Țineti minte când, la început de 2016, eternul cancelar german dăduse consemn că la Köln, mai ceva ca-n Tien An Men, nu s-a întamplat nimic? Atunci presa de opoziție, în special proteica “extremă dreaptă”, și publicațiile rusofile, au sărit să expună pe larg ce s-a întâmplat. După tot felul de acrobații eșuate, după o acumulare de mărturii, presa mainstream nu a putut îngropa subiectul și a trebuit să se replieze pe relativizarea lui.
Ați mai văzut elemente din astea de sute de ori – de pildă atunci când se prezentă în materiale despre valul de atentate “informația” că respectivii atentatori sunt nereprezentativi, că au probleme mintale etc. Sau, mai recent, cu sparanghelul.
Schema se reia: trebuie să credem că nici măcar nu există raportul unui angajat din Ministerul de Interne german, susținut de o listă de experți, cum că gestionarea covidului a făcut mai multe victime decât covidul; că acel angajat a scris cel mult în nume propriu, și că merită anchetat și sancționat. Că acest fapt, exploatat (as it would) de propaganda rusească pe care nu ne mai săturăm să o combatem gratis sau remunerat, este fabricat de respectiva propagandă. Asta deși e discutat public în ziare mainstream, cum a fost și Köln.
Și în felul ăsta vedem că valorile pe care ni le propun mai-marii noștri sunt de calibru orwellian. Ce-mi trebuie mie dictatură ca-n Rusia când, iată, mi-o pot lua direct de la Berlin?
Ce-mi trebuie mie cenzura unidirecțională a lui Putin, care joaca pe greșelile noastre, incluzând cenzura bidirecționala a lui Merkel și Iohannis? Ce-mi trebuie mie cozi de topor și imbecili ca la Russia Today când, iată, îi am pe banii mei la UE?
