Nu e niciun secret că nu-s absolut deloc un fan al fostului premier și birocrat bruxellian Dacian Cioloș. De fapt, unul din motivele pentru care am început canalul în limba română a fost pentru că-mi trebuia un loc în care să discut aberațiile sinistre ale cabinetului său – precum dorința guvernului său de-a reglementa cum ne îngropăm morții.
Cu astea spuse, zilele astea mi-a fost pentru prima dată de un real folos domnia sa – oferind în public o lecție excelentă de AȘA NU în propagandă. Foarte utilă. Studenții unguri cărora le predau zilele astea la Budapesta au apreciat foarte mult un exemplu concret de nivel înalt și recent de cum să nu te comporți dacă vrei voturi.
Printre altele, domn’ Cioloș află acum, the hard way cum ar zice americanii, că nu e chiar kosher să le spui tuturor românilor, în esență, că-s toți securiști.
„Având în vedere cât de mulți români au colaborat sau au lucrat cu Securitatea, sigur se poate „demonstra” că există cel puțin o legătură între oricare dintre noi și Securitate.” – Dacian Cioloș (thread arhivat)
Motivul pentru care acest episod (altfel unul trecător de care va uita toată lumea în maximum o lună) este totuși util e pentru că, luată în modul, declarația lui Julien nu e întocmai în totalitate falsă.
La urma urmei, el (sau propagandistul care-i administrează pagina) scrie acolo „legătură între noi și Securitate” – or „legătură” înseamnă orice – inclusiv dacă ai fost privit de către Cooperativa „Ochiul și Timpanul” sau dacă bunică-tu a avut pământ și a semnat că-l dă „revoluției”. Însă tocmai această alegere foarte precisă a cuvintelor strică scopul propagandei – în acest caz presupunem că fostul premier vroia fie să respingă acuzația, fie să creeze impresia că toată tevatura e un mare nothingburger.
Problema e că acuzația inițială nu era că tac’su lu’ Cioloș a lucrat la Securitate. Sau că bunică-sa turna vecinii care aveau prea multă margarină. Sau că vicepreședintele PLUS e fiul/nepotul/ginerele/vărul vreunui fost general. Sau orice de tipul ăsta. Dacă aceea ar fi fost acuzația, cu siguranță apărarea lui Cioloș ar fi fost drept la țintă: „Dom’le, eu judec omu’ după fapte și nu după ce rude are.”
Acuzația e însă că don’ Cioloș a folosit casa de avocatură a unuia din Sistem™ pentru a-și înregistra partidul care chipurile e menit să dărâme respectivul Sistem(cu sau fără ™ – nu mai contează).
Existau o mulțime de feluri de-a răspunde la asta – începând cu „dom’le nu știam că eu nu-mi cercetez trecutul avocaților mei. Eu am plătit un serviciu și aia e.” și terminând cu „yeah, kinda terrible. Am concediat respectiva casă de avocatură și aia e. Data viitoare e clar trebuie să fim mai atenți”.
Dar nu! Don’ Cioloș a preferat modelul de altfel foarte comun la Bruxelles: Ba pe-a mă-tii!
Smiorcăielile de genul „vai, dar asta e mârlănie” nu țin. Păi amu’ te smiorcăi? Și vrei să conduci România? Tu ești pe bune, afro-americanule?!?!
De asemenea, nu ajută când te referi la ăla de face dezvăluiri drept „jurnalistul” (ghilimelele lui Cioloș, nu ale mele) – când ăla de te acuză e totuși unul cu ceva credibilitate pe subiectul ăsta. Drept îi, nu exagerat de multă, Marius Oprea nefiind chiar vreo fecioară neprihănită, dar totuși.
Ca să fie amuzamentul complet, dacă în loc de Cioloș era vreun tinerel din PSD, n-ar fi fost nicio problemă. De ce? Pentru că standardele de la și pentru PSD sunt altele. De ce sunt altele? Pentru că electoratul e altul.
Mai pe românește: electoratul potențial al PSD e semnificativ mai iertător cu lucrurile astea. N-are importanță ce cred eu, ce crede Cioloș, sau Tata-Mare despre asta.
Electoratul spre care țintește partidul ăsta cam în PLUS, tinde să fie ceva mai pretențios. Toeretic ăsta e un lucru bun. Rămâne de văzut cât de bun. Sau poate mai degrabă nu.
E de așteptat ca mai toată lumea să uite incidentul ăsta. Și fără dubiu detaliile merită uitate. La urma urmei, cui îi pasă cu ce casă de avocatură și-a făcut Cioloș partid? La modul realist, nu prea îi pasă mai nimănui. Însă nu e nici prima (și putem paria că nici ultima) stângăcie crâncenă din partea PLUS.
Oricum, ce e de reținut din episodul ăsta e că fostul premier ori are un plan măreț (sau malefic – depinde din ce unghi privești) – ori pur și simplu nu e făcut pentru treaba asta. Să te smiorcăi ca o fată mare că scrie lumea nasoale despre tine pe Interneț e scuzabil dacă ești un vlogger de 13 ani care vrea să facă și el $100 din AdSense pe Youtube.
Dar e absurd să vrei să conduci România (sau orice țară cu libertate de exprimare) și să nu poți rezista la niște șicane totuși marginale. Și culmea, măcar parțial bazate și pe adevăr.
Eh… noi să fim sănătoși. Oricum, mulțam’ fain dom’ Cioloș! Materialul meu de curs e acum un pic mai bogat!
