”A trecut Sânta Mărie, te-ai <scăpat> în pălărie” – zice o vorbă din bătrâni. Ideea e(ra) că vine iarna și bărbații renunțau la pălărie pentru căciulă de blană la foarte scurt timp după Sfânta Maria (nu e deloc clar dacă se referă la 15 august sau 8 septembrie – contează mai puțin oricum).
Nu știu să explic de ce – dar e o particularitate a poporului român de a protesta și de a face câte-un igloo (mai mic sau mai mare) aproape exclusiv iarna. Dacă scoatem mineriada din 1990 și 10 august 2018 – devine aproape imposibil de găsit un eveniment major cu mulți oameni în stradă care să NU fi avut loc iarna. E drept, minerii sunt sau au fost speciali. Tot de ei se leagă și celelalte două evenimente majore care deviază de la regulă – greva din 1929 (cel mai nasol episod cu mineri din România de departe) și greva din 1977 – ambele în august.
În rest, însă, ca regulă, cu cât mai frig de crapă pietrele afară, cu atât mai bine și cu atât mai mare apetitul românilor pentru protest. Permiteți-mi să dau câteva exemple pentru a ilustra:
- Revoluția română de la 1848: Începe în Moldova, în februarie spre final.
- Răsturnarea lui Al. Ioan Cuza: 11-12 februarie 1866 (da, nu a fost pașnic cum vă învață la școală)
- Răscoala de la 1907: Începută în luna februarie
- Revolta de la Hotin: 20 ianuarie – 1 februarie 1919
- ”Greva generală a proletariatului din România” – 20 octombrie 1920 (vă explic îndată de ce pun ȘI exemplul ăsta)
- Răscoala de la Tatarbunar: 15-18 septembrie 1924 (provocare bolșevică)
- 7000 de muncitori CFR fac una din cele mai mari greve din epocă în 1933: în ianuarie 1933 mai exact
- Tot în ianuarie 1933 se întâmplă pentru prima dată în România ca sindicaliștii să ocupe o fabrică. Mai toate grevele mari ale anului 1933 au avut loc între ianuarie și martie ale acelui an
- Mișcările studențești din București și Timișoara din 1956 – luna octombrie (căutați despre Aurel Baghiu dacă nu știți la ce se referă acest eveniment)
- Revolta studenților din Iași: februarie 1987
- Revolta de la Brașov: noiembrie 1987
- Protestul lui Corneliu Babeș: 2 martie 1989 (observați că între ăsta și Revoluție se află fix perioada caldă!)
- Revoluția din decembrie 1989
- Mineriada din 1991: luna septembrie spre final
- Mineriada din ianuarie 1999
- Protestele anti-Băsescu și de opoziție la măsurile de austeritate din 2010: începute la 24 septembrie. Profesorii fac două proteste mari pe 5 și 15 noiembrie. Se naște sloganul ”ieși afară, javră ordinară!”
- Protestele din 2012: începute la 12 ianuarie. Pe 19 ianuarie se înregistrează și violențe
- Protestele ”Roșia Montană”: 1 septembrie 2013 – 11 februarie 2014
- COLECTIV – 3-9 noiembrie 2015
- 5000 de ciobanii vin la București și amenință cu igloo major dacă reglementările privind domeniul lor nu sunt retrase imediat. Intră cu forța în Palatul Parlamentului și sunt primiți la negocieri. Și imediat au fost retrase și n-au mai fost introduse niciodată. Se întâmpla… în decembrie 2015. La minus 20 de grade Celsius.
- Protestele împotriva OUG 13: 18 ianuarie – 5 martie 2017 (observați, din nou, oprirea bruscă odată cu venirea căldurii). Protestele au fost reluate în noiembrie 2017 și s-au aplatizat spre finalul lunii ianuarie 2018 după demisia premierului Tudose.
- 2018: Ciobanii vin din nou la București, de data asta să-l înjure pe Daea. Pe 10 octombrie.
- Ultimul protest mai mare din anul 2020 a avut loc pe 18 ianuarie.
- Ultimul igloo cu scandal din 2020 a avut loc la Ditrău (mai țineți minte?) – pe 26 ianuarie
Firește, mai sunt și alte exemple. Și mai sunt vreo 2-3 contraexemple pe lângă cele amintite la început. Dar regula este, zic eu, destul de conturată: Indiferent de regim, indiferent de organizator (fie că a fost vorba de URSS, de ONG-uri, de plebi de pe internet, sau de muncitori supărați) și indiferent de cauză – apetitul românilor pentru protest este fără doar și poate mult mai mare în sezonul rece decât este în sezonul cald.
Mișcările studențești din 1956 au avut drept cauză revolta anticomunistă din Ungaria – studenții români sperau la ceva similar și aici dacă adună suficient momentum. N-a fost să fie dar cert e că alte mișcări similare din lagărul comunist care au avut loc vara sau primăvara nu au generat ecou și aici.
În prezent vedem cum bulgarii sunt cu miile în stradă de 75-ish de zile. La noi e cald și frumos… nu iese mai nimeni. Abia de-acum încolo încep discuțiile serioase despre proteste pe bune serioase și mari.
Ce este interesant e că regula se menține indiferent că vorbim de monarhie, republică, regim mai democratic sau mai totalitar, comunism mai stalinist sau mai puțin stalinist, nu pare să aibă vreo importanță. Indiferent de cine e la putere și indiferent de gravitatea situației – dacă e să fie protest în România, statistic e de pariat pe sezonul rece. În intervalul 15 septembrie – 5 martie, mai exact. Cu foarte-foarte puține variațiuni.
Anii ’20 și mai ales ’30 ai secolului trecut au fost plini de provocări bolșevice. Dar singurele notabile sunt în sezonul rece. În epoca comunistă mulți au încercat să protesteze – dar singurele notabile sunt în sezonul rece. În epoca postdecembristă au fost multe greve și proteste – dar aproape toate dintre cele relevante au avut loc în sezonul rece.
Nici apariția internetului nu pare să fi schimbat mare lucru. Da, poți viraliza ușor mesajele în feluri în care era greu de crezut în 2004 în România (când munceai enorm doar pentru a demonta minciunile regimului Năstase – de unde nervi și bani și pentru organizat proteste?). Dar mobilizarea în stradă tot ”merge” cu frâna de mână trasă în iulie sau august.
Și sunt convins că nu sunt singurul care a observat asta. Poate și de-aia mulți oameni ai Sistemului au privit și continuă să privească cu suspiciune și consternare momentul 10 august 2018. Întocmai pentru că e complet atipic față de standardul românilor. În peste 170 de ani de proteste românești nu există nimic comparabil cu 10.08.18 ca ordin de mărime și impact care să fi avut loc în sezonul cald. Revolta anticomunistă de la ITA Arad din 1947 ar fi cumva comparabilă (în sensul că a fost făcută tot pe căldură și a fost un moment foarte dur și violent) – dar totuși mult mai mică.
De ce stau lucrurile așa?
Pe scurt: Nimeni nu pare să știe. Pentru că mai nimeni nu pare să-și fi pus în mod serios problema.
Există, desigur, multe speculații – de la faptul că imediat după concedii oamenii stau prost financiar și-s mai iritabili (asta poate explică situația de azi, dar nu explică precedenții cel puțin 172 de ani) și până la faptul că iarna scoate la iveală problemele mult mai ușor decât vara când, nu-i așa, viața oricum e bună.
Așa o fi – dar nu vedem același trend nici la verii noștri latini (Franța are sezonul de proteste în mai și iunie, de exemplu) și nici în jurul României. Ungurii nu par să aibă o regulă (deși, e drept, cel mai mare protest al lor, cel din 2014, a fost toamna). Sârbii au dat foc la guvern în iulie 2020 după ce coruptul comunist de care tot nu reușesc să scape – Aleksandar Vučić – a vrut să-i bage în carantină să nu tușească. Sârbii i-au explicat, cu cocktail-uri Molotov, bâte, topoare și arme de foc – că e neștiințific să bagi țara în carantină. Și guvernul a înțeles!
Bulgarii fac protestele în general vara. Ucrainenii par să aibă un apetit similar cu al nostru. Cel puțin protestele politice (inclusiv Maidanul) au avut loc în sezonul rece mai toate.
Și totuși, nimeni n-a reușit să dea un răspuns: De ce le-o fi plăcând românilor mult mai mult să protesteze la -20°C decât la +25°C?!?! Explicația cu concediile nu explică de fapt nimic. Nici explicația cu lenea de vară de sorginte latină nu ține (căci dacă era așa, o vedeam și la alți latini. Și spaniolii tot vara fac protestele!).
Nu pretind că știu răspunsul. Dar e important de observat că nimeni nu-l caută oricum.
De ce contează ”regula”?
Și ajungem în prezent. Pe 17 septembrie 2020. Cu două zile înainte de anunțatele proteste antiguvernamentale pe care, vă spun sincer, le aștept fără prea mare entuziasm. Dar le aștept cu o doză de optimism. O doză foarte-foarte moderată, dar totuși prezentă.
Pe 15-17 mai mă așteptam să filmez 30 de oameni. Am filmat până la urmă spre 500 pe zi în medie. Pe 12 iulie n-am putut fi prezent dar mă așteptam să-mi ajungă poze/filmări cu 100 de oameni. Să tot fi fost vreo 2000. Și apoi a venit vârful sezonului cald (statistic, istoric, zero proteste). 10 august 2020 a fost un fâs per ansamblu. În norma statistică.
Acum însă, norma statistică zice că nu e deloc nerezonabil să ne așteptăm la 5000 de participanți pe 19 septembrie. Firește, pot apărea surprize (în ambele sensuri). Genul ăsta de analiză nu e în totalitate o știință exactă. Dar importantă e tendința.
Și tendința, statistic vorbind, e ca numărul și amploarea protestelor să crească după data de 15 septembrie a oricărui an. Amploarea, firește, e dictată și de cât de mari sunt problemele din cauza cărora se protestează (de aceea protestele din septembrie 2019 nu le ține minte nimeni deși noi am fost și la alea).
În septembrie 2019 nu era mai nimeni care să vrea să muncească și să nu găsească de lucru. Și nu se punea problema ca regimul să-ți interzică să muncești. Sau să te aresteze în gulag spitalicesc pentru că s-ar putea să tușești conform unui ”test” chinezesc scump și cu 30% eroare. În septembrie 2019 nu se punea problema să fii arestat la domiciliu două săptămâni pentru infracțiunea de-a te fi întors din țara greșită fără drept de apel sau posibilitate de a te apăra.
În septembrie 2019 trăiai normal. Astăzi, doar elita de Partid și de Stat are voie să fumeze liniștită și să bea un coniac de ziua de naștere. Doar nomenclatura are voie să dea o petrecere mai zdravănă – tu, pulime, nu ai voie decât să stai în casă ca să sALvEzI vIeȚi și să aPLaTiZeZi CuRbA. Și apoi să porți botniță ca să aRăȚi cĂ-țI pAsĂ. Și, desigur, să te supui ordinelor anticonstituționale și dictatoriale ale regimului. Atât.
Și, foarte important, în septembrie 2019 copiii tăi mergeau la școală, nu la instituții de tortură psihologică intenționată în formă continuată în care nici să respire normal nu le este permis.
În septembrie 2020 lucrurile stau cu totul diferit. De aceea, statistic, e de pariat pe o amploare mai mare. În septembrie 2019 era de neconceput să scoți 200 de oameni în mijlocul săptămânii la protest într-un orășel de provincie.
În septembrie 2020 te amenință Arahat la televizor cu pulanele Miliției dacă ieși la protest peste 100 de oameni. Același Arahat pentru care pulimea a ieșit în stradă în 2012. În 2012 eu eram printre ăia ”nașpa” întocmai pentru că aveam despre acest dubios aproximativ aceeași părere ca și acum. E drept că în 2012 nu mă gândeam ȘI la oportunitatea tocătoarelor de crengi când venea vorba de subiectul Raed Arafat. Dar asta e o poveste pentru altădată.
Așadar: Începe sezonul de proteste. Indiferent de opinia mea sau a oricui altcuiva despre subiect.
Dacă aș fi PNL, m-aș teme la modul foarte serios. Și dacă aș fi PSD m-aș teme. Dacă aș fi USR m-aș apuca de pregătit întorsul narativei căci aș pleca cu prima șansă nu doar să evit aplatizarea, dar chiar să fiu atârnac la tăvălug. Dacă aș fi partid mai mic decât astea trei, m-aș apuca serios de muncă. 20 de ore pe zi. Fără pauză până la Parlamentare. Care Parlamentare au loc aproape de vârful sezonului de proteste. Yum-yum! 😊
Dar hei, ce știu eu? Eu-s doar un tip ciudat care stă pe canapea și povestește lucruri. Și filmează. Evident, nu am ”poziția de răspundere” a ”autorităților” ca să vă salvez de covizi și nici n-am 20 de litere înainte sau după nume – chiar dacă mai toate calculele și predicțiile mele au prostul obicei de-a se și întâmpla. Așa că nu-i nevoie să mă crezi pe mine.
Deocamdată atât.
