O ieșire impardonabilă, o exprimare care, în orice alt stat cu pretenții de stat de drept și democrație, ar fi dus la scuze publice și o demisie. O catalogare care ne aduce aminte, celor care mai știm ceva din istoria poporului acestuia, de o amenințare directă rostită de la balconul Comitetului Central acum mai bine de 60 de ani:
„Fără îndoială, tovarăși, nici un țăran cooperator, nici un lucrător din stațiunile de mașini și tractoare sau din gospodariile agricole de stat, nici un intelectual din institutele noastre de cercetare și din școli nu ar îngădui nimănui să pună la îndoială trăinicia și forța socialismului în România. Firește, pot să mai fie nebuni și vor fi întotdeauna, dar pentru nebuni societatea noastră socialistă dispune de mijloace necesare, inclusiv cămașa de forță.”*
Cam așa s-a auzit în cercurile celor care mai îndrăznesc astăzi să militeze împotriva demențelor numite de guwerner „măsuri anti-pandemice”, împotriva abuzurilor din instituțiile genocidare numite în glumă „spitale Covid” sau împotriva masacrului libertăților individuale desfășurat de instituția numită pe nedrept „poliție” declarația tovarășului prim ministru Florin Cîțu prin care toți cei care nu achiesează total și fără urmă de crâcnire la politicile de sărăcire, înfometare și asasinat au devenit persona non grata, specimene demne de tratamenul oferit celor care ucid în numele unei ideologii.
Să militezi pentru păstrarea dreptului de a-ți căuta fericirea, a dreptului la liberă deplasare, a dreptului de a refuza procedee și tratamente medicale a ajuns, în ochii celor pentru care legile și reglementările pandemice sunt doar recomandări, echivalentul unui act de terorist. Să ceri să fii cetățean liber, cu drepturi depline, a ajuns în ochii camarilei galbene un afront la „siguranța statului” adică nimic mai puțin decât ceea ce era în 1968, pentru regimul de tristă amintire, același tip de dizidență.
Să înțelegem oare, tovarășe prim ministru, că avem tribunale pline de teroriști? Cum altfel i-ați numi pe judecătorii care îndrăznesc să scoată oameni din carantină instituționalizată, să anuleze amenzi abuzive, cu miile, date de organele de miliție și să claseze sute de dosare penale deschise de același tovarăș plutonier Analfabetu` ?
Să înțelegem oare, tovarășe prim ministru, că sistemul medical românesc a fost infiltrat de teroriști care urmăresc distrugerea poporului român? Cum altfel s-ar numi personalul medical care îndrăznește, deși e din ce în ce mai cenzurat, să critice reglementările fără nici o noimă ale guwernerului și să sfătuiască pacienții care au simptome ușoare și au fost depistați pozitiv să nu se prezinte la spitalele Covid dacă vor să mai scape cu viață din mâinile șpăgarilor eroi?
Să înțelegem oare, tovarășe prim ministru, că avem teroriști în guvern? Sau cum altfel ar putea fi numit domnul ministru Câmpeanu din moment ce militează pentru revenirea copiilor la școală împotriva recomandărilor marelui specialist, securistul contrabandist de citostatice, ajuns ministru al sănătății și împotriva ordinelor arogante ale anestezistului ajuns mare șef peste epidemiologi, sirianul bugetar de 30 de ani care, în aceste 3 decenii, a făcut doar muncă administrativă dar încă mai are pretenția să fie numit doctor?
Sau poate, doar poate, teroriștii sunt exact cei care ne conduc și care au decis distrugerea sistematică a tot ceea ce înseamnă economie finanțată cu capital privat, a sănătății mintale a poporului, a vieților tuturor bolnavilor cronici din România și, în general, a țării acesteia…?
Sau poate e doar o coincidență… poate…
* 1 Octombrie 1968, București, Comitetul Central, discursul lui Nicolae Ceaușescu, Secretar General al Partidului Comunist Român
