Laboratorul pentru Analiza Războiului Informațional și Comunicare Strategică (LARICS) este o instituție aparținând Institutului de Ştiinţe Politice şi Relaţii Internaţionale „Ion I. C. Brătianu” al Academiei Române – dar cu agendă separată.

Din martie încoace, LARICS nu doar că a susținut necritic toate măsurile guvernului dar a mers chiar un pas mai departe – numindu-i ”putiniști” pe toți cei care puneau întrebări sau aveau altă opinie. Din stiloul LARICS a venit una dintre cele mai ridicole luări de poziție din pandemie – aceea că publicistul timișorean și unul dintre cei mai importanți documentariști ai Revoluției din 1989, Marius Mioc, este ”putinist” pentru că a tradus în limba română un fragment dintr-un interviu al unui microbiolog german.

Altfel spus, LARICS nu este deloc o instituție prietenă cu libertatea de exprimare și, în subsidiar, cu libertatea religioasă (o manifestare a libertății de exprimare). Simpla citare a unui doctor precum Sucharit Bhakdi – fost redactor-șef al jurnalului științific german Medical Microbiology and Immunology vreme de 22 de ani – te face direct putinist în ochii prestigiosului „laborator” în a cărui componență intră oameni precum Lucian Mîndruță.

Din această poziție, LARICS a făcut un studiu/barometru destul de solid sociologic care vine cu o serie de cifre pe care cu siguranță „comunicatorii strategici” le iau în calcul. Și ar fi greșit ca ceilalți să nu le ia în calcul.

Biserica și Armata în continuare pe primul loc

În clasamentul încrederii Biserica se situează în continuare detașat pe primul loc. Peste 70% dintre români au încredere în Biserică (41,4% foarte multă și 29,8% multă). Aproape două treimi au încredere în Armată (17,8% foarte multă și 44% multă) iar aproape jumătate dintre români au încredere în Academia Română (9,4% foarte multă și 38,2% multă).

La polul opus se situează Guvernul, Parlamentul și partidele politice (în ordinea aceasta). Mai puțin de 10% dintre români au încredere în partidele politice. De asemenea, partidele politice sunt și cele mai detestate. Nu mai puțin de 57,5% dintre români declară deschis că nu au în esență deloc încredere în partidele politice. Procente similare se găsesc și în dreptul Guvernului (53,1%) și Parlamentului (54,7%).

Altfel spus, românii nu doar că nu au încredere în partide, guvern și parlament – dar le detestă în mod activ! Poate și de-aia cel mai popular slogan la orice protest este „toate partidele aceeași mizerie”. Asta ar trebui să-i pună pe gânduri pe toți „oamenii de bine” de pe internet care ne explică nouă cum stă treaba.

Date surprinzătoare despre religie

36,8% dintre români consideră că poporul român este astăzi mai puțin religios decât era în timpul comunismului. În vreme ce 33% consideră că poporul este mai religios acum decât în timpul comunismului.

Aceste procente apropiate sugerează o divizare profundă. LARICS nu oferă procentele defalcate pe vârste însă asemenea cifre apropiate sugerează o tensiune. Și tensiunea e una mai complexă decât vor mulți să credem.

Dintre cei care s-au declarat nereligioși sau atei doar 15% s-au declarat „împotriva religiei”. Peste trei sferturi dintre non-religioși (77% mai exact) se declară indiferenți față de religie. Cifrele confirmă trenduri observate încă de acum 10 ani peste tot în lume: Antiteiștii exaltați cu fedore sunt o minoritate marginală chiar și în rândul ateilor – nu mai vorbim de societatea generală.

36,1% dintre români declară că merg cel puțin o dată pe săptămână sau mai des la Biserică. Sondajul, amintim, e făcut în luna noiembrie a anului 2020.

Prin comparație, un studiu făcut de Fundaţia Friedrich Ebert România în martie 2018 arăta că doar 21% dintre români merg săptămânal la biserică. În iunie 2010 un sondaj Gallup releva că doar 26% dintre români mergeau săptămânal la biserică. Alt sondaj din 2013 punea cifra la ”1 din 5”.

Altfel spus – românii au devenit mai bisericoși în pandemie. Creșterea e una evidentă.

Sau, alternativ, LARICS a greșit undeva prin sondaj. E puțin probabil, însă.

Cei care n-au stat în casă au putut observa cu ochiul liber bisericile mai aglomerate ca oricând după abuzul de neiertat comis asupra poporului român de Paște în anul 2020.

Peste două treimi (68,2%) se roagă zilnic sau aproape zilnic. Și aici e o cifră în creștere de la 50%-ish în urmă cu doar doi-trei ani.

Oamenii vor implicare mai mare

Puțin peste 60% dintre români spun că Biserica ar trebui să critice mai des politicienii și influiensării care se trezesc luând măsuri sau se trezesc vorbind împotriva religiei. De asemenea, peste trei sferturi dintre români (75,5%) spun că Biserica ar trebui să fie mai prezentă în mass-media și în cultură.

Vă întrebați de ce sunt atât de multe site-uri dubioase (și, da, unele dintre ele extremiste de-a dreptul) cu substrat religios? Fix de-aici vine! Trei sferturi dintre români ar vrea mai multă Biserică în presă – însă presa nu are nimic bun de spus despre Biserică aproape niciodată (excepție face ziarul Adevărul care măcar publică toată pleiada de viziuni).

Piață există – și în prezent e ocupată numai de dilii. Pentru că unde ar trebui să rezide non-dilii rezidă de fapt militanți anti-religie (valabil inclusiv la LARICS – instituția care dă aceste cifre).

46,5% dintre români sunt de acord cu ce am scris mai sus – în speță că presa prezintă mai degrabă negativ toate bisericile Dintre cei care spun că presa prezintă negativ lucrurile, aproape jumătate (47,3%) consideră că situația este una intenționată și că presă exagerează situații banale din viața de zi cu zi a cultelor. Alți 16% cred că portretizarea negativă se datorează faptului că formatorii de opinie sunt nereligioși sau chiar anti-religie. Altfel spus, o treime din populația generală crede că presa mainstream este vădit partizană împotriva religiei. Noi am zice că restul de două treimi nu au observat încă sau poate sunt prea orbi.

Scuipatul religiei în public

Ca formator de opinie, jurnalist, publicist, etc. făcutul de mișto de religie nu e foarte aspru sancționat. Ceea ce e bine. De altfel și în sondajul LARICS vedem că 80% dintre români nu sunt deranjați nici să aibă rude prin alianță (e.g. prin căsătoria fiilor/fiicelor) de altă religie sau atei. Între 93 și 96% dintre români nu sunt deranjați să locuiască în aceeași clădire, același cartier sau același oraș cu persoane de altă religie sau atee.

36% dintre români consideră „firesc într-o democrație” să existe și oameni care se exprimă public împotriva bisericii. Alți 8% consideră că trebuie încurajate astfel de poziții și alți 26% spun că astfel de poziții sunt deseori din cauza necunoașterii vieții religioase. Altfel spus, majoritatea românilor nu se supără și nu suspectează nimic de rău atunci când e vorba de influiensări, jurnaliști, publiciști, etc.

Lucrurile însă se schimbă total când vine vorba de vot.

62,2% dintre români nu ar vota un politician care se declară public ateu.

În bulele de „oameni de bine” de pe Internet ești luat la înjurat dacă menționezi că USR de pildă a pierdut multe voturi din cauza fedorismelor de doi lei ale aleșilor locali ai USR.

Știrea că USR-iștii din mai multe orașe s-au coordonat pentru o mișcare de genul ăsta n-a apărut deloc în publicațiile „mari” – confirmând astfel partizanatul mass-mediei. O știre ca aceea era una importantă într-o țară ca România. Și era important ca ea să fie adresată cât de cât echidistant. Nu a fost!

Dar, pe site-urile din afara bulei mainstream – știrea a fost discutată intens. Vă recomand să accesați acest link de Google să vedeți cine și cum a discutat subiectul. Toate site-urile alea numite de „lumea bună” drept ”obscure” au audiențe cumulate mult peste presa „bună”. Cel puțin 4 milioane de oameni au aflat de pe acele site-uri în timp ce presa mare – cu audiențe în constantă scădere – ținea publicul adormit cu povești despre Covid.

Cifrele însă nu mint. Românii nu sunt deloc impresionați de fedorisme când vine vorba de politicieni. Și a pretinde altceva e pur și simplu fals.

Scepticismul față de Stat

44,1% dintre români cred că Statul încearcă să subordoneze sau să limiteze cultele. Un procent în creștere accelerată. O asemenea opinie era rară anul trecut sau acum 10 ani.

Comunicarea atroce a guvernului pe timpul pandemiei precum și abuzurile evidente dar constant negate de „oamenii de bine” comise de Poliție și Jandarmerie împotriva credincioșilor au schimbat opinia populației.

Noi am avertizat în repetate rânduri că nu e deloc bine să superi Țara. Dar,… noi nu suntem LARICS și nu primim bani publici nici direct și nici indirect via PNL (cum e cazul altor publicații „dă dreapta” care te fac putinist dacă pui la îndoială înțelepciunea arafatiană).

Un fel de concluzie

Dacă guvernul nu schimbă repede abordarea panicdemică, anul 2021 o să fie exact opusul lui 2020. Dacă în 2020 între 50 și 70% dintre români n-au făcut deloc scandal și în genere s-au cam conformat (firește, în grade diferite) – 2021 are mari șanse să fie invers. MAI ALES dacă milițieneala grețoasă văzută în aprilie și noiembrie nu este aplatizată urgent.

Există mari șanse să vedem o furtună perfectă.

Un alt studiu, comunicat recent de către Institutului de Psihiatrie Socola din Iași arăta că nu mai puțin de 42% dintre românii cu vârste între 18 și 50 de ani au suferit tulburări psiho-emoționale, au dobândit psihopatologii noi sau și le-au agravat pe cele existente. Și motivul e dat exact de „măsuri”.

Sigur, ne putem certa pe metodologie. Poate că studiul COH-FIT care arată accentuarea psihopatologiilor în aproape jumătate din populația României nu e chiar perfect metodologic. Poate or fi doar 35% și nu 42%. Poate că barometrul LARICS are probleme de sampling. Poate că… toți îs nebuni și numa’ influiensării și „oamenii de bine” îs dăștepți.

Dar poate totuși nu. Poate că totuși cifrele au dreptate. Și poate că e bine să fie luate ca atare. Căci dacă cifrele sunt corecte (și nu sunt motive rezonabile să suspectăm că sunt foarte grav pe lângă) – continuarea situației milițienești actuale va bubui în moduri imprevizibile și nasoale.

E o naivitate să crezi că într-o țară profund religioasă și scoasă la propriu din minți prin abuzuri anticonstituționale și fără dubiu ilegale – tu guvern, tu Miliție, tu influiensăr mai mult sau  mai puțin PNL-ist, tu Presă Miluită, poți continua mult și bine să urinezi pe popor fără nicio consecință.

Râdem, glumim, da’ dacă cifrele astea sunt pe bune – nu vreți niciunul o dezbatere științifică românească!

Să nu ziceți că nu vi s-a spus.

”Ieși din bulă” a devenit un clișeu. Nu-i rău – e important să ieși din bulă. Păcatul neieșitului din bulă se termină în prostii monumentale precum credința că Dan Barna putea ajunge în turul 2 al alegerilor prezidențiale. Sau credința că Klaus Iohannis este un președinte bun. Sau credința că Orbán Lajos a fost altceva decât o catastrofă de proporții biblice ca prim ministru.

Sau că 15000 de români s-au înscris în AUR în ultimele două zile. Un fake news de toată frumusețea care arată (a câta oară?) cât de penibilă este „presa” de la noi.

Dar cele de mai sus sunt rezultatul neieșitului din bulă și neverificării temeinice a informațiilor. Însă a fi sincer surprins că PNL a fost aplatizat deja e din altă sferă.

Cu o oră înainte de închiderea urnelor umblau deja la liber sursele reale care arătau Partidul Niciodată Liberal pe locul al doilea și USR sub scorul așteptat. Și, cu toate astea, un „jurnalist” de la o „publicație mare” încă ne explica zeflemitor cum nu ne pricepem noi și că e ”imposibil” ca PSD să treacă de 30% și ”imposibil” ca PNL să scoată sub 30. Repet: Asta când deja oricine in-the-know știa deja că PSD-dar-cu-galben nu e doar sub 30 ci sub 28 (”28” era worst case scenario în intern la PNL).

Lăsăm la o parte „jurnaliștii” cu agendă. Ăia doar își fac treaba pentru care sunt plătiți (treabă care, evident, nu implică informarea corectă ci, dimpotrivă, minciuna intenționată). Ăia-s cu treaba lor. Dar pe lângă ăia a existat și continuă să existe o cohortă imensă de „presari” care chiar au fost șocați la modul onest.

Ieșire versus incursiune

De-a lungul celor 12 ore pe tren m-am tot întrebat cum e posibil. Jurnaliștii cu pricina au fost la aceleași proteste cu noi. Au vorbit cu fix aceiași oameni cu care am vorbit și noi. Au văzut fix aceleași filmulețe și fire de discuții pe care le-am văzut și noi. Cu foarte mici variațiuni. Cum e posibil să le „iasă” complet pe lângă?! Și, poate și mai umilitor, cum le iese mai bine unor puleți de pe canapea?

Cred că am răspunsul: Presarii de azi ies totuși din bulă – chiar dacă rar. Dar incursiuni nu mai fac deloc.

incursiune sf [At: URECHE, ap. LET. I, ~/₃₁ / V: (rar) ~ie / Pl: ~ni / E: fr incursion, lat incursio, -onis] […] 3 (Fig) Cercetare a unui subiect străin de preocupările obișnuite Si: divagare, excurs. 4 (Spt; pan) Pătrundere în porțiunea de teren a adversarului.

Noi încă ne informăm divers ideologic.

Pe vremuri jurnaliștii și analiștii citeau așa-numitele news-wires (deseori numite impropriu ”telegrame” chiar și în anii ’90 la posturile de radio de limbă română).

Asta însemna că jurnalistul lua contact – fie că vroia fie că nu vroia – cu tot teancul de informații brute. De la propagandă anarhistă până la propagandă fascistă, vegană, feministă, comunistă, libertariană, ecologistă… și orice altceva vă mai poate trece prin cap.

Pe toate le vedeau jurnaliștii. Firește că nu le luau în considerare pe toate. Cele mai multe ajungeau la coșul de gunoi cât ai zice „jurnalist” – dar măcar le vedeau. Ceea ce înseamnă că măcar pentru ăia mai răsăriți exista conștiința că există și alte puncte de vedere.

Astăzi, news-wire-ul a fost înlocuit cu fluxul de Twitter/Facebook. Adică cu bula. Și abia recent, odată cu conștientizarea înseși existenței bulei a apărut și clișeul ieșitului din bulă. Dar nu e suficient!

După ce ieși din bulă și afli că există și alte puncte de vedere, următorul pas este incursiunea! Ceea ce nu-i ușor!

Anul 2020 a arătat că în presa românească – mai ales după ce a fost miluită cu sute de milioane de lei bani publici pentru a crea realitatea paralelă în care PNL este iubit și apreciat – nu se mai fac incursiuni. Sau, dacă se fac, se fac la ordin și nici atunci prea strălucit.

În timp ce „jurnaliștii” de la „publicațiile de prestigiu” erau ocupați cu #staiacasă și #poartămască – puleții de pe canapea făceau zeci de mii de kilometri prin Talpa Țării. De ce? Pentru că ne place ceea ce facem și o facem cu plăcere și temeinic. Da, inclusiv în dauna propriei sănătăți. Se cheamă pasiune – alt termen uitat complet de „jurnaliștii” din era curentă.

De-a lungul anului 2020 am observat și documentat, temeinic, ridicarea unui val de nemulțumire. Și, pentru că suntem de treabă, am și publicat majoritatea lucrurilor. Ba chiar am făcut analize chiar pentru „ăilalți” avertizându-i că vine tăvălugul. De unde știam? Cu ajutorul incursiunii. Am mers și-am trăit între oamenii ăia. Chit că doar 2-3 zile o dată la două luni. Dar două-trei zile cu folos! În care am învățat și înțeles ce se întâmplă.

Presa „mare” a făcut bine prima parte. A mers în aproape aceleași locuri ca noi. Dar n-a făcut deloc a doua parte. Nici măcar n-a încercat să înțeleagă.

Și dacă încerca nu avea prea mulți sorți de izbândă pentru că lipsa incursiunilor e o problemă mai veche și devenită sistemică în „presa” de la noi. În „presa” de la noi argumentul nu mai contează deloc – ci doar „a cui e” ăla sau aia care zice o chestie. Dacă-i adevărat sau nu e complet irelevant.

Dacă de exemplu ar fi fost luată în serios acum doi ani Alina Mungiu Pipidi când a povestit (e drept, zeflemitor, partizan și enervant – dar a povestit) despre lumpen-diaspora, acum nu mai făceați apoplexie la vederea rezultatului din diaspora!

Chiar și-acum, în al 13-lea ceas, unii încă încearcă să vă explice. Degeaba! N-ai cu cine. Presarii de rit nou le știu pe toate. Și cine nu-i de acord cu ei este legionar, mă-sa-i Putin, tac’su e 5G și bunică-sa-i PSD.

Și apoi vă mirați când ăia izgoniți, batjocoriți, umiliți și, da, abuzați tot de voi vă răspund:

Nu l-am întrebat pe George Simion (poate o voi face într-un interviu) – dar am așa o presimțire că vă este recunoscător, dragi presari!

Cel mai bun agent electoral al AUR sunteți chiar voi. Și mulți dintre voi n-aveți nici cea mai vagă idee de ce.

Comisia Europeană a semnat un contract chiar în timp ce laboratorul Gilead afla despre rezultatele negative ale unui studiu clinic al OMS. Franța este singura țară care nu a plasat o comandă.

„Cum am ajuns să cumpărăm la un preț ridicat un medicament împotriva Covid-19 care nu s-a dovedit eficient nicăieri pe planetă?” – se întreabă șocat cotidianul francez Le Monde.

Când am recomandat în martie recitirea tuturor articolelor despre pandemia din 2009-10, n-am glumit.

De-aia noi am tot „nimerit” predicțiile (92%-ish precizie so far) fără să intrăm în conspirații absurde și evitând fără probleme panicardismele de 3 scuipați.

Nu am nimerit predicțiile pentru că am fi în vreun fel speciali – ci le-am „nimerit” pentru că am fost atenți și data trecută când a rulat filmul ăsta. Și cum data trecută filmul a rulat fără prea mari interferențe, era clar că va rula aproximativ la fel și acum.

Data trecută s-au dus pe apa sâmbetei vreo 500 de miliarde de dolari – o parte (vreo 20 de miliarde) în vaccinuri de pe urma cărora statele au plătit despăgubiri până prin 2017. Restul în costuri asociate „măsurilor”. Apropo, vârf de lance în comunism epidemiologic în 2009 era Melbourne, Australia. Ca și acum 🙂

Da, și atunci au fost „lockdown”-uri, numai că nu se chemau așa (atunci lumea încă avea bun simț și nu folosea termeni de penitenciar în public). Și atunci în unele țări intra Miliția peste tine în casă să te separe. Tot în Australia. Ca și acum 🙂

Data asta paguba în dolari e mult mai mare. Probabil se va apropia, la nivel global de 5 bilioane (adică 5 mii de miliarde de dolari) până la finalul isteriei. Adică de 10 ori mai mult decât nebunia de acum 10-11 ani.

Cauzele sunt într-o mare măsură identice: Birocrați corupți (unii financiar, alții ideologic – și unii de ambele!), șefi de stat bătuți în cap, șefi de stat corupți financiar și/sau ideologic – dar și o presă abjectă. La fel a fost și în 2009-10.

De fapt, inclusiv visele umede cu Great Reset erau la modă și în 2009-10. Le Monde nu vorbește (deocamdată) despre asta. Dar și data trecută s-a vorbit despre corupția ideologică abia spre finalul nebuniei și mai ales după finalul ei când s-a scris „necrologul” pandemiei.

Într-un articol ”surprinzător dispărut” de pe site-ul revistei Forbes se povestea prin februarie 2010 cam așa:

Dar la mijloc sunt mai multe decât interese birocratice. În mod ciudat, OMS a exploatat această pandemie falsă pentru a promova o agendă politică foarte stângistă.
Într-un discurs susținut în septembrie, directorul general al OMS Chan a afirmat că „miniștrii sănătății” ar trebui să profite de „impactul devastator” pe care gripa porcină îl va avea asupra țărilor mai sărace pentru a promova mesajul că este nevoie de „schimbări în funcționarea economiei globale” pentru a „distribui bogăția în funcție de valori precum comunitate, solidaritate, echitate și dreptate socială.” Mai departe, a declarat că ar trebui folosită criza ca o armă contra „sistemelor și politicilor internaționale care guvernează piețele financiare, economiile, comerțul și afacerile externe”.

Visul lui Chan s-a destrămat acum. Tot ceea ce a făcut OMS este să distrugă „mare parte din credibilitatea pe care ar fi trebuit să o aibă și care ar fi trebuit să fie de neprețuit pentru noi dacă în viitor ar apărea un virus cu adevărat mortal”, după cum a afirmat Wolfgang Wodart.

Observați că tot un… CHAN era tartor și pe-atunci.

Faptul că virusul chinezesc e mai periculos decât era AH1N1 e pur incidental. Ideile de bază sunt aceleași. Spunem „mai periculos” în sensul că totuși omoară mai mulți oameni. Dar nu cu foarte mult. Prestigioasa Universitate John Hopkins remarca recent că totuși Covid19 nu are un impact semnificativ asupra mortalității totale în SUA. Dup-aia n-a mai remarcat. Căci studiul a fost cenzurat fără prea multe explicații.

Așa s-a întâmplat și în 2009 (tot anul) și primele două-trei luni din 2010.

Nu-i bai, în 2030 mai vine un AHxNy sau un CovidXX. Pentru că oamenii nu sunt proști, oamenii sunt foarte proști.

Important e ca cei ce pot, să învețe din asta încă de pe acum. Să fie și ei „vaccinați” împotriva dezinformării intenționate instituționalizate.

Dacă vor. Dacă nu, e okay. Mai stați în casă. C-o să fie bine. Sigur! A zis OMS-ul că așa e, deci sigur așa e.

Informați-vă numai din surse oficiale.

Sau… nu?

Mai există și o altă variantă. Mai eficientă dar mult mai greu de implementat. Pentru că necesită efort activ și un angajament pe termen lung (long-term commitment cum ar zice americanii). Ba poate chiar o… îndrăznesc a spune… conspirație.

În ce constă? În depunerea de efort susținut împotriva religiei științismului.

Științismul e un cult sectant periculos. În niciun fel diferită de islamul wahhabist, People’s Temple, mormonismul de secol 19 sau Mișcarea pentru Puritate Socială. Toate aceste culte au făcut sau încă mai fac ravagii pe scară mai mică sau mai mare. Unele probleme create de Mișcarea pentru Puritate Socială încă mai sunt vizibile și în prezent în anglosferă (vezi regulile lor dubioase privind alcoolul).

Ca și cultele amintite mai sus, și științismul e la fel de preocupat de viața ta. Îți vrea binele – și tu trebuie să faci cumva să nu ți-l ia!

Ca și cultele de mai sus, științismul se învinge cu aceleași arme: luarea la mișto, sfidare deschisă, nesupunere civică și, da, votatul intenționat cu partide și politicieni asociați explicit cu mișcări împotriva cultului cu pricina.

În cazul Islamului Wahhabit, europenii au tot votat cu partide anti-sistem (AfD, FPÖ, Sverigedemokraterna sau Resemblement National). Și a funcționat! Astăzi, ”centristul” de Macron sună precum sunam noi pe canapea în 2015 și eram „extrema dreaptă”. Inclusiv vaca sfântă a UE – zona Schengen – este luată cu asalt de ”centristul” Macron citând fix îngrijorările „extremei drepte” de acum 5 ani. E drept, într-un mod destul de stângaci (sic!) – dar acum 5 ani nici asta nu era de imaginat în condițiile în care zburai de pe Internet și din „lumea bună” instant dacă puneai la îndoială minunățiile comunităților vibrante, diversității și progresului multuculti.

S-a ajuns aici prin combinația factorilor de mai sus. Limbajul imigraționist a fost luat în balon fără milă în mod constant. Orice politician care contesta vrăjeala dezvoltării prin imigrație fără oprire lua voturi și cât nu spera. Iar grupuri precum Sons of Odin sau excentricul ăla cu elicopter din Bulgaria au făcut partea de nesupunere civică.

La fel trebuie și cu științismul

Cultul sectant al științismului va trebui tratat exact la fel.

Orice „believer in science” trebuie luat la mișto și ironizat în toate modurile cu putință. Fără nicio milă. Și fără pauză.

Veți fi și vom fi făcuți în toate felurile (exact ca-n 2010 când ne opuneam feminismului, sau 2015 când ne opuneam imigrației în masă). Veți fi făcuți „anti-știință” (cum în 2015 erai „rasist” dacă nu-ți plăcea cu Religia Păcii bubuind la tine-n cartier). Ei,… și? Purtați cu mândrie etichetele lipite de imbecili.

Mai bine „anti-știință” decât mort sau prizonier într-un gulag medical!

Guvernele trebuiesc forțate să plătească (financiar dar mai ales politic) pentru lucrurile astea. Și nu un pic. Ci enorm. Disproporționat, de preferință. Da, țineți liste negre! Și aplicați-le!

La fel și „experții”. De azi înainte când auziți de un „expert” căutați-i aberațiile din perioada ianuarie 2020 – august 2021. Și, dacă nu iese curat (și cei mai mulți nu vor ieși) – nu ezitați să-l umiliți. Fără milă. Proteste, pichetări, blacklisting, scrisori la angajatorii lor, acțiuni în instanță, plângeri penale – tot tacâmul. Da, rules for radicals. Da, e o treabă murdară. Dar trebuie făcută.

Niciunul dintre „experții” care au promovat imbecilități nu trebuie lăsat nepedepsit. Fără frică trebuie presat cât mai puternic. Fiecare dintre noi va trebui să facem asta. Subsemnatul e fără religie așa că nu fac casă bună cu iertarea gunoaielor totalitare. Însă, chiar și din perspectivă religioasă – trebuie înțeles că iertarea o dă doar Dumnezeu. Aici pe pământ greșelile intenționate se plătesc. Și e vorba de greșeli intenționate în foarte multe cazuri!

Pe viitor, prezumați că orice „expert” (mai ales un expert guvernamental) vă minte în mod intenționat până la proba contrarie. Bine, asta e un standard care ar trebui aplicat oricărui bugetar aflat sub suspiciune – dar asta e o poveste pentru altă zi.

Și, pentru numele lui Chthulu, încetați să mai aveți încredere în șpăgarii eroi! Statul, șpăgarii eroi, poliția – sunt în cel mai fericit caz unelte. În restul timpului, însă, aceștia nu sunt prietenii voștri. Cu cât pricepeți mai repede treaba asta cu atât vă va fi mai bine.

De-aia spuneam că e greu. Metoda asta e eficientă (și deja dovedită de câteva ori doar în ultimii 10 ani). Dar necesită enorm de multă muncă și determinare. Durează între 2 și 5 ani să vezi rezultate. Și între 3 și 8 ani pentru rezultate decisive. Timp în care nu faci altceva decât asta (politic vorbind). Știu pe pielea mea că aproape 4 ani am făcut doar anti-feminism. Vreo 3 doar anti-imigrație. Dar se poate!

Rămâne de văzut câți vor fi dispuși să se înhame la un asemenea proiect. Mai ales că de obicei ai trei dușmani: fanii totalitarismului, fanii tăi care o dau prin bălării/exagerări plus eternii nemulțumiți care fie-s nemulțumiți că de ce tocmai subiectul ăla și nu altul, fie-s nemulțumiți că nu ”se face” destul. Eh…. complicat.

Atât deocamdată.

P.S.: Imaginea de sus e din 2009. De la precedenta dileală pandemică.

Curtea Supremă a Statelor Unite, într-o decizie 5-4, a emis o ordonanță președințială de urgență care suspendă ordinele guvernatorului de Stânga a statului New York, Andrew Cuomo, ordine care limitau participarea la evenimente religioase la 10 sau 25 de oameni în funcție de „culoarea zonei” – culori stabilite absolut arbitrar sub masca științismului dar contrar legii fundamentale a țării.

Decizia vine ca urmare a unei acțiuni în instanță din partea Diocezei Catolice din Brooklyn și grupul iudaic ortodox Agudath Israel. În luna octombrie, amintind de dictatori de tristă amintire, guvernatorul Cuomo amenința deschis că va închide toate sinagogile iar judecătorii locali (toți membri ai Partidului Democrat) îi țineau isonul.

Motivarea judecătorilor de la Curtea Supremă reprezintă o lecție de drept nu doar pentru Partidul Democrat din SUA, dar și pentru toți cei din Europa sau din alte părți ale lumii care pretind că apără statul de drept.

Judecătorul Neil Gorsuch scrie în motivare:

Guvernatorul nu a impus nicio restricție de număr de clienți pe afacerile pe care el personal le consideră „esențiale”. Iar lista cu „esențiale” a guvernatorului include magazinele de bricolaj, atelierele de acupunctură și magazinele de alcool. Atelierele de reparat biciclete, unele tipografii, contabilii, avocații și agențiile de asigurări sunt toate esențiale. Așadar, potrivit Guvernatorului, este nesigur [din punct de vedere epidemiologic] să mergi la Biserică, dar este întotdeauna sigur să mai cumperi niște vin, să-ți înlocuiești bicicleta sau să-ți petreci întreaga amiază explorându-ți punctele distale și meridianele.

Cine-ar fi știut că sănătatea publică se va alinia atât de perfect cu conveniența seculară? […] Singura explicație pentru tratarea lăcașurilor de cult diferit față de spațiile seculare este strict judecata de valoare că în lăcașele de cult nu se întâmplă ceva la fel de ”esențial” precum lucrurile care se întâmplă în spațiile seculare. [….] Exact acest tip de discriminare este în mod explicit interzis de Primul Amendament al Constituției SUA.

Situația nu reprezintă un incident izolat. În ultimele luni mai mulți alți guvernatori au emis decrete similare. Din pix guvernatorii și-au asumat puterea de-a privilegia în mod intenționat restaurantele, dispensarele de marihuana sau cazinourile și de a discrimina în mod intenționat împotriva bisericilor, moscheelor și templelor.

Într-adevăr, situația nu e unică statului New York. În California, spre exemplu, cluburile de striptease au fost deschise în vreme ce bisericile sunt în continuare supuse unor abuzuri similare cu cele comise la Constanța de către Poliție în numele virusului chinezesc.

Alți judecători ai Curții Supreme au fost chiar mai aspri. „Nu doar că a venit vremea – dar deja suntem dincolo de ceasul al doisprezecelea – să clarificăm dincolo de orice îndoială că deși pandemia vine cu o serie de provocări, nu există nicio situație posibilă în care Constituția SUA tolerează ordonanțe de urgență arbitrare bazate pe culori care deschid magazinele de băuturi alcoolice dar închid bisericile, sinagogile și moscheile.” – scrie apăsat judecătorul Neil Gorsuch.

Prezenta decizie are rol de ordonanță președințială (injunction în jurisprudența americană), ceea ce înseamnă că intră în vigoare imediat însă nu este o decizie definitivă.

Procesul pe fond între mai multe instituții religioase și Statul New York continuă separat la Curtea de Apel din Circuitul al Doilea (United States Court of Appeals for the Second Circuit) unde o sentință este așteptată cel mai devreme la mijlocul lunii decembrie. Acea sentință la rândul ei va putea fi atacată cu apel la Curtea Supremă(SCOTUS).

Această decizie semnalizează dispoziția SCOTUS de a delibera asupra multiplelor spețe privind libertatea religioasă în contextul epidemiei de virus chinezesc.

În ultimele două zile pe sub fluxul mare de știri a trecut și o știre mai de nișă de care s-a făcut un pic mișto și apoi a fost lăsată să curgă. Știrea e că un grup de „artiști” a cerut să fie inclus în schema de ajutor de Stat. Doar artiști muzicali. Și, desigur, regimul îi ascultă cu atenție și îngrijorare și le promite că le dă.

Lista cerșetorilor scoate însă la iveală un detaliu pe care poate îl suspectam dar nu mă așteptam să fie confirmat: Manelarii se alătură rockerilor și rapperilor în rândul oamenilor cu demnitate.

Cultura de Partid și de Stat

Toate regimurile au „artiștii” lor.

Regimul trecut avea o pleiadă de trupe și artiști pentru aproape toate gusturile. De la „romanțe” la „muzică ușoară” și, desigur, muzică populară și de petrecere.

Cei care nu erau „ai regimului” prindeau foarte rar sau deloc oportunitatea lansării unui disc la Electrecord și-și vedeau deseori concertele șicanate. Nu mai vorbim de membrii trupelor deseori hărțuiți din tot felul de motive.

Și totuși, poporul, populimea, vroia rock. Phoenix continua să existe în ciuda hărțuielilor. Așa că regimul a venit cu o struțo-cămilă pentru captarea maselor fascinate de rock: Cenaclul Flacăra. Cu ”folk-rock”. Și condus de Goebbels-ul regimului – Adrian Păunescu.

N-a ținut mult că până la urmă și ăla a alunecat tot în direcții măcar parțial disidente – cu toată opoziția lui Păunescu. De ce? Pentru că politica e în aval față de cultură. Nu poți opri ideile a căror timp a venit deja. Dar le poți însă întârzia! Regimul precedent le-a întârziat cu vreo 10 ani. Poate chiar un pic mai mult.

Dar, într-un final, fix ăia – roacării golani iresponsabili – au fost în stradă pentru a da jos regimul. Că din naivitate, că din curaj nebunesc, că din prostie, că mai-știu-eu-ce, n-are importanță. Când a venit vremea, fix de ăia de care se temea regimul n-a scăpat!

Artiștii Sistemului

Și Sistemul post-decembrist are artiștii săi. O mare parte dintre ei se regăsesc pe lista citată la începutul acestei scrieri. Artiștii Sistemului își câștigă predominant sau chiar integral existența lucrând pentru Sistem. Mai o cântare la un primar, mai o chermeză a unui politician și aia e.

Sistemul post-decembrist a moștenit rockerii ca dușman. Dar lor li s-au adăugat rapperii. Mai în glumă, mai în serios, pas cu pas, rap-ul a devenit și el parte din disidență. Și cu timpul și-a și impus punctul de vedere de câteva ori, după cum am mai povestit.

Demnitatea maneliștilor

Nu e niciun secret că am „alergie” la genul de muzică numit colocvial manele. Alergia e deprinsă la finalul anilor ’90 și începutul anilor 2000 când, în multe zone ale țării, acestea erau inevitabile. Și dacă s-ar fi întâmplat să-mi placă, tot aș fi deprins alergie la ele din cauză că erau peste tot.

Pe măsură ce a trecut timpul, însă, acest gen și-a găsit nișa sa și a prosperat. Însă a făcut-o în mod independent. Și deseori în ciuda Sistemului. Și când au încercat să se „dea” cu Sistemul, cu establishment-ul, cu „lumea bună” – s-au trezit înjurați de toți dumnezeii.

Vedeți voi, „lumea bună” nu-i înghite din cu totul alte motive decât cele pentru care nu le înghit eu muzica. Cei ca mine pur și simplu nu apreciază genul ăsta de muzică și-și văd de viață. Însă „lumea bună” îi detestă pe maneliști personal. Ca oameni îi detestă!

Motivele le știți cu toții: Ba că nu plătesc taxe (ca și cum ăsta ar fi un lucru rău), ba că promovează prostia (a se citi idei neconforme cu standardul Omului Nou), ba că maneliștii sunt ei înșiși proști (o minciună, dar sărim peste) sau, poate cel mai halucinant, că maneliștii sunt lipsiți de talent și/sau cultură muzicală.

Maneliștii de top cântă muzică ce nu-mi place mie (și multor altora) dar e o imbecilitate să-i acuzi de lipsă de talent.

Odată cu „măsurile” iliberale, inutile, ilegitime și autocrate prilejuite de pandemie, s-au mai separat un pic apele. Și, poate fără voia lor, maneliștii se alătură și ei complet disidenței prin refuzul de-a fi uneltele Sistemului.

Spre deosebire de Dan Bitman – care critică (parțial corect) imbecilitățile pandemice ale regimului Orbán-Iohannis și apoi merge să cerșească bani de la Stat – maneliștii își asumă pe față disidența și țin concerte. Același manelist a repetat figura acum 3 săptămâni.

Spre deosbire de Trooper (cunoscuți în scenă drept opoziția controlată), rockerii în genere se adaptează și continuă să fie liberi și disidenți. Și în alte țări, tot rockerii sunt baza când vine vorba de-a pune în practică opoziția. Ba chiar și la adaptare tot rockerii sunt primii voluntari pentru a studia cum se împacă lupul și capra.

Rapării la fel. La noi țin concerte mai mici. Au experiență din anii ’90 despre cum să le țină fără să afle Miliția. Nu e o noutate pentru ei că le sunt vânate concertele de către Miliție. În SUA, rapper-ii mai mici sau mai mari brusc descoperă statele republicane. Până la finalul anului 2020 sunt programate nu mai puțin de 5 concerte mari de rap – toate în state republicane.

Cu refuzul de-a se ploconi în fața Statului, Partidului și Regimului, maneliștii intră așadar și ei pe lista foarte scurtă și foarte selectă a celor care chiar practică ceea ce predică. Surprinzător, s-ar putea spune.

Dacă rap-ul și rock-ul mereu au fost disidente și cu un dinte explicit împotriva Statului (deseori pe bună dreptate), manelele mai degrabă au proferat un mesaj indiferent față de Stat. Dar, iată, când a venit momentul s-o demonstreze, ei au făcut-o. Inclusiv ăia care mai ciupeau câte-o „cântare” și la oamenii Sistemului.

La fel de drept e că și atunci când îi deranjează Sistemul, oamenii Sistemului vor să-și facă poze cu ei, arătând astfel și cât de mare este credința oamenilor Sistemului în „măsurile” pe care ei sunt puși să le implementeze.

România a mai văzut filmul ăsta. Pe vremea când ofițerii de la Securitate cumpărau ei înșiși casete video cu filme americane dublate de Irina Margareta Nistor.

Cultura e deja acolo. Nu poți opri o idee a cărei vreme a venit. Poate și de asta se teme PNL-ul în perspectiva alegerilor.

Dar măcar acum știm un lucru în plus – știm exact, cu nume și prenume, cine este în solda Sistemului.

Și am aflat și un lucru nou – că maneliștii sunt mai demni decât le-a dat societatea credit. Și nu e deloc puțin lucru!

Atât.

Ați observat ordinul pe unitate?

Acum nici o lună plângeau șpăgarii eroi la tembelizor că ne mor copilașii de chinavirus și apoi tot aparatul de propagandă al Regimului începea să toace mărunt psihicul oamenilor făcând priming and seeding pentru noi măsuri fasciste sub scuza aPLaTiZăRii cUrBei de tuse chinezească.

Dar începând de acum două zile, brusc s-a schimbat ceva. Șpăgarii eroi mint în continuare la televizor (probabil ei n-au primit ordinul) dar mașinăria de propagandă panicardă brusc a descoperit rațiunea.

Tonul l-a dat Andrei Caramitru care, timid, a spus ceea ce în martie era „putinism” și „psd-ism” și „negaționism” și „vrei s-o omori pe bunica”: respectiv că „măsurile” de carantină generalizată nu rezolvă absolut nimic, ci doar amână un pic lucrurile la costuri uriașe. Asta după ce acum 5 zile același Caramitru lăuda Suedia precum și strategia președinților Donald Trump și Jair Bolsonaro. Același Caramitru care te făcea habotnic religios sau putinist dacă spuneai fix același lucru în martie, aprilie, mai, iunie, iulie, august sau septembrie.

Lui Caramitru repede i s-a adăugat și Bogdan Glăvan (vezi poza mai jos) – un intelectual de casă al organizației criminale PNL, parte din camarila lui Orbán Ludovic plătit cu mulți bani publici să vă mintă în mod intenționat despre „performanțele” acestui guvern iliberal și sinistru.

Brusc, economistul și propagandistul de casă al PNL redescoperă liberalismul. Brusc descoperă și că grosul populației înjură de luni bune guwernerul și pe bună dreptate. Ba chiar dezvăluie că știa foarte bine asta de luni bune el însuși luând scuipați în pifometru. Acum 3 luni îți dădea block dacă-i aminteai asta. E de apreciat că admite în public că în esență a mințit. Cu bună știință.

Ba chiar admite și că Hapciu19 chiar este un hapciu și că, luate cifrele la bani mărunți, lucrurile chiar stau cum am zis noi de la bun început: în speță că-i o tuse marginal mai severă, dar nicidecum o problemă atât de mare care să justifice distrugerea intenționată a vieții socio-economice pentru 90% din populație (restul de 10% fiind bugetari, așa ca domnul Glăvan – cărora li se adaugă și cei peste 12 mii de bugetari noi angajați de guvernul ”liberal” și cu salarii care vor depăși 100% din încasările bugetare).

Desigur, propagandistul amator încearcă să se scoată că el de fapt a zis că starea de demență-urgență nu poate fi folosită mai mult de o dată. Și observați că și astăzi apără îndârjit crimele împotriva umanității comise de guvernul PNL.

Dar cel mai mare șoc îl reprezintă Raed Arafat – dinozaurul Sistemului pe care-l pupă-n cur astăzi fix oamenii care-l înjurau (pe bună dreptate) în 2015 la Colectiv. Și pe care-l înjură astăzi (pe bună dreptate) cei care-l apărau (de proști) în stradă în 2012.

Aseară, la oficina dictaturii, Digi24, Raed Arafat brusc a descoperit și el liberalismul și limitele proprietății private. Admit că m-am frecat de două ori la ochi (cu riscul să fac Hapciu19 din nou) și am ascultat de 3 ori declarația ca să fiu sigur că nu e vreo greșeală. Ia uitați ce zice Arafat:

Unii au încercat să denatureze declarațiile de la Guvern. Nu putem să intrăm în casele oamenilor și să spunem ce să facă. Asta este răspunderea lor acolo. Dacă tu vrei să sărbătorești cu încă două-trei familii, ți-ai crescut mult riscul de a te infecta, pentru că bănuiesc că nu vei sta în noaptea de Crăciun cu mască. Asta e imposibil. Așa că, modul în care îți organizezi masa de Crăciun, dacă aduci și bunicii, și alți prieteni și mai multă lume, care stau în alte zone, riscul de transmite este mai mare. Ăsta e un lucru logic.

Fiecare calculează riscul pe care vrea să și-l asume. Noi încercăm să limităm riscul de răspândire în spațiile publice, la locul de muncă, dăm sfaturi pentru spațiile private, dar acolo nu avem cum să mergem să controlăm, nici nu este normal. Acolo depinde de fiecare persoană și de cât de mult conștientizează riscul cu care se confruntă.

I-auzi! A devenit și Arafat putinist-negaționist? (că PSD-ist este demult, măcar asta sper că știți)

La Paște era putinism și „negaționism” să spui fix asta. Așa cum am spus-o noi de sute de ori: Respectiv că vrem să fim lăsați în pace! Bun, m-ai informat, e o tuse mai nasoală, okay am prins ideea.

Dar nu! Trebe să vină să mă fută la cap Miliția și gorilele lui Marcel Vela, plus panicarzii mai mult sau mai puțin proști sau mai mult sau mai puțin plătiți direct de Partidul Național-Leninist sau direct din bani publici furați de la noi toți prin taxare și redistribuiți de Regim unei prese populate cu imbecili.

Prin comparație, astăzi, echivalentul lui Tătaru în Bulgaria iese și spune direct că-i este mai frică de protestele în stradă decât de chinavirus și este îngrijorat și de sănătatea mintală a populației – un aspect nu doar neglijat total în România, dar distrus în mod intenționat și programatic de Presa Miluită de Regim.

Toți acești oameni trebuiesc pedepsiți

Desigur, acest ordin pe unitate are foarte mult de-a face cu alegerile. Calculul este că poate mai uită poporul până pe 6 decembrie și Partidul Național-Leninist nu își ia binemeritata muie la alegeri. Mai și un pic de fraudă electorală Sectorul 1-style și hai că poate nu iese așa de rău pentru PNL, având în vedere circumstanțele.

În câteva zile vom termina ghidul electoral pentru Parlamentare – în speranța că suficient de mulți oameni vor vota strategic și intenționat împotriva PNL. Dar nu este și nu va fi suficient!

TOȚI acești oameni care au mințit în mod intenționat și cu bună știință trebuiesc pedepsiți în toate modurile legale cu putință. Începând cu Bogdan Glăvan, Cristian Păun, Raed Arafat, Ludovic Orban, Florin Cîțu (arhitectul celei mai mari distrugeri economice de la cutremurul din 1977 încoace!), Nelu Tătaru și continuând în jos cu cât mai mulți membri PNL în conformitate cu Ordonanța Militară Nr. 1.

Țineți-i minte. Dacă le puteți submina carierele, nu ezitați s-o faceți! Fără milă și fără ezitare! Că tot fără milă și fără ezitare v-au distrus viața socială, au legitimat un regim iliberal și v-au mințit cu bună știință!

Dacă aveți dovezi de vreo infracțiune sau delict administrativ, nu ezitați să-i reclamați. Constant. Fără ezitare și fără milă. În maximum 5 ani niciunul din ei nu va fi prea aproape de Putere. Fiți răzbunători! Iertarea se obține de la Dumnezeu (pentru cei care cred că există). Nu aveți nicio datorie să-i iertați.

Dacă pe viitor vi se ivește ocazia să-i sabotați în orice fel în mod legal, nu ezitați s-o faceți!

Dacă le puteți întoarce viața cu susul în jos acestor nemernici – nu ezitați s-o faceți! Căci ei n-au ezitat să se cace în capul vostru doar pentru că pot.

Pacifiștii și cârpele au obiceiul de-a cita din proverbul românesc care spune că „răzbunarea e arma prostului.” Însă ei uită să vă spună și continuarea: ”Dar și mai mare prost ești dacă NU te răzbuni!”

Hai în stradă!

De ziua națională a României, ar trebui să fim în stradă. De preferință în toate orașele mari. Fie și dacă vom fi 4000 în Piața Victoriei și câte 100 de speriați în Iași și Cluj – tot e bine.

Deși, la câte orori a comis acest guvern, se justifică proteste mult mai mari decât cele împotriva lui Dragnea. Să nu uităm – Dragnea a fost încarcerat pentru mult mai puțin decât ce-au făcut trepădușii fascismului sanitar!

Premierul Orbán Ludovic vine și ne anunță senin că n-avem voie să ne bucurăm de Ziua Națională a României și ne amenință cu Miliția dacă petrecem Revelionul.

Da’ până când mă? Și cine cristoșii mă-sii l-a făcut pe Orbán Dumnezeu să decidă el? Sigur, Orbán Ludovic, Raed Arafat sau Klaus Iohannis nu au foarte multe motive să sărăbătorească Ziua Națională a României. E firesc și de înțeles. Dar cu ce drept impune asta românilor?! Nu, tusea chinezească nu e un motiv legitim sub absolut nicio formă!

Vom face noi, pulimea, parada de 1 decembrie dacă e nevoie! Dar ne vom bucura, în stradă de Ziua Națională! Pentru că vrem și pentru că putem!

Ce-o să faceți? O să puneți Miliția pe noi să ne bată? Hai mă! Faceți și asta! Că până nu avem și noi o dezbatere științifică precum vecinii sârbi nu o să scăpăm de regimul comunismului epidemiologic instaurat anticonstituțional de camarila Orbán-Iohannis și girat intelectual de băieți precum Glăvan și Păun.

Să poarte mă-ta botniță singur pe stradă! Și voi toți, din PNL, să vă duceți Dracului – de preferință după PSD.

Tic-tac!