“Nu am nici o informație despre acest personaj. Dacă apar date despre el, vom declara lucrurile pe care le putem găsi”, a spus Klaus Iohannis, miercuri seară, în conferința de presă, răspunzând unei întrebări venind de la publicația Defense România.
Care sunt faptele
Pe 29 septembrie 2015 președintele Klaus Iohannis participa la o întâlnire a think-tank-ului The Atlantic Council.
The Atlantic Council este o instituție foarte puțin cunoscută în România – acesta funcționând în esență ca un think-tank semi-oficial al NATO iar discuțiile din această instituție sunt de mare interes nu doar pentru membrii Organizației Tratatului Nord-Atlantic dar și pentru aliații non-NATO precum Egipt, Argentina, Corea de Sud, Australia sau Israel – dar și pentru țările în care NATO are un oarecare grad de implicare cum ar fi Suedia, Brazilia sau…. Ucraina.
Printre cei care sponsorizează Atlantic Council se află și oligarhul ucrainean Viktor Mihailovici Pinciuc. Miliardarul ucrainean a donat nu mai puțin de 8,6 milioane de dolari Fundației Clinton pe perioada cât Hillary Clinton era Secretar de Stat în cabinetul Obama și vicepreședinte era Joe Biden. Întâmplător donațiile domnului Pinciuc la Atlantic Council și la Fundația Clinton erau la vârf exact când Hunter Biden era plătit regește în Ucraina. Prin coincidență Vikto Pinciuc are afaceri în domeniul oțelului – în special oțel necesar țevilor de gaz de care are nevoie Burisma. Și Pinciuc este însurat cu fiica fostului președinte ucrainean și nomenclaturist de carieră Leonid Kucima.
Acestea sunt informații publice pe care Klaus Iohannis le putea afla chiar de la George Maior alături de care a participat la mai multe evenimente sponsorizate de Atlantic Council în septembrie 2015.
Cu o zi înainte de întâlnirea de la Atlantic Council, pe 28 septembrie 2015, Klaus Iohannis are o întâlnire cu Joe Biden (pe atunci vicepreședintele SUA), întâlnire în care se discuta corupția din România și pe care președintele o cataloga drept „o întâlnire foarte caldă” (vezi declarația de presă aici – VIDEO).
În septembrie 2015 avea loc ceea ce avea să devină Inițiativa celor Trei Mări. Pe atunci se numea Întâlnirea liderilor de la Marea Adriatică, Baltică și Neagră. La acea vreme inițiativa nu era pe deplin asumată de Washington ci mai degrabă un pet project al Atlantic Council. Un detaliu important e totuși că venea imediat după o conferință despre energie sponsorizată tot de Atlantic Council care avusese loc la Monaco și la care era invitat, printre alții și Hunter Biden.
În perioada când președintele Iohannis se afla în SUA și se întâlnea cu Joe Biden, vicepreședintele american insista în public că nu știe nimic despre ce face fiul său în Ucraina. Și totuși, în decembrie 2015, până și board-ul editorial al New York Times (care se pregătea de alegeri și de susținerea frenetică a lui Hillary Clinton și apărarea moștenirii Obama-Biden) nota în public evidentul conflict de interese între mesajul geopolitic transmis de administrația Obama-Biden și activitățile lui Hunter Biden în Ucraina. Acestea sunt tot informații publice și erau chiar unul din subiectele discutate în toate cercurile americane în momentul în care Klaus Iohannis se afla fizic în fix aceleași cercuri.
Pe 1 aprilie 2016, în marja Summit-ului pentru Securitate Nucleară, Klaus Iohannis participă la o cină cu Barrack Hussein Obama (pe atunci președintele SUA) împreună cu președintele Poloniei și președintele Ucrainei (pe atunci Petro Poroșenko). Temele de discuție? Securitatea energetică în regiune și corupția din Ucraina. La acel moment trecuseră deja câteva luni de când administrația americană fusese presată inclusiv în presă pe subiectul Hunter Biden iar în cercul în care se afla fizic și Klaus Iohannis problema era deja cunoscută.
Între diplomați (mai ales între diplomații est-europeni) lucrurile erau foarte clare încă de atunci. Iar înainte de astfel de întâlniri președintele României participă întotdeauna la un intelligence briefing în care, printre altele, i se aduc la cunoștință, da, și bârfele și în genere cam orice informație cât de cât importantă ”de la curte”. Subiectul Hunter Biden nu avea cum să lipsească din acest briefing. Mai ales în condițiile în care Hunter Biden era nelipsit în acea perioadă de la toate sindrofiile cu diplomați pe care le ținea Casa Albă.
Nu ne așteptăm de la Klaus Iohannis să știe sau să fi știut lucruri mai complicate precum faptul că principalul consilier al lui Joe Biden pe probleme de energie a avansat în mod intenționat agenda nucleară a Kremlinului între 2014 și 2016. La fel cum nu ne așteptăm nici ca jurnaliștii români să scrie despre astfel de lucruri. Astea-s deja lucruri complicate.
Dar să rămânem la lucruri simple. La două zile după summit-ul Securității Nucleare (la care a participat și Klaus Iohannis și Petro Poroșenko și Joe Biden), Petro Poroșenko îl demite pe procurorul general al Ucrainei Viktor Șokin. Același procuror general care investiga infracțiunile companiei Burisma în a cărei board de conducere se afla și… Hunter Biden.
Noi am mai fost și noi pe la diferite summit-uri. Și vom mai merge cu siguranță din nou. Și din acele experiențe afirmăm: Este esențialmente imposibil ca președintele Iohannis să nu fi știut că, printre altele, la 1 aprilie 2016 s-a negociat acest lucru și de ce s-a negociat asta.
Și-atunci rămâne întrebarea: Cum e posibil ca președintele Iohannis să nu știe nimic despre Hunter Biden?
Și nu sunt multe variante:
- Președintele minte în mod intenționat
- Președintele este ignorant față de lucrurile care se întâmplă și/sau se discută literalmente la câțiva metri de el
- Klaus Iohannis este atât de uituc încât trebuie să ne punem problema serios dacă mai poate îndeplini funcția de președinte
Nu știm răspunsul. Dar știm că subiectul Hunter Biden în România e un pic mai complicat decât colaborarea de peste 5 ani de zile (începută în 2012) între fiul candidatului Democrat la Casa Albă și Gabriel Popoviciu – colaborare teoretic încheiată spre finalul lui 2017.
Nu știm (încă) exact cât de complicat e subiectul. Dar răspunsul lui Klaus Iohannis este unul halucinant de-a dreptul. Din seria elucubrațiilor președintelui care prin aprilie visa elevi și profesori francezi la terapie intensivă cu Covid19 deși școlile franceze erau închise.
Atât.