Ne povestește cinstita și balerină Beatrice Șerbănescu, într-un articol apărut pe site-ul Antena3 care reproduce bucăți dintr-un interviu mai lung al balerinei Operei Naționale, cum se leșină de la vaccinul AstraZeneca și cât de periculoase sunt efectele secundare ale vaccinului salvator.
„Influensărița” de 45 kg ne povestește cum era ea să ajungă la o întâlnire neprogramată cu vâslașul Caron sau, cum spun românii, să dea ortul popii, după ce a urmat sfatul „comandantului acțiunii” și al celorlalți „infuensări”, cu mai mulți urmăritori decât ea, și s-a vaccinat pentru că nu făcuse boala niciodată (sau cel puțin ea nu știe să o fi făcut) și era eligibilă pentru vaccinare.
Numai că, pentru un om cu niște cunoștințe de bază în domeniul medical, povestea ei dezminte, dacă e citită atent, întregul set de acuzații aduse vaccinului AstraZeneca. Nu contestă nimeni că vaccinul în sine are mai multe efecte secundare decât toate celelalte, cel puțin între cele declarate de pacienții care s-au înțepat, ajungând undeva la o treime din totalul efectelor adverse. Dar… ceea ce ne povestește doamna dansatoare nu sunt altceva decât simptomele arhicunoscute ale sincopei, cunoscută în popor ca leșin.
„În jurul orei prânzului am luat un paracetamol, am stat toată ziua în pat, nu am putut să mănânc decât niște fructe şi am băut două căni cu ceai și apă. În jurul orei 19:30 când a venit soțul meu (conferențiar medic oftalmolog) de la serviciu a venit să vadă, cum mă simt și s-a dus la bucătărie să mănânce.
M-am ridicat și eu din pat, că am zis să mai fac și eu câțiva pași şi m-am dus la bucătărie”
Deci doamna a stat o zi întreagă în pat, într-o poziție care lasă sângele să ajungă la creier mult mai ușor, prin ușurarea circulației sangvine în zona picioarelor. Iar după ce a stat nemâncată și dezhidratată (nu, când ai stări febrile nu ajunge să bei 2 căni de ceai o zi întreagă) s-a gândit că o scimbare bruscă de poziție și efort i-ar face mai bine.
“Am leşinat de două ori. Mulţumec lui Dumnezeu că nu au fost copiii acasă”
“Am stat cinci minute în picioare și dintr-o dată am simțit că amețesc și m-am așezat pe scaun și de aici o să vă povestesc din relatarea soţului meu. Au urmat două episoade succesive primul a fost un leșin din care mi-am revenit câteva momente după care mi-am pierdut din nou conștiența.”
Ce nu știe doamna, și acesta este și motivul pentru car s-a speriat atât de tare, este că una din cauzele care pot duce la declanșarea unei sincope/leșin este hipotensiunea arterială ortostatică, o scădere a tensiunii arteriale ce apare atunci cand o persoană a fost in picioare pentru un timp sau schimbări de pozitie din culcat în picioare. Sângele tinde să se acumuleze în picioare împiedicând astfel o cantitate normală de sânge să fie returnată la inimă, reacție care are ca și consecință naturală o scădere a cantității de sânge care ar trebui să plece de la inimă înspre corp, implicit către creier. În mometul în care cantitatea de sânge care irigă creierul scade brusc acesta reacționează și se instalează leșinul.
Ce e mai trist în toată povestea asta este reacția soțului care, medic fiind, s-a comportat mai panicard decât băbuța de la parter când mai leșină câte un plod care a stat juma de zi cu capul în jos. Conferențiar… adică le povestește altora cum e cu medicina prin zona ochilor…
O să vă întrebați de ce s-a întâmplat de 2 ori? Păi… nu prea a fost. A fost o singură manifestare, mai lungă, accentuată de starea fizică a doamnei (o balerină care își menține greutatea constant mai jos decât majoritatea femeilor de vârsta și înălțimea ei nu se alimentează chiar exemplar iar acum era și mai slăbită din cauza simptomelor de răceală) și de reacția total pe arătură a soțului care, aparent, nu a știut cum se acordă primul ajutor în cazul unei sincope, adică așezarea pacientei în poziția orizontală cu picioarele ridicate la 30 de grade deasupra nivelului inimii. Această poziție va permite gravitației să mențină sângele la nivelul creierului. Dacă nu te poți întinde, te așezi dar… îți pui capul între genunchi, până te simți mai bine.
Iar elemetele tragice ale poveștii au tot atâta treabă cu medicina cât au clujenii cu metroul…
“Soţul meu m-a resuscitat. Îl auzeam cum striga: Respiră, respiră!”
“Auzeam doar niște strigături de respiră, respiră şi mă concentram să răspund la indicaţiile soțului meu. Încet încet am revenit la realitate. Mi-a fost teamă că o să mor. Dacă nu era soţul acasă, muream.”
Partea aceea cu „Respiră! Respiră!” e chiar amuzantă. Pentru că atunci când suferi de un leșin cauzat de reducerea cantității de oxigen la creier acesta din urmă are treburi mult mai importante de rezolvat, cum ar fi protejarea neuronilor de daune, decât interpretarea semnalelor sonore care ajung la timpan. Nu, nu auzi nimic! Pentru că dacă auzi înseamnă că nu ți-ai pierdut conștiența. Sau poate nu mai știm noi ce înseamnă pierderea conștienței…
Când am citit partea cu resurscitarea m-a umflat, efectiv, râsul. Doamna „influensăriță” a fost chemată în studio să ne spună o poveste. Numai că habar nu are despre ce vorbește iar proprietatea termenilor e la mama, nu la mica balerină speriată. De ce? Pentru că o sincopa NU NECESITĂ resurscitare. De nici un fel. Nu vorbim de un stop cardio-respirator care să necesite o intervenție în forță (da, masajul cardiac e o intervenție care necesită destulă forță fizică, nu puțini fiind aceia care s-au ales cu coaste rupte după o astfel de manevră medicală) sau repornirea sistemului respirator prin pomparea forțată de aer în plămâni. Leșinul, dacă ai sub 50 de ani și nu ești sub tratament pentru hipertensiune, nu reprezintă o amenințare la viața pacientului, fiind mult mai întâlnit la tineri decât la cei în vârstă. Statisticile din USA spun ca o treime din populație a suferit măcar odată în viață de leșin.
E curios cum apar influensării vieții să ne explice cum se moare de la un vaccin când ei nu știu exact nici cum să povestească un leșin.
Da, AstraZeneca are probleme majore dar astfel de stunt-uri de PR făcute în râs nu fac decât să bage sub preșul „exagerării” și al „propagandei” și cazurile reale de efecte secundare severe prin asocierea lor cu poveștile umflate ale unor „tanti” dezumflate…
„Cuvioase părinte” Gâdea… NU AȘA! Nu îi du în derizoriu pe cei care chiar au manifestat efecte secundare reale, nu exagerări, prin asocierea lor cu povestea de artistă de balet lipsită de atenție!
