Carnagiul din Iowa

În primul week-end al lunii februarie, doamna Kim Reynolds, guvernator al statului american Iowa, a abrogat absolut toate restricțiile pandemice. Tot. Și „stări de alertă” și „măști” și… tot.

Imediat au sărit „experții” care, prin vocea Partidului Democrat, au început să urle. Că nu au fost consultați. Că vor veni munții de cadavre. Că se umplu ATI-urile. Cunoașteți. Aceeași regie poveste ca peste tot.

Jeff Bezos este miliardarul care deține Amazon. Bezos are un interes direct în menținerea câtor mai multe restricții pentru cât mai mult timp cu putință. Cu fiecare săptămână în care proștii oamenii responsabili stau în casă de frica virusului, mai cresc un pic milioanele și miliardele în contul lui Bezos. Căci populimea va cumpăra mai mult de pe Amazon și mai puțin de la afacerile locale zdrobite de „măsuri” în beneficiul direct al Amazon și al lui Jeff Bezos personal.

Jeff Bezos mai deține și ziarul Washington Post, ziar care, deloc surprinzător, e un fel de Digi24 la noi. Oricine tușește neregulamentar este terorist. Un fel de PNL-Cîțu așa (și cu interese financiare foarte similare).

Ziarul Washington Post titra acum 5 săptămâni, la câteva zile după ridicarea restricțiilor în Iowa: Bun venit în Iowa – Statul căruia nu-i pasă dacă trăiești sau mori.

Articolul este un rechizitoriu agresiv la adresa doamnei guvernator Reynolds, a Partidului Republican și în genere a oricui îndrăznește să trăiască normal și liber și refuză să facă pe el de frica virusului Wuhan. Lyz Lenz, autoarea articolului sus-citat ne amintește că în Iowa (doamne ferește!) oamenii au mers la stadion. Ba chiar și fiica ei a îndrăznit să-și trăiască viața normal mergând la petreceri spre disperarea doamnei Lyz care nu știe cum să-i mai convingă pe concetățenii ei că distrugerea intenționată a vieții socio-economice este Calea și Adevărul.

”Ne prețuim libertățile și ne vom menține drepturile”

Doamna guvernator a acționat în spiritul motto-ului statului pe care a fost aleasă să-l conducă. Peste 667 de mii de iowani au votat-o în 2018 ca să le prețuiască libertățile și să le mențină drepturile.

Și totuși, ziarul miliardarului Jeff Bezos insistă că „liberățile noastre vin din moartea vecinilor noștri” – într-un exercițiu de Dublugândire care-l face pe Orwell să pară un amator.

Ridicarea restricțiilor a venit cu o pleiadă de predicții apocaliptice atât de la arafații lor cât și de la socialiști democrați. Guvernatorul Minnesotei inisista că e ”simplă matematică” faptul că ridicarea restricțiilor va duce la mai multe decese.

Au trecut 6 săptămâni. Cum e?

Cazuri noi detectate zilnic în Iowa. Sursa: New York Times

Păi cum? Ei, dar sigur la decese se stă rău ca trend, nu?

Decese cu Covid19 în Iowa

Nici aici nu e cu noroc. De fapt, în SUA, indiferent ce comparație vrei să alegi între state care seamănă cu România pe subiect (adică milițieneală, iliberalism, comunism epidemiologic, extremism din partea autorităților, etc.) și state care seamănă cu ceea ce ar trebui să fie SUA (adică libertate, proprietate, individualism) – în toate, dar absolut toate adepții comunismului epidemiologic arafatiano-penelist ies prost.

Comparația mea preferată e California versus Florida:

Indiferent de „măsuri” – epidemia a curs (și continuă să curgă) exact la fel. Ba chiar un picuț mai bine în Florida cea liberă față de California care se află în „lockdown” perpetuu de un an de zile!

Și asta în condițiile în care Florida e al 5-lea cel mai „bătrân” Stat din SUA (toți bătrânii speră să iasă la pensie în Florida – și foarte mulți o fac și continuă să o facă cu pandemie cu tot) iar California e în top 10 cele mai „tinere” State din SUA (orice Yuppie visează să meargă în California să ajungă star de film sau milionar tech – și mulți o făceau până la pandemie).

La fel stau lucrurile pe absolut orice „măsură”. Luați graficul oricărei țări din UE (să zicem Cehia) și suprapuneți-l peste oricare alt grafic din UE. Fără să căutați informația – încercați să ghiciți momentul pe grafic când au fost impuse măștile obligatorii. Aveți mai multe șanse să nimeriți numerele de la Loto 6/49 decât să nimeriți data introducerii măștilor obligatorii în orice țară europeană (sau stat american) având în față doar graficul cu „cazuri”.

Adevărul gol-goluț este că toate „măsurile” sunt inutile, iliberale, imorale și ilegale. Da, toate. Nu, nu există excepții.

Și oricât v-ar face Cîțu teroriști – sau alți debili care sunt parte din regimul iliberal de la București – teroriștii sunt agenții Statului. Sursa problemei este Statul. În cazul României, mai concret, sursa problemei este Regimul – Partidul Național Liberal în mod special și Raed Arafat. Și cine vă spune altceva vă minte sau e prea prost pentru a merita să vă pierdeți timpul cu personajul.

Și câtă vreme nu ieșiți în stradă să dați jos regimul, nu se va schimba nimic. Dimpotrivă! Va fi chiar mai rău!

Niciuna dintre „măsuri” n-are absolut nimic de-a face cu virusul. Și n-a avut nicio secundă. Virusul își vede și va continua să-și vadă de treabă. Indiferent de opinia mea, a voastră, a lui Cîțu, a lui Arafat, a lui Iohannis, a lui Vlăduț Carantinescu sau a oricui altcuiva. A pretinde că se poate „controla” virusul prin comunism epidemiologic este o insultă la adresa inteligenței.

Refuzați măsurile pandemice și haideți în stradă! Asta dacă vreți să fiți liberi ca-n America. Dacă nu, puteți alege să stați la coteț. Mai ales noaptea că atunci aleargă virusul după voi mai tare!

EXCLUSIV: Logica REALĂ a măsurilor Covid

Multe din măsurile luate de administrația PNL și ulterior PNL-USR par să nu aibă absolut niciun sens convingând mulți oameni să iasă la manifestații deosebit de periculoase. Știm că manifestațiile sunt periculoase pentru că ne-au informat marii specialiști ai Țării precum Raed Arafat, Andreea Moldovan, Virgil Musta, Dan Barna, Vlad Voiculescu, Orbán Ludovic sau Klaus Iohannis – toți niște specialiști de talie globală cu comportament absolut impecabil și ireproșabil de la începutul pandemiei.

Însă domniile lor sunt ocupate să lucreze zi și noapte la salvarea noastră a tuturor de la pericolul rmortal pe care-l reprezintă virusul SARS-CoV-2 astfel că nu au timp să explice motivele reale din spatele măsurilor pe care le impun populației. Sigur, o serie de conspiraționiști ar putea întreba despre noțiuni perimate precum controlul democratic, constituționalitate sau libertăți fundamentale însă, așa cum ne-a informat încă de anul trecut expertul pandemic al PNL, domnul Cristian Păun de la ASE, statul de drept este un moft atunci când ai de-a face cu un coronavirus.

Așadar, ne-am gândit să dăm o mână de ajutor autorităților ocupate până-n miez de noapte cu salvarea tuturor, dar și medicilor eroi din prima linie care sunt ocupați să ne salveze bunicii și nu preau au timp de explicații științifice în public. Cu excepția doamnei Beatrice Mahler sau a domnului Emilian Imbri.

1. Restricția de circulație după ora 23:00

Virusul SARS-CoV-2 e apărut în jurul orei 7 dimineața ora Wuhan (adică 1 noaptea ora României).

Studiile au arătat că virusul este mai activ în jurul orei inițiale de apariție a acestuia. Drept urmare, o circulație mai scăzută cu cel puțin două ore înainte de ora 7:00 ora Wuhanului și cel puțin două ore după poate duce la o scădere a numărului îmbolnăvirilor.

Drept urmare, interzicerea circulației între 23:00 și 5:00 ne scutește pe noi toți de la a fi afară în perioada când virusul originar din China aleargă cel mai repede și are cele mai mari șanse să ne prindă. Sigur, el circulă și între 5:00 și 23:00 dar mai lent și trebuie luat în calcul și costul economic.

Guvernul României și Klaus Iohannis au fost foarte înțelepți când au ales acest interval evitând atât deteriorarea situației economice cât și deteriorarea situației epidemiologice.

2. Restricția de circulație de la ora 22:00

Recent, președintele Klaus Iohannis a anunțat că restricția de circulație ar putea intra în vigoare la ora 22:00 (lăsând deschisă posibilitatea ca aceasta să fie chiar mai devreme).

Și această măsură are o logică impecabilă. După cum ne-a spus expertul timișorean Octavian Jurma, care nu minte niciodată, tulpina așa-zis „britanică” este în creștere în România.

Ei bine, „tulpina britanică” e apărută noaptea în cluburile englezești – ținute deschis ilegal cu scopul de-a o omorî pe bunica de niște conspiraționiști care nu vor sub nicio formă să creadă „modelele” făcut, de altfel complet dezinteresat cu software de la Microsoft.

România este cu două ore în fața Marii Britanii și, urmând logica de la primul punct, un lockdown de noapte este justificat și ar trebui decalat cu două ore față de cel existent. Adică să înceapă de la ora 21:00. Se pare însă că Partidul Național Liberal preferă calea de mijloc și nu ascultă integral de ȘtiințăTM și de experți așa cum îndeamnă oameni de o statură moral-științifică absolut impecabilă precum anestezistul Arafat, expertul în Patreon și webhosting Octavian P. Jurma sau fostul cărăuș de cafele la Spitalul din Satu Mare pentru care s-a creat ad-hoc o funcție, Răzvan Cherecheș.

3. Măștile obligatorii pe stradă

Această măsură este și ea controversată – mai ales că majoritatea țărilor lumii sunt iresponsabile și nu o impun deși Știința ne spune că trebuie numaidecât impusă peste tot – inclusiv în duș și în timpul somnului!

Studiile au arătat că acest virus se transmite și prin flatulențe. În Republica Populară Chineză de altfel se testează inclusiv anal pentru acest virus întrucât acolo epidemia e ținută corect sub control așa cum ne explica expertul OMS, Alexandru Rafila.

Ei bine, așa cum o mască ne protejează de mirosuri neplăcute (inclusiv cele ale flatulențelor), la fel ne protejează și de virusul foarte periculos. Întrucât acesta e prezent și în animale și se transmite prin flatulențe – purtarea măștii peste tot (inclusiv în pădure singur, la duș sau în pat) are perfect sens din punct de vedere științific și putem fi mândri că suntem români și suntem conduși de un Guvern responsabil care a impus această măsură salvatoare.

Dacă se bese nurca lângă noi? Dacă respectăm regulile, nu vom lua virusul! E simplu!

4. Adunările de oameni

Pe 7 martie organizatorul unui protest a fost amendat cu 7000 RON pentru că nu s-a asigurat că dimensiunea manifestației lui rămâne sub 100 de participanți. Guvernul, în mărinimia sa, permite totuși protestele mici și controlabile. În mod normal, conform Științei, acestea nu ar trebui permise deloc niciodată.

Studiile au relevat că virusul are conștiință politică. De aceea, el se transmite mult mai ușor la un protest antiguvernamental de 105 oameni dar se transmite mult mai greu într-o adunare de 7000 de oameni la metrou la Piața Unirii. Motivul e simplu: Miile de oameni de la Unirii merg la sau vin dinspre locul de muncă și cel puțin 60% din venitul lor merge la Stat. Drept urmare, atunci când o adunare este predominant în beneficiul Statului, virusul se mișcă mai încet.

În contrapartidă, 105 oameni sau, Domane Ferește, 100 de mii de oameni la protest în Piața Victoriei nu sunt în avantajul Sistemului iar virusul știe asta – și de aceea circulă mult mai abitir.

5. Schimbarea metodei de calcul a incidenței

Recent s-a schimbat (iar!) metoda de calcul a incidenței care determină consecințe economice grave. Până recent, cazurile din focare închide (precum spitalele sau azilele de bătrâni) nu erau luate în calcul mergându-se pe logica simplă a circulației fizice – în speță că bătrânii de 90 de ani din azile nu ies afară că nu pot iar pacienții internați oricum nu ies pentru că, iarăși, nu pot.

Însă reintroducerea acestora în calculul ratei are o logică științifică impecabilă. Expertul Octavian Jurma ne-a explicat că „așa se face peste tot” (în sine un argument absolut impecabil și perfect științific) însă nu a intrat în detalii.

Motivul e simplu: Și cei din focare închise tușesc la fereastră. Și uneori chiar noaptea (când, știm deja, virusul aleargă mai repede) astfel că oricum e afectată toată localitatea.

Spre exemplu, municipiul Bârlad este centru Covid pentru trei județe întrucât spitalul din localitate are spațiu foarte mult și primarul este un om responsabil de la Partidul Național Liberal spre deosebire de orașul Vaslui sau Galați care sunt iresponsabile fiind conduse de PSD.

Doar 1% dintre pacienții cu Covid din spitalul bârlădean sunt din municipiul Bârlad. Restul de 99% fiind preponderent din județul Bacău, Vrancea sau municipiul Vaslui. Chiar și-așa, la Vaslui se organizează petreceri în cârciumă în vreme ce la Bârlad sunt închise cârciumile (allegedly) pentru că au tușit pacienții închiși de la ”Elena Beldiman”.

Ideal ar fi ca rata de incidență să fie înmulțită și cu numărul de la pantof al fiecărui om testat căci, se știe, coronavirusul stă și pe pantofi astfel că actualul mod de calcul al incidenței oricum este prea conservator și nu permite luarea de măsuri adecvate pentru pandemie. Așa cum ne explică expertul Octavian P. Jurma, 100% din populație ar trebui închisă complet în izolatoare vreme de cel puțin 21 de zile la orice caz descoperit în zonă. Ai 400.000 de locuitori și a tușit unul? Toți cei 400.000 intră în carantină. Așa se face știința!

Recent, niște oameni răi au anunțat că folosirea măștilor în afara laboratoarelor e cvasi-inutilă. Dar răspunsul trebuie să fie transformarea țării într-un imens laborator-spital. Ești, nu ești bolnav – vei fi izolat și vindecat cu forța!

Cine nu e de acord mă-sa-i Putin, tac’su-i PSD, bunică-sa-i 5G și bunic’su conspiraționist cu bilgheiț. Clar? Am citit noi într-o publicație „de dreapta” deci sigur așa stau lucrurile!

Așadar, nu mai folosiți matematica, nu mai citați imunologie de bază și, vă rugăm mult, nu mai folosiți logica elementară! Aceste elemente aparțin gândirii critice și, așa cum ne îndrumă corect respectabila publicație New York Times, gândirea critică este un dușman al unei societăți bine controlate libere. Sigur, ocazional gândirea critică e bună – mai ales când contești religiile vechi (de preferință doar creștinismul), preoții, familia normală, dimorfismul sexual al speciei umane sau alte noțiuni perimate din Vechiul Normal. Dar altfel gândirea critică trebuie ponderată cu Consensul Experților.

Raed Arafat și Klaus Iohannis îți vor binele. Dacă nu ești de acord, s-ar putea să fii putinist!

Relaxați-vă, o să mai moară oameni!

Sunt programate astăzi două mitinguri (unul la 16:00 și unul la 17:00) și luni încă două mitinguri mai mult sau mai puțin legate de dileala din spitale și faptul că România se află într-o dictatură sanitară criminală. Foarte frumos, dacă eram în Bükreș cu drag veneam și eu la toate.

Însă, trebuie reținut un aspect: la putere e cine trebuie 😄

Mai țineți minte incendiul de la Piatra Neamț? Se întâmpla pe 14 noiembrie 2020. A costat PSD-ul cu Galben unul, poate două puncte procentuale dar… cam atât. Ei bine, de atunci au mai tot fost arderi în spitale dar nu le-ați văzut la televizor:

  • Botoșani, 19.11.2020: incendiu la Spitalul Judeţean de Urgenţă „Mavromati” (aici a mai fost un incendiu și în aprilie 2020).
  • Cluj, 22.11.2020: incendiu la Spitalul CFR din Cluj-Napoca. Nu au fost victime.
  • Arad, 30.11.2020: incendiu la UPU Triaj, Spitalul Județean Arad. Nu au fost victime.
  • Iași, 25.12.2020: incendiu la Spitalul de Psihiatrie Socola. A murit un pacient de 33 ani.
  • Neamț, 02.01.2021: incendiu la Secția de Psihiatrie a Spitalului Roman. Patru persoane au fost spitalizate cu intoxicație cu monoxid de carbon.
  • Timiș, 05.01.2021: incendiu la Spitalul de Psihiatrie Gătăia. Nu au fost victime.

Și apoi a fost cel de ieri. Toate astea întâmplate sub atenta oblăduire a Guvernului PNL în special și a Sistemului USRL în general.

Dar… relaxați-vă, nu vă mai isterizați atât. Sănătatea Țării este pe mâini bune.

Noul secretar de Stat este o duduie licențiată în Teologie și literatură engleză. Cu experiență în ONG-ul Magic.
Deci prin teologia unui englez Magic se va rezolva totul 🤡
Dumnezeu voiește,… gen.

Așa cum în ONG-uri nu există nicio responsabilitate pentru când greșești sau minți cu nerușinare, puterea galben-albastră aduce acel tip de degenerare extremistă și în Guvern. Pentru că… de ce nu?

V-ați plâns când PSD-ul aducea nesimțirea din vechiul regim în guvernele postcomuniste? Las’ că nu-i bai, acum primiți nesimțire cu iz corporate și responsabilitate de ONG (adică zero) împreună cu nesimțirea PSD-istă. C-așa-i în tenis.

Doamne-ajută, cum ar veni!

10 grafice pentru a înțelege politica românească

Au trecut alegerile și Parlamentul e în vacanță până luni. Un moment excelent pentru niște grafice ca să înțelegem mai bine cum arată politica românească teoretic pentru următorii 4 ani. Zic teoretic pentru că știm prea bine că majoritățile se fac și desfac de mai multe ori pe durata unui mandat – mai ales dacă rezultatele inițiale dau un parlament fragmentat – așa cum e teoretic situația cu acesta.

Insist pe cuvântul teoretic pentru că, așa cum veți vedea în grafice, parlamentul actual e fragmentat doar prin comparație cu precedentele – dar mai e mult până să fie suficient de fragmentat încât să merite această etichetă.

Pentru simplificare, am luat grupurile parlamentare așa cum sunt ele acum în Camera Deputaților: PSD 110 membri, PNL 93, USR 55, AUR 32, UDMR 21 și grupul Minorităților Naționale 18 membri.

Diferența față de Senat e mică și absența grupului minorităților n-ar schimba semnificativ graficele următoare. Cu acest set de date am făcut următoarele nouă grafice. Așadar…

Graficul de mai sus arată coaliția din acest moment. Sub galben-albastru sunt reunite grupurile PNL, USR, UDMR și Minoritățile (care minorități tradițional susțin guvernul indiferent cine e Guvernul și rareori votează moțiunile de cenzură). Simplu, nu?

Graficul ăsta e important pentru că veți tot auzi de la politicieni din zona galben-albastră cum PSD-ul și AUR îi încurcă. Graficul însă e clar: 57% din Parlament e în arcul guvernamental.

Majoritatea actuală este comparabilă cu cea a PSD-ALDE. În prezent coaliția de guvernământ contează teoretic pe 187 de deputați. În 2016 coaliția PSD-ALDE conta pe 174 de deputați. Sau 192 dacă adaugi grupul Minorităților (care câteodată a susținut guvernul și câteodată nu).

Rețineți graficul ăsta. Salvați-l și folosiți-l când vă povestește vreun mușteriu despre cum peeeesedeeee îi obstrucționează.

Și-acum să începem să jonglăm. PNL și PSD sunt în esență aproximativ același partid. În decursul ultimului deceniu această realitate a fost și oficializată sub numele de Uniunea Social-Liberală (USL).

Chiar dacă pe hârtie USL nu mai există, în practică s-a tot văzut în ultimii ani că există fără probleme. De altfel, imediat după alegerile din 6 decembrie 2020 s-a discut destul de serios și posibilitatea unui guvern PNL-PSD – fie și numai ca marotă să mai taie din pretențiile exagerate ale USR (ajungem și la ei imediat).

Existența „modelului german” în care PNL-ul lor și PSD-ul lor guvernează de 15 ani aproape neîntrerupt e în sine un argument pentru pulime că nu e chiar așa de rău USL-ul. Bine, faptul că Germania nu este o democrație e un aspect separat pe care oricum nu-l ia nimeni în calcul în public căci în public o țară este democrație „iliberală” doar dacă se numește Ungaria. Vedeți voi, Orbán Viktor e dictator pentru că-i la putere de 9-10 ani. Angela Merkel e la putere de 16 ani într-un sistem de „managed democracy” dar aia e okay. Pentru că cartof.

Uitându-ne la acest grafic, observăm cât de lent este de fapt progresul României. În 2008 USL-ul strângea 51,7% (cărora li se mai adăugau câțiva USLamiști din PD-L). În 2012 USL aduna oficial 66,26%. Iată-ne 8 ani mai târziu și USL încă se află la peste 60%.

Dar dacă există mai mult decât USL?

Recent au apărut două știri interesante.

Prima: PSD-iștii lui Dragnea intră la guvernare pe valul USR. Ministrul economiei, Claudiu Năsui, o vrea director pe o colaboratoare a Securității (via economica.net)

A doua: Radu Szekely, fostul director de cabinet al Ecaterinei Andronescu, propus de USR PLUS secretar de stat la Ministerul Educației (via EduPedu)

Pentru partizanii USR-iști, ambele știri sunt ”fake news pesedist” – chit că ambele sunt adevărate. Dar mulți dintre partizanii USR-iști încă nu știu politică. Și nu înțeleg că scopul oricărei mișcări noi e să adune putere. Și nu poți să fii tu special. Mai devreme sau mai târziu,… trebuie să te integrezi în Sistem.

E de discutat în ce măsură USR este integrat în Sistem (e clar că încă nu e complet procesul) dar, mai în glumă mai în serios, putem deja discuta despre existența USRL-ului – adică USL+USR. Un fel de ciorbă.

Și aici însă putem vedea un oarecare progres. În 2008 PD-L, PNL și PSD scoteau împreună 84,1%. Astăzi, pe de altă parte, USRL-ul nu mai atinge 80%. Foarte lent progresul în țara noastră – dar cu siguranță observabil! Mai ales în condițiile în care partea albastră din partidele tricolor mai și zguduie un pic corabia din când în când.

Da, o zguduie prost de cele mai multe ori. Dar măcar o zguduie. Cei mai în vârstă își aduc aminte cum în 2000 sau 1992 nu zguduia nimeni corabia deloc. CTP sigur își aduce aminte că era unul din ăia care aplauda liniștea. Ca și astăzi de altfel – căci pe măsură ce lucrurile se schimbă, în aceeași măsură ele rămân cam la fel 😀

Ăsta e cel mai deprimant grafic din serie. Și l-am făcut așa pentru că nu vroiam să fie chiar monocolor.

Dacă la AUR e admisă mai mult sau mai puțin pe față susținerea „patrioților din Sistem”, la Minorități oricum nu se agită nimeni. Deci cumva sunt trei facțiuni. Sistemul (85%), o altă facțiune din Sistem (să zicem cu portocaliu) și facțiunea care nu merită integrată (Minoritățile).

Desigur, modul ăsta de-a privi politica e util numai în anumite circumstanțe absolut punctuale. Spre exemplu, dacă ar apărea propunerea ca România să invadeze militar Republica Moldova, cam așa ar arăta voturile în Parlament. E de așteptat ca AUR (Sistemul dar cu portocaliu) să voteze în favoare, Minoritățile să se abțină și restul să voteze împotrivă.

Ăsta e un grafic ușor inexact. Căci nu prea e PSD-dar-cu-albastru ci mai degrabă USRi. Cu i de la iPad cum ar veni 🤪

Și totuși, e un grafic util pentru că nu trebuie uitat că există pesediști în absolut toate partidele parlamentare (și în aproape toate partidele extraparlamentare). De ce? Pentru că pesedismul e curentul de gândire dominant în România. Și aia nu se schimbă în 4 ani. Iaca nici în 30 nu prea s-a schimbat decât cel mult marginal.

Rețineți graficul ăsta de fiecare dată când dați peste revendicări revoluționare cu oameni noi care vor schimba ei lumea și alte povești cu zâne. Lumea se schimbă cu fiecare înmormântare – nu cu un secretar de stat ales de discipolul Partidului Comunist Chinez (da, la Bulai mă refer și la recent-numita Iulia Popovici ca secretar de Stat în ministerul culturii – o duduie apropiată de Vasile Ernu, rusofil dughinist, eh… metehne vechi).

În graficul următor vedem cum se schimbă lumea de fapt.

Graficul ăsta e cel mai puțin științific dintre toate – căci am folosit multă aproximare liberală. Însă oricât ne-am certa pe cifre – în mare graficul e unul corect.

Majoritatea noilor aleși din partea PSD îs iluștri necunoscuți și mulți din ei cu idei diferite față de precedenta legislatură. Sigur, tot pesedisme – dar pesedisme cu altă aromă și cu altă atitudine. Aș zice eu că mai rele decât precedenta legislatură dar nu ziceți asta în public pentru că e nasol.

În PNL e proporție aproximativ egală între foștii PD-L-iști și oamenii noi (ăia care fie nu făceau politică în 2012 – fie se opuneau în surdină USL-ului) – însă cu un ușor avantaj pentru PD-L-iști atât la nivelul parlamentarilor cât și la nivelul figurilor vizibile în public.

UDMR ca de obicei n-are facțiuni (de-aia și este cel mai rezilient partid din România) iar celelalte două partide, USR și AUR au câte trei facțiuni – dileală, tolerabil/căldicel și câte 2% care-s acolo pentru agenda reală (leftism la USR și non-leftism la AUR).

Graficul de mai sus explică și de ce atâta frustrare din partea USR în ceea ce privește AUR. Diliii din USR se simt (pe bună dreptate) depășiți numeric de diliii din AUR.

Tot din graficul de mai sus înțelegem și de ce pare atât de fragilă coaliția de guvernământ. Cu un UDMR cu agendă proprie, mai scazi 5% diliii și revoluționarii din USR și deja coaliția în Parlament pierde între 5 și 11%. Adicătelea… hardcore-ul guvernamental e… minoritar.

Tot din același grafic înțelegem și de ce PSD nu vrea la guvernare. Partidul lor e fracționat în feluri în care n-a mai fost de foarte multă vreme. O guvernare PSD ar fi presărată de conflicte interne în feluri în care celula de criză din partid nu e obișnuită. Astfel că PSD preferă (pe bună dreptate dacă ne uităm la grafic) să îndure furtuna internă din opoziție – să aibă timp să integreze noii veniți. Fiți fără grijă – îi va integra. Aripa de stânga a USL mereu a integrat cu mare succes aproape orice.

Valabil și la aripa de dreapta a USL – portocaliii îi vor integra până la urmă pe galbeni. Veți vedea.

Se vorbește mult despre faptul că pragul de 5% este prea mare. Așa că am luat rezultatele de la ultimele alegeri și am făcut grupurile parlamentare sub prezumția că pragul electoral ar fi 1%. Au ieșit 2,53% voturi ”risipite” de redistribuit și le-am redistribuit și pe acelea după algoritmul din legea electorală.

Și uite ce-a ieșit:

O fi mai bine? O fi mai rău?

După redistribuire proporțiile ar arăta aproximativ cam așa: PSD 30,15%, PNL 26,2%, USR 16,31%, AUR 9,42%, UDMR 5,9%, PMP 4,94%, ProRomânia 4,13%, PER 1,33% și PPU-SL 1,19%.

După cum se poate vedea, structura fundamentală nu s-ar modifica foarte mult. Partidele așa-zis „de dreapta” tot ar forma un bloc mai mare decât partidele așa-zis „de stânga” – asta deși un prag de 1% aplicat alegerilor din 6 decembrie ar avantaja explicit partide așa-zis „de stânga” (ProRomânia, PER și PPU-SL fiind în esență excrescențe ale PSD).

Pe grafic ar arăta cam așa:

Într-o astfel de configurație, ”Dreapta” tot ar avea nevoie de UDMR și ar face 53,35%. Cu tot cu minorități tot ar fi ușor sub 55% – adică marginal mai puțin decât ce a ieșit în viața reală cu prag de 5% și cu multe voturi redistribuite.

Graficul ăsta ne arată și de ce discuția despre pragul electoral e cam superfluă. Reprezentativitatea efectivă nu se modifică prea mult. Și nici nu apar dileli suplimentare. PRM nici măcar 1% n-a făcut iar dileli și mai mari (precum Partidul Socialist Român sau Partidul Comuniștilor) n-au făcut nici măcar cât PRM.

Ce vreau să zic e că dacă vrem un model ca-n Olanda (unde chiar ai tot felul de ciudățenii prin Parlament) – s-ar putea ca pragul de 1% să nu fie suficient de mic.

La fel de drept este că și dacă regulile jocului ar fi cu prag de 1% atunci multe partide mici ar trage mult mai tare. 1% înseamnă 60 de mii de voturi. Sau poate 100 de mii la o prezență foarte mare. Oricum, mult mai ușor de obținut decât minimumul de 400 de mii necesar astăzi pentru a fi sigur de intrarea în Parlament.

Însă și dacă am implementa o astfel de reformă electorală, nu e deloc clar că s-ar schimba proporția din cel din urmă grafic:

Am luat deputat cu deputat și i-am împărțit după voturile din ultimii ani (sau declarațiile politice în cazul celor noi în Parlament) în PSD-iști și non-PSD-iști. Și rezultatul nu e unul măgulitor. 78% (sau 255 de membri) din Camera Deputaților sunt, într-un fel sau altul… pesediști.

Și am fost cu bias mare: De la USR am numărat doar 10 pesediști (deși poate ar fi trebuit să număr 14 sau 15). De la AUR am numărat doar 16 pesediști (deși poate 20 era mai corect) iar de la PNL am numărat doar 80 de pesediști deși puteam număra 85 sau 86. Ne putem certa pe numărătoare dacă vreți, nu asta e așa de important.

Important e că oricum ai număra, nu-ți ies mai puțin de 70% pesediști în Parlament. Paradoxal, asta e o veste bună. Oricum ai număra totuși sunt mai puțini pesediști în Parlamentul României în 2021 decât erau în 1992. După alegerile din 1992 Parlamentul României avea cel puțin 80% pesediști (87-88% mai realist). Astăzi are cel mult 80%.

Progresul e lent. Foarte lent. Și asta pentru că oricâtă propagandă exaltată ați consuma în bulele voastre favorite, Țara nu funcționează chiar așa.

Cam atât.

Más moral que el Alcoyano! Când nu există ”imposibil”

Unul din lucrurile pe care le apreciez deseori în tăcere este fotbalul de Cupă. De oriunde din lume. Dar Cupă să fie. Că-i Cupa României, Cupa Angliei (FA Cup), Cupa Ungariei, Cupa Rusiei sau Cupa Regelui, nu e așa de important. Cupă să fie.

În tăcere pentru că turneurile de tip knockout naționale sunt ultima redută a fotbalului în care Măria Sa Fotbalul se arată în feluri în care nu se mai arată de mult la Cupa Mondială, UEFA Champions League sau chiar Copa Libertadores. Cupele naționale sunt încă locuri unde mai poți vedea Fotbalul cu F mare măcar din când în când. Și aseară s-a văzut! Așa cum îmi place mie, cel puțin.

Imaginați-vă că mâine Progresul Șomcuta Mare ar elimina Bayen München din optimile UEFA Champions League. Știu, știu, nu e posibil ca Progresul Șomcuta Mare să joace în UEFA Champions League întrucât Progresul Șomcuta Mare abia a promovat în Liga a III-a din Liga a IV-a, dar ceva foarte similar chiar s-a întâmplat aseară.

Nu există „imposibil”

Alcoy este un oraș din regiunea Valencia de dimensiunea Zalăului. La standardul Spaniei este o localitate minusculă.

Echipa locală, Club Deportivo Alcoyano a izbutit promovarea în liga a III-a spaniolă din liga a IV-a la mijlocul lui 2020 în stagiunea precedentă.

În Liga a III-a spaniolă sunt 102 echipe în 10 serii. Ceva mai multe decât în România unde sunt 80 de echipe în 5 serii în liga a III-a.

Aseară, Club Deportivo Alcoyano a întâlnit Real Madrid în Cupa Regelui. Da, acel Real Madrid de care sigur ați auzit chiar dacă nu ați văzut un meci de fotbal în întreaga voastră existență. N-ai cum să nu fi auzit de Real Madrid.

Antrenor la Real Madrid este Zinedine Zidane. Da, acel Zidane. Și de el e aproape imposibil să nu fi auzit. Mai ales dacă aveai mai mult de 5 ani în 1998 sau 2006.

Așadar, urmau să se înfrunte pe teren Club Deportivo Alcoyano cu Real Madrid.

Antrenor la gazde? Vicente Parras. Nici cei mai împătimiți tocilari ai fotbalului n-au auzit de el. Nici n-aveau cum căci Vicente Parras e născut antrenor. De la vârsta de 16 ani el e antrenor.

În lotul gazdelor îi remarcăm pe ivorianul Ali Diakité, marocanul Mourad El Ghezouani și hondurianul Jona. Și cam atât. Ne mai amintim (ăștia care mâncăm istoria fotbalului ca hobby) că formația gazdă a fost la un moment dat antrenată de legendarul Juande Ramos. Dar dacă îți amintești când Juande Ramos juca la Deportivo Alcoyano, probabil ești la fel de căzut în freză ca mine pe subiectul ăsta sau ești în grupa de risc de deces de Covid19.

Apropo de Covid19: Orașul Alcoy e cel mai afectat din Spania ca incidență per suta de mii de locuitori. Azilul de bătrâni din oraș a fost închis după ce 73 din cei 139 de clienți au decedat de pe urma virusului chinezesc. Evident, în Alcoy e închis tot în speranța să aplatizeze curba (și, evident, nu merge – dar nu despre inutilitatea și cretinismul politicilor pandemice vreau să vorbesc).

Teoretic nimeni n-a avut voie pe stadion (și evident n-au stat lucrurile chiar așa). Orașul e deprimat în toate sensurile cuvântului. Petroșani e un oraș vesel pe lângă Alcoy.

În urmă cu puțin timp toată echipa a fost în carantină după ce mai toți au tușit chinezește. La meciul cu Real Madrid n-a putut veni nici președintele clubului nici directorul executiv pentru că încă nu le-a trecut virusul chinezesc. Primarul ar fi putut veni în teorie dar nici el n-a mai venit.

Misiunea cu Real era deprimantă. Imposibilă. Cum să te pui tu – Deportivo Alcoyano – cu buget de trei semințe într-o atmosferă și un oraș absolut dezolant și deprimat cu ditamai Real Madrid cu buget de jumătate de miliard de euro? Întreaga țară São Tomé and Príncipe are un PIB anual mai mic decât bugetul pe sezonul ăsta al Real Madrid.

Imposibil!

Más moral que el Alcoyano!

Mai în glumă, mai în serios, oficialii clubului au insistat: Nu există medicament mai bun decât venirea Realului la noi în urbe.

Și așa începe meciul. Cum altfel decât cu Real Madrid călare pe careul micuței formaței în micuțul stadion din relativ-micuțul oraș în care 99% din populație e izolată în micuțe apartamente?

Și trec minutele. Deportivo Alcoyano nu sare de 10% posesie nicicum. Înainte de pauză, Real face 1-0. Gazdele nici măcar n-au tras spre poartă. De pus la încercare portarul madrilen nici nu se punea problema.

Estadio El Collao are 4850 de locuri. La meci asistau poate 100 de oameni. Pe lângă stadion poate mai erau alți 100-150. Arena nu vuia așa cum ar fi meritat un astfel de eveniment. Se mai auzeau strigăte de încurajare din blocurile vecine. Dar atât.

Începe repriza a doua cam la fel ca prima. Real Madrid însă încearcă să facă spectacol. Foarfece, pase cu călcăiul, SF-uri, dribling-uri ca-n jocurile pe calculator… dar uite că portarul Jose Juan de 42 de ani se dovedește la fel de inspirat ca marii portari ai erei romantice a fotbalului. Mai în glumă, mai în serios, portarul gazdelor a amintit un pic de Edwin van der Saar în 2011 care, tot la aproape 42 de ani încă apăra poarta lui Manchester United într-o eră care pare acum o eternitate.

Nu se punea problema ca Real să nu marcheze al doilea gol sau, în cel mai rău caz, să iasă un 1-0 spectaculos pentru „galactici” dar… Măria Sa Fotbalul n-a vrut.

”Más moral que el Alcoyano” este sloganul de pe Estadio El Collao și înseamnă ”Mai mult moral decât Alcoyano”. Prin minutul 70 încep să se audă pe transmisiune (niciun ziar nu vrea să spună de unde) strigăte furibunde ale acestui slogan și Deportivo începe să zvâcnească. Ce era de pierdut la urma urmei?

Cu 20% posesie și raportul șuturilor pe la 26-5 în favoarea Realului, ce-aveai de pierdut?

Și vine un corner. Unul din cele doar 4 cornere obținute de gazde în 120 de minute și ceva de trudă împotriva gigantului madrilen. Și cum, necum, din mai multe devieri cu capul… mingea intră în poarta madrilenă. 1-1!

Deja încep glumele. Că fotbaliștii gazdelor ar trebui să-și facă declarații pe propria răspundere ca să poată ieși din stadion căci finalul meciului i-ar prinde după intrarea în vigoare a restricțiilor de circulație.

Zinedine Zidane mută furios. Lasă gluma la o parte și introduce jucători pe care orice club de pe planetă și i-ar dori măcar o repriză: Toni Kroos, Eden Hazard, Karim Benzema și Marco Asensio. Fiecare dintre acești jucători (pe care Zidane își permite să-i țină rezerve!) valorează mai mult decât tot clubul Alcoyano cu tot cu stadion!

Și vin prelungirile. Real urcă cu totul peste gazde. În minutul 110 Ramón López Olivan, el însuși trimis pentru a evita o eliminare a colegului său Álvaro Odriozola, încasează al doilea cartonaș galben. Deportivo Alcoyano rămâne în 10 oameni.

În 10 oameni, cu 10 minute rămase, împotriva unor superlegende ale fotbalului mondial.

Dar aseară, Măria Sa Fotbalul, a vrut altceva. A vrut moral și frumusețe – nu mașinărie de fotbal. Așa că toate milioanele Realului și toate supervedetele prea mari pentru mocirla de pe Estadio El Collao n-au putut face nimic în fața lui Javier Antón Gaspar. Nici de el n-ați auzit. N-aveați cum. Nimeni n-a auzit de el. Nici măcar în orașul Alcoy nu prea e cunoscut. A început meciul ca rezervă.

Însă Javier Antón Gaspar a înșirat 3 apărători madrileni arătând că nu doar Lionel Messi știe să facă din astea, apoi a continuat cu ivorianul Diakité care a centrat ca în curtea școlii pentru un gol ce i-a pus pe față lui Zinedine Zidane cel mai amar zâmbet pe care i l-am văzut de când mă uit la fotbal. Și mă uit de mult.

La capătul centrării s-a aflat Juan Antonio Casanova Vidal. Nici de el n-a auzit nimeni. Dar tocmai a marcat golul victoriei care lasă Real Madrid Acasă. În optimile de finală merge Deportivo Alcoyano.

Cu două săptămâni în urmă, Unión Esportiva Cornellà (tot din liga a III-a) trimetea acasă în 32-imi pe Athletico Madrid care nu mai pierduse decât cu Real Madrid și cu Bayern München. Unión Esportiva Cornellà n-a putut repeta performanța în 16-imi împotriva Barcelonei cedând aseară 0-2 (dar după prelungiri!).

Dar a făcut-o Deportivo Alcoyano scriind o nouă pagină de istorie romantică a fotbalului într-o perioadă în care fotbalul însuși este zdrobit din toate direcțiile – pe de o parte hipercomercializarea care suge și ultima fărâmă de suflet din acest sport și, pe de altă parte, măsurile pandemice care aplatizează orice poate fi apreciat în legătură cu fenomenul fotbalistic.

În acest context, unul tragic pentru fotbal în genere și pentru orașul Alcoy în special, apare această bijuterie de meci.

Nu, n-a fost David versus Goliat. Ci David versus Goliat și cei 7 frați mai mari ai lui plus tot clanul lui extins și două tancuri. Și David a învins!

Más moral que el Alcoyano, într-adevăr.

Când Măria Sa Fotbalul vrea altceva, poa’ să te cheme Real Madrid și să ai buget cât au alte țări PIB că nu ține.

19 grade ajung pentru proletariat

A fost o dată ca niciodată o campanie electorală. Se întâmpla hăt-hăt demult în luna lui septemvrie a Anului Domnului 2020. Alegerile urmau să determine cine va fi bașkan în Bükreș pentru următorii 4 ani.

Bașkanul din jilț – Gabriela Firea – era rea tare. Pesediza fonduri, angaja pile și neamuri, irosea bani pe fală și, foarte important, era coruptă. Chema la discuții cu ușile închise numai prietenii de clan cărora după aceea le organiza licitații cu dedicație. Rea tare era Firea! Ba, mai mult, ținea și boborul bükreștean în frig iarna.

Când veni campania, simțind că pierde, bașkan Firea încropește un proiect european ca măcar să nu mai fie frig în case. Numai că proiectele europene durează mult – chiar și dacă ești tu bașkan. Nu ajută nici când bașkan la Victoria ajung unii din celălalt clan (mai cu galben așa).

În fine, vine campania și pretendentul la jilțul de bașkan – Nicu Șordan – vine și tună și fulgeră la adresa bașkanului roșu Firea. Ba chiar promite solemn că a doua zi după alegeri se va putea face duș – ducând astfel Bükreșul spre noi culmi ale progresului.

Trece campania, Șordan câștigă și este înscăunat bașkan al Bükreșului cu ajutorul clanului mai cu galben dar și cu niște băieți mai albastru-portocalii așa despre care nu știe nimeni ce-i cu ei.

Și vine iarna. Și… surpriză! Tot frig este. Duș tot nu se poate face. Dar anunță Șordan că va atrage el fonduri europene (în realitate continuând inițiativa bașkanului cel rău și roșu).

Până atunci, însă, proletariatul trebuie să învețe să fie civilizat. Știați că în civilizație se dârdâie la 19 grade Celsius când afară sunt -10? Dacă nu știați, vă spune Șordan, bașkan de Bükreș.

Și, colac peste pupăză, Șordan cheamă și el prietenii la o șuetă înaintea unei licitații publice. Pe vremuri asta se chema corupție. Dar asta era pe vremuri, în preistorie, când bașkan era Firea cea Rea și Roșie.

Acum nu mai sunt importante nici legea, nici corupția și evident nici căldura (lipsa ei fiind un semn de civilizație – ați înțeles băi nespălaților?). Acum e important că Bükreșul are bașkan nou.

Nu e clar pentru cine e important sau de ce e ăsta un lucru bun. Dar măcar este bașkan nou. Cu galben-albastru-portocaliu.

Atât.

7 reasons the 2010s were great

Technically speaking, the 2010s started on January 1, 2011 and ended on December 31, 2020. We’re now in the early days of the ’20s.

Two years ago I was urging people to think with the power of the century or at the very least with the power of the decade – as opposed to merely here and now or, at best, till the next elections.

So in that spirit, let us now look at what the 2010s meant – specifically by comparing the early days of 2011 with the present-day. It is strongly advisable for everyone to engage in such exercise from time to time because being caught in the various controversies and quibbles of the day risks putting one in the situation of not seeing the forest for the trees.

Zooming out a little bit from time to time is healthy.

1. Obama

In early 2010s the doomers and blackpillers (just as useless then as they are now) were ‘predicting’ that Hussein the Antichrist would send the ATF door to door to seize all weapons.

That doomsday narrative was a bit harder to promote because it was so unbelievably haram to criticize Obama to begin with. The very notion of criticizing Obama was unthinkable unless you were a “loon” which, of course, only the “far-Right” was.

Oh, and the Affordable Care Act (”Obamacare”) was due to be forever and usher in perpetual socialism. Remember that?

Fast forward to present day and one of the few things all Americans agree with is that it’s a good thing to have a gun. Former anti-gun leftists suddenly queued for hours to get their own piece in the last part of the decade. The idea of ATF rounding up guns from civilians in door-to-door raids comes off as even more laughable today than it already was at the beginning of the decade.

Obamacare is, for all intends and purposes, gone. It was barely in force for 3 years overall. With multiple exceptions and basically anyone who didn’t want to partake in the experiment had a way to avoid it.

As for the Antichrist? Well…. the Antichrist did come – but for the Left, in the person of the now outgoing President Trump.

Oh, and criticizing Obama is pretty mainstream even on the center-Left. What was unimaginable in 2010 became mainstream by the end of the decade.

2. The European Union

Euroskepticism had been a thing since early 1990s but it only started being visible in mid 2000s.

In June 2008 the Irish people rejected the Lisbon Treaty at the ballot box and it seemed that euroskepticism might have a shot. But then, following backroom machinations by Jose Manuel Barroso and corrupt Irish politicians, the Irish people were asked to vote again in October 2009. The second time it passed.

Then came the January 2012 Croatian referendum which was due to decide whether Croatia joins the EU or not. The referendum passed with over 65% ”yes” – but in a campaign in which the “NO” side was effectively forbidden.

The Croatian people were basically not allowed to hear the case for “NO”. Euroskeptics were hunted on social media (yes, reporting one into oblivion was a thing in 2011 too), arrested when they organized for rallies in the streets, denied TV appearances and demonized intentionally until they lost parliamentary representation before the campaign for the referendum.

So the idea of stopping or reversing the expansion of the EU looked impossible in the early days of the 2010s.

Yet… in the second half of the decade… the tides turned. Brexit happened, enlargement was put on hold and even the most optimistic eurofanatics are now compelled to contemplate that more exits from the EU may happen – with the Netherlands, Sweden and Poland being quite decent candidates.

Ireland and Croatia showed how low is the EU willing to stoop in order to expand its power. But Great Britain also showed what is possible when non-leftists are willing to think with the power of the decade and be a bit more resilient to the disdainful bullshit put out by the agents of totalitarianism in order to scare the normies into voting for less freedom.

3. Islam

At the beginning of the decade, any discussion about Islam as a problem in Europe in particular and in the West in general was essentially non-existent. Only very dubious places on the Internet discussed.

In 2012 the Israeli journalist and filmmaker Zvi Yehezkeli makes the first serious documentary about the Islam problem in Europe. Still, outside Israel, the documentary only receives attention from the ‘far-Right’ and ‘loonies’ like me. While the documentary wasn’t outright censored, it also didn’t get much mainstream attention as the bien pensants characterized it as “hysterical”.

The topic remained on the fringes of the political debate even though more and more Europeans were suffering at the hands of Islamists in their own cities and countries. Nobody seemed to care. Then came the 2015 terrorist attack on Charlie Hebdo. Then Bataclan. Then numerous other Islamist attacks in Europe. More populist parties and politicians started having electoral success but even with the effects of the 2015 migrant crisis – the discussion was still frustrated.

Then in 2020 outright mockery of Islamism became the norm in the public square. Politicians and cultural figures who in 2012 or even 2016 were turning up their noses at any discussion about Islam as a problem were now attending marches with slogans and displays that were only the purview of the ‘extreme Right’ at the beginning of the decade.

There’s still a long way to go – but politics is downstream from culture. The topic of Islam as a problem has gone through almost all stages in the Overton window – from unimaginable, to marginal, to the purview of the undesirables (dare I say deplorables?) and all the way to mainstream and even policy in some areas.

In January 2011 it would’ve been unimaginable to introduce a system that would regulate mosques and put intelligence filters on imams – measures explicitly meant to privilege Western norms over the opinions of the looniest Islamists in the world. Such thing would’ve been ‘islamophobia’ in 2012-13 or even ‘racism’ in ’15-’16. By 2020 it became normal sensible, centrist position for the bien pensants du jour.

And all of you out there who have worked for this in the last decade – especially those in the early part of the decade – you have a merit in this too. By making criticism of Islam acceptable, you have paved the way to curbing this lunacy.

Now, in the early days of the 2020s, even in the Middle East there’s wind of curbing Islamism in ways simply unimaginable in the region merely 10 years ago.

4. Feminism/Sexual politics

The 2010s started just like the previous 6 or 7 decades had started – with the topic of ‘sexual politics’ locked into the same paradigm that’s been harming both men and women to the benefit of an increasingly lunatic academic class as well as politicians and, yes, businesses.

Although some seeds of dissent were already visible since the 2000s, such as this academic paper on how Feminism is kinda terrible, even those were very far away from the paradigm that was due to become the absolute norm in the next decade.

While in 2010, 2011 or 2012 the discussion was to the tone of “well, there are some bad aspects of feminism but…” – by the end of the decade even otherwise leftish, feminist-friendly and bien pensant spaces had to at least semi-seriously discuss whether feminism might indeed be cancer.

By 2020, feminists were on the defensive. Now articles like this one where you’re told that feminism is akchually not as bad as “you are made to believe” are quite common. The phrase “you are made to believe” is an acknowledgment of the consistent win on narrative by non-feminists.

In 2011 I was saying in podcasts that it may take over a decade until we get to see some mainstream defense of proper liberalism and meritocracy over universal concern of women. Yet by 2018 even The Guardian was thoroughly defending Jordan Peterson for saying that the feminist claims about “equal pay” may indeed be bullshit (and they are).

Articles like this one where feminist ideologues are scared shitless over the fact that more and more women explicitly and resoundingly reject feminism have become increasingly common towards the latter part of the 2010s. In 2011-12 it was an oddity to read (let alone meet!) an anti-feminist woman. Today it’s the New Normal 😀

Of course, there is still a long way to go. But in just one decade non-feminists advanced more than they had advanced in the previous 7 for sure. I already explained in this video what’s in the bag for this decade.

At best, only the youngest readers of this article will be alive to witness the end of this narrative curve on sexual politics. Nevertheless, this last decade was great for this particular subtopic.

5. Environmentalism

Environmentalism had been turning into eco-Marxism for quite some time and the 2010s didn’t seem to be any different.

While in 1992 the world had witnessed Severn Cullis-Suzuki in a well-executed photo-op of the prophet-child of doomsday in the Environmentalist cult, the 2010s gave us Greta Thunberg.

And it seemed like it was all the same. Yet another decade full of eco-Marxist propaganda that plebs swallow via paid shills as well as extremist loons impervious to reason.

But then director Jeff Gibbs using Michael Moore’s infrastructure produced the best piece of anti-eco-Marxist agitprop to date – Planet of the Humans.

Of course, given that it’s Michael Moore, it wasn’t exactly easy to dismiss it as ‘far-Right propaganda’ so Environmentalism Inc. used an extremist interpretation of copyright law to slow down the propagation of the movie. Too little, too late.

The Wuhan Flu also helped (since leftists were more scared of it anyway thus had more time to look into the situation) and, as a result, Michael Moore’s documentary looking into the corruption of the environmentalist movement has wrecked havoc among the radicals of the movement since the piece offered both a rational critique of the “green” practices and an ideological one (coming from the Left).

With many of its radicals dissatisfied, the green movement’s future into the 2020s looks a lot less bright than it was looking prior to the Planet of the Humans. No amount of shekels from the World Economic Forum and no Great Reset can really reset all the green radicals who’ve been demoralized and/or deradicalized by one of the best executed propaganda pieces that I’ve seen in the last decade.

6. China (People’s Republic)

At the beginning of the decade, the topic of China as an issue was basically non-existent. A report here and there once a decade – usually by a conservative think tank – were the only blips on the radar of any serious discussion on the topic.

In 2012 the BBC was somewhat nervously but overall joyfully reporting on the rise of Chinese influence but… that’s about it. No matter what date filters or what search engine one uses, there’s almost nothing in the mainstream about China as an issue between 2009 and 2014. Once a year we would read about how Chinese youth finds the West attractive or some derision of some blogger in China (in 2014). While the New York Times was laughing, that blogger became one of the top-tier propaganda operatives of the CCP – personally invited by Xi Jinping to shape the internal narrative about the West. Almost nobody saw that except a few scholars and political operatives who just a year later started working on what was to be known as…. President Trump.

I don’t care what your opinion about President Trump is. The fact is that candidate Trump and then President Trump forced everyone to get woke on the China question.

While in 2012 it was “curious” or even “cute” to see Chinese script on London’s double deckers, by late 2015 and early 2016, candidate Trump made everyone take a look at the big, red and aggressive elephant in the room.

In August 2015 the Cathedral was still laughing and publishing montages like this one inferring that then-candidate Trump has some unhealthy obsession with China. After China’s global lockdown propaganda in 2020, however, nobody is laughing.

Now even the BBC has Trump’s “obsession” with China, publishing weekly very astute inquiries about China’s propaganda apparatus. This is all good.

The first step towards dealing with a problem is acknowledging there is one. Ronald Reagan acknowledged the Evil Empire. Donald Trump acknowledged the China problem. Hopefully our civilization will win this Cold War as well.

7. National-conservatism

The 2010s also gave rise to a new way of politics (of course, with old ideas because there is no such thing as new ideas).

In 2010 it was still very haram to be nationalistic and especially to be nationalistic while at the same time supporting economic freedom. LOLbertarians would reject that and the Establishment didn’t like the nationalism part.

However, slowly, but surely, as the decade progressed (sic!) national-conservatism grew in prominence no matter what the Establishment threw at it. And, boy did they throw everything at it.

Billions of dollars (literally) were spent just to stop or at least slow down the rise of national-conservatism in Poland, Brazil, Germany, Italy, Hungary, Sweden (to a certain extent), the United Kingdom, Austria, Spain or India.

As I’m writing this, many are still upset, angry or even demoralized by the situation in the United States – and those are of course the people who have come to politics with the Trump Train.

However, this particular variant of conservatism did not start with Donald Trump nor will it end with the outgoing President of the United States. Just today, Politico Magazine is noting (absolutely correctly) that European Trumpism won’t end with Trump. Well, they call it ‘trumpism’ because they want clicks for their website – but in the article they do acknowledge that this way of doing politics predates Trump and will for sure continue after Trump’s term.

And this way of doing conservatism (whether you call it populism, national-conservatism or whatever) is a product of the 2010s that has already passed the test of time in several places and it is to be expected to endure in many others throughout the 2020s.

The biggest advantage of this way is that it finally brought in younger people. In 2010-11, the average age of a participant at a conservative event was around deceased. In my country there was even a running joke that the youth wing of conservatives has a median age of 60 and a 50 year old is a young talent or a young prospect. The 2010s changed all of that and turned things around!

Now you have deeply conservative parties which are majority young. Leftist establishmentarians are routinely stunned by how young these new conservative startups skew. Vox in Spain for instance wastes no time in successfully targeting teenagers (just like the far-Left used to do, btw).

In fact, allover Europe populists/national-conservatives skew very young both in terms of leading candidates and voters. This, of course, makes sense. The “boomers” are the 1968-ers now and subsequent establishmentarians (almost all leaning heavily Left – be it classical Marxist Left or modernist/globohomo Left).

Still, none of that would’ve been possible if not for the tireless work of so many networks allover the world bringing conservative/non-Leftist wisdom to the young – eschewing the State indoctrination facilities public schools and the subversion thereof.

Looking into the roaring 20s

The previous decade started in a low note. Almost all of the topics covered in this article were either outright unimaginable or almost in the complete opposite end of development in 2010-11.

For some, this decade starts in a low note as well (though for Freedom Alternative Network it sure does start in a high and optimistic note).

There will be challenges, for sure: the propaganda and economic dispute(s) with China don’t look good now, a weak/distasteful administration is coming at the White House and Big Tech is acting up. But none of that is new either. The previous decade started with a similar crisis too (health + economic), with a distasteful admin in the WH and with Big Tech sucking giant balls as well.

People seem to forget the big censorship scandals of Big Tech from 2010 or 2011. Such as this one. Or this one. Same with banning apps. Everyone seems to forget that Google has been doing this for almost a decade.

What I’m saying is that the ’20s don’t start with challenges unheard of in the recent past. In 2013 it was believed that adblocks will cease to exist because Google censored them. Not only that didn’t happen but the market compelled Google not just to tolerate adblocks, but develop its own too and join the market.

I suspect the same will be the case with the concerns du jour. Yes, Big Tech sucks (as usual) but the pressure is bigger today (in a single day) than in the whole previous decade combined. By the end of this decade things will look radically different and better. You’ll see.

How do I know? Because you can’t stop an idea whose time has come. You can slow it down, surely, but can’t stop it. Just like euroskepticism couldn’t be stopped no matter how many billions of euros were spent on disinformation, bullshit legal cases and outright censorship.

There’s important elections to come this year: in the Netherlands, Bulgaria (both in March), Norway, Germany (both in September) and Czechia in October. Then in 2022 there are important electoral events in France (April), Hungary, Slovenia, Sweden (September), Brazil (October) and, of course, the Midterms in the USA (highly important in November).

It is up to every one of us how the ’20s will look like. But one thing is certain: if we work at least as hard and determined as we’ve been working in the 2010s, there is no reason not to expect to be living through another set of roaring ’20s.

However, if you succumb to the darkest instincts or to demoralization, then you will be doing a great service to the agents of totalitarianism. Should you decide to do so, at the very least stay out of the way of those who want to build upon the successes of the 2010s. While everyone is welcomed to the party, party poopers should be socially distanced 😀

As I’m writing this, I’m wrapping up the preparations for the first interview tour of this decade. Because campaigning never stops. Not if you want to win.

A’ight. That’s it for now. Let’s roll! We got work to do!

Să-i ia cineva Facebergu’ lu’ Caramitru

1989. 22 decembrie, ora 12:51.

Ion Caramitru împreună cu Mircea Dinescu, Petre Roman și alții au luat cu asalt TVR. Și după ce declarau TVR televiziune liberă, din studioul 1, le aduceau la cunoștiință cetățenilor că “teroriștii” trag în mulțime și otrăvesc apele.

31 de ani mai târziu, 9 ianuarie 2021 ora 12:28, fiul lui Ion Caramitru, susține conspirații cu “teroriști” îndemnați de Trump și Alex Jones care caută să-i asasineze pe senatorii care voiau să confirme președinția lui Joseph Robinette Biden.

Așchia nu pare să sară departe de trunchi.

Și ne zice Andrei Caramitru cum faptul că un „terorist” are la el niște coliere de plastic (fașete) cu care legăm firele în mănunchi în calculatoare este în sine dovada prezenței unor forțe „hiper-organizate, cu tactici militare” iar fașetele în sine au ajuns acum „cătușe speciale pentru imobilizare”.

S-ar putea spune că s-a uitat la prea multe filme Caramitru cel mic. Sau poate nu?

Cert e că până și audiența lui fidelă este șocată (sau șoșocată?) de nivelul de delir:

 

Da’ chiar: Până la urmă ce-a pățit Jeffrey Epstein?

Dacă tot e Andrei Caramitru atât de expert în conspirații subterane, oare ne spune și care e adevărul de la Roswell? Dar atacurile de la 11 septembrie?

Probabil Donald Trump și Alex Jones sunt de vină și pentru alea. Sau poate rușii?

Thread-ul în original: https://www.facebook.com/ACaramitru/posts/254852062951826

Thread-ul arhivat: https://archive.is/FVmpb

Mai bine șofer de basculantă decât Iulian Bulai

România TV viralizează o știre despre un deputat AUR care ar fi, vezi doamne, șofer de basculantă și care, hă-hă, și-a trecut în CV că știe să folosească Zoom, Skype și Android. Hă, hă, ce prost e, amirite? Și-l mai cheamă și Dorel, hă hă hă hă.Săpând un pic aflăm că „șofer de basculantă” o fi fost cândva. Între timp însă, de vreo 10 ani așa, Dorel-Gheorghe Acatrinei este patron al unei firme de succes în domeniul transportului de marfă. Prin firma lui mănâncă zeci de familii și în 10 ani de existență, pornind de jos, n-a „reușit” să fie nici în contracte cu Statul și nici în litigii majore.

Altfel spus, Dorel Acatrinei e parte din Talpa Țării. Aia care mișcă România (la propriu în cazul deputatului Acatrinei) și care a trebuit să se adapteze din mers de mai multe ori în postcomunism jonglând printre imbecilitățile sinistre create de politicienii ce i-au precedat în Parlament lui Dorel Acatrinei.

Oficina PNL, Newsweek (în a cărei acționariat se află și „anticomunistul” cu note la Securitate – Marius ”Vasilescu” Bostan) face mișto de Dorel Acatrinei pentru că nu e activ pe Facebook și, când totuși postează, o face citând o poezie din 1887 de Ioan Nenițescu. Vedeți dumneavoastră, a cita din Ioan Nenițescu este nasol tare de tot pentru că poeziile lui Ioan Nenițescu au tot fost recitate de Tudor Gheorghe. Și Tudor Gheorghe este „artist prezent de obicei la Antena 3” (scrie Newsweek). Iar asta e nasol. Drept urmare Ioan Nenițescu în 1887 scria pentru Antena 3. Drept urmare Dorel Acatrinei este de la Antena 3. Și dacă nu ești de acord, mă-ta-i Putin! Clar?!

Și totuși…

Dacă ăstea sunt singurele „păcate” ale domnului Dorel Acatrinei, deja domnul Acatrinei de la AUR este cel puțin în top 10% cei mai buni politicieni din istoria post-decembristă. Fără niciun fel de glumă! Gândiți-vă un pic!

Acatrinei nu este nici plagiator, nici hoț, nici comunist, nici lichea PNL-istă, nici penal PSD-ist, nici mincinos în CV ca unii USR-iști, nici revoluționar globalist ca aproape toți USR-iștii, nici posesor al unei diplome de nefăcut nimic. Nimic din toate astea. Deputatul Acatrinei este un om cu o meserie din care și-a câștigat relativ onest existența și este un bun reprezentant al categoriei sociale denumită generic Talpa Țării.

Parlamentul ar trebui să fie măcar cât de cât „oglinda societății”. Ei bine, societatea nu e formată numai din juriști, hoți, lichele, băieți și fete sinecuriste care au lucrat doar la Stat toată viața și soiangii pensați. Societatea e o chestie mai mare și mai complexă. Și da, include și șoferi de basculantă, sculeri matrițeri, coafeze, chelneri, taximetriști, fierari, instalatori,… și o mulțime de alte categorii care, între noi fie vorba, sunt mult mai importante decât toți absolvenții de SNSPA la un loc.

O societate fără șoferi de basculantă, șoferi de camion, tâmplari, dulgheri, instalatori sau lăcătuși e una care se prăbușește foarte repede. În schimb, dacă mâine ar dispărea ca prin magie toți absolvenții de SNSPA, toți sociologii, toți angajații din Presa Miluită și toți psihologii… nu ar observa absolut nimeni. În mod cert nu le-ar duce nimeni dorul!

Și nici măcar nu e singurul

Ce deranjează cel mai tare e faptul că profesia deputatului AUR e prezentată ca fiind cumva rușinoasă (ca și cum ar fi o rușine să muncești) – iar focile (mai mult sau mai puțin de la PNL sau USR) nu se sfiesc să-l facă pe deputat direct prost iar pe votanții săi și mai proști. De ce? Pentru că, vedeți voi, un fost șofer de basculantă nu e „potrivit” să fie parlamentar. Hai nu zău?

Dar Vasile Berci a fost potrivit? Domnul Berci a fost tâmplar în Sighetu Marmației și apoi deputat în trei legislaturi până în 2016 (o dată de la PNȚCD și de două ori de la PNL).

În fiecare legislativ au existat astfel de oameni (și foarte bine că au existat – dacă nu existau era o problemă serioasă!) însă cumva niciodată n-a fost subiect de bășcălie. Nu a făcut nimeni mișto de PD-L-istul Gheorghe David care la origine era CAP-ist. Nici de Costică Canacheu (PD-L/PNL) nu s-a făcut mișto că n-avea facultate și era venit de la coada vacii. Dimpotrivă, era apreciat pentru conștienciozitate (era mereu în top la prezență în fiecare legislatură).

Atacul asupra lui Dorel-Gheorghe Acatrinei nu seamănă nici cu cele lansate în 2013 la adresa senatorului PP-DD Ioan Iovescu. Da, de senatorul Iovescu se făcea mișto și pentru că era șofer dar primordial era luat peste picior pentru naivitatea lui.

Însă aici nu e cazul. Presa Sistemului se ia de Dorel Acatrinei strict pe motivul clasei sociale din care face parte! Nu-i atacă nici pozițiile politice și nici nu-l acuză de vreo mârșăvie sau minciună.

Se întâmplă și pe la case mai mari

Atacul Newsweek și RTV pare să insinueze în subtext că ar fi o mare rușine ca în ditamai șParlamentul să ajungă un șofer de basculantă. Ba chiar comentacii de pe diferite pagini se aruncă și mai tare cu remarci de tipul „numa’ la noi se putea așa ceva” sau direct la subiect „numai la AUR se putea.”

Trecând peste faptul că nu e deloc adevărat că numai la AUR se putea (am dat mai sus exemple) oamenii din Talpa Țării care ajung la nivel înalt în politică nu sunt chiar atât de rari nici pe la alte case.

Spre exemplu, Peter Lundgren este eurodeputat suedez din partea Sverigedemokraterna aflat la al doilea mandat. În 2015 a fost nominalizat pentru premiul de cel mai bun europarlamentar la categoria transporturi. Peter Lundgren este șofer de camion și este în grupul parlamentar al Conservatorilor și Reformiștilor Europeni (ECR) – același la care vrea și AUR să adere.

Nu mai zicem de Lech Wałęsa – laureat al Premiului Nobel pentru Pace, lider al mișcării anti-comuniste Solidaritatea și primul lider ales democratic în Polonia. Lech Wałęsa este la bază electrician din foarte Talpa Țării, fiul unui tâmplar ilustru necunoscut. Soția sa era florăreasă. El lucrase ca mecanic în timpul stagiului militar obligatoriu și a făcut 8 copii cu soția sa. Mai Nimeni-în-Drum din Talpa Țării nici că putea fi Lech Wałęsa.

Râdem de deputatul AUR care-și trece în CV că poate folosi Android și Skype – dar Iulian Bulai că-i lăudat că poate conduce singur mașina… eh… aia e în regulă.

De asemenea, nu care cumva să remarcați că Iulian Bulai are primul loc de muncă din viața lui în Parlament. Nu, nu, aia nu trebuie scos în evidență. Trebuie însă să râdem de oamenii care chiar muncesc pentru ce au și după aia au și tupeul nesimțit de-a vrea să fie și reprezentați politic.

Să ne înțelegem: Deputatul Dorel Acatrinei are șanse mari să spună o prostie monumentală în timpul mandatului său. Sau să fie complet o fantomă (cum au mai fost și alții cu background similar). Nu insistăm să-i ridicăm statuie nici lui și nici partidului din care face parte.

Dar, în același timp, atacurile mârșave din direcția presei de Partid și de Stat trebuie sancționate ca atare.

Când Dorel Acatrinei va spune prostii, se cade să fie atacat. Însă deocamdată singurul motiv pentru care este atacat e pentru că nu e din clubul select al bășinoșilor din Partidul Niciodată Liberal sau al hipstărilor inutili din USR. Atât și nimic mai mult!

Bine, în fundal mai deranjează și faptul că dânsul nu este globalist, nu este nici progresist, ba chiar îi și place România. Unde mai pui că are și mai mult de un copil (deci poluează planeta) și s-ar putea să fie și cam bisericos – ceea ce, se știe, e foarte nasol în Anul Curent.

Mult mai bine e cu politicieni cu minciuni grosolane în CV sau cu zeci și sute de mii de lei încasați cam dubios din punct de vedere legal în guvernul „tehnocrat”. Da… ăia-s pâinea lu’ Dumnezeu, n’est-ce pas?

Continuați voi să-i luați pe AUR la perpulis cu nimicuri din astea. Vă rugăm mult! Și păstrați ritmul până în 2024 căci râurile de lacrimi ce se vor pogorî din televizoare și din smartphone-uri (nu neapărat Android) după alegeri vor fi de-a dreptul glorioase!

10 lucruri de așteptat de la vaccin

Pe 15 martie publicam 10 lucruri bune datorate Wuhan-chan. Am „nimerit” 8 dintre ele. A noua e încă în desfășurare. Iar pe cea de-a zecea (nr. 8 în acea listă) am nimerit-o doar parțial. Cel mult.

9 luni ș-un pic mai târziu se laudă stabilimentul cu o terapie genetică experimentală care poate merge un vaccin. Haidem așadar să vă spună fratili vostru cum o să meargă șmecheria asta.

Spre deosebire de „oamenii de știință” precum Octavian Jurma (care prezicea morți pe străzi de Crăciun), dubiosul ăla de Răzvan Cherecheș (care pe 3 decembrie spunea că ne ia dracu’ pe toți în 3 săptămâni dacă nu ne bagă PNL-ul la coteț) sau dubioși gen Mixich care sunt plătiți să facă shilling pentru Big Pharma… fratili vostru face predicții mai rar. Și când le face, le și nimerește. Așadar…

1. Incompetență. Multă

Până la conspirații de orice fel, să nu uităm că avem de-a face cu oameni. Și, în caz că n-ați aflat până acum, oamenii nu sunt proști, oamenii sunt foarte proști. Iar asta se aplică inclusiv (sau poate mai ales) șpăgarilor eroi și bugetarilor în general. Și nu doar bugetarii români.

În Nemția au băgat niște bătrâni direct în ATI după ce i-au injectat cu 5 doze deodată.

Produsul ăsta farmaceutic are condiții de depozitare foarte atipice. Organizarea logistică e absolut praf la noi. Drept urmare, vor exista (și deloc puține!) situații în care condițiile de depozitare nu vor fi respectate ceea ce va duce la rezultate ”neașteptate”. Fie vaccinul nu va avea efect, fie va avea alt efect decât cel scontat… mă rog. Și să te ții atuncea de conspirații! Și vor veni! Valuri peste valuri!

Desigur, oamenii de bine „dă dreapta” cum ar veni și cu chenzină de la Stat vor striga că de vină sunt rușii, chinezii, Tata Mare, poate chiar Partidul AUR. Oricum, cineva va fi de vină – dar sigur nu incompetența bugetarilor.

2. Să vezi distracție la primul deces

În România mor în fiecare an cam 260.000 de oameni. De toate cauzele.

Probabilitatea să moară un om la scurt timp după ce a fost vaccinat e chiar mare dacă vor fi vaccinate 8, 9 sau 10 milioane de oameni în următoarele 9 luni (eu nu cred că se va întâmpla asta, dar sărim peste – să zicem, de dragul argumentului, că autoritățile depășesc așteptările mele pesimiste și populația va fi de asemenea cooperantă peste așteptări).

Legea numerelor mari ne spune că dacă într-o populație de 19 milioane ai minimum 260 de mii de morți pe an – atunci sigur într-o submulțime de populație de 10 milioane de adulți (deci deja cu mortalitate mai mare – căci la cifrele astea copiii decedați sunt cantitate neglijabilă) o să ai măcar 100 de mii de decese în 9 luni. Statistic vorbind e extrem de improbabil să nu apară un deces la scurt timp după o vaccinare.

Sigur, o să spuneți că un deces după o vaccinare nu înseamnă că decesul este cauzat de vaccinare. Și aproape sigur veți avea și dreptate.

Numai că… nu prea contează. În propagandă așa se va vedea.

Pe 28 decembrie un bărbat din Israel a făcut infarct și a murit la două ore după ce a fost vaccinat. Pe 30 decembrie a mai pățit unul în Elveția. Sigur și precis se va întâmpla și în România. Măcar o dată!

Și… când se va întâmpla,… să vezi atunci fake news-uri, conspirații și narative de mare angajament. Unele vor fi adevărate – cele mai multe vor fi bullshit direct. Iar pretenția fact-checker-ilor să le corecteze în timp real va crea doar amuzament suplimentar (pentru mine) și încrâncenare suplimentară (pentru ăia implicați).

3. PCR (Pile, Cunoștințe, Relații)

Când va fi „semnalul” că chestia asta „funcționează” – să vezi atunci favoritisme și chiar direct contrabandă.

Ghilimelele sunt pentru că nu are (și nu va avea) deloc importanță dacă produsul chiar funcționează pe bune. Importantă va fi percepția – așa cum a fost și până acum.

Măștile pe stradă, închisul crâșmelor, așa-zisa „carantină de noapte” – niciuna dintre astea nu au absolut niciun efect asupra epidemiei – dar, evident, asta nu contează. Dacă există percepția că ar „funcționa” – atunci asta e suficient.

Ei bine, când percepția că produsul farmaceutic cu pricina funcționează va atinge nadirul, atunci va apărea instant PCR-ul. Cel mai probabil chiar din ianuarie – dar nu mai târziu de 15 februarie.

Sute de mii de concetățeni își vor aminti brusc că au vreo boală cronică pentru a „urca” mai sus pe listă. Așa cum sute de mii și-au adus aminte că au probleme respiratorii ca să evite regulile imbecile privind măștile.

Nu spun că-i bine sau că-i rău. Spun doar că o să se întâmple.

4. Adeverința de vaccinare

Separat față de punctul de mai sus, va exista, cu siguranță o metodă de-a obține adeverință de vaccinare fără să trebuiască să și consumi produsul.

Deja sunt câteva sute de cadre medicale astăzi care au obținut adeverința via prieteni ”din Sistem”. Vor fi destui întreprinzători care să deschidă piața și pentru populația generală. Piața de adeverințe, nu de vaccinuri.

Cel târziu la 1 aprilie 2021 va putea fi posibil aproape pentru oricine să aibă adeverință că e imunizat la chinavirus. De imunizat pe bune… mai altădată.

Că veni vorba…

5. Imunizare naturală

Cât au fugit panicarzii de la noi de modelul suedez – dar tot ăla va rezolva per ansamblu problema.

Organizarea logistică praf de la noi, menționată la punctul 1, va face imposibilă imunizarea prin vaccin. Chiar presupunând că produsul farmaceutic chiar este atât de bun pe cât este marketat și chiar presupunând maximum de bunăvoință și cooperare din partea a peste 70% din populație. Chiar și-așa – sub nicio formă nu se va putea întâmpla nimic semnificativ pentru că logistica nu o permite.

Astfel că la 15 iulie, în cel mai fericit caz, numărul celor imunizați prin vaccin va fi aproximativ egal cu numărul celor imunizați natural.

6. Dileala va continua

Dacă din punct de vedere legal toate dilelile de „măsuri” vor fi aplatizate foarte curând (de facto aproape toate sunt deja) – dileala din retorica publică va continua cu siguranță.

Dacă astăzi sunt foarte timide, peste o lună sau peste 3 luni vor fi foarte la modă cerințe de tip fascist pe față. De care fascism? Păi fie din ăla cu a venit vremea dictaturii medicale (apud Emilian Imbri), fie din ăla cu toate vaccinurile ar trebui interzise pentru că sunt otravă!!!1111.

Dileală precum cea din Franța veți vedea din belșug, de asemenea.

Nu există niciun motiv să nu ne așteptăm la o creștere a gradului de dileală (cel puțin la nivel de retorică) în condițiile în care singurul argument împotrivă este „mai vedem noi la toamnă” (apud Fabian Schmidt via Deutsche Welle).

7. Dileala mediatică

Separat față de dileala de la nivelul retoricii este dileala soborului mediatic. Acolo nu se va schimba absolut nimic – ci va rămâne aproximativ în aceiași parametri în care se află încă din februarie 2020.

Orice reacție adversă mai severă va crea setul său de știri virale.

Sigur, guvernul a încercat să preîntâmpine asta dând încă un munte de bani publici pentru programul Presa Miluită 2.0 însă asta nu va ajuta prea mult.

8. Te fac un Sputnik?

În urmă cu vreo 3 săptămâni AstraZeneca a anunțat o colaborare cu Institutul de Stat Gamaleya din Federația Rusă. Presa de la noi a discutat foarte discret subiectul prezentând posibilitatea unei combinări a produsului britanic cu cel rusesc.

Ieri, produsul celor de la Oxford a fost autorizat în Marea Britanie.

E o chestiune de timp până când vor apărea poveștile că la mijloc e o conspirație „rusofobă” (chiar cu cuvintele astea, o să vedeți). Și nu le veți găsi în „publicația” Sputnik sau pe RT. Nu, nu – ci în paginile „publicațiilor respectabile”. Începând cu cele nemțești.

9. Arafatianismul – o constantă

Comunicarea pe subiect în România va rămâne aproximativ în parametrii actuali: Adică între foarte prost și atroce.

De altfel „campania de vaccinare” a început în specificul național peste tot. În Italia produsul a ajuns într-o dubă de înghețată. În Bulgaria într-o dubă de mezeluri. Și… în România cu milițieneală și photo-ops cu politicieni – caracteristic unei dictaturi de tinichea.

Nu vă așteptați să se schimbe mare lucru. Coordonatorul campaniei – Valeriu Gheorghiță (discipol de-al lui Cercel Întâiul Aplatizat) este ceva mai rafinat decât Raed Arafat. Dar… nu cu mult. Milițieneala e cam tot aia la sfârșitul zilei.

10. Politicienii vor continua să fie vaci cu cabină

În ciuda poveștilor cu Sistemul Atotpute®nic – toate deciziile sunt totuși politice – nu doar de jure ci și de facto. Întrucât politicienii le vor gira și tot ei le vor deconta.

Actuala CDR coaliție de guvernământ este nu doar una fragilă – dar și foarte eterogenă. Fiecare facțiune are câte un set de interese opus unei alte facțiuni teoretic partenere.

Strict pe subiect, interesele contradictorii se văd deja. Luna asta Vlad Voiculescu de la PLUSR (acum ministru al Sănătății) răgea din toți rărunchii că bucureștenii trebuiesc băgați la coteț. Între timp, Cîțu de la PNL zice că dimpotrivă. Iar noul ministru al sporturilor zice că reluarea sezonului de Liga I ar trebui să se facă cu spectatori în tribune.

Genul ăsta de declarații contradictorii vor continua în 2021 și se vor accentua. Bâlbele din 2020 au fost consecvente pe lângă ce va urma.

Cei mai pesimiști spun că bâlbele vor alimenta grupurile radicale de la punctul 6. Eu însă zic că acelea oricum se alimentează singure, indiferent de ce spun politicienii.

Efectul bâlbelor se va vedea mai degrabă într-o nouă rundă de scârbă generalizată de care vor profita toți care vor dori să intre în joc. Important e să intre în joc toți care nu sunt PNL – întrucât orice este Rău pentru PNL este prin definiție un lucru foarte bun pentru Țară.

No… cam atât.

Mai vedem peste alte 9 luni câte dintre ele am nimerit.

La mulți ani!