Suntem în anul 2019 și încă mai sunt concetățeni surprinși de faptul că nimeni n-are în mod rezonabil încredere în mai nicio instituție a Statului cu excepția Armatei.
Conform INSCOP, în martie Miliția se bucura de încrederea a 43% dintre români. Sub Jandarmerie, care se bucură de încrederea a 48,1% dintre români.
Sondajul însă a fost făcut în finalul lui ianuarie. Adică înainte ca Miliția să împuște random în cap o femeie. Înainte ca doi suspecți să se sinucidă subit în arestul poliției la distanțe apropiate unul de celălalt. Unul în februarie și unul în iunie. Ambii suspecți ar fi avut potențialul să spună ceva într-un tribunal public despre incompetența letală a poliției. N-au mai spus. Eh… conspirații, nu-i așa?
Sondajul e făcut și înainte ca Jandarmeria să omoare un om la Vatra Dornei. Dar totuși după ce un alt om a murit împușcat în cap de miliție ”complet accidental” la Vaslui.
Sondajul e făcut și înainte ca un alt jandarm să se fi dovedit a fi ucigaș cu sânge rece și cumva nimeni n-a știut, n-a putut preveni pentru că testele psihologice sunt pentru tâmpiți, scrise de tâmpiți și aplicate de idioți. Dar sărim peste.
Sondajul e făcut și înainte ca Miliția să se mai uite în timp ce unii își luau săbii în cap. Tot la Caracal.
Sondajul e făcut și înainte de cazul de acum 24 de ore. Nu, nu e vorba de cazul Alexandra – ci de cazul unui tânăr băgat în spital de Jandarmerie pentru că semăna cu un tâlhar. N-ați auzit de cazul ăsta pentru că acum toată lumea e concentrată pe cazul Alexandra.
Și ajungem și la cazul Alexandra – al 8-lea doar anul ăsta care ajunge în presă. Mai mult de unul pe lună! Mai mult de un caz pe lună când sau Miliția sau Jandarmeria fie ucide direct, fie ucide prin sictir și incompetență fie, în cel mai bun caz, doar snopește în bătaie sau rănește grav pe cineva.
Pe ăștia tu, contribuabil român, îi plătești să aibă grijă de tine. Mă chinui mult să mă abțin de la a bufni în râs. Siguranță și încredere! Aaaaha!
Eu am mai multă încredere în mine, în vecinii mei și în comunitatea mea (neapărat în ordinea asta) decât o să am vreodată în orice polițist sau, mai ales, jandarm. Și de-aia ne trebuie un al doilea amendament. Ieri, de preferință.
Restul îs povești. Cu un al Doilea Amendament s-ar schimba peste noapte raportul de forțe dintre infractorii cu sau fără uniformă și cetățenii obișnuiți. Păi voi ce credeți că în SUA are tupeu vreun procuror să fută la cap pe cineva care folosește violența pentru a se apăra pe sine sau un membru al familiei sale? Nu, pentru că procurorii știu prea bine că după ce iau o astfel de decizie, trebuie să se întoarcă în comunitate. Vezi de exemplu cazul ăsta.
În statele mai civilizate ale SUA (că au și ei zone necivilizate), cetățeanul are dreptul absolut de a se apăra împotriva violenței – inclusiv în mod explicit și împotriva poliției. Sigur, milițienii (că au și ei din ăia) au smiorcăit că o să fie terrible că miau-smiorc-plm. Și n-a fost. Dimpotrivă. Poliția în Indiana a devenit de departe cea mai kosher din Uniune. Pot atesta personal asta că i-am întâlnit și eu.
În cazul Alexandrei, parcă un pic altfel ar fi stat lucrurile dacă vecinii erau înarmați și dacă nu toată lumea ar fi fost obligată să stea după curu’ Miliției.
În esență, în zona asta va trebui să ne gândim: cum începem și noi să ne raportăm la We the people și nu la România este un Stat. Diferența aia chiar contează. E diferența dintre viață și moarte de multe ori. Sigur, nu tot timpul – că nimic nu e perfect pe lumea asta.
În fine, înainte să închei, să remarcăm că în țara cu cel mai rapid internet din Europa și cel mai ieftin din lume și cu un sistem telecom în top 10 mondial fără absolut nicio problemă… cumva ăia de-i plătește contribuabilul cu sume pe care el, contribuabilul, nici nu le poate visa – nu pot localiza un telefon. Ba mai rău, mai ești luat și la mișto spunându-ți-se că îți trebuie aplicație ca să suni la 112. Bă voi s’teț pă bune?!?!
Întocmai pentru că stau lucrurile așa, e timpul să schimbăm raportul de forțe. Am încercat varianta voastră. NU MERGE! E timpul să încercăm și varianta cu We the people. N-om fi perfecți (de fapt sigur nu suntem) dar cum românii au putut să construiască drumuri, poduri, canalizări, rețele de apă potabilă, rețele de electricitate și internet – totul fără ajutorul Statului – ba chiar nu de puține ori ÎN POFIDA acestuia… e rezonabil să credem că poate se și pot apăra în afara monopolului Statului.
La asta să ne gândim în următoarea perioadă. De comitete și comiții suntem sătui. Sau… suntem?
