Deja și influiensări anti-AZ? Sigur e vaccin nasol sau PR?

Ne povestește cinstita și balerină Beatrice Șerbănescu, într-un articol apărut pe site-ul Antena3 care reproduce bucăți dintr-un interviu mai lung al balerinei Operei Naționale, cum se leșină de la vaccinul AstraZeneca și cât de periculoase sunt efectele secundare ale vaccinului salvator.

„Influensărița” de 45 kg ne povestește cum era ea să ajungă la o întâlnire neprogramată cu vâslașul Caron sau, cum spun românii, să dea ortul popii, după ce a urmat sfatul „comandantului acțiunii” și al celorlalți „infuensări”, cu mai mulți urmăritori decât ea, și s-a vaccinat pentru că nu făcuse boala niciodată (sau cel puțin ea nu știe să o fi făcut) și era eligibilă pentru vaccinare.

Numai că, pentru un om cu niște cunoștințe de bază în domeniul medical, povestea ei dezminte, dacă e citită atent, întregul set de acuzații aduse vaccinului AstraZeneca. Nu contestă nimeni că vaccinul în sine are mai multe efecte secundare decât toate celelalte, cel puțin între cele declarate de pacienții care s-au înțepat, ajungând undeva la o treime din totalul efectelor adverse. Dar… ceea ce ne povestește doamna dansatoare nu sunt altceva decât simptomele arhicunoscute ale sincopei, cunoscută în popor ca leșin.

„În jurul orei prânzului am luat un paracetamol, am stat toată ziua în pat, nu am putut să mănânc decât niște fructe şi am băut două căni cu ceai și apă. În jurul orei 19:30 când a venit soțul meu (conferențiar medic oftalmolog) de la serviciu a venit să vadă, cum mă simt și s-a dus la bucătărie să mănânce.
M-am ridicat și eu din pat, că am zis să mai fac și eu câțiva pași şi m-am dus la bucătărie”

Deci doamna a stat o zi întreagă în pat, într-o poziție care lasă sângele să ajungă la creier mult mai ușor, prin ușurarea circulației sangvine în zona picioarelor. Iar după ce a stat nemâncată și dezhidratată (nu, când ai stări febrile nu ajunge să bei 2 căni de ceai o zi întreagă) s-a gândit că o scimbare bruscă de poziție și efort i-ar face mai bine.

“Am leşinat de două ori. Mulţumec lui Dumnezeu că nu au fost copiii acasă”
“Am stat cinci minute în picioare și dintr-o dată am simțit că amețesc și m-am așezat pe scaun și de aici o să vă povestesc din relatarea soţului meu. Au urmat două episoade succesive primul a fost un leșin din care mi-am revenit câteva momente după care mi-am pierdut din nou conștiența.”

Ce nu știe doamna, și acesta este și motivul pentru car s-a speriat atât de tare, este că una din cauzele care pot duce la declanșarea unei sincope/leșin este hipotensiunea arterială ortostatică, o scădere a tensiunii arteriale ce apare atunci cand o persoană a fost in picioare pentru un timp sau schimbări de pozitie din culcat în picioare. Sângele tinde să se acumuleze în picioare împiedicând astfel o cantitate normală de sânge să fie returnată la inimă, reacție care are ca și consecință naturală o scădere a cantității de sânge care ar trebui să plece de la inimă înspre corp, implicit către creier. În mometul în care cantitatea de sânge care irigă creierul scade brusc acesta reacționează și se instalează leșinul.

Ce e mai trist în toată povestea asta este reacția soțului care, medic fiind, s-a comportat mai panicard decât băbuța de la parter când mai leșină câte un plod care a stat juma de zi cu capul în jos. Conferențiar… adică le povestește altora cum e cu medicina prin zona ochilor…

O să vă întrebați de ce s-a întâmplat de 2 ori? Păi… nu prea a fost. A fost o singură manifestare, mai lungă, accentuată de starea fizică a doamnei (o balerină care își menține greutatea constant mai jos decât majoritatea femeilor de vârsta și înălțimea ei nu se alimentează chiar exemplar iar acum era și mai slăbită din cauza simptomelor de răceală) și de reacția total pe arătură a soțului care, aparent, nu a știut cum se acordă primul ajutor în cazul unei sincope, adică așezarea pacientei în poziția orizontală cu picioarele ridicate la 30 de grade deasupra nivelului inimii. Această poziție va permite gravitației să mențină sângele la nivelul creierului. Dacă nu te poți întinde, te așezi dar… îți pui capul între genunchi, până te simți mai bine.

Iar elemetele tragice ale poveștii au tot atâta treabă cu medicina cât au clujenii cu metroul…

“Soţul meu m-a resuscitat. Îl auzeam cum striga: Respiră, respiră!”
“Auzeam doar niște strigături de respiră, respiră şi mă concentram să răspund la indicaţiile soțului meu. Încet încet am revenit la realitate. Mi-a fost teamă că o să mor. Dacă nu era soţul acasă, muream.”

Partea aceea cu „Respiră! Respiră!” e chiar amuzantă. Pentru că atunci când suferi de un leșin cauzat de reducerea cantității de oxigen la creier acesta din urmă are treburi mult mai importante de rezolvat, cum ar fi protejarea neuronilor de daune, decât interpretarea semnalelor sonore care ajung la timpan. Nu, nu auzi nimic! Pentru că dacă auzi înseamnă că nu ți-ai pierdut conștiența. Sau poate nu mai știm noi ce înseamnă pierderea conștienței…

Când am citit partea cu resurscitarea m-a umflat, efectiv, râsul. Doamna „influensăriță” a fost chemată în studio să ne spună o poveste. Numai că habar nu are despre ce vorbește iar proprietatea termenilor e la mama, nu la mica balerină speriată. De ce? Pentru că o sincopa NU NECESITĂ resurscitare. De nici un fel. Nu vorbim de un stop cardio-respirator care să necesite o intervenție în forță (da, masajul cardiac e o intervenție care necesită destulă forță fizică, nu puțini fiind aceia care s-au ales cu coaste rupte după o astfel de manevră medicală) sau repornirea sistemului respirator prin pomparea forțată de aer în plămâni. Leșinul, dacă ai sub 50 de ani și nu ești sub tratament pentru hipertensiune, nu reprezintă o amenințare la viața pacientului, fiind mult mai întâlnit la tineri decât la cei în vârstă. Statisticile din USA spun ca o treime din populație a suferit măcar odată în viață de leșin.

E curios cum apar influensării vieții să ne explice cum se moare de la un vaccin când ei nu știu exact nici cum să povestească un leșin.

Da, AstraZeneca are probleme majore dar astfel de stunt-uri de PR făcute în râs nu fac decât să bage sub preșul „exagerării” și al „propagandei” și cazurile reale de efecte secundare severe prin asocierea lor cu poveștile umflate ale unor „tanti” dezumflate…

„Cuvioase părinte” Gâdea… NU AȘA! Nu îi du în derizoriu pe cei care chiar au manifestat efecte secundare reale, nu exagerări, prin asocierea lor cu povestea de artistă de balet lipsită de atenție!

Din cetățean cu drepturi terorist anti-Cîțu

O ieșire impardonabilă, o exprimare care, în orice alt stat cu pretenții de stat de drept și democrație, ar fi dus la scuze publice și o demisie. O catalogare care ne aduce aminte, celor care mai știm ceva din istoria poporului acestuia, de o amenințare directă rostită de la balconul Comitetului Central acum mai bine de 60 de ani:

„Fără îndoială, tovarăși, nici un țăran cooperator, nici un lucrător din stațiunile de mașini și tractoare sau din gospodariile agricole de stat, nici un intelectual din institutele noastre de cercetare și din școli nu ar îngădui nimănui să pună la îndoială trăinicia și forța socialismului în România. Firește, pot să mai fie nebuni și vor fi întotdeauna, dar pentru nebuni societatea noastră socialistă dispune de mijloace necesare, inclusiv cămașa de forță.”*

Cam așa s-a auzit în cercurile celor care mai îndrăznesc astăzi să militeze împotriva demențelor numite de guwerner „măsuri anti-pandemice”, împotriva abuzurilor din instituțiile genocidare numite în glumă „spitale Covid” sau împotriva masacrului libertăților individuale desfășurat de instituția numită pe nedrept „poliție” declarația tovarășului prim ministru Florin Cîțu prin care toți cei care nu achiesează total și fără urmă de crâcnire la politicile de sărăcire, înfometare și asasinat au devenit persona non grata, specimene demne de tratamenul oferit celor care ucid în numele unei ideologii.

Să militezi pentru păstrarea dreptului de a-ți căuta fericirea, a dreptului la liberă deplasare, a dreptului de a refuza procedee și tratamente medicale a ajuns, în ochii celor pentru care legile și reglementările pandemice sunt doar recomandări, echivalentul unui act de terorist. Să ceri să fii cetățean liber, cu drepturi depline, a ajuns în ochii camarilei galbene un afront la „siguranța statului” adică nimic mai puțin decât ceea ce era în 1968, pentru regimul de tristă amintire, același tip de dizidență.

Să înțelegem oare, tovarășe prim ministru, că avem tribunale pline de teroriști? Cum altfel i-ați numi pe judecătorii care îndrăznesc să scoată oameni din carantină instituționalizată, să anuleze amenzi abuzive, cu miile, date de organele de miliție și să claseze sute de dosare penale deschise de același tovarăș plutonier Analfabetu` ?

Să înțelegem oare, tovarășe prim ministru, că sistemul medical românesc a fost infiltrat de teroriști care urmăresc distrugerea poporului român? Cum altfel s-ar numi personalul medical care îndrăznește, deși e din ce în ce mai cenzurat, să critice reglementările fără nici o noimă ale guwernerului și să sfătuiască pacienții care au simptome ușoare și au fost depistați pozitiv să nu se prezinte la spitalele Covid dacă vor să mai scape cu viață din mâinile șpăgarilor eroi?

Să înțelegem oare, tovarășe prim ministru, că avem teroriști în guvern? Sau cum altfel ar putea fi numit domnul ministru Câmpeanu din moment ce militează pentru revenirea copiilor la școală împotriva recomandărilor marelui specialist, securistul contrabandist de citostatice, ajuns ministru al sănătății și împotriva ordinelor arogante ale anestezistului ajuns mare șef peste epidemiologi, sirianul bugetar de 30 de ani care, în aceste 3 decenii, a făcut doar muncă administrativă dar încă mai are pretenția să fie numit doctor?

Sau poate, doar poate, teroriștii sunt exact cei care ne conduc și care au decis distrugerea sistematică a tot ceea ce înseamnă economie finanțată cu capital privat, a sănătății mintale a poporului, a vieților tuturor bolnavilor cronici din România și, în general, a țării acesteia…?

Sau poate e doar o coincidență… poate…

* 1 Octombrie 1968, București, Comitetul Central, discursul lui Nicolae Ceaușescu, Secretar General al Partidului Comunist Român

Pilat din Cotroceni s-a spălat pe mâini de răstignirea economiei

De ce am ales fim pe marginea străzii în 2 martie, în Cluj-Napoca? Ar spune unii din aroganță pentru că am ieșit le arătăm altora cum ar trebui reacționeze. Am ieșit la câteva grade, în frig, să le arătăm unor oameni, clujenii, cât de mult pot ignora, din nesăbuință sau din prea multă preocupare de sine, circumstanțele economice care le dictează cursul vieții.  

Reacțiile au fost extrem de îmbucurătoare. Dar cu aceeași valoare ca protestele pe facebook sau ca cele făcute în fața restaurantului în care lucrează (zic autoritățile, deși mesele sunt mai mereu goale) unii dintre cei mai afectați.  

Nu, nu a fost un protest pro HORECA. De ce protestăm noi, restul, pentru o pătură socială care stă frumușel în genunchi și practica „tea baging”? De ce am protesta în favoarea celor car au ales joace rolul slugii cuminți și își deschidă la ordin bucile. De ce i-am face un favor lui Muhamad Murad când el a ales rolul vătafului și își deschide cu mare larghețe… fie un  hotel nou în prezența lui Ludovic Orban, fie bucile către cabinetul Cîțu?  

Nu, a fost un protest împotriva unui regim care are pretenția poate decide pentru toți când și dacă avem dreptul ne îmbolnăvim de cancere sau avem grijă de bolile cronice, pentru regimul are nevoie de spitale pe care le arate pe la televizor cum gem de bolnavi de covid, (Anexa 1, I, pct. 1) în timp ce la urgență fractura deschisă te bagă în mormânt.  

A fost un protest împotriva unui regim dement care a ajuns creadă poate dicta fiecare mișcare a supușilor lui doar pentru mașinăria de propagandă a reușit, cu mare greutate, bage frica în oasele oamenilor. Frica de amendă, de dosar penal, de vizită la procuratură 

Sună familiar? Unora dintre voi nu, nu erați nici scrisoare de dragoste.  

A fost un protest împotriva Comandantului Acțiunii, cel care a decis acum un an toată populația merită arest la domiciliu pentru așa i s-a dictat de sus, de la Comandantul Suprem, acel zeu cotrocenian de neatins. A fost un protest împotriva unora ajunși la putere promițând #faracoruptie dar au călcat în picioare constituția de nenumărate ori, au abuzat de puterile oferite prin decret și au terorizat populația pentru… nimic. Pentru absolut nimic. Spitalele sunt goale de când Curtea Constituțională a decis că arestul pe o perioadă nedeterminată a celor detectați pozitiv dar fără simptome este o încălcare a tuturor legilor în vigoare.  

A fost un protest împotriva fostului cabinet Orban, astăzi istorie (spre fericirea poporului) și a cabinetului Cîțu, acest mare finanțist care a decis cu de la sine putere că afacerile mici din domeniul ospitalității pot să își dea duhul liniștite. Acest cabinet care a decis să ducă mai departe terorizarea populație și distrugerea psihică a viitoarei generații prin forțarea lor la un semi-arest și distrugerea părinților prin sărăcie.  

Economia a fost executată. Iar presa, miluită cu vreo 100 de milioane de lei, a filmat mereu numai ce a primit ordin, din spate, să nu se vadă sângele, în timp ce ne explica cât de calm e condamnatul. A filmat doar ce i s-a permis în vreme ce ne explica ce bine o duce și ce frumos arată poporul român. Nu i-a interesat că poporul face foame și a ajuns la pragul disperării. Pentru că domnului Cîțu nu îi pasă nici cât negru sub unghie că 40% din cutiile de medicamente vândute în farmacii sunt pentru tratament psihiatric. Nici de faptul că pentru fiecare mort de covid mai sunt încă 2 care ne părăsesc din cauză că nu mai pot lupta cu cancerul sau alte boli cronice, la ordinul gunoiului sirian care încă mai conduce DSU după Colectiv și Apuseni.  

Iar poporul…. Poporul stă cuminte în mașini, cu masca pe față și dacă e singur în mașină, și execută ordine.

Ordinul de a nu comenta la deciziile guvernului deși, dacă ar fi fost ceilalți, acum era grămadă în stradă urlând împotriva „dictaturii”. Ordinul de a muri de foame fără a pune asta în spatele lor. Ordinul de a trăi cu dureri incomensurabile fără a reproșa nimic „eroilor” care îi scot afară din secțiile de urgență, că sunt prea mulți. Ordinul de-ași privi copiii cum se distrug încet din cauza izolării.  

Același popor care și-a îngropat liderul la Ghencea Militar acum stă în casă și își distruge propria viață ca să „salveze vieți”. Și să nu îi arăți poporului ăstuia obrazul și să nu-l întrebi cum de nu îi e rușine că nu e în stradă încă…  ?!

 

Scurt istoric al PNL în Parlament

Totuși nu am înțeles de unde e narativa asta prin “lumea bună” că PNL ar fi vreun mare partid, cu mari oameni de stat… Chiar am uitat și ultimii 30 de ani de istorie? Păi zic… Hai sa ne amintim.

1990 – liberalismul intră în scena politică românească sub conducerea lui Radu Câmpeanu după 50 de ani de comunism, ultimii 10 fiind marcați de foame și lipsuri enorme – ia 7,06% la senat și 6,41% la cameră.

1992 – liberalismul realizase că nu are nici o șansă în fața FSN și îmbracă haina țărănistă, sub oblăduirea lui Corneliu Coposu, alaturi de Partidul Național Țărănesc Creștin Democrat (PNȚ-CD), Partidul Social Democrat Român (PSDR), Partidul Național Român (PNR), Partidul Ecologist Român (PER), Partidul Alianța Civică (PAC, fondat de membri dizidenți ai Alianței Civice), Uniunea Democrată a Maghiarilor din Romania (UDMR) și Forumul Democratic Antitotalitar din România (Partidul Unității Democratice, Uniunea Democrat-Creștină, Alianța Civică, Asociația Foștilor Deținuți Politici din România, Solidaritatea Universitară, Asociația 21 Decembrie, Mișcarea România Viitoare, Sindicatul Politic „Fraternitatea”, Uniunea Mondială a Românilor Liberi). Împreună, sub sigla Convenției Democrate Române (CDR), obțin un fabulos scor de 20% atât la cameră cât și la Senat.

1996 – liberalismul e încă bine dosit in haine țărănești iar CDR (fără UDMR) alături de Partidul Democrat (PD*) al lui Petre Roman, PSDR (ulterior absorbit în PSD), condus de Sergiu Cunescu, și UDMR-ul lui Márko Bella formează celebrul guvern Victor Ciorbea. CDR obținuse doar 30% la cameră și la Senat.

2000 – liberalismul iese din nou la scenă deschisă de unul singur. La fel că data trecută încasează o bătaie cu strigături, cu 7,48% la Senat și 6,89% la Cameră.

2004 – liberalismul se învață minte și nu mai candidează singur. Ia de mână un vechi tovarăș de revoluție al FDSN-ului iliescian, PD, și formează Alianța Dreptate și Adevăr (DA) și formează guvernul alături de UDMR. DA obține un fabulos… Exact, 30% la ambele camere.

2008 – după 4 ani de Băsescu, cel care îi adusese la masa mare a politicii românești, PNL obține singur primul scor cu doua cifre, ajutat enorm de propagada anti-Basescu a PSD. Iau 18,6% la Cameră și 18,74% la Senat.

2012 – liberalismul face iar pactul cu diavolul și, pentru că popularitatea lui Băsescu era prea mare iar PSDR nu mai exista, se aliază cu partidul care unise sub conducerea lui Ion Iliescu PDSR și PSDR. Se numea PSD de mai bine de un deceniu iar liderul în 2012 era… Victor Viorel Ponta. Obțin, după negocierile cu Ponta, 24% din mandate la Cameră fata de 36% ale PSD și 28% la Senat, fata de 34% ale PSD.

2016 – pentru prima oară PNL obține un scor decent de unul singur și românii, misogini cum îi știm, oferă partidului condus de frumoasa Alina Gorghiu 20% la senat și Cameră.

2020 – hai că nu mai povestim. Ce anume a adus PNL la 25%? Absorbția vechilor inamici din PDL, cei excluși de la guvernare când erau încă PD, la finalul cabinetului Tăriceanu I. Adică a partidului care reciclase ce mai rămăsese viabil din PNTCD și restul CDR in afara de PNL, și care devenise, cumva, un partid cu greutate, tractat fiind de figura marinarului caterincos și alcoolic, și racolarea masivă, mult mai puternică ca oricând, din PSD.

De ce am ținut morțiș să înșir date și partide? Pentru că PNL nu e nicidecum partidul ăla puternic pe care vor ei să îl vedeți, ci un partid de opoziție ajuns ÎNTOTDEAUNA la putere pe bază de alianțe și cumetrii.
Și toate poveștile alea cu PSD Man Bad ale plantei de la Cotroceni sunt, așa cum o arată istoria propriului partid, doar vrajeli electorale, nimic mai mult.

*De unde știu? Știți oare cum se numea PD, viitor PDL, viitoare aripă PNL, în 1992? FSN.

Da, viitorul PSD, fost PDSR, condus de nemuritorul Iliescu, era pe atunci FDSN (Frontul Democrat al Salvării Naționale) iar PNL lui Câmpeanu crea un proto-USL aliindu-se cu… FSN.

Să știți ce ați votat, nu de alta.
Cu plăcere!

La un an și ceva de guvernare PNL

Așadar… Partidul Naţional Liberal …

 

🔸Au promis că vor mai subția numărul de angajați ai statului
‼️Nu doar că au mai angajat încă niște mii de piloși și sugative botoxate, dar nici măcar nu au reușit să afle câți angajați are statul. Deși Violeta Alexandru a promis că o face în 9 luni…

 

🔸Au promis că stăm închiși în case 2 săptămâni, să stăpânească pandemia. La 100 de cazuri pe zi.
‼️Acum au câteva mii, ei mai vor restricții iar economia… Ei bine, cred că e cazul să îi administrăm ultima împărtășanie. Economiei, zic.

 

🔸Au promis că vor rezolva măcar parțial problemele din justiție.
‼️Și noi, că proștii, am crezut că era vorba de problemele sistemului, nu de problemele lor cu justiția.

 

🔸Au promis că vor mai tăia din corupție.
‼️Când colo unora din ei li se vede parandărătul cu ochiul liber de la o poștă, așa exemple de transparență sunt. Iar alții vor legi să îi scutească de răspunderea penală pentru șpăgile primite ca să cumpere de la cine trebuie.

 

🔸Au promis că scapă de dictatura PSD.
‼️Și au instituit-o pe a lor, cu specimene care au interes direct în slăbirea unor stâlpi importanți ai societății române.
Cum ar fi sirianul ăla care a închis bisericile.

Cum ar fi geaca aia de piele care a reușit să distrugă tot ce a construit Poliția Română la capitolul imagine in ultimii 15 ani.
Sau cum ar fi panicarzii in halate albe, care au nenorocit și bruma de încredere în sistemul medical românesc.

 

🔸Au promis că ne scapă de toți penalii PSD din parlament.
‼️Măcar de asta s-au ținut de cuvânt. Acum toți penalii PSD poartă culoarea galbenă. Dar sunt tot în parlament, deci…
La punctul ăsta PNL și USR tre’ luate de ceafă și izbite repetat cap în cap.

 

🔸Au promis că mai taie din finanțările către baronetul local și regional.
‼️Așa că… Au mărit bugetul PNDL, instrument de mituire a primarilor și președinților de Consilii Județene patentat de Dragnea, cu 20%. Vor fi având liberalii mai mulți baroni și nu știm noi?!

 

🔸Au promis ajutor către sectorul IMM.
‼️IMM Invest, creația slugii preaplecate Cristian Păun, funcționează mai rău decât programele PHARE și cele ale lui Dragnea la un loc.

 

🔸Au promis grijă față de viitorul României.
‼️Și au creat o generație de analfabeți funcționali, prin “școală” online. Asta după ce s-au bătut cu PSD ca la lovitură de stat sa nu mărească cei din urmă o amărâtă de alocație.
Normal. Mai putini bani pentru eroii șpăgari gen Dr Musta și afacerile lor, fie ele cu teste fie cu echipamente.

 

🤬🤬🤬 de penelepre, că am ajuns să compar PSD cu voi și să iasă mafioții ăia bine din comparația asta…🤬🤬🤬

RSS (Raiul Socialist Sovietic) Slovenia

Să vă mai aud eu că vă plângeți de România și că îi tot dați înainte cu politici socialiste 🙂 Vă recomand cu căldură… Slovenia. Cea mai egalitariană țară din Evropa. Raiul ioropean socialist. Așa spun statisticile și indicele Gini. De ce vi-l recomand? Hai să vă povestesc impresiile mele la două zile de la debarcare în Republica Slovenă.

Primele chestii pe care le-am aflat au fost prețul mâncării și al cazării. Vă plângeți de cei 1600€ cât e prețul mediu al metrului pătrat de apartament în Cluj sau București!? Cum v-ar face să vă simțiți dacă ați ști că trebuie să plătiți 3000€/mp?

Și asta pentru că, aparent, reglementările și conectarea la utilități costă atât de mult încât constructorii nu pot vinde sub prețul ăla. Așa că, dacă tot bagă bani, merg către dotări de lux. Că nu poți scoate și profit altfel.
Și… cu păturile sociale mai puțin bogate ce se întâmplă? Păi… credeți că le pasă Socialiștilor de pleșcăviță?

Să vă mai spun că mâncarea lor costă o căciulă de bani, indiferent dacă mănânci la periferie sau în centru? Sau cât costa electronicele prin zona asta? Când am văzut că in magazin o căruța Lenovo, pe care la noi n-ar plăti nici bunica mai mult de 500€ aici trebuie sa scoți din buzunar puțin peste 1000€ am rămas interzis…

După care am intrat in povesti cu un nene sloven… Ce mi-au auzit urechile in materie de corupție si bani aruncați pe apa sâmbetei… Poate oi povesti la Podcast… Crime cu acuzați aiurea, a căror achitare a atras după sine repercusiuni din partea deep state-ului. Trafic de substanțe din care ai scoate tone de amfetamine… la Institutul Național Sloven de Chimie… Legaturi istorice între lumea interlopa si partidele de guvernământ.. Hârdaie de bani, miliarde de euro, aruncate pe proiecte demente…

Si tot aseară am aflat de ce am avut noi ceva probleme înainte de acreditare si ce înțeleg funcționarii lor prin “registered media”. Well… aparent in țara asta, pe care dacă o mutam in județul sectorul agricol Ilfov nici nu se simte, dacă vrei sa îți publici părerile personale pe un blog trebuie musai sa ai “loicence” de la stat. Îl poți construi, că nu vine nime să te întrebe nimic, dar dacă ajunge popular riscul de a te trezi la ușă cu “organul” venit să te întrebe de “loicence” e de 100%.

Azi am râs amar când am aflat de ce merge greu internetul… E transmis de un router cu cartela sim… Si aparent asta e una din variantele decente prin țara asta…

Si pentru că azi am avut timp de plimbare, am ieșit și noi pe centru, sa văd și eu ce și cum…

Am rămas destul de dezamăgit. Mă așteptam ca în raiul socialist al Europei să văd o populație binevoitoare, zâmbitoare, care să te facă să te gândești că… poate rămâi… Draci! M-a izbit Tristețea care li se vede multora pe fețe chiar și atunci când zâmbesc. Până și copiilor li se vede în ochi o urmă de apatie.

Oamenii au în ei o acreală dospită, care nu răbufnește dar nici nu se disipează, deși ei se poarta frumos unii cu alții. Partea de servicii horeca pe aici e… Îmi amintesc anii ’90 si începutul anilor 2000 in Romania. Și nu prea găsesc diferențe între comportamentul personalului de atunci, de la noi, și cel de azi, din Slovenia.

Mda… Repede nu mai calc io pe aici de buna voie.

PS: Discuțiile despre idei comunistoide, cum ar fi “munca precară” sau anti-capitalismului nu sunt doar omniprezente, ci aproape un “must do” pentru oricine din aparatul statului.

*momentul ‘ceala in cari ești în țara cu DEMOS la putere*

Demos, democrația, socialismul și diletantismul economic

Am primit acum câteva zile de la un fan de-al nostru un link care conținea un articol publicat pe platforma colectiviștilor de la Demos. Așa ca ne-am gândit sa va spunem cam ce e în neregula cu afirmațiile incompetenților din partidul care se vrea la guvernare cu sub 1% din intenția de vot…

Lucrezi 8-10 ore pe zi, iar la sfârșitul lunii salariul îți ajunge doar pentru plata chiriei sau a ratei la bancă? Teoretic, salariul minim ar trebui să fie suficient pentru a  asigura o viață decentă. Este inacceptabil ca un om care își petrece toată ziua la muncă să ajungă acasă neștiind dacă are ce să pună pe masă în zilele următoare. Într-o țară dezvoltată, grija zilei de mâine nu mai trebuie să fie o problemă pentru populație.

Teoretic…salariul minim e venitul minim de existenta. Asta nu înseamna ca iți va ajunge pentru ce vrei tu, mai ales dacă ai o problema cu stabilirea bugetului. Și nu, nu e un salariu care sa îți ajungă de chirie. NICĂIERI în lumea asta nu se întâmplă asa ceva. Vrei salariu minim și chirie? Ia vezi, ca poate o împarți cu altcineva! Nu, nici nu ar trebui sa îți ajungă salariul minim sa plătești rate la apartament, mai ales când ai în curs cacaturi gen Prima Muie Casa, care distorsionează preturile imobiliarelor in ultimul hal.

În anul 2018, în România, o persoană adultă are nevoie de 2.552 lei pe lună pentru un trai decent. Ce înseamnă atunci un salariu minim net de 1.162 lei? Mai puțin de jumătate din cât ar fi necesar.

Cine stabilește ca e 2552? Și de ce? De ce sa nu fie 2560. Sau 2558… ? Syndex? Aia care n-au fost în stare nici sa mențină un domeniu, ala către care dați voi linkuri, activ? Da, site-ul vostru sursa e inexistent. Ma îndoiesc ca aia știu ce e mai bine pentru angajații altor firme, din România, când nici de a lor nu știu avea grija.

Demos susține ridicarea nivelului salariului minim și corelarea acestuia cu coșul de consum pentru un trai decent. Creșterea salariului minim, cuplată cu trecerea la un sistem de impozitare progresivă și cu o rată mai mare de taxare a averilor și a capitalului, poate asigura transformarea pieței muncii din România într-una justă, cu adevărat europeană.

La fel cum a făcut socialismul și prin alte tari? Ca sa nu mai vorbim ca acel cos de consum, pe care îl tot agățați voi pe la toate ședințele inepte, nu are nici o legătură cu viata reala a salariatului de rand din România, fiind calculat, exact, de aceeași firma, Syndex.
Impozitarea progresiva a existat pana în 2004 în România. De ce nu a avut rezultate mai bune in colectare (hint: cota unica a mărit crunt rata de încasări) decât cota unica a lui
Razgandeanu Tăriceanu? Pentru ca economia nu funcționează asa cum visați voi acasă, în timpul ședinței de onanie în cerc, de-aia!

Ce rost mai are să vorbim despre “salariu minimdacă acesta nu asigură un minim de viață decentă? De fapt, un salariu minim care nu acoperă nevoile de trai este o încălcare a drepturilor omului. Consiliul Europei a acuzat încă de acum 3 ani România de încălcarea Cărții Europene a Drepturilor Sociale prin menținerea  salariului minim la un nivel scăzut, încălcând astfel dreptul la o remunerație echitabilă. Conform Art. 3 al C131/1970, adoptată de Organizația Internațională a Muncii şi ratificată de România, salariul minim trebuie stabilit luând în considerare atât condițiile economice ale statului în cauză, cât și nevoile salariaților și ale familiilor acestora, incluzând costul vieții și asigurările sociale.

1. Comisia Europeana să ne mai sugă! Ăștia sunt aia care au adus Europa în pragul dezastrului pentru ca madam Merkeloaia avea chef de stromeleac de arap. Tot ăștia fiind aia care zilele trecute ne explicau, prin vocea altei putori nemțești, ca tre sa fim cei mai buni pretenari ai Rusiei!

2. Fix asa se stabilește salariul minim de către patronate. Doar ca oamenii care plătesc nu țin cont de pretențiile voastre umede si calculează un necesar de 2 salarii minime pe familie. Pentru ca nu poți emite pretenții când productivitatea ta e la limita de jos. Vrei mai mult? Scoală? Recalificare? Va pute, nu?

MITUL NR. 1:

Salariul minim „crescut din pix” ignoră realitățile economice și nu reflectă creșterea productivității muncii.

Diverse voci repetă la nesfârșit povești despre lenea angajatului român și slaba lui productivitate. De asemenea, la fiecare creștere a salariului minim se arată cu degetul către productivitatea muncii din România, care este mai mică decât în  alte state ale UE.

Ce le scapă din vedere celor care acuză măririle salariale e faptul că  productivitatea nu ține doar de angajat. Oricât de intens ar lucra angajații, fără un management adecvat și fără  investiții în tehnologii avansate, productivitatea nu poate crește peste un anumit nivel. Productivitatea scăzută este, în egală măsură, responsabilitatea patronilor. Iar dacă angajații nu merită salarii mai bune, atunci de ce patronii ar trebui să se aștepte la profituri mari, în condițiile în care rulează afaceri neproductive?

Voi sunteți cretini? Cum e productivitatea vina patronului, mon cher? Pai ce, patronul coase? Patronul tencuiește? De ce acolo unde salariul e plătit în funcție de acordul individual (plata la manopera) acesta nu e mai mare (hint: e muuult mai mic) decât acolo unde a plătit la acord global (la ora)? Pentru ca salariatul fute menta, de cele mai multe ori, de aia!

Iar dacă angajații, inclusiv aia plătit la manopera, nu produc, sa aibă patronul profit, de ce se așteaptă la salarii mai mari? Pentru ca ei “are valoare”, nu? Ei bine viata reala nu tine cont de gargara ci de realitatea tangibila!

In realitate, toate datele ne arată că angajații români sunt ultra-productivi, chiar dacă acest lucru nu se reflectă în productivitatea totală a muncii – din cauza factorilor menționați mai sus, dar și din cauza modului în care se calculează productivitatea.

>În realitate, toate datele ne arată că angajații români sunt ultra-productivi

> chiar dacă acest lucru nu se reflectă în productivitatea totală a muncii

Does not compute… Nu, pe bune, mâncați cacat și va contraziceți în aceeași fraza! Dar vreți sa fiți luați în serios?

Pentru a ne da seama cât de mult și cât de bine lucrează angajatul român, trebuie să ne uităm la randamentul muncii, adică la raportul dintre productivitate și costuri. Raportată la costul forței de muncă, productivitatea muncii în România este a doua cea mai mare din Uniunea Europeană. Prin urmare, argumentul cu slaba productivitate a angajaților din România nu ține – randamentul angajaților români este foarte mare!

Adică produc cat un angajat mediocru din alta parte și au salarii mai mici? Pai, scumpilor, salariul mai e stabilit si de tara în care îl încasezi. Doar nu ai vrea ca un pulete călcător la confecții din România sa încaseze cat unul din Germania. Ca nu e același nivel de trai, același nivel de taxare, același… alegeți voi ce! Și iar statistici făcute de o firma care, cel puțin online, nu mai exista în România, Syndex,

În realitate, prin creșterea salariului minim la un nivel care să permită angajaților un trai decent, capitalul nu își va mai putea baza avantajul competitiv pe forța de muncă ieftină românească și va fi nevoit să investească în tehnologizare. Dacă vor fi scoase de pe piață anumite firme, va fi vorba exact de cele care vor continua să-și bazeze afacerea pe reprimarea angajaților printr-o salarizare derizorie față de munca pe care o depun.

De fapt, in economia reala, vor supraviețui doar cei care își permit sa acopere pierderile pe piața interna cu surse de venit externe. Firmele mici, autohtone, nu! Vor falimenta sau, dacă chiar faceți voi salariul minim cat are chef pizda voastră, vor concedia din angajați pana își vor permite sa rămână pe piață. Dacă își vor permite.
Cat despre capitalul care nu își va păstra avantaj bazat pe forța de munca … Moldova și Ucraina sunt aproape. Se va întâmpla ce s-a întâmplat cu atâtea și atâtea firme de confecții din nordul Moldovei, care s-au relocalizat când statul a început sa le bage salariul minim peste productivitatea angajaților pe gat! 2010 nu e chiar așa departe. Cautați statisticile.

Departe de a duce la o scădere, creșterea salariului minim va duce în termen mediu la o creștere a productivității economice.

Statistic, nu? Ca pe aia reala o simțim chiar azi, după ce draguțul de stat a crescut salariul minim din pix, fără legătură cu realitatea. Am ajuns sa plătim dublu, la propriu, fata de ce plăteam acu 2 ani.

MITUL NR. 2

Creșterea salariului minim va duce la creșterea prețurilor (crize inflaționiste).

Mărirea salariului minim duce la creșterea prețurilor mărfurilor de pe piață și, prin urmare, la inflație, ne mai spun criticii salariului minim.

Am spus mai sus. Acu nu fac decât sa adaug o lista cu comparații ale preturilor de acum 2 ani și cele de azi. Vorbește de la sine, nu tre sa mai explic….

În realitate, în timp ce în ultimii șapte ani salariul minim și-a dublat valoarea, fenomenul inflaționist nu a apărut. Anul curent este singura excepție, dar nu avem nicio dovadă că recenta creștere a inflației e rezultatul exclusiv al creșterilor salariale. Studiile ne arată că o creștere cu 10% a salariului net va avea în medie o influență de 0,5% asupra ratei inflației.

Tocmai, și-a dublat valoarea fără ca productivitatea sa se fi dublat. Nici măcar nu a crescut exagerat de mult, nu dublat. Dar angajatorul, mort-copt, tre sa scoată dublu din buzunar!

Anul curent e o excepție, într-adevăr. Faptul ca în 2018 au fost anunțate 2 măriri ale salariului minim, în special la bugetari (specia aia în care găsim productivitate la 20% din membrii ei) face din 2018 o excepție, sau ceva… Cat despre faptul ca “nu avem dovezi”… Nu aveți pentru ca realitatea se pare ca are un bias conservator economic și va da peste cap poveștile utopice, de aia nu aveți! Ca sunt, în realitate, cu nemiluita! Numai de cate ori a strigat Isărescu, de la BNR, ca o sa fie urat și or sa crească preturile!

Creșterea prețului carburanților, a energiei electrice și deprecierea leului au determinat într-o măsura mult mai mare fenomenul inflaționist decât majorările salariale.

Și alea nu au crescut pentru ca furnizorii au mii de angajați cărora trebuie, urmare a legilor cretine, sa le plătească taxe mai mari pentru aceeași munca, nu? Absolut nici o legătura una cu alta! Deprecierea leului nu s-a petrecut din cauza masurilor economice demente ale guvernării Dragnea, nu?
Practic voi ne spuneți ca putem arunca pe piață o masa valutara egala cu cea existenta la un moment dat în mana angajaților statului și… nimic rău nu se va întâmpla?! Sunteți cu toate acasă, mai copii?

Nivelul crescut al inflației din ultimul an se înscrie în tendința recentă din toată Europa; în plus, rata inflației din România se situează sub cea a Marii Britanii și la un nivel similar cu a Cehiei.

Mâncare de cacat gratuit? In ianuarie 2019 rata inflației în UK era de 0,1% iar în Republica Ceha de 0,4%, în condițiile în care în România era de … 3,5%. Noroc ca mâncatul de rahat e gratuit!

În concluzie, ideea că inflația ar fi rezultat în urma creșterii salariului minim este una ideologică, şi nu economică. Creșterea salariilor influențează mai ales dimensiunea profiturilor, şi nu a inflației. Atâta timp cât angajații români sunt cei mai rentabili din Uniunea Europeană, creșterile salariale nu  vor conduce la o inflație galopantă, ci pur și simplu la o viață mai bună, la o productivitate mai mare și la mai multă dreptate socială.

In concluzie tot căcatul de pana acum e doar mâncare gratuita de rahat ideologic, pentru ca realitatea va da peste nas pana va umple sângele. Noroc cu disonanta aia cognitiva, ca altfel crăpați din cauza confuziei!
Creșterile salariale gratuite, ca asa vrea guvernul sase dea mare, au dus deja la o inflație de ne sângerează buzunarele. Normal ca nu se vede la departamentele de sociologie din facultăți, ca doar statul compensează constant ce pierd niște “taie-frunza-la-caini” prin inflație,nu?

M ITUL NR. 3

Creșterea salariului minim duce la pierderi de locuri de muncă

La fiecare creștere a salariului minim apare și amenințarea cu creșterea șomajului și dispariția locurilor de muncă. Prin aceasta, anumite grupuri de interese politice și patronale își ascund de fapt propria lipsă de productivitate, apărând cu orice preț un model de creștere economică bazat exclusiv pe  forță de muncă ieftină.

Am explicat mai sus… Salariu minim mai mare => taxe mai mari pentru angajator => diminuarea/anularea profitului. Pentru ca astea sa fie cumva echilibrate oamenii ajung sa-și piardă locul de munca. Nu e ca și cum exista un Stat care deține economia și își permite plata angajaților fără ca aceștia sa ii aducă profit, nătărăilor. Înțelegem ca visați la colectivizare și naționalizare, dar alea au apus de mult în estul Europei.

Realitatea îi contrazice flagrant pe acești propovăduitori ai apocalipsei locurilor de muncă. Deși salariul minim s-a dublat în ultimii ani, nu s-a înregistrat o scădere a numărului angajaților; din contră, numărul total de angajați a crescut. Azi avem circa un milion de locuri de muncă în plus față de 2012, când a fost relansată creșterea salariului minim. Șomajul a scăzut – atât la nivelul populației totale, cât și în rândul tinerilor, despre care se spune că ar fi categoria cea mai afectată de creșterile salariului minim.

Dar sa nu ținem cont nici de mărirea aparatului de stat, nici de faptul ca șomajul oficial (adică oamenii care încasează ajutor de șomaj, nu aia care stau degeaba) se calculează după cum ii convine statului, nu după realitate, ca nu are nimeni cum face calcule despre aia care muncesc la negru sau stau acasă, ca sa arate cam cat e rata șomajului în realitate!

Și nici sa nu ținem cont de fenomenul migrationist, care a scos, treptat, o bucata buna din mana de lucru romanească, pentru un nivel de trai relativ mai decent. Relativ. 9 luni state prin Italia mi-au arătat o realitate la fel de gri ca cea de acasă.

Faptul ca exista excedent de locuri de munca in anumite locuri se întâmplă în pofida dementelor statului si pentru ca unii dintre angajații din zona privata au înțeles ca a lucra fără ca statul sa știe (hint: la negru) e mai bine pentru toată lumea, din punct de vedere financiar!

Cataclismul economic anunțat de patronate și de aliații lor politici nu s-a produs. Dimpotrivă: în ciuda creșterilor salariale, cifra de afaceri și profitabilitatea companiilor au crescut după 2012, chiar și în sectoarele în care predomină forța de muncă plătită cu salariu minim. Spre exemplu, doar în intervalul 2012-2014, în sectorul comerț profitabilitatea a crescut cu 80%, iar în industria prelucrătoare cu 300%!

Aha… și după aia? Așa, în ultimii 4 ani, cum sta treaba. Dar nu în ultimii 4, măcar în ultimii doi să ne povestiți. Pentru ca pana în 2014 salariul minim real depășea cu mult salariul minim stabilit de hotărârea de guvern. Majoritatea oamenilor, mai puțin aia din orașelor foarte sărace, nu lucrau pe salariu minimum, ci pe mai mult. Și erau fericiți. Pana a venit guvernul sa le facă bine cu japca, ca doar alta treaba nu avea.

Departe de a duce la faliment economic și la dispariția locurilor de muncă, creșterile salariale conduc, de fapt, la o eficiență crescută a muncii și, prin urmare, la afaceri mai profitabile. Doar viziunea îngustă, blocată în calcule strict contabile, și nu economice, îi determină pe unii patroni sau pe aliații lor politici să tot anunțe apocalipsa economică.

Hai sa vedem ce s-a întâmplat după facerea de bine a guvernului nostru drag: întregi orașe care se pregăteau de … faliment. Nu, pe foarte bune, orașe. Adică primarii care după aplicarea legii măririi salariilor puteau lejer sa declare insolventa și sa intre în faliment. Ce s-a mai întâmplat? Firme cu 10-15 ani vechime s-au închis. Rata șomajului a crescut numai în 2017, pe final de an, de a ajuns la 10% în județele sărace ale țării. Progres, ma taica! Csf, când realitatea numai nu vrea să se pupe cu ideologia dementa a socialismelor radicale… Ncplmsf!

Pentru a ieși din subdezvoltare, trebuie părăsită această viziune contabilicească și trebuie înţeles că remunerarea decentă se traduce în beneficii mai mari pentru toată  lumea: angajați, patronate, întreaga societate.

Adică să ne băgăm dracului picioarele în ele cifre, ca ce înseamnă ele pe lângă sentimentele noastre, nu? Ba, voi sunteți chiar pe bune? Cum sa sfătuiți un administrator de firma sa renunțe la viziunea contabila a afacerii lui de dragul de… a face bine?

Sa spunem ca o face. După faliment, întreb, cui mai face bine? Nici măcar angajaților pe care i-a avut, ca ălora le-a făcut un rău renunțând la administrarea decenta a firmei! Doar pentru ca vreți voi? 🖕

MITUL NR. 4

Avem prea mulți angajați pe salariul minim față de alte țări; deci  salariul minim a crescut prea mult.

Oponenții salariului minim arată cu degetul la creșterile alarmante ale contractelor de muncă pe salarii minime. Într-adevăr, din 2011 până în prezent numărul contractelor de muncă pe salariu minim a crescut de la 7,7% la 34,5%. Dacă adăugăm și contractele cu normă parțială, procentul ajunge la 48%, în principal din cauza situației din mediul privat, unde aproape 54% dintre contractele individuale de muncă ajung cel mult la 1.900 lei brut.

Concluzia pripită pe care o trag de aici criticii creșterii salariului minim este că acesta  e prea mare și că angajatorii nu își permit să plătească mai mult. Singurul motiv pentru care ajung la această concluzie este graba lor de a veni în apărarea unor patronate care au ales un model economic bazat pe reprimarea economică a celor pe care îi angajează. Este o concluzie falsă, fără legătură cu faptele.

Așa-i? Când realitatea economica te forțează, pentru ca taxele sunt enorme pentru angajator, sa îți ții juma din angajați pe leafa minima, în contract, voi veniți și ne povestiți ca salariul și taxele pe el nu au nimic de-a face cu asta? Ba…

În realitate, motivul principal pentru care a crescut atât de mult numărul celor care muncesc pe salarii minime îl constituie modificările aduse legislației muncii și  dialogului social în 2011. Desființarea negocierilor colective la nivel național și slăbirea negocierilor la nivelul ramurilor economice a dus la această situație lamentabilă, în care jumătate din forța de muncă lucrează pentru un salariu de nimic.

Negocierile colective sunt pentru mafia sindicala și pentru putorile ordinare, care știu ca altfel nu ar avea alta șansa sa ia mai mulți bani. Nu, salariul îl negociezi tu cu angajatorul tău. Atât. Nu alt organism care sa trăiască pe spinarea ta afirmând ca îți face bine. De obicei (99%) își face bine sieși, nu angajaților. Așa ca e FOARTE bine ca statul a mai eliminat o reglementare cretina. Sindicalizarea duce absolut totdeauna la înlăturarea celor care au cu adevărat productivitate în favoarea celor mai slabi, care nu trebuie lăsați în urma. Iar primul efect al sindicalizării este majorarea prețului muncii și diminuarea calității ei. Nu degeaba au americanii sintagma “Union Speed!” Muie!

Cu cât va slăbi mai mult forța colectivă a angajaților, cu atât mai mult va crește numărul celor care lucrează pe salariul minim.  

În aceste condiții, mișcarea care ar da o lovitură letală angajaților ar fi oprirea creșterii salariului minim sau, aşa cum propunea recent PNL, scăderea lui. Numărul celor care muncesc pe salarii minime nu ar scădea, dar  s-ar înrăutăți dramatic calitatea vieții lor.

Oprirea creșterii salariului minim ar avea fix efectele pe care le-a avut în 2009: în câțiva ani toată lumea care MUNCEȘTE (nu, putorile bugetare și „academicienii” nu sunt dintre aia) va lucra pe mai mult decât salariul minim. Și tuturor ne va fi bine. Ar scădea calitatea vieții cui? A celor care stau pe o sinecura ieftină la stat? Stai să-mi pese de impingatorii de hârtii. În privat, la munca, cu ei!

Demos susține ferm necesitatea creșterii salariului minim și reinstaurarea drepturilor colective ale angajaților.

Pe voi tre sa va învețe ca angajații au drepturile pe care și le negociază. Nu exista drepturi colective. Ce-i dementa asta?! Deși, după ce v-am văzut vorbind deschis despre colectivizare și alte demente demult apuse…

Hai, sictir. La munca cârpelor! Nu stați cu laba întinsă la stat, ca o să crăpați săraci!