În poză se află un politician a cărui campanie electorală a fost condusă de un milionar prieten cu dictatorul belorus Aleksandr Lukașenko și cu banii făcuți la Minsk și la Moscova. Celălalt este George Simion.
Campania ce se încheie astăzi este și finalul apoteotic al acuzației de ”pro-rus” în spațiul public românesc. Indiferent de rezultatul de duminică, efectul acuzației va fi fost confirmat ca fiind nul. Și pentru asta în principal sunt de vină cei cărora Nicușor Dan le-a promis că le va fi principal partener dacă va ajunge președinte. Acuzația de pro-rus/putinist s-a dus. Jana e moartă, fie-i țărâna beton.
În mod analog, și toate acuzațiile de ”periat” viața privată s-au dus și nu vor mai reveni prea curând la nivelul de credibilitate pe care-l aveau înainte de noiembrie 2024. Poporul a adus în finală doi candidați cu vieți personale cam vraiște iar încă președintele interimar, Ilie Bolojan, se bucură de o simpatie moderată în popor – iar domnia sa de asemenea are o viață personală vraiște. Spre creditul lor, ambii finaliști au tăiat din scurt elanul presei pe acest subiect și au ignorat bârfele de doi bani. Câțiva consultanți au plâns (sau vor plânge zilele următoare) dar într-un final le va trece. De câștigat câștigă poporul român, mai ales pe termen mediu. E foarte bine că în România nu ne-am luat după protestanți să ne tot băgăm nasul în viețile politicienilor. În subsidiar, asta face dificilă și pe viitor dezvoltarea de leftisme/progresisme din zona feministă, ceea ce iarăși este un imens câștig.
Din punctul nostru de vedere, noi am câștigat alegerile în 4 mai – când reprezentanții cei mai duri ai Regimului au încasat fix ce merită. Am explicat deja că nu se schimbă mare lucru în termeni de politici indiferent de învingător. Și cine vă spune altceva vă minte cu bună știință!
Vasta majoritate a redacției va vota cu George Simion, însă o parte va vota cu Nicușor Dan pentru a scăpa de el de la Primăria Capitalei. Noi respectăm ambele opțiuni pentru că trebuie să existe viață și după 18 mai și, în plus, scopul la Freedom Alternative Network este avansarea ideilor, nu persoanelor sau partidelor.
Indiferent de rezultat, să-l auzi pe Nicușor Dan declarându-se suveranist reprezintă în sine un progres ideologic. Pe foarte multe subiecte de interes pentru noi fereastra Overton a mai făcut câțiva pași (fie ei și mai mărunți) înspre Dreapta.
Cu astea spuse, lecturând lista de susținători ai Cadidatului Autist, votul pentru Candidatul Extremist devine (mult) mai de înțeles. Politiciana de extremă-stânga care umbla cu steagul Uniunii Sovietice la BNR în 2020 acum ne roagă cu lacrimi în ochi să votăm cu Candidatul Autist. Cum să nu vrei s-o faci pe Victoria Stoiciu să plângă? E aproape datorie civică! Asta dacă chiar ești civil pe bune și înțelegi Răul adus Țării atât de PSD în genere cât mai ales de URSS și de ideologia pe care o reprezintă Victoria Stoiciu.
În același timp, însă, sunt de înțeles și cei dezgustați de o parte din bula Candidatului Extremist. A fost o campanie cu penurie de haloperidol în ambele bule. Știm sigur că ambii finaliști sunt dezgustați măcar parțial de o parte din bula lor. Nu sunt neapărat și responsabili, cum a afirmat Tolontan, dar fenomenul identificat de vulpoiul bătrân al presei de scandal este unul real și nu va dispărea nici după ziua de duminică.
Insultele – chiar grosiere – nu sunt nimic nou în campaniile electorale. La fel cum nu sunt nici dezinformările, acuzele nefondate și mâncatul de borș în genere – toate prezente și în campania ce se încheie astăzi la fel cum a fost și în toate celelalte din 1992 încoace. Am trăit cu insultele pierzătorilor de fiecare dată. Și vom trăi și după 18 mai.
Până atunci, noi o să zicem atât: Mergeți la vot, serviți Cauza și apoi revenim la viteza mai mică de dinainte de campanii. Vor fi idei de împins, cu siguranță!
Ne vedem la podcast săptămâna viitoare!
