Și Crimea e Ucraina. Și Catalonia e Spania. Și cui nu-i convine,… o să-i treacă.
O grămadă de cerneală și de timp de emisie au fost irosite pe discuții sterile despre banner-ul băieților de la Uniți sub tricolor ca și cum ei ar fi comis ceva îngrozitor, nu mizdele de jucători de la AFC Județean Kosova alături de amețitul ăla de arbitru care nu și-a făcut singura treabă pe care o avea: aceea de a citi și cunoaște regulamentul pentru a-l aplica.
Pe lângă partea cu regulamentul (care de altfel e foarte clar în aceste situații – contrar a ceea ce au behăit comentatorii la tembelizor), întreaga conversație s-a purtat în termenii greșiți. De fapt, această parte, cu banner-ele, e simplă:
- Este poziția oficială a României că județul Kosovo face parte din Serbia? DA.
- Este discurs protejat de Constituție să afirmi poziția oficială a României oriunde în public pe teritoriul României? DA.
- Este Arena Națională o construcție pe bani publici și deci supusă Constituției? DA.
Atât. Gata. Acesta e tonul în care trebuie purtată discuția. Nu povești cu sentimentele fotbaliștilor țării-care-nu-există, nu aberații cu ce spune și nu spune regulamentul UEFA sau procese de intenție privind patriotismul sau lipsa acestuia din rândul suporterilor. Pierdere de vreme.
Ăia de la Uniți sub tricolor sunt cetățeni români și astfel au aceleași drepturi ca toți ceilalți cetățeni români și, da, asta include dreptul de-a răni sentimentele jucătorilor de la FC Tiraspol AFC Județean Kosova prin a reaminti poziția oficială a României.
Constituția României este peste UEFA
Dacă am avea clasă politică cu coaie, cineva la costum însoțit de un băiat bine făcut și cu armă la el ar fi venit la tov. arbitru și i-ar fi explicat cam așa: ”Uite ce coane, înțelegem că-n patria revoluției franceze lucrurile nu stau așa, dar aici la noi pe tarla Kosovo e un județ al Serbiei iar dacă jucătorilor de la Județeană nu le convine, sunt bineveniți să plece și câștigăm noi cu 3-0 prin neprezentare. Orice alt rezultat în afară de să lași meciul să continue sau să-i sancționezi pe smiorcăiți se termină cu tine arestat preventiv pentru tentativă de încălcare a Constituției. Clar?”
Chiar și așa, trebuie avută serios conversația asta.
Ca s-o pun ca pe stadion: Cine Paștele mă-sii e ”observatorul UEFA” mă? Cine a votat, mai exact, pentru ca el să aibă ultimul cuvânt privind ce-avem noi voie, la noi acasă, într-un spațiu construit pe bani publici, să zicem sau să nu zicem despre o regiune separatistă asupra căreia poziția oficială a României (adică a celor votați de noi!) este clară?
Sau, mai ca pe stadion: Și cine mizda pă-sii e UEFA mă?
”Păi dom’le, e organizație privată, cu regulile ei…” – zău? Păi ce fel de organizație privată e aia care ia bani cu sacoșa ca să accepte organizarea turneelor finale în shithole-uri gen Rusia sau Qatar? Da, da, știu, știu, Michel Platini, cel care a luat banii, a fost achitat de cel mai corupt și amoral paradis fiscal un tribunal din Elveția. Haide bre, mă leși?
A construit UEFA vreun stadion în România? Sau vreo școală de copii și juniori? Ah, nu? Păi și-atunci cu ce autoritate, mă rog, își permite și, mai rău, îi este permis, unui buboi purulent de corupție precum UEFA să dicteze ce discurs perfect legal poate fi rostit în public în România?!
La un moment dat trebuie avută conversația și, da, dacă e nevoie, schimbată legislația să permită procese în civil împotriva organizațiilor străine care-și arogă privilegii extraconstituționale.
Milogii din presă, de pe stadion și comentariat
D
upă marele ”incident” care n-a fost de fapt niciun incident, pe stadion li s-a spus oamenilor să nu mai menționeze, citez: „numele țării vecine” căci altfel echipa națională a României ar urma să piardă meciul cu 0-3.
S-a ratat un moment bun de strigat ”Ria! Ria! Hungaria!” sau ”Крим це Україна” sau de cântat Limba noastră sau, de ce nu, Браття Українці. N-a specificat care țară vecină, nu?
Lăsând potențialul de troll la o parte, este ceva fundamental defect atât în cei care vin cu ideea de-a cere așa ceva cât și cu cei care sunt de acord cu ei.
Expresia ca pe stadion precum și întrebarea retorică ”Ce mă, ești pe stadion?” există întocmai pentru că stadionul e stadion. Se înjură, se dau mesaje provocatoare și se tachinează. Peste tot în lume, inclusiv în țările alea „civilizate” pe care le lăudați fără să le cunoașteți cu adevărat.
De altfel, glumeam în timpul meciului că dacă arbitrul ar fi fost spaniol i-ar fi trimis pe băieții din Serbia să bată coasa când i-ar fi cerut să oprească meciul. Dar doar după ce s-ar fi tăvălit pe jos de râs măcar două minute.
Nu întâmplător, presa spaniolă a avut de departe cele mai echilibrate articole pe subiect – răpind „jurnaliștilor” români oportunitatea de-a titra senzaționalist că vai râd occidentalii de noi. Nu, nu râd. Căci nici toate țările occidentale nu recunosc Kosovo. Iar spaniolii au câte un „scandal” din ăsta pe zi, săptămână de săptămână la meciurile lui Espanyol, Athletic Bilbao, FC Barcelona sau Real Zaragoza. Și nu se mai isterizează nimeni.
Da, fotbalul e politic. Csf? Ncplmsf
Pentru non-binarii cu ”vai, să nu amestecăm politica în sport” nu am decât înjurături care ar face până și Stadionul să roșească. Marș mă cu platitudinile de doi lei vechi!
Războiul de secesiune al Croației a început de la un meci de fotbal cu Crvena zvezda (Steaua Roșie Belgrad). Două țări din America de Sud s-au războit cât se poate de pe bune de la un meci de fotbal.
Politica se manifestă și când n-are voie Azarenka să joace din cauza pașaportului. Etapa viitoare jucăm la Budapesta cu Belarus. De ce jucăm la Budapesta? Tot din cauza politicii. La fel cum tot din cauza politicii este explicit interzis ca AFC Județean Kosova să ”pice” în aceeași grupă cu Serbia.
Tot politică e și faptul că Israel joacă în UEFA. La fel și Kazahstan. Faptul că Australia joacă în AFC și nu în OFC e tot despre politică și (mulți) bani.
Însăși noțiunea că cel mai popular sport din toate timpurile ar trebui să fie ”apolitic” e ridicolă în mod intrinsec. Atât de ridicolă că nici măcar capetele secate de atâta corectitudine politică de la UEFA nu au îndrăznit să includă mesajele politice în reglementările lor.
Vreți sport apolitic? Încercați să vă uitați la curling. România a avut performanțe decente, terminând pe locul 5 la ultimul campionat european. De fapt… nici la curling nu scăpați de politică întrucât căpitanul naționalei este primarul USR-ist Allen Coliban. Serios, nu glumesc!
Sportul este intrinsec legat de politică – fie prin finanțări, fie prin suporteri. Sportul, ca întreg, este o mișcare totuși de mase și, vă place sau nu, oamenii în grupuri mari au păreri politice.
Iar marota cu ”să ținem sportul departe de politică” e fumată de cel puțin 90 de ani. Le propun celor care mai vântură astfel de prostii în public să se maturizeze. Să atingă măcar vârsta mentală a pubertății și să înceteze să mai creadă povești cu zâne.
