not to mention the preparation time at least for some of the videos)
headphones ability – this would lead to reducing loss of sound and other impurities you and I sometimes had to bear with to zero. If I’m able to detect problems while I’m videotaping, I can fix them on the spot and prevent disappointments from occurring in the first place, let alone them making their way into the final cut.
Solution #3 would not fix all of the problems that plague the video workflow, but it will solve some of them (especially some of the very visible ones, given that the 2024 elections in Romania will probably make international news and we’ll need to provide quality coverage).
Besides, this exact camera has been on the Wishlist for 4 years and, in fact, it has gotten more expensive (almost 50% more expensive today than 4 years ago even though inflation wasn’t that high).
Realistic cost: $900 (+/- $40 depending on how lucky I will be at the moment when I place the order)
While it is, in the end, up to me, I am putting this message here, instead of the internal system because I want to collect slightly wider feedback than just the Donors’ Circle. At its extreme, I could simply drain the whole emergency budget and top it off from my pocket and just get over it.
But it is not an emergency, although I will want this issue settled by the end of January 2024 and, if it’s not obvious, I do prefer the 3rd solution, because it’s been almost 4 years since we haven’t implemented a visible change.
This is not a proposed change to bring more bling (as it was made clear to me by y’all that you don’t insist on 4K@60fps videos) – but a change to streamline the processes behind the scenes and open up new opportunities for coverage in the year(s) to come.
