Așa… întâi să vă bag și pe voi în vibe-ul meu. Daț play la asta:
Aț dat? Bun, și-amu cât ascultați în grecește despre ștrengarul din parc, să vă zic ce se mai întâmplă.
În primul rând, nu, nu ne-a cenzurat nimeni site-ul. Sheesh bă frate până și însuși Faceberg Meta mai dispare cu totul de pe Internet din când în când darămite un biet sait ca aiesta.
Ce-a fost baiul? Păi… tehnologia. Întâi a expirat certificatul SSL. Vedeți voi, spre deosebire de viața reală – unde încă se mai discută – pe Internet e cvasi-obligatoriu să ai țăfărticat la sait. Și tot spre deosebire de viața reală, rolul țăfărticatului pe Internet e unul ceva mai logic. Însă… există și corner cases. Saitul ăsta e unul din ele. Hotnews.ro este/a fost un altul. Și mai sunt.
În genere, pentru site-urile care nu colectează date (cum este acesta) și care au doar text și poze, țăfărticatul (și protecția oferită de acesta) este inutil atât pentru tine, cititorule, cât și pentru noi ăștia de scripețim, punem poze și dăm Publish. Sigur, în teorie, cineva ar putea intercepta traficul de la serverul nostru și până la voi și să-l înlocuiască, dându-vă impresia de exemplu că am publica pe site un poem intitulat ”Muie Cititorului” de Nicolae Ciucă. Dar asta e deja din seria true-sci-fi. În sensul că se poate dar e mai mare daraua decât ocaua.
Eh, dar cum majoritatea saiturilor sunt despre colectat cât mai multe date (ca să vă vândă ceva, ca să vă facă un profil, sau, da, ca să vă urmărească cu scopul de-a vă face rău!) – niște mulți băieți și câteva fete s-au apucat să bată la cap pe toată lumea acum vreo 10 ani ca să devină țăfărticatul obligatoriu pentru toată lumea.
Sigur, de jure nu e obligatoriu nici acum (și nici nu poate fi nici măcar în teorie) însă de facto grosul utilizatorilor de Interneți citesc aceste mâzgălituri (și ascultă pe fundal muzică grecească) folosind una din astea trei: Firefox, Google Chrome sau Safari. Sau un derivat din astea trei (e.g. Pale Moon, Chromium, etc.). Eh, și-aici a venit beleaua: Prin 2017 ăștia trei au zis: ”Bine mă, d’accord cu voi băieții și cele câteva fete care vreți țăfărticat. Punem avertisment serios de securitate și facem crunt de dificilă pentru utilizatorul obișnuit vizitarea de saituri care n-au țăfărticat. Bun așa?”
Zis și făcut. Și de-atunci, dacă n-ai țăfărticat la sait… e nasol. Imediat dup-aia au început campaniile globale coordonate să-i tragă de urechi pe toți care n-au. Și, multă vreme, încă vreun an-doi, nici măcar ăia mari – gen BBC, Wikia sau Ministerul Afacerilor Externe nu s-au sinchisit. Apropo, MAE românesc nici acum n-are.
Eh, dar țăfărticatul nu e chiar ușor de obținut. Nu-s două click-uri. Sau, mă rog, pot fi și două click-uri dacă ești dispus să plătești pentru țăfărticat mai mult decât pentru site în sine. Unele ajung și la $1000/an. Alea se pun cu două click-uri!
Dacă totuși nu vrei să dai un hectar de bani dar totuși să-ți fie vizibil site-ul și pentru cei care se sperie de mesajul înfiorător de mai sus (pe care l-ați primit în ultimele zile), există opțiuni gratuite. Ba chiar open source și cu fainoșag cum îi place unei minorități gălăgioase și atotcuprinse de ea de pe Internet (îi știți – îs ăia cărora le pute Telegram că n-are nu-ș ce criptare de care realist îi pasă statistic fix nimănui și te îndeamnă să folosești ceva dubioșenie de care n-a auzit nimeni cu 10 utilizatori și care-i contraintuitiv și esențialmente imposibil de folosit fără 10 ani experiență în calculatoreală – ăia!).
Eh…. și ca orice chestie open source – e scris prost, funcționează și mai prost, update-urile sunt pe nepusă masă și strică tot, și sunt neanunțate (mă rog, tehnic vorbind sunt anunțate dar în niște locuri atât de obscure încât nimeni normal la cap nu intră acolo ca să vadă ce se mai întâmplă). După ce te chinui 6-8 ore când îți faci site-ul să faci să meargă și țăfărticatul, te trezești la câteva luni că întreg-ul set-up e ”deprecated” c-așa e de părere un puțoi tocilar care n-a mai ieșit din casă din 2012 (în cel mai bun caz) și i-a venit lui o idee să facă totul ”mai bun”. Și-l face așa de bun că-i mai prost decât precedentul – cu 80 de foldere de configurări în 5 locuri diferite de nu se mai înțelege nimic.
Asta s-a întâmplat în aprilie 2020. Pentru cei înclinați de detaliile tehnice – căutați și voi ACME v1. Articolul ăsta e pentru oameni normali așa că nu intru în cârnațurile alea de demențe de față cu oamenii normali. Nu se cade! Dacă m-apuc să povestesc despre certbot și parametri gen –rsa-key-size 2048 –preferred-challenges dns-01 –server mă trezesc cu toate înjurăturile deci mai bine nu.
Eh, și din aprilie 2020 nu mai am țăfărticat în mod automat. Tră’ să am grijă să-l tăt prelungesc. Și… cum fusei la beci în ultimele săptămâni, fix grija asta o avui!
Și pentru că o belea nu vine niciodată singură, fix amu n-o mers nici plata recurentă pentru găzduire. Astfel că vreme de vreo 15 ore (cât eu mă dădeam cu trenul) nici dacă erați dispuși să acceptați enormul risc de-a citi aiest’ sait fără țăfărticat nu s-a putut nici asta.
Vedeți voi, în era tehnologiei totul trebuie să fie complicat. În 2010 sau 2002 nu exista să nu meargă plățile recurente. Acum? E o chestie comună să te mai trezești cu ele blocate că n-ai dat click… pardon… „tap” pe nu-ș ce buton în nu-ș ce aplicație ca să autorizezi. De parcă documentul semnat cu mânuța mea pe care scrie ”ăstuia îi dai X dolari de la mine din cont în fiecare lună pe data Y de-acum și până îți zic eu să nu-i mai dai” nu e suficient. Și… iată că nu mai e suficient. Căci legea (contractului în cazul ăsta) valorează generalmente fix pix prin comparație cu Măria Sa Tehnologia care-i mai proastă pe zi ce trece (consecință directă a faptului că din ce în ce mai mulți imbecili și vaci cu cabină ajung să lucreze în domeniu).
Unde vreau să ajung? De ce vă povestii toate astea?
Păi… în primul rând ca să anunț că nu ne cenzurară nimeni. Doar tehnologia fu proastă în public. Din nou. Și-o să mai fie, fiți fără grijă. Lucrurile nu se vor îmbunătăți în acest departament – dimpotrivă, vor continua să se înrăutățească în ritm accelerat!
În al doilea rând vă povestii toate astea ca să arăt un crâmpei din câți nervi implică fie și numai pentru a menține un ceaslov cu ispisocuri modest precum acesta dar care să aibă și ceva garanții de libertate. Adică să nu se trezească fără domeniu pentru că așa li s-a năzărit unor activiști cu păr albastru pe cap și negru plin de jeg la subțioară. Sau să se trezească fără găzduire pentru că angajații companiei de hosting sunt ofensați de conținut. Nu-i treabă ușoară să-i ocolești pe toți nebunii. Nu-i scump ca bani, dar e îngrozitor de scump ca timp, nervi și uzură asupra sănătății mintale – unități de valoare pe care, cel puțin subsemnatul, pune preț ceva mai mare decât pe bani. Că bani se mai fac, dar timp nu.
Și, nu în ultimul rând, vă povestii toate astea ca să reamintesc tuturor să trateze tehnologia cu suspiciune din oficiu. Doar pentru că-i mai ”comod” nu înseamnă obligatoriu că-i mai bun. Sau, pentru cealaltă tabără, doar pentru că-i ”FOSS” sau ”federat” sau ce alte cuvinte mai folosesc tocilarii pentru a descrie produse marginale de extrem de proastă calitate și parcă făcute în ciuda pulii să nu le poată folosi niciun om normal – nu înseamnă că-s și bune.
Gata. Atât. Ne vedem la podcast, la Beciul Propagandei, pe la interviuri și, desigur, în stradă.
