Totuși nu am înțeles de unde e narativa asta prin “lumea bună” că PNL ar fi vreun mare partid, cu mari oameni de stat… Chiar am uitat și ultimii 30 de ani de istorie? Păi zic… Hai sa ne amintim.
1990 – liberalismul intră în scena politică românească sub conducerea lui Radu Câmpeanu după 50 de ani de comunism, ultimii 10 fiind marcați de foame și lipsuri enorme – ia 7,06% la senat și 6,41% la cameră.
1992 – liberalismul realizase că nu are nici o șansă în fața FSN și îmbracă haina țărănistă, sub oblăduirea lui Corneliu Coposu, alaturi de Partidul Național Țărănesc Creștin Democrat (PNȚ-CD), Partidul Social Democrat Român (PSDR), Partidul Național Român (PNR), Partidul Ecologist Român (PER), Partidul Alianța Civică (PAC, fondat de membri dizidenți ai Alianței Civice), Uniunea Democrată a Maghiarilor din Romania (UDMR) și Forumul Democratic Antitotalitar din România (Partidul Unității Democratice, Uniunea Democrat-Creștină, Alianța Civică, Asociația Foștilor Deținuți Politici din România, Solidaritatea Universitară, Asociația 21 Decembrie, Mișcarea România Viitoare, Sindicatul Politic „Fraternitatea”, Uniunea Mondială a Românilor Liberi). Împreună, sub sigla Convenției Democrate Române (CDR), obțin un fabulos scor de 20% atât la cameră cât și la Senat.
1996 – liberalismul e încă bine dosit in haine țărănești iar CDR (fără UDMR) alături de Partidul Democrat (PD*) al lui Petre Roman, PSDR (ulterior absorbit în PSD), condus de Sergiu Cunescu, și UDMR-ul lui Márko Bella formează celebrul guvern Victor Ciorbea. CDR obținuse doar 30% la cameră și la Senat.
2000 – liberalismul iese din nou la scenă deschisă de unul singur. La fel că data trecută încasează o bătaie cu strigături, cu 7,48% la Senat și 6,89% la Cameră.
2004 – liberalismul se învață minte și nu mai candidează singur. Ia de mână un vechi tovarăș de revoluție al FDSN-ului iliescian, PD, și formează Alianța Dreptate și Adevăr (DA) și formează guvernul alături de UDMR. DA obține un fabulos… Exact, 30% la ambele camere.
2008 – după 4 ani de Băsescu, cel care îi adusese la masa mare a politicii românești, PNL obține singur primul scor cu doua cifre, ajutat enorm de propagada anti-Basescu a PSD. Iau 18,6% la Cameră și 18,74% la Senat.
2012 – liberalismul face iar pactul cu diavolul și, pentru că popularitatea lui Băsescu era prea mare iar PSDR nu mai exista, se aliază cu partidul care unise sub conducerea lui Ion Iliescu PDSR și PSDR. Se numea PSD de mai bine de un deceniu iar liderul în 2012 era… Victor Viorel Ponta. Obțin, după negocierile cu Ponta, 24% din mandate la Cameră fata de 36% ale PSD și 28% la Senat, fata de 34% ale PSD.
2016 – pentru prima oară PNL obține un scor decent de unul singur și românii, misogini cum îi știm, oferă partidului condus de frumoasa Alina Gorghiu 20% la senat și Cameră.
2020 – hai că nu mai povestim. Ce anume a adus PNL la 25%? Absorbția vechilor inamici din PDL, cei excluși de la guvernare când erau încă PD, la finalul cabinetului Tăriceanu I. Adică a partidului care reciclase ce mai rămăsese viabil din PNTCD și restul CDR in afara de PNL, și care devenise, cumva, un partid cu greutate, tractat fiind de figura marinarului caterincos și alcoolic, și racolarea masivă, mult mai puternică ca oricând, din PSD.
De ce am ținut morțiș să înșir date și partide? Pentru că PNL nu e nicidecum partidul ăla puternic pe care vor ei să îl vedeți, ci un partid de opoziție ajuns ÎNTOTDEAUNA la putere pe bază de alianțe și cumetrii.
Și toate poveștile alea cu PSD Man Bad ale plantei de la Cotroceni sunt, așa cum o arată istoria propriului partid, doar vrajeli electorale, nimic mai mult.
*De unde știu? Știți oare cum se numea PD, viitor PDL, viitoare aripă PNL, în 1992? FSN.
Da, viitorul PSD, fost PDSR, condus de nemuritorul Iliescu, era pe atunci FDSN (Frontul Democrat al Salvării Naționale) iar PNL lui Câmpeanu crea un proto-USL aliindu-se cu… FSN.
Să știți ce ați votat, nu de alta.
Cu plăcere!
