Comisia Europeană a semnat un contract chiar în timp ce laboratorul Gilead afla despre rezultatele negative ale unui studiu clinic al OMS. Franța este singura țară care nu a plasat o comandă.

„Cum am ajuns să cumpărăm la un preț ridicat un medicament împotriva Covid-19 care nu s-a dovedit eficient nicăieri pe planetă?” – se întreabă șocat cotidianul francez Le Monde.

Când am recomandat în martie recitirea tuturor articolelor despre pandemia din 2009-10, n-am glumit.

De-aia noi am tot „nimerit” predicțiile (92%-ish precizie so far) fără să intrăm în conspirații absurde și evitând fără probleme panicardismele de 3 scuipați.

Nu am nimerit predicțiile pentru că am fi în vreun fel speciali – ci le-am „nimerit” pentru că am fost atenți și data trecută când a rulat filmul ăsta. Și cum data trecută filmul a rulat fără prea mari interferențe, era clar că va rula aproximativ la fel și acum.

Data trecută s-au dus pe apa sâmbetei vreo 500 de miliarde de dolari – o parte (vreo 20 de miliarde) în vaccinuri de pe urma cărora statele au plătit despăgubiri până prin 2017. Restul în costuri asociate „măsurilor”. Apropo, vârf de lance în comunism epidemiologic în 2009 era Melbourne, Australia. Ca și acum 🙂

Da, și atunci au fost „lockdown”-uri, numai că nu se chemau așa (atunci lumea încă avea bun simț și nu folosea termeni de penitenciar în public). Și atunci în unele țări intra Miliția peste tine în casă să te separe. Tot în Australia. Ca și acum 🙂

Data asta paguba în dolari e mult mai mare. Probabil se va apropia, la nivel global de 5 bilioane (adică 5 mii de miliarde de dolari) până la finalul isteriei. Adică de 10 ori mai mult decât nebunia de acum 10-11 ani.

Cauzele sunt într-o mare măsură identice: Birocrați corupți (unii financiar, alții ideologic – și unii de ambele!), șefi de stat bătuți în cap, șefi de stat corupți financiar și/sau ideologic – dar și o presă abjectă. La fel a fost și în 2009-10.

De fapt, inclusiv visele umede cu Great Reset erau la modă și în 2009-10. Le Monde nu vorbește (deocamdată) despre asta. Dar și data trecută s-a vorbit despre corupția ideologică abia spre finalul nebuniei și mai ales după finalul ei când s-a scris „necrologul” pandemiei.

Într-un articol ”surprinzător dispărut” de pe site-ul revistei Forbes se povestea prin februarie 2010 cam așa:

Dar la mijloc sunt mai multe decât interese birocratice. În mod ciudat, OMS a exploatat această pandemie falsă pentru a promova o agendă politică foarte stângistă.
Într-un discurs susținut în septembrie, directorul general al OMS Chan a afirmat că „miniștrii sănătății” ar trebui să profite de „impactul devastator” pe care gripa porcină îl va avea asupra țărilor mai sărace pentru a promova mesajul că este nevoie de „schimbări în funcționarea economiei globale” pentru a „distribui bogăția în funcție de valori precum comunitate, solidaritate, echitate și dreptate socială.” Mai departe, a declarat că ar trebui folosită criza ca o armă contra „sistemelor și politicilor internaționale care guvernează piețele financiare, economiile, comerțul și afacerile externe”.

Visul lui Chan s-a destrămat acum. Tot ceea ce a făcut OMS este să distrugă „mare parte din credibilitatea pe care ar fi trebuit să o aibă și care ar fi trebuit să fie de neprețuit pentru noi dacă în viitor ar apărea un virus cu adevărat mortal”, după cum a afirmat Wolfgang Wodart.

Observați că tot un… CHAN era tartor și pe-atunci.

Faptul că virusul chinezesc e mai periculos decât era AH1N1 e pur incidental. Ideile de bază sunt aceleași. Spunem „mai periculos” în sensul că totuși omoară mai mulți oameni. Dar nu cu foarte mult. Prestigioasa Universitate John Hopkins remarca recent că totuși Covid19 nu are un impact semnificativ asupra mortalității totale în SUA. Dup-aia n-a mai remarcat. Căci studiul a fost cenzurat fără prea multe explicații.

Așa s-a întâmplat și în 2009 (tot anul) și primele două-trei luni din 2010.

Nu-i bai, în 2030 mai vine un AHxNy sau un CovidXX. Pentru că oamenii nu sunt proști, oamenii sunt foarte proști.

Important e ca cei ce pot, să învețe din asta încă de pe acum. Să fie și ei „vaccinați” împotriva dezinformării intenționate instituționalizate.

Dacă vor. Dacă nu, e okay. Mai stați în casă. C-o să fie bine. Sigur! A zis OMS-ul că așa e, deci sigur așa e.

Informați-vă numai din surse oficiale.

Sau… nu?

Mai există și o altă variantă. Mai eficientă dar mult mai greu de implementat. Pentru că necesită efort activ și un angajament pe termen lung (long-term commitment cum ar zice americanii). Ba poate chiar o… îndrăznesc a spune… conspirație.

În ce constă? În depunerea de efort susținut împotriva religiei științismului.

Științismul e un cult sectant periculos. În niciun fel diferită de islamul wahhabist, People’s Temple, mormonismul de secol 19 sau Mișcarea pentru Puritate Socială. Toate aceste culte au făcut sau încă mai fac ravagii pe scară mai mică sau mai mare. Unele probleme create de Mișcarea pentru Puritate Socială încă mai sunt vizibile și în prezent în anglosferă (vezi regulile lor dubioase privind alcoolul).

Ca și cultele amintite mai sus, și științismul e la fel de preocupat de viața ta. Îți vrea binele – și tu trebuie să faci cumva să nu ți-l ia!

Ca și cultele de mai sus, științismul se învinge cu aceleași arme: luarea la mișto, sfidare deschisă, nesupunere civică și, da, votatul intenționat cu partide și politicieni asociați explicit cu mișcări împotriva cultului cu pricina.

În cazul Islamului Wahhabit, europenii au tot votat cu partide anti-sistem (AfD, FPÖ, Sverigedemokraterna sau Resemblement National). Și a funcționat! Astăzi, ”centristul” de Macron sună precum sunam noi pe canapea în 2015 și eram „extrema dreaptă”. Inclusiv vaca sfântă a UE – zona Schengen – este luată cu asalt de ”centristul” Macron citând fix îngrijorările „extremei drepte” de acum 5 ani. E drept, într-un mod destul de stângaci (sic!) – dar acum 5 ani nici asta nu era de imaginat în condițiile în care zburai de pe Internet și din „lumea bună” instant dacă puneai la îndoială minunățiile comunităților vibrante, diversității și progresului multuculti.

S-a ajuns aici prin combinația factorilor de mai sus. Limbajul imigraționist a fost luat în balon fără milă în mod constant. Orice politician care contesta vrăjeala dezvoltării prin imigrație fără oprire lua voturi și cât nu spera. Iar grupuri precum Sons of Odin sau excentricul ăla cu elicopter din Bulgaria au făcut partea de nesupunere civică.

La fel trebuie și cu științismul

Cultul sectant al științismului va trebui tratat exact la fel.

Orice „believer in science” trebuie luat la mișto și ironizat în toate modurile cu putință. Fără nicio milă. Și fără pauză.

Veți fi și vom fi făcuți în toate felurile (exact ca-n 2010 când ne opuneam feminismului, sau 2015 când ne opuneam imigrației în masă). Veți fi făcuți „anti-știință” (cum în 2015 erai „rasist” dacă nu-ți plăcea cu Religia Păcii bubuind la tine-n cartier). Ei,… și? Purtați cu mândrie etichetele lipite de imbecili.

Mai bine „anti-știință” decât mort sau prizonier într-un gulag medical!

Guvernele trebuiesc forțate să plătească (financiar dar mai ales politic) pentru lucrurile astea. Și nu un pic. Ci enorm. Disproporționat, de preferință. Da, țineți liste negre! Și aplicați-le!

La fel și „experții”. De azi înainte când auziți de un „expert” căutați-i aberațiile din perioada ianuarie 2020 – august 2021. Și, dacă nu iese curat (și cei mai mulți nu vor ieși) – nu ezitați să-l umiliți. Fără milă. Proteste, pichetări, blacklisting, scrisori la angajatorii lor, acțiuni în instanță, plângeri penale – tot tacâmul. Da, rules for radicals. Da, e o treabă murdară. Dar trebuie făcută.

Niciunul dintre „experții” care au promovat imbecilități nu trebuie lăsat nepedepsit. Fără frică trebuie presat cât mai puternic. Fiecare dintre noi va trebui să facem asta. Subsemnatul e fără religie așa că nu fac casă bună cu iertarea gunoaielor totalitare. Însă, chiar și din perspectivă religioasă – trebuie înțeles că iertarea o dă doar Dumnezeu. Aici pe pământ greșelile intenționate se plătesc. Și e vorba de greșeli intenționate în foarte multe cazuri!

Pe viitor, prezumați că orice „expert” (mai ales un expert guvernamental) vă minte în mod intenționat până la proba contrarie. Bine, asta e un standard care ar trebui aplicat oricărui bugetar aflat sub suspiciune – dar asta e o poveste pentru altă zi.

Și, pentru numele lui Chthulu, încetați să mai aveți încredere în șpăgarii eroi! Statul, șpăgarii eroi, poliția – sunt în cel mai fericit caz unelte. În restul timpului, însă, aceștia nu sunt prietenii voștri. Cu cât pricepeți mai repede treaba asta cu atât vă va fi mai bine.

De-aia spuneam că e greu. Metoda asta e eficientă (și deja dovedită de câteva ori doar în ultimii 10 ani). Dar necesită enorm de multă muncă și determinare. Durează între 2 și 5 ani să vezi rezultate. Și între 3 și 8 ani pentru rezultate decisive. Timp în care nu faci altceva decât asta (politic vorbind). Știu pe pielea mea că aproape 4 ani am făcut doar anti-feminism. Vreo 3 doar anti-imigrație. Dar se poate!

Rămâne de văzut câți vor fi dispuși să se înhame la un asemenea proiect. Mai ales că de obicei ai trei dușmani: fanii totalitarismului, fanii tăi care o dau prin bălării/exagerări plus eternii nemulțumiți care fie-s nemulțumiți că de ce tocmai subiectul ăla și nu altul, fie-s nemulțumiți că nu ”se face” destul. Eh…. complicat.

Atât deocamdată.

P.S.: Imaginea de sus e din 2009. De la precedenta dileală pandemică.

Curtea Supremă a Statelor Unite, într-o decizie 5-4, a emis o ordonanță președințială de urgență care suspendă ordinele guvernatorului de Stânga a statului New York, Andrew Cuomo, ordine care limitau participarea la evenimente religioase la 10 sau 25 de oameni în funcție de „culoarea zonei” – culori stabilite absolut arbitrar sub masca științismului dar contrar legii fundamentale a țării.

Decizia vine ca urmare a unei acțiuni în instanță din partea Diocezei Catolice din Brooklyn și grupul iudaic ortodox Agudath Israel. În luna octombrie, amintind de dictatori de tristă amintire, guvernatorul Cuomo amenința deschis că va închide toate sinagogile iar judecătorii locali (toți membri ai Partidului Democrat) îi țineau isonul.

Motivarea judecătorilor de la Curtea Supremă reprezintă o lecție de drept nu doar pentru Partidul Democrat din SUA, dar și pentru toți cei din Europa sau din alte părți ale lumii care pretind că apără statul de drept.

Judecătorul Neil Gorsuch scrie în motivare:

Guvernatorul nu a impus nicio restricție de număr de clienți pe afacerile pe care el personal le consideră „esențiale”. Iar lista cu „esențiale” a guvernatorului include magazinele de bricolaj, atelierele de acupunctură și magazinele de alcool. Atelierele de reparat biciclete, unele tipografii, contabilii, avocații și agențiile de asigurări sunt toate esențiale. Așadar, potrivit Guvernatorului, este nesigur [din punct de vedere epidemiologic] să mergi la Biserică, dar este întotdeauna sigur să mai cumperi niște vin, să-ți înlocuiești bicicleta sau să-ți petreci întreaga amiază explorându-ți punctele distale și meridianele.

Cine-ar fi știut că sănătatea publică se va alinia atât de perfect cu conveniența seculară? […] Singura explicație pentru tratarea lăcașurilor de cult diferit față de spațiile seculare este strict judecata de valoare că în lăcașele de cult nu se întâmplă ceva la fel de ”esențial” precum lucrurile care se întâmplă în spațiile seculare. [….] Exact acest tip de discriminare este în mod explicit interzis de Primul Amendament al Constituției SUA.

Situația nu reprezintă un incident izolat. În ultimele luni mai mulți alți guvernatori au emis decrete similare. Din pix guvernatorii și-au asumat puterea de-a privilegia în mod intenționat restaurantele, dispensarele de marihuana sau cazinourile și de a discrimina în mod intenționat împotriva bisericilor, moscheelor și templelor.

Într-adevăr, situația nu e unică statului New York. În California, spre exemplu, cluburile de striptease au fost deschise în vreme ce bisericile sunt în continuare supuse unor abuzuri similare cu cele comise la Constanța de către Poliție în numele virusului chinezesc.

Alți judecători ai Curții Supreme au fost chiar mai aspri. „Nu doar că a venit vremea – dar deja suntem dincolo de ceasul al doisprezecelea – să clarificăm dincolo de orice îndoială că deși pandemia vine cu o serie de provocări, nu există nicio situație posibilă în care Constituția SUA tolerează ordonanțe de urgență arbitrare bazate pe culori care deschid magazinele de băuturi alcoolice dar închid bisericile, sinagogile și moscheile.” – scrie apăsat judecătorul Neil Gorsuch.

Prezenta decizie are rol de ordonanță președințială (injunction în jurisprudența americană), ceea ce înseamnă că intră în vigoare imediat însă nu este o decizie definitivă.

Procesul pe fond între mai multe instituții religioase și Statul New York continuă separat la Curtea de Apel din Circuitul al Doilea (United States Court of Appeals for the Second Circuit) unde o sentință este așteptată cel mai devreme la mijlocul lunii decembrie. Acea sentință la rândul ei va putea fi atacată cu apel la Curtea Supremă(SCOTUS).

Această decizie semnalizează dispoziția SCOTUS de a delibera asupra multiplelor spețe privind libertatea religioasă în contextul epidemiei de virus chinezesc.

În ultimele două zile pe sub fluxul mare de știri a trecut și o știre mai de nișă de care s-a făcut un pic mișto și apoi a fost lăsată să curgă. Știrea e că un grup de „artiști” a cerut să fie inclus în schema de ajutor de Stat. Doar artiști muzicali. Și, desigur, regimul îi ascultă cu atenție și îngrijorare și le promite că le dă.

Lista cerșetorilor scoate însă la iveală un detaliu pe care poate îl suspectam dar nu mă așteptam să fie confirmat: Manelarii se alătură rockerilor și rapperilor în rândul oamenilor cu demnitate.

Cultura de Partid și de Stat

Toate regimurile au „artiștii” lor.

Regimul trecut avea o pleiadă de trupe și artiști pentru aproape toate gusturile. De la „romanțe” la „muzică ușoară” și, desigur, muzică populară și de petrecere.

Cei care nu erau „ai regimului” prindeau foarte rar sau deloc oportunitatea lansării unui disc la Electrecord și-și vedeau deseori concertele șicanate. Nu mai vorbim de membrii trupelor deseori hărțuiți din tot felul de motive.

Și totuși, poporul, populimea, vroia rock. Phoenix continua să existe în ciuda hărțuielilor. Așa că regimul a venit cu o struțo-cămilă pentru captarea maselor fascinate de rock: Cenaclul Flacăra. Cu ”folk-rock”. Și condus de Goebbels-ul regimului – Adrian Păunescu.

N-a ținut mult că până la urmă și ăla a alunecat tot în direcții măcar parțial disidente – cu toată opoziția lui Păunescu. De ce? Pentru că politica e în aval față de cultură. Nu poți opri ideile a căror timp a venit deja. Dar le poți însă întârzia! Regimul precedent le-a întârziat cu vreo 10 ani. Poate chiar un pic mai mult.

Dar, într-un final, fix ăia – roacării golani iresponsabili – au fost în stradă pentru a da jos regimul. Că din naivitate, că din curaj nebunesc, că din prostie, că mai-știu-eu-ce, n-are importanță. Când a venit vremea, fix de ăia de care se temea regimul n-a scăpat!

Artiștii Sistemului

Și Sistemul post-decembrist are artiștii săi. O mare parte dintre ei se regăsesc pe lista citată la începutul acestei scrieri. Artiștii Sistemului își câștigă predominant sau chiar integral existența lucrând pentru Sistem. Mai o cântare la un primar, mai o chermeză a unui politician și aia e.

Sistemul post-decembrist a moștenit rockerii ca dușman. Dar lor li s-au adăugat rapperii. Mai în glumă, mai în serios, pas cu pas, rap-ul a devenit și el parte din disidență. Și cu timpul și-a și impus punctul de vedere de câteva ori, după cum am mai povestit.

Demnitatea maneliștilor

Nu e niciun secret că am „alergie” la genul de muzică numit colocvial manele. Alergia e deprinsă la finalul anilor ’90 și începutul anilor 2000 când, în multe zone ale țării, acestea erau inevitabile. Și dacă s-ar fi întâmplat să-mi placă, tot aș fi deprins alergie la ele din cauză că erau peste tot.

Pe măsură ce a trecut timpul, însă, acest gen și-a găsit nișa sa și a prosperat. Însă a făcut-o în mod independent. Și deseori în ciuda Sistemului. Și când au încercat să se „dea” cu Sistemul, cu establishment-ul, cu „lumea bună” – s-au trezit înjurați de toți dumnezeii.

Vedeți voi, „lumea bună” nu-i înghite din cu totul alte motive decât cele pentru care nu le înghit eu muzica. Cei ca mine pur și simplu nu apreciază genul ăsta de muzică și-și văd de viață. Însă „lumea bună” îi detestă pe maneliști personal. Ca oameni îi detestă!

Motivele le știți cu toții: Ba că nu plătesc taxe (ca și cum ăsta ar fi un lucru rău), ba că promovează prostia (a se citi idei neconforme cu standardul Omului Nou), ba că maneliștii sunt ei înșiși proști (o minciună, dar sărim peste) sau, poate cel mai halucinant, că maneliștii sunt lipsiți de talent și/sau cultură muzicală.

Maneliștii de top cântă muzică ce nu-mi place mie (și multor altora) dar e o imbecilitate să-i acuzi de lipsă de talent.

Odată cu „măsurile” iliberale, inutile, ilegitime și autocrate prilejuite de pandemie, s-au mai separat un pic apele. Și, poate fără voia lor, maneliștii se alătură și ei complet disidenței prin refuzul de-a fi uneltele Sistemului.

Spre deosebire de Dan Bitman – care critică (parțial corect) imbecilitățile pandemice ale regimului Orbán-Iohannis și apoi merge să cerșească bani de la Stat – maneliștii își asumă pe față disidența și țin concerte. Același manelist a repetat figura acum 3 săptămâni.

Spre deosbire de Trooper (cunoscuți în scenă drept opoziția controlată), rockerii în genere se adaptează și continuă să fie liberi și disidenți. Și în alte țări, tot rockerii sunt baza când vine vorba de-a pune în practică opoziția. Ba chiar și la adaptare tot rockerii sunt primii voluntari pentru a studia cum se împacă lupul și capra.

Rapării la fel. La noi țin concerte mai mici. Au experiență din anii ’90 despre cum să le țină fără să afle Miliția. Nu e o noutate pentru ei că le sunt vânate concertele de către Miliție. În SUA, rapper-ii mai mici sau mai mari brusc descoperă statele republicane. Până la finalul anului 2020 sunt programate nu mai puțin de 5 concerte mari de rap – toate în state republicane.

Cu refuzul de-a se ploconi în fața Statului, Partidului și Regimului, maneliștii intră așadar și ei pe lista foarte scurtă și foarte selectă a celor care chiar practică ceea ce predică. Surprinzător, s-ar putea spune.

Dacă rap-ul și rock-ul mereu au fost disidente și cu un dinte explicit împotriva Statului (deseori pe bună dreptate), manelele mai degrabă au proferat un mesaj indiferent față de Stat. Dar, iată, când a venit momentul s-o demonstreze, ei au făcut-o. Inclusiv ăia care mai ciupeau câte-o „cântare” și la oamenii Sistemului.

La fel de drept e că și atunci când îi deranjează Sistemul, oamenii Sistemului vor să-și facă poze cu ei, arătând astfel și cât de mare este credința oamenilor Sistemului în „măsurile” pe care ei sunt puși să le implementeze.

România a mai văzut filmul ăsta. Pe vremea când ofițerii de la Securitate cumpărau ei înșiși casete video cu filme americane dublate de Irina Margareta Nistor.

Cultura e deja acolo. Nu poți opri o idee a cărei vreme a venit. Poate și de asta se teme PNL-ul în perspectiva alegerilor.

Dar măcar acum știm un lucru în plus – știm exact, cu nume și prenume, cine este în solda Sistemului.

Și am aflat și un lucru nou – că maneliștii sunt mai demni decât le-a dat societatea credit. Și nu e deloc puțin lucru!

Atât.

Cel mai important lucru pe care-l putem face la alegerile din 6 decembrie este să votăm în așa fel încât suferința PNL să fie maximă.

În unele circumscripții sunt două sau chiar mai multe opțiuni de vot care maximizează suferința PNL. În altele, din păcate, există numai una. Și aia cu mult scrâșnit din dinți. Scopul primordial al acestui ghid electoral este rănirea cu orice preț a PNL-ului. Toate celelalte îngrijorări sunt secundare sau chiar irelevante de-a dreptul. Când țara este dusă de râpă de Holera Galbenă, curba trebuie aplatizată. Chit că mai iei ciumă pe ici pe colo. Pentru ciumă măcar sunt antibiotice bine puse la punct.

Realist vorbind, trebuie să urmărim fracturarea cât mai mare a viitorului Parlament. Cel mai probabil viitorul guvern va fi cu PNL dar e important dacă e PNL și-atât sau PNL cu alte trei partide(!!). O coaliție de guvernământ cât mai eterogenă este de preferat din cel puțin un motiv: un astfel de guvern nu are multă putere fiind măcinat de tensiunile din coaliție. Într-o astfel de situație, avem și noi, pulimea, pârghii de control pentru următorii 3 ani fără alegeri – timp în care vom putea amplifica sau micșora tensiunile între partidele de guvernământ în funcție de interes și conjunctură. Important este ca guvernul să fie – la fel ca și Parlamentul – cât mai divizat și cât mai greoi cu putință.

În situația puțin probabilă în care PSD (sau USR?!) ar scoate fie și cu un mandat în plus față de PNL, distracția ar fi maximă. 🤡

Veți vedea că vom recomanda UDMR în unele locuri în care UDMR n-are bazin electoral. Pe lângă explicația tehnică (vezi mai jos), UDMR îndeplinește și funcția de jolly-joker unde nu există opțiuni. De asemenea, sarea vărsată de tinerii frumoși și liberi mereu șocați de scorurile UDMR în arcul extracarpatic este un beneficiu în sine. Sunt minimum 50.000 de cetățeni români de etnie română care nu locuiesc în Transilvania care votează cu UDMR ca vot de protest. Dar nu le spuneți asta consultanților politici căci vor plânge 🙂

Pe lângă ”să nu fie PNL cu orice cost”, prezența pe ghidul electoral mai urmează alte patru criterii:

1. Să nu fie o formațiune/candidat care atentează la siguranța națională (deci fără ProRomânia condusă de prietenul Partidului Comunist Chinez)
2. Să nu fie o formațiune/candidat cu dileală (deci fără Partidul Ecologist sau dubioșenii similare)
3. Să fie o formațiune/candidat care să aibă o șansă. Dacă nu se poate, măcar să fie o formațiune/candidat în care merită investit votul în perspectiva anului 2024 și de preferință redistribuirea să nu ajute PNL (altfel spus, în fiefurile PNL e de preferat un vot scrâșnit pentru UDMR/USR/PMP/PSD și nu naivitate care să ajute PNL într-un final)
4. Candidații de pe lista recomandată să fie pe cât posibil parlamentari noi sau care s-au opus măsurilor autocrate, imorale, ilegale, iliberale și totalitare de comunism epidemiologic propuse de Partidul Național Liberal.
5. Când în dubiu, se alege varianta mai „sigură”. Există câteva circumscripții unde există echivalență relativă între lista unui partid parlamentar non-PNL și lista unui partid în prezent non-parlamentar. Din rațiuni de siguranță, acolo unde redistribuirea ar putea avantaja PNL, se va prefera partidul parlamentar pentru a da eficiență votului.

Votul la parlamentare este unul pe liste și trebuie așadar să urmeze o logică pragmatică. Măcar cât de cât.

De reținut:

• Pragul electoral pentru partide este 5% național SAU 20% în patru circumscripții cu mențiunea că cei 20% trebuie obținuți în fiecare dintre cele 4 circumscripții. Spre exemplu, un partid poate intra în Parlament dacă „scoate” 3% național dar minimum 20,1% în județele Galați, Iași, Vaslui și Neamț.
• Pragul electoral pentru alianțe este 8% național pentru alianțele cu doi membri și apoi câte un punct procentual în plus pentru alianțele cu 3 sau mai mulți membri dar fără a depăși 10%
• Pentru candidații independenți pragul electoral este coeficientul electoral. Coeficientul electoral este rezultatul împărțirii numărului total de voturi valabil exprimate la numărul de mandate disponibile. Spre exemplu, județul Bacău are 10 deputați și 4 senatori. La alegerile din 2016 s-au prezentat la urne 273136 de băcăoani. Drept urmare, dacă pe 6 decembrie prezența va fi identică, un independent în circumscripția Bacău va avea nevoie de 27314 voturi pentru a intra în Camera Deputaților și de 68284 voturi pentru a intra în Senat.
• Redistribuirea voturilor nefolosite are două etape, descrise laborios în legea 208/2015, la articolul 94. Ce este important de reținut este că un vot pentru un partid „fără șanse” într-o regiune dar cu șanse la nivel național nu este un vot irosit. Acel vot ajută partidul să facă pragul (în cazul formațiunilor mai mici) și este inclus în ceea ce colocvial este numit „etapa a doua de redistribuire”. În lege se numește repartizarea și atribuirea mandatelor de deputat și de senator la nivel național și procedeul este descris la articolul 94, aliniatele 6, 7 și 8 din legea 208 din 20 iulie 2015 cu modificările și completările ulterioare.
• De asemenea, de reținut că un număr mare de voturi pentru un partid într-o circumscripție nu se traduce în mai multe mandate. Spre exemplu, dacă USR ia 80% din voturi în București, este irelevant dacă ajunge la acel scor cu o mie de voturi sau cu două milioane de voturi. Rezultatul va fi tot 10 mandate de senator și 23 de mandate de deputat. Acest aspect este important de reținut întrucât în circumscripțiile în care un partid non-PNL deja e cotat foarte bine, tactic este mai avantajoasă votarea unui alt partid non-PNL pentru a ajuta la fracturarea cât mai mult viitorului Parlament.

Cu acestea spuse, tabelul arată în halul felul următor:

Circumscripția	Camera Deputaților	Senat	Observații
Municipiul București	Alternativa Dreaptă / Valeriu Ciolan Nicolae (Independent)	Alternativa Dreaptă / PMP	1
Alba	USR	PSD/UDMR	2
Arad	PSD	PMP	3
Argeș	PSD	PMP	16
Bacău	USR/PSD	USR/PSD	4
Bihor	UDMR	UDMR	5
Bistrița-Năsăud	PMP	PMP	6
Botoșani	PMP	PMP	18
Brașov	PSD/UDMR	PSD/UDMR	19
Brăila	PMP	PMP	20
Buzău	PSD/PMP/UDMR	PMP	21
Caraș-Severin	PMP	PMP	24
Călărași	USR	PSD	26
Cluj	PMP/UDMR	UDMR	7
Constanța	Corina Martin (independent)	USR	8
Covasna	USR	USR	22
Dâmbovița	USR	USR	28
Dolj	Alternativa Dreaptă	Alternativa Dreaptă	9
Galați	USR/PSD	USR/PSD	10
Giurgiu	PMP/USR/UDMR	PMP/USR/UDMR	29
Gorj	PMP	PMP/USR/UDMR	30
Harghita	USR	USR	22
Hunedoara	USR	UDMR	33
Ialomița	UDMR	UDMR	35
Iași	UDMR	USR/UDMR	11
Ilfov	PMP	UDMR	39
Maramureș	PMP	USR	32
Mehedinți	UDMR	UDMR	36
Mureș	USR	USR	22
Neamț	PMP	PMP	23
Olt	USR	PSD	37
Prahova	PMP	USR	34
Satu Mare	UDMR	UDMR	12
Sălaj	PMP	PMP	17
Sibiu	UDMR	UDMR	31
Suceava	PMP	USR	25
Teleorman	USR	USR	40
Timiș	PMP	PMP	38
Tulcea	USR	USR	15
Vaslui	PMP	UDMR	13
Vâlcea	USR	UDMR	27
Vrancea	USR/PMP/UDMR	USR/PMP/UDMR	14
Diaspora	PMP	PMP	41

Observații:

1. În București la Cameră există două opțiuni. Valeriu Nicolae (independent) are o șansă rezonabilă de-a accede în Parlament și ar merita răsplătit cu un vot pentru toată mizeria pe care a scos-o de sub preș din CV-urile parlamentarilor actuali. Principalul dezavantaj este că omu’ e cam (foarte) leftist. Bine intenționat, dar leftist.

Pentru Senat dar și pentru cei care nu-l înghit pe Valeriu Ciolan Nicolae există opțiunea Alternativa Dreaptă. Este puțin probabil ca AD să acceadă în Parlamentul României tura asta. Dar, în București, voturile celor sub prag vor avantaja în mod categoric PSD, USR și PMP – și foarte puțin PNL. De aceea, în circumscripția București, merită votat ideologic. Totuși, lista PMP la Senat e deschisă de Cristian Diaconescu deci există opțiune și pentru cei care se feresc de investit electoral în partide mici. Deși, pentru noi, prezența lui Cristian Diaconescu e motivul pentru care recomandăm Alternativa Dreaptă 🤷‍♂️

2. Primul pe lista Senatului la USR e tot un PNL-ist. Și oricum USR are șanse mari să piardă locul de Senator în favoarea PSD (care măcar nu are PNL-iști) se aplică regula anti-PNL. Un vot pentru UDMR sau PSD în Alba rănește PNL și pedepsește traseismul de la PNL pe care USR l-a practicat.

3. Arad este fief PNL. Drept urmare nu e loc de fantezii și trebuie votat prgamatic.

Lista PSD la Cameră este deschisă de Mihai Fifor care, by PSD standards, e în zona not great, not terrible. La Senat PSD începe cu Eusebiu Pistru, un parlamentar venit de la PNL. Sub nicio formă nu trebuie votat cu PNL-iști!

PMP la Senat începe cu Cristian Gavra. Not great not terrible. Dar în mod cert un vot pentru PMP la Senat în Arad contribuie la #aplatizămPNL

4. În județul Bacău PNL e în ușoară creștere. Creștere care trebuie neapărat aplatizată. Filiala USR Bacău face notă discordantă față de norma partidului – atât pentru că adună voturi dar o face într-un mod diferit. Inclusiv pe subiectul pandemiei recent învestita administrație USR vrea referendum și nu caută să-și ostilizeze populația așa cum fac USR-iștii din Brașov sau Timișoara.

Recomandarea noastră în circumscripția Bacău este USR. Însă, dacă această opțiune vă repugnă, există și opțiunea PSD. Important e să nu fie PNL și să fie un partid cu șanse.

5. Bihor este fief PNL profund – în mare parte grație competenței (cel puțin percepute/proiectate) a lui Ilie Bolojan. Drept urmare nu e loc de fantezii și trebuie votat prgamatic.

Recomandarea noastră este UDMR întrucât, de bine de rău, formațiunea ”cu verde” n-a făcut sluj în fața PSD-dar-cu-galben Holerei Galbene.

6. Bistrița-Năsăud este un județ USL-ist, în mare parte. Însă PMP Bistrița are o vedetă. Deputatul Ionuț Simionca (din nou pe primul loc pe lista PMP de la Cameră) are o activitate notabilă. Pe lângă inițierea legii autostrăzii nordului, Simionca a răspuns pe bune liberal și la abuzurile milițienilor comise sub scuza tusei chinezești. La Senat lista PMP începe cu Caius Cârcu, un jurist experimentat din mediul privat.

Este greu de crezut că PMP va prinde un fotoliu de senator în circumscripția Bistrița-Năsăud – însă, chiar și-așa, un vot pentru PMP în acest județ este eminamente unul pozitiv, nu doar anti-PNL/PSD. La Cameră, Ionuț Simionca are șanse mari să prindă un nou mandat astfel că un vot chiar ar ajuta.

7. În județul Cluj realist nu există alternativă în afară de UDMR tura asta. Alternativa Dreaptă propune candidați însă voturile pentru AD ar avantaja PNL-ul.

PSD Cluj e o cloacă greu de tolerat. PLUSR propune ciudățenii extremiste. Iar PMP vine cu Dorinel Munteanu (da, fotbalistul) la Senat și Avram Fițiu la Cameră. Să zicem că la Cameră mai merge PMP. Dar la Senat în opinia noastră singura listă care nu conține cancer purulent este cea a UDMR-ului (cu toate problemele care decurg din asta).

8. Dacă ar fi stat american, Constanța ar fi acum swing-state. Județul se află în tranziție de la fief PSD la… altceva. Ce-o fi acel altceva rămâne de văzut.

La Cameră recomandarea noastră este Corina Martin, fosta preşedintă a Federaţiei Asociaţiilor de Promovare Turistică din România (FAPT). Domeniul turismului are mare nevoie de reprezentare în Parlament după violul economic pe care i l-a aplicat guvernarea anti-umană și iliberală a PNL. În cazul în care doamna nu strânge suficiente voturi, principalii avantajați sunt PSD și USR ceea ce oricum e bine.

La Senat, lista USR începe tot cu un om de afaceri din domeniul turistic și cu o agendă generică anticorupție. Good enough!

9. În județul Dolj intenționam să recomandăm la Cameră lista USR care începea cu un domn bazat și roșupastilat. Din păcate a fost retras de pe listă întocmai pentru că nu lingea ciubota corectitudinii politice.

PNL este deja aplatizat în Dolj astfel că un vot ideologic e chiar indicat. Alternativa Dreaptă!

10. Din păcate în județul Galați nu candidează niciun partid de dreapta. Și nici nu există pe lista vreunuia vreun politician care să se apropie măcar vag.

Cu astea spuse, dintre partidele de pe buletinul de vot și cu șanse (toate de Stânga), USR și PSD sunt fără dubiu cele mai puțin cancer. Atât s-a putut 🤷‍♂️

11. Județul Iași este județ USL-ist. Nu există absolut nicio diferență notabilă între PNL și PSD. Drept urmare ambele sunt de evitat. Alternativa Dreaptă are candidați în județ dar un vot pentru AD cel mai probabil va avantaja PNL-PSD – de aceea noi recomandăm un vot pragmatic.

USR la Iași are o ofertă tolerabilă la Senat. Însă una complet intolerabilă la Cameră – candidata de la Cameră literalmente fiind pro-hoți de biciclete. Așadar, un vot încrucișat UDMR-USR ar fi, tactic vorbind, cel mai bun pentru obiectivul de aplatizare a PNL fără a trimite literalmente hoți sau nebuni în Parlament.

12. Fără niciun fel de glumă, cei mai competenți politicieni din județul Satu Mare sunt politicienii UDMR. Pe lângă faptul că aceștia nu au un istoric de lins ciubota PNL. Frecvent UDMR scoate în SM peste numărul de etnici maghiari – exact din acest motiv.

13. În județul Vaslui PSD domină autoritar. Însă, listele PSD sunt deschise de personaje de-a dreptul toxice pentru viața politică.

La Cameră noi recomandăm PMP, a cărei listă este deschisă de fostul vicepreședinte al Parlamentului Republicii Moldova, Oleg Bodrug. Pe lângă experiența parlamentară, Bodrug este un om al cărților – deține cea mai veche editură din R. Moldova și este de neclintit în promovarea cititului ca principala cale de ieșire din întuneric, întrucât ideile au consecințe. De altfel și campania lui electorală este tot axată pe cărți.

La Senat PMP deschide lista cu un ecologist cu idei foarte dubioase, drept urmare noi recomandăm votul de protest – UDMR. Ca și în 2016.

14. În județul Vrancea PNL și PSD sunt esențialmente aceeași mizerie – astfel că trebuie votat neapărat ceva cu șanse pentru a lovi în ambele partide. Deci, PMP, USR sau UDMR. Pick your poison.

15. În județul Tulcea PSD domină – dar corupția este transpartinică. Vârful listei atât la PSD cât și la PNL și PMP e format din oameni cu trecut profund corupt. Practic sunt același partid.

De aceea noi recomandăm USR la Tulcea – mai ales că în județ nu există ”PLUS” astfel că totul e grassroots fără coordonarea roții motrice și alte dileli la modă. La Cameră USR îl propune pe Eugen Terente – după CV în esență un om din popor. E important că e om de afaceri din domeniul turismului – un domeniu foarte slab reprezentat în dileala pandemică în care doar prietenii PNL-ului sunt protejați și restul călcați pe cap de Holera Galbenă.

La Senat USR Tulcea propune un ilustru necunoscut – ceea ce oricum e mai bine decât toate celelalte partide care în județ propun cunoscuți… și nu cunoscuți pentru lucruri bune. Județul Tulcea are doar 2 senatori, astfel că un partid ar trebui să ia 50% ca să fie sigur. Fragmentarea votului măcar le dă frisoane!

16. În județul Argeș PSD domină, chiar dacă ușor. Deputații de Argeș au votat amendamentul prin care forțează mâna guvernului să țină piețele deschise. Fie și pentru atâta lucru merită PSD un vot la Cameră în Argeș (toate celelalte opțiuni sunt mai nasoale) spre a încuraja anti-PNL-ismul.

La Cameră noi recomandăm PMP strict pentru motive de amuzament. Județul Argeș are 4 fotolii de senatori astfel că PMP ar avea nevoie de 25% pentru a fi în totalitate sigur de un loc. Lista PMP de la Senat e deschisă de Florian Bichir – un politician controversat (Tribunul-style) dar totuși nu complet diliu. Este nevoie de măcar un astfel de om în Parlament.

17. În județul Sălaj lucrurile sunt simple. La Senat lista PMP este deschisă de Vasile Cristian Lungu, senatorul care a creat râuri de lacrimi și curdurere perpetuă în rândul leftiștilor de la noi, inclusiv și mai ales președintelui PNL Klaus Iohannis, prin proiectul său (trecut și de CCR) prin care copiii noștri sunt feriți de extremismul odios al ideologiei de gen.

La Cameră PMP vine cu un antreprenor zălăoan recent întors din SUA. Not bad.

18. În județul Botoșani lucrurile sunt simple: Nu există un singur partid în afară de PSD și PNL – și acela este Pro România (ca să nu zicem Pro-China). USR abia a trecut de 3% în județ la locale iar PMP n-a atins nici 3%.

Drept urmare, fie se votează PMP/USR pentru a ajuta scorul acestor partide național – fie direct PSD pentru a ajuta PSD-iștii locali. La ce scor are PSD în județ, noi recomandăm prima variantă. În linie cu scopul de-a fragmenta cât mai mult.

Atragem atenția că lista la Cameră a PSD e deschisă de Marius Budăi. Brrrr!

19. Județul Brașov e fief PNL-USR. Iar filiala USR Brașov este în prezent cea mai extremistă din țară (după aplatizarea nebuniilor din USR Cluj) – primaul Allen Coliban (ăla care a mințit despre studiile sale) fiind un ecologist militant și trepădușii de lângă el sunt deseori chiar mai radicali decât acesta.

Drept urmare, în județul Brașov noi recomandăm fie UDMR fie PSD.

PSD dar cu unguri UDMR vine la cameră cu Kovács Attila, urmat fiind de Izabella Agnes Ambrus, actuala deputată a UDMR Brașov, în timp ce pe locul trei se află Imelda Toaso, vicepreședinta Consiliului Județean. Kovacs a mai fost deputat în perioada 2004 – 2008, iar între 2008 și 2012 a fost vicepreședinte al CJ Brașov. La Senat, lista este deschisă de Géczi Gellért, fost viceprimar al municipiului Săcele.

PSD vine la Cameră cu fostul prefect și senator PD-L Marian-Iulian Rasaliu și la Senat cu Marius Dunca – un politician tânăr și destul de șters.

20. Județul Brăila e fief PSD. PNL și PSD au împreună cam 75% din voturi. PSD vine cu oamenii baronului Dragomir iar PNL vine cu un PRM-ist deșănțat la Senat și cu un bătăuș sinistru la Cameră. Sincer, și dacă sunteți votant PNL, dacă locuiți în Brăila, pentru numele lui Dumnezeu votați altceva în județul Brăila pe 6 decembrie. Orice e mai bun! Promitem solemn!

21. Județul Buzău e oarecum fief PSD. Pe lângă PNL, în județul Buzău trebuie evitat cu orice preț și USR – pe a căror liste se află extremistul Emanuel Ungureanu la Cameră. Pentru Camera Deputaților, orice în afară de PNL-USR este un vot bine pus. PMP are un candidat șters, PSD un om de-al unui baron (clasic) iar UDMR e mereu acolo pentru un vot de protest.

La Senat PMP îl propune pe Bădulescu Dorin-Valeriu pentru un nou mandat în Senatul României. E genul de Senator despre care nu reușim să găsim nimic de rău sau de bine. O „mână moartă” e de preferat!

22. În Covasna, Harghita și Mureș nu există partide, la modul real. În Covasna și Harghita monopolul UDMR este absolut iar în Mureș PNL și PSD sunt același partid cu UDMR. De aceea în aceste trei județe noi recomandăm vot pe linie USR pentru a zdruncina, pe cât posibil, stabilimentul local complet osificat.

23. Județul Neamț, ca și Iașul, e un județ în care nu prea există partide. La Neamț alianța la Consiliul Județean e USR cu PNL și cu Pro-România. Drept urmare, merită un vot PMP-ul fie și din prisma faptului că nu a fost în aceeași gașcă în ultimii ani și deci măcar teoretic nu pleacă din aceeași mocirlă (swamp).

24. Județul Caraș-Severin e unul în care se poate vota exclusiv pozitiv. La Cameră PMP propune un politician care anul acesta a renunțat la pensia specială la care avea dreptul la final de mandat de vicepreședinte al Consiliului Județean și la Senat îl propune pe actualul primar al orașului Bocșa, unul dintre cei mai tineri primari din țară (între timp la al doilea mandat) și un bun administrator și priceput la atras finanțări. Un vot pentru PMP în Caraș nu doar contribuie la #aplatizămPNL dar chiar îmbunătățește Parlamentul cu minimum un om decent.

25. Suceava este un județ până nu demult dominat autoritar de PNL. Însă alegerile din 27 septembrie au arătat fracturi mărișoare demonstrând că este loc de canibalizat din PNL. La Cameră noi recomandăm un vot pentru lista PMP, deschisă de fostul viceprimar al Sucevei – Marian Andronache – un politician care a stat cu piciorul pe gâtul PNL și PSD și care azi e mai supărat pe PNL ca oricând. La Senat propunem lista USR. Suceava are 4 senatori și, cu puțin noroc, USR poate totuși lua un loc. Lista USR este deschisă de un fost militar de carieră din Fălticeni – George Mîndruță – un om mai degrabă dintr-o bucată și cu puternic simț pragmatic, dar și cu un dinte anti-PNL.

26. Vot mixt recomandăm la Călărași. La Cameră recomandăm lista USR deschisă de Costin Mirescu, inginer de profesie și mare fan al muncii specializate – a meseriilor, o poziție foarte necesară în Parlament în condițiile în care Centrul (PSD și PNL) a tot mătrășit învățământul vocațional promovând inflația de diplome universitare bune cel mult drept hârtie igienică. La Senat, lucrurile se complică. PSD îl propune pe Nicușor Cionoiu, un politician care a fost și în vizorul USR lunile trecute – un om venit oarecum din mediul privat și respectat în comunitate. PMP propune la Senat un politician șters și fără legătură cu județul iar USR are de asemenea un candidat șters. Deci, da… vot mixt – USR-PSD pentru maximum de șanse și totuși într-un final un vot pozitiv.

27. Vot mixt USR-UDMR recomandăm la Vâlcea. La Cameră lista USR este deschisă de Ion Lazăr, un absolvent de UTCN cu multă experiență în zona automotive, necesară pentru negocierile ce vor urma în privința revitalizării industriei din județ. Nici locul 2 de pe lista USR nu e slab – deși doamna Andrea Udrea preia din povestea națională a partidului cu ”școala de la 8 la 5” – are ideile corecte în privința educației în contextul tusei chinezești. La Senat noi nu găsim un candidat, sincer. Recomandăm UDMR ca vot de protest. PSD propune o beizadea, PMP propune un „antreprenor” de care n-a auzit nimeni dar care se dă „apropiat al lui Trump” pe Internet și e plătit de PNL/Orbán să-i fie consilier… din Florida. USR propune pe George Botoran de la PLUS despre care comunitatea îl percepe drept „băiatul lu’ tata”… iar PER nu recomandăm din principiu (din exact același motiv pentru care nu recomandăm nici ProRomânia). Deci… UDMR ca vot de protest. Anularea votului este de evitat.

28. Județul Dâmbovița este fief detașat al PSD. Din 7 deputați PSD are toate șansele să ia minimum 4 iar din 3 senatori cel mai probabil 2 vor fi de la PSD. Strict tactic merită votat USR în Dâmbovița numai pentru a contribui la micșorarea și mai mult a PNL-ului și-așa mic în județ. În prezent PNL are un deputat și un senator. Ar fi un mare progres ca după 6 decembrie PNL să aibă zero senatori și maximum un deputat. Nu există candidați acceptabili și cu șanse, din păcate. Dar tactic un vot pentru USR contribuie la #aplatizămPNL

29. Județul Giurgiu este fief detașat al PSD. Cel mai probabil 3 din 4 deputați vor fi de la PSD și al 4-lea de la ProRomânia, iar ambii senatori vor fi de la PSD (asta dacă nu are un pic de noroc PNL la redistribuire și prinde totuși un fotoliu de deputat). Restul partidelor în esență nu există pentru parlamentare. Așadar, un vot pentru PMP sau USR ajută alte circumscripții pentru partidele respective. Iar UDMR servește bine ca vot de protest. Realist, nu există opțiuni bune și cu șanse dacă nu ești PSD-ist sau PNL-ist în județul Giurgiu.

30. Județul Gorj este fief detașat al PSD. Cu toate acestea, localele au arătat mici fracturi. Noi recomandăm la Cameră un vot pentru PMP întrucât lista este deschisă de un fost PD-L-ist hârșâit în a fi hărțuit constant de PSD-iștii locali. E de asemenea și singurul cu o vagă șansă de-a accede în Parlament – chiar dacă una totuși foarte mică. La Senat e greu de crezut că PSD și ProRomânia nu-și vor împărți cele două locuri. De aceea noi recomandăm fie un vot pentru PMP sau USR (pentru a ajuta partidele național) fie un vot de protest pentru UDMR.

31. Tradițional Sibiul e „numărat” ca fief PNL – deși în prezent PNL are 3 din cei 6 deputați și doar unul din cei trei senatori. Altfel spus, județul e fief PNL…-ish. Oarecum. Pe de altă parte, nici nu prea ai ce vota. La Cameră USR defilează cu Dan Barna (brrrr!), PMP cu o fostă PSD-istă prefect, PSD cu un fost ministru-nimeni iar PNL cu securista anticonstituțională școlită la Moscova – Raluca Turcan (dublu brrrrr!). Deci… UDMR. De Bandi Levente-József n-a auzit nimeni dar asta e în sine mai bine decât vârful listelor celorlalte partide. La Senat recomandăm vot pozitiv pentru UDMR – lista fiind deschisă de Orosz Csaba, fostul city manager al orașului Mediaș și consilier local totuși mai degrabă apreciat decât detestat. În orice caz peste PSD-PNL. Realist însă cele două componente ale USL își vor adjudeca fotoliile de Senator căci e greu de crezut că USR poate să strângă în zona lui 35% la nivel de județ pentru a fi sigur de un fotoliu în Senatul României.

32. Dacă ar fi un stat american, județul Maramureș ar fi un swing state. Cinci partide (PSD, PNL, PMP, UDMR, USR) reprezintă astăzi județul în Parlament și e foarte probabil că lucrurile nu se vor schimba foarte mult (decât eventual un loc de la PSD să treacă la PNL/USR/PMP). La Cameră noi recomandăm un vot pentru PMP întrucât cel care deschide lista are opiniile corecte în ceea ce privește abuzurile PNL sub scuza pandemiei. Nu e un politician perfect (clasa politică din Maramureș este notorie pentru corupția sa în moduri în care alte județe pot doar visa) – însă e consecvent pe subiectele de interes pentru noi. La Senat PMP propune un politician prea slinos pentru gustul nostru așa că noi recomandăm un vot pentru USR a cărei listă e deschisă de președintele USR Maramureș – Dan Ivan. Și el ridică semne de întrebare dar e totuși cel mai rezonabil dintre candidații cu șanse, în opinia noastră.

33. Județul Hunedoara este fief detașat al PSD. 4 din cei 6 deputați actuali sunt de la PSD, al cincilea e PSD-ist dar cu Tăriceanu și al 6-lea e PSD-ist dar cu sigla PNL. Doi din cei 3 senatori ai județului sunt de la PSD în prezent. La Cameră noi recomandăm un vot pentru USR căci e partidul care are totuși o șansă să trimită un om – iar vârful listei este o doamnă care stă bine cu subiectul birocrației și procedurilor aberante. La Senat recomandăm vot de protest. Kutasi Csaba nu va ajunge în Senat deși poate n-ar fi rău. Ceilalți candidați cu șanse sunt imposibil de votat pentru un om sănătos la cap.

34. Dacă ar fi un stat american, județul Prahova ar fi un swing state. 4 partide reprezintă județul în Senat și 5 partide reprezintă județul în Camera Deputaților. La locale PNL și USR au fost în alianță și au obținut 45% în ușoară creștere (dictată de USR) față de 2016 când cele două partide au scos în jur de 40%. PNL este de departe cea mai proastă opțiune în jud. Prahova – lista la Cameră fiind deschisă de Cătălin Predoiu (un ministru al Justiției PSD-ist) iar la senat lista e deschisă de Roberta Anastase care pe vremuri număra voturile în Parlament precum Pristanda. Pe lista PNL din Prahova se mai află cel puțin doi pușcăriabili, la fel ca și la PSD. PMP deschide lista de la Cameră cu Nicoleta-Cătălina Bozianu care, anul acesta, s-a remarcat prin poziții în general juste în privința gestionării tusei chinezești . Anul trecut doamna Bozianu s-a remarcat prin poziții critice asupra management-ului TAROM dar și pe subiecte sensibile precum cazul Camelia Smicală sau adopția de la Baia de Aramă. Realist, zicem not great not terrible. Drept urmare noi recomandăm un vot pentru PMP la Cameră. La Senat, dintre partidele care au șanse, USR e cel mai puțin nasol. Nu găsim soluții de vot pozitiv la Senat la Prahova. Drept urmare recomandăm votul de compromis USR sau un vot pentru PMP pentru a ajuta partidul la nivel național (PMP nu poate spera la mai mult de 12% în județ – or pentru un fotoliu de senator sunt necesare 20% din sufragii).

35. Tradițional județul Ialomița este considerat fief PSD. Însă, anul acesta, odată cu apariția ProRomânia (care rupe din voturile PSD), cel mai probabil cele 4 locuri în Cameră vor fi împărțite între PSD(două) și Pro România și PNL câte unul. Dacă nu „înghițiți” unul din aceste trei partide, votul dumneavoastră doar ajută partidul preferat la nivel național. Noi recomandăm vot de protest pentru UDMR la ambele camere. Oferta e absolut jenantă în județ.

36. Județul Mehedinți este județ USL. PNL și PSD au avut împreună 80% dintre voturi la localele din septembrie. PMP și ProRomânia au mai scos peste 5% și… cam atât. USR nu e nici la 3%. Este foarte adevărat că în Mehedinți candidează din partea PNL ministrul economiei Virgil Popescu (unul din cei 2 membri ai actualului cabinet care chiar nu merită înjurături și o vizită la Târgoviște). La Cameră USR îl propune pe Laurențiu Ștefănescu – directorul lui Vîntu în escrocheria FNI. Din păcate, un om non-tâmpit în Mehedinți chiar pe bune nu are ce vota. Noi recomandăm vot de protest pentru UDMR.

37. Județul Olt este fief PSD. Împreună cu PNL – (fosta?) Uniunea Social-Liberală a avut aproape 90%(!!) din voturi în județ la localele din septembrie. Restul partidelor nu există. Vârful listei PSD la Senat are 63 de ani și are tusea chinezească. Deci e posibil să nu mai ajungă în Parlament 🤡. Domnul Stănescu s-a remarcat prin criticarea Vioricăi Dăncilă și a lui Eugen Teodorovici. Realist, însă, în Olt un vot pentru PSD e singura opțiune pentru a conta la Senat. La Cameră PSD are o listă mult prea atroce și oricât am coborî standardele tot nu se poate să recomandăm acea listă. Drept urmare la Cameră recomandăm un vot pentru USR. Măcar nu e PNL 🤷‍♂️

38. Județul Timiș era tradițional fief PNL. Ascensiunea USR însă a făcut județul mai degrabă swing în ultima vreme, făcând loc și celorlalte partide. În Timiș noi recomandăm vot pozitiv pentru PMP, filiala locală fiind condusă de oameni care dau trigger leftiștilor (da, la Mihai Neamțu ne referim) dar și de oameni care au idei apropiate sau identice cu ale noastre în ceea ce privește birocrația și economia în genere. Pentru un fotoliu în Camera Deputaților, un partid are nevoie de 10% în județul Timiș.

39. Județul Ilfov este fief PNL. Holera galbenă a scos 46% dintre voturi la alegerile locale. O creștere mare față de 2016 când județul a fost împărțit aproape egal între PNL, USR și PSD. La Cameră USR deschide lista cu o duduie venită pe filiera USR Cluj. Deci sigur nu! PSD deschide lista cu un fost membru al PRU (partidul rusofil cu viață scurtă) – deci nu. PMP deschide lista cu un domn cam prea exaltat pe subiectul „pensii speciale” dar cu un leaning bun per ansamblu. Drept urmare noi recomandăm un vot pentru PMP la Cameră. La Senat PMP deschide lista cu un fost băiat deștept din energie transferat de la ProRomânia – deci… nu. PSD la Senat îl propune pe un nene care voia să bage „regretul efectiv” în Codul Penal. Nu, nu e glumă. Drept urmare, la Senat noi recomandăm vot de protest în județul Ilfov: UDMR.

40. Județul Teleorman este județ USL. Nu există nicio diferență între PNL și PSD în acest județ iar cele două partide au avut împreună peste 80% din voturi în alegerile locale din septembrie. Singurul partid cu vagi șanse să spargă monopolul în județ este USR. Pe acest criteriu noi recomandăm vot USR. Măcar să înceapă să tremure.

41. „Județul” Diaspora era tradițional fief PNL/PD-L. Lucrurile s-au schimbat în 2016 când PD-L n-a mai existat și a apărut USR (care de altfel a și câștigat această circumscripție în 2016). La Cameră noi recomandăm vot pozitiv pentru PMP întrucât deputatul PMP Constantin Codreanu (și în prezent deputat pentru Diaspora) a avut în genere pozițiile corecte în privința politicilor panicdemice – chiar deseori făcând notă discordantă față de partid. La Senat noi recomandăm PMP strict în logica #aplatizămPNL la nivel național – întrucât e greu de crezut că PMP va obține un fotoliu de senator în această circumscripție. USR la Senat propune un conspiraționist sinistru apropiat al lui Mihai Tudose și al STS-ului. Brrr!

Alte mențiuni

Toată lumea face calcule. Sondaje mai mult sau mai puțin de încredere circulă prin interiorul partidelor sau ca zvonac și răspândac pe ultima sută de metri.

Unele pretind că PMP nu intră în Parlament. Altele pretind că USR ar putea ajunge la 25%. E drept, ambele scenarii sunt posibile – în fond, orice e posibil. La o prezență mică la vot ar putea intra chiar și un partid ca AUR în următorul legislativ – deși în opinia noastră un asemenea rezultat e foarte puțin probabil.

Noi am întocmit ghidul electoral în așa fel încât cei care decid să-l urmeze să-și maximizeze impactul votului.

Da, în unele circumscripții chiar e greu să alegi. Și admitem că am scrâșnit din dinți citind istoricul candidaților din unele circumscripții și încercând să găsim care e cea mai bună recomandare în așa fel încât să nu ne încerce o senzație de vărsătură. Da, e greu. Dar și mai greu are să ne fie nouă tuturor dacă Partidul Niciodată Liberal scoate un scor nepermis de mare.

Aplatizarea PNL nu poate veni chiar cu orice cost (de aceea nu recomandăm dileli precum ProRomânia sau PER). Dar există costuri care merită pentru beneficiul de-a tăia elanul acestei organizații criminale care a comis mai multe încălcări ale Constituției și Statului de Drept în 8 luni decât peeesedeee în 5-6 ani. La sfârșitul zilei, nu peeesedeee ne-a alergat părinții cu Miliția pentru că au ieșit la cumpărături la ora „greșită”.

PNL trebuie pedepsit exemplar pentru abuzurile de toate felurile comise la adăpostul dilelii pandemice. Pe 6 decembrie avem ocazia s-o și facem.

Noi am studiat și am elaborat o metodă. Poate nu e cea mai bună (nici nu există cea mai bună) și în mod cert nu mulțumește pe toată lumea (nici n-are cum). Dar este cea mai pragmatică, având în vedere uneltele disponibile.

HAI LA VOT!

Cel puțin 10 oameni au murit aseară la secția ATI (Ardere și Tragedie Intensivă) a spitalului Piatra Neamț.

Spitalul a avut printre alții manager un patron de pompe funebre numit de PNL. În total 8 manageri, toți incompetenți, toți numiți de PNL, PSD sau Pro-România (adică Ponta) – și toți sub înaltul patronaj al „comandantului acțiunii” Raed Arafat.

În 2015 am cerut în stradă demisia lui Ponta în timp ce Arafat, prin incompetență și probabil și rea credință omora oameni și apoi se scuza cu „s-a greșit, care-i problema?”

Astăzi, fix aceeași oameni continuă să facă fix același lucru.

Guvernul a avut fonduri nelimitate din martie până acum întocmai ca să doteze secțiile ATI. Ba chiar ni s-a cerut nouă tuturor să ne sacrificăm (zice-se temporar) libertăți fundamentale pentru a proteja și „crește” secțiile ATI.

DEGEABA! Totul este degeaba cu acest regim!

PÂNĂ CÂND?

Cât mai stăm în case de frică și cât mai așteptăm până dăm jos acest Regim criminal?

Cu măscuțe, cu distanță dacă trebuie – dar TREBUIE neapărat ieșit în stradă și dat jos acest guvern. Și mai ales demis și anchetat principala sursă a acestor probleme care tot apar: RAED ARAFAT!

Astăzi, la ora 16:00 – haideți în stradă! Jos Arafat! Jos Guvernul!

București, Piața Victoriei, ora 16:00

Cluj-Napoca, Piața Unirii, ora 16:00

Timișoara, Piața Operei, ora 16:00

Iași, Piața Unirii, ora 16:00

Orbán pentru noi, tu ești Victor Ponta 2!

Eveniment pe Facebook.

Ați observat ordinul pe unitate?

Acum nici o lună plângeau șpăgarii eroi la tembelizor că ne mor copilașii de chinavirus și apoi tot aparatul de propagandă al Regimului începea să toace mărunt psihicul oamenilor făcând priming and seeding pentru noi măsuri fasciste sub scuza aPLaTiZăRii cUrBei de tuse chinezească.

Dar începând de acum două zile, brusc s-a schimbat ceva. Șpăgarii eroi mint în continuare la televizor (probabil ei n-au primit ordinul) dar mașinăria de propagandă panicardă brusc a descoperit rațiunea.

Tonul l-a dat Andrei Caramitru care, timid, a spus ceea ce în martie era „putinism” și „psd-ism” și „negaționism” și „vrei s-o omori pe bunica”: respectiv că „măsurile” de carantină generalizată nu rezolvă absolut nimic, ci doar amână un pic lucrurile la costuri uriașe. Asta după ce acum 5 zile același Caramitru lăuda Suedia precum și strategia președinților Donald Trump și Jair Bolsonaro. Același Caramitru care te făcea habotnic religios sau putinist dacă spuneai fix același lucru în martie, aprilie, mai, iunie, iulie, august sau septembrie.

Lui Caramitru repede i s-a adăugat și Bogdan Glăvan (vezi poza mai jos) – un intelectual de casă al organizației criminale PNL, parte din camarila lui Orbán Ludovic plătit cu mulți bani publici să vă mintă în mod intenționat despre „performanțele” acestui guvern iliberal și sinistru.

Brusc, economistul și propagandistul de casă al PNL redescoperă liberalismul. Brusc descoperă și că grosul populației înjură de luni bune guwernerul și pe bună dreptate. Ba chiar dezvăluie că știa foarte bine asta de luni bune el însuși luând scuipați în pifometru. Acum 3 luni îți dădea block dacă-i aminteai asta. E de apreciat că admite în public că în esență a mințit. Cu bună știință.

Ba chiar admite și că Hapciu19 chiar este un hapciu și că, luate cifrele la bani mărunți, lucrurile chiar stau cum am zis noi de la bun început: în speță că-i o tuse marginal mai severă, dar nicidecum o problemă atât de mare care să justifice distrugerea intenționată a vieții socio-economice pentru 90% din populație (restul de 10% fiind bugetari, așa ca domnul Glăvan – cărora li se adaugă și cei peste 12 mii de bugetari noi angajați de guvernul ”liberal” și cu salarii care vor depăși 100% din încasările bugetare).

Desigur, propagandistul amator încearcă să se scoată că el de fapt a zis că starea de demență-urgență nu poate fi folosită mai mult de o dată. Și observați că și astăzi apără îndârjit crimele împotriva umanității comise de guvernul PNL.

Dar cel mai mare șoc îl reprezintă Raed Arafat – dinozaurul Sistemului pe care-l pupă-n cur astăzi fix oamenii care-l înjurau (pe bună dreptate) în 2015 la Colectiv. Și pe care-l înjură astăzi (pe bună dreptate) cei care-l apărau (de proști) în stradă în 2012.

Aseară, la oficina dictaturii, Digi24, Raed Arafat brusc a descoperit și el liberalismul și limitele proprietății private. Admit că m-am frecat de două ori la ochi (cu riscul să fac Hapciu19 din nou) și am ascultat de 3 ori declarația ca să fiu sigur că nu e vreo greșeală. Ia uitați ce zice Arafat:

Unii au încercat să denatureze declarațiile de la Guvern. Nu putem să intrăm în casele oamenilor și să spunem ce să facă. Asta este răspunderea lor acolo. Dacă tu vrei să sărbătorești cu încă două-trei familii, ți-ai crescut mult riscul de a te infecta, pentru că bănuiesc că nu vei sta în noaptea de Crăciun cu mască. Asta e imposibil. Așa că, modul în care îți organizezi masa de Crăciun, dacă aduci și bunicii, și alți prieteni și mai multă lume, care stau în alte zone, riscul de transmite este mai mare. Ăsta e un lucru logic.

Fiecare calculează riscul pe care vrea să și-l asume. Noi încercăm să limităm riscul de răspândire în spațiile publice, la locul de muncă, dăm sfaturi pentru spațiile private, dar acolo nu avem cum să mergem să controlăm, nici nu este normal. Acolo depinde de fiecare persoană și de cât de mult conștientizează riscul cu care se confruntă.

I-auzi! A devenit și Arafat putinist-negaționist? (că PSD-ist este demult, măcar asta sper că știți)

La Paște era putinism și „negaționism” să spui fix asta. Așa cum am spus-o noi de sute de ori: Respectiv că vrem să fim lăsați în pace! Bun, m-ai informat, e o tuse mai nasoală, okay am prins ideea.

Dar nu! Trebe să vină să mă fută la cap Miliția și gorilele lui Marcel Vela, plus panicarzii mai mult sau mai puțin proști sau mai mult sau mai puțin plătiți direct de Partidul Național-Leninist sau direct din bani publici furați de la noi toți prin taxare și redistribuiți de Regim unei prese populate cu imbecili.

Prin comparație, astăzi, echivalentul lui Tătaru în Bulgaria iese și spune direct că-i este mai frică de protestele în stradă decât de chinavirus și este îngrijorat și de sănătatea mintală a populației – un aspect nu doar neglijat total în România, dar distrus în mod intenționat și programatic de Presa Miluită de Regim.

Toți acești oameni trebuiesc pedepsiți

Desigur, acest ordin pe unitate are foarte mult de-a face cu alegerile. Calculul este că poate mai uită poporul până pe 6 decembrie și Partidul Național-Leninist nu își ia binemeritata muie la alegeri. Mai și un pic de fraudă electorală Sectorul 1-style și hai că poate nu iese așa de rău pentru PNL, având în vedere circumstanțele.

În câteva zile vom termina ghidul electoral pentru Parlamentare – în speranța că suficient de mulți oameni vor vota strategic și intenționat împotriva PNL. Dar nu este și nu va fi suficient!

TOȚI acești oameni care au mințit în mod intenționat și cu bună știință trebuiesc pedepsiți în toate modurile legale cu putință. Începând cu Bogdan Glăvan, Cristian Păun, Raed Arafat, Ludovic Orban, Florin Cîțu (arhitectul celei mai mari distrugeri economice de la cutremurul din 1977 încoace!), Nelu Tătaru și continuând în jos cu cât mai mulți membri PNL în conformitate cu Ordonanța Militară Nr. 1.

Țineți-i minte. Dacă le puteți submina carierele, nu ezitați s-o faceți! Fără milă și fără ezitare! Că tot fără milă și fără ezitare v-au distrus viața socială, au legitimat un regim iliberal și v-au mințit cu bună știință!

Dacă aveți dovezi de vreo infracțiune sau delict administrativ, nu ezitați să-i reclamați. Constant. Fără ezitare și fără milă. În maximum 5 ani niciunul din ei nu va fi prea aproape de Putere. Fiți răzbunători! Iertarea se obține de la Dumnezeu (pentru cei care cred că există). Nu aveți nicio datorie să-i iertați.

Dacă pe viitor vi se ivește ocazia să-i sabotați în orice fel în mod legal, nu ezitați s-o faceți!

Dacă le puteți întoarce viața cu susul în jos acestor nemernici – nu ezitați s-o faceți! Căci ei n-au ezitat să se cace în capul vostru doar pentru că pot.

Pacifiștii și cârpele au obiceiul de-a cita din proverbul românesc care spune că „răzbunarea e arma prostului.” Însă ei uită să vă spună și continuarea: ”Dar și mai mare prost ești dacă NU te răzbuni!”

Hai în stradă!

De ziua națională a României, ar trebui să fim în stradă. De preferință în toate orașele mari. Fie și dacă vom fi 4000 în Piața Victoriei și câte 100 de speriați în Iași și Cluj – tot e bine.

Deși, la câte orori a comis acest guvern, se justifică proteste mult mai mari decât cele împotriva lui Dragnea. Să nu uităm – Dragnea a fost încarcerat pentru mult mai puțin decât ce-au făcut trepădușii fascismului sanitar!

Premierul Orbán Ludovic vine și ne anunță senin că n-avem voie să ne bucurăm de Ziua Națională a României și ne amenință cu Miliția dacă petrecem Revelionul.

Da’ până când mă? Și cine cristoșii mă-sii l-a făcut pe Orbán Dumnezeu să decidă el? Sigur, Orbán Ludovic, Raed Arafat sau Klaus Iohannis nu au foarte multe motive să sărăbătorească Ziua Națională a României. E firesc și de înțeles. Dar cu ce drept impune asta românilor?! Nu, tusea chinezească nu e un motiv legitim sub absolut nicio formă!

Vom face noi, pulimea, parada de 1 decembrie dacă e nevoie! Dar ne vom bucura, în stradă de Ziua Națională! Pentru că vrem și pentru că putem!

Ce-o să faceți? O să puneți Miliția pe noi să ne bată? Hai mă! Faceți și asta! Că până nu avem și noi o dezbatere științifică precum vecinii sârbi nu o să scăpăm de regimul comunismului epidemiologic instaurat anticonstituțional de camarila Orbán-Iohannis și girat intelectual de băieți precum Glăvan și Păun.

Să poarte mă-ta botniță singur pe stradă! Și voi toți, din PNL, să vă duceți Dracului – de preferință după PSD.

Tic-tac!

Atunci când ai pretenția că știi exact tot ce e mai bun pentru toți ceilalți, că știi cum trebuie să arate progresul tuturor și că le cunoști viitorul, atunci ești progresist, ceea ce e totalitarism din start și credință religioasă în sine, din moment ce ai pretenția că ai prevăzut viitorul.

Poate vă întrebati ce m-a apucat să propun sabotarea progresului. A se citi: progresism.

Ce vreau sa zic: Progresul cu P mare și articulat e exact Progresul progresismului. Progresul Unic și Obligatoriu. În rest, există progresuri, cum menționez mai jos.
Însăși ideea că există Progresul e progresistă.

Ceea ce se autointitulează “Progresism” azi nu e altceva decât un mix de ideologii, de religii politice, adică utopii totalitare ale trecutului din care s-a luat câte ceva cu un singur scop: instaurarea dictaturii globale a Progresului Unic și Obligatoriu pentru toată lumea.

Progresismul a confiscat ideea de progres, așa cum a confiscat știința, morala, cultura și întreg viitorul. Aici e vorba de Progresul Unic și Obligatoriu pentru toți, nu de progres în sine.

Cel care pretinde că deține cheile viitorului trebuie să te convingă cumva. Și atunci își îmbracă credința în știință, dogmele în drepturile omului, sclavia în egalitate, colectivismul în comuniune, înregimentarea în eliberare și virtualul în realitate. Scopul scuză minciunile.

Dar, culmea, progresiștii sunt cei care au nevoie cu disperare de o tradiție, pe care, pentru că nu o au, o inventează. Pentru că omul, pe lângă aura științifică și eliberatoare, mai are nevoie și de tradiția unei lupte seculare. Pentru asta utopia își inventează un trecut utopic, numit ucronie. Orice utopie își are ucronia ei.

Acest trecut al utopiei trebuie să arate ca o luptă împotriva trecutului oprimant și nedrept al lumii pentru ca prezentul să arate ca o eliberare și reparație istorică, iar viitorul să fie numai al utopiei.

Motorul progresismului e răzbunarea, nu progresul. Tot ce aduc nou nu e ca să adauge ceva util, benefic, profitabil, conform definiției progresului, ci ca să strice ceva din trecut. Obiectivul prioritar e demolarea, fără să aibă importanță ce pun în loc și dacă se pune nimic în loc e și mai bine. Tot progresismul e orientat spre trecutul pe care se razbună, nu spre viitor.

De-asta, în orice discuție, din prima, habotnicii progresismului aduc mereu vorba de preistorie, antichitate, evul mediu, patriarhat, capitalism, naționalism, fascism, creștinism, rasism, oprimare, discriminare etc. La prima critică pe care o aduci concepției lor despre progres, sar cu întrebarea care își conține răspunsul și acuzarea totodată: “Dar ce, vrei să rămâi în Evul mediu, să nu mai progresăm?”.

Absolut toată agenda pornește din răzbunare: avort, sinucidere asistată, ”căsătorie homosexuală”, ”discriminare pozitivă”, schimbare de sex, cote de gen, invazie migraționista, egalitarism, inventarea drepturilor omului, eugenie, transumanism etc. Femeile se razbună pe barbați, gay-ii pe heterosexuali, negrii pe albi, etniile lumii pe etniile europene, ateii și musulmanii pe creștini etc. – asta e soluția progresistă pentru problemele lumii. Un ciclu al răzbunării fără sfârșit. Chiar și un ateu poate înțelege că o fac de-ai dracu’.
Pentru progresism există crime în favoarea umanității.

Răzbunarea nu e dreptate, ci arma prostului și ticălosului.

E un iacobinism global sau, dacă vreți, Revoluția Franceză la scară planetară.

Nu-i vorba de niciun progres, ci de demolarea civilizației actuale și în primul rând a liberalismului democratic și civilizației europene. Răzbunarea pe lumea de până azi la grămadă, fără niciun discernământ.

Și, mai ales, fără milă, fără posibilă apărare, dezbatere, reflecție, iertare, împăcare sau răscumpărare. Progresismul a readus ghilotina în piața publică.

Mi s-a confirmat asta când am întrebat: “Când se va încheia reparația istorică numită discriminare pozitivă?” și am primit răspunsul: “Niciodata.”

Toți erau de acord, într-o sumbră unanimitate. Asta înseamnă lipsa totală a iertării. Progresismul nu conține acest concept. Progresismul nu iartă.

Mi s-a confirmat și când am întrebat un amic: “Care ar fi soluția ta pentru o lume mai bună?” și mi-a răspuns : “Să dispară pentru totdeauna cei ca tine.”, la care a adăugat : “Orice progres trebuie început cu ghilotina.”

Aici, pentru că am pomenit de Revoluția Franceză și ghilotină, trebuie menționat că Revoluția Franceză a avut 3 etape, pe care progresismul le ia la pachet, nediferențiat, justificând una prin cealaltă. E evident că face acelasi lucru ca Robespierre: justifică ghilotina prin nobilele idealuri ale Revoluției.

De aceea progresismul e reacționar și anacronic.
Daca vrem un real progres și un viitor trebuie să nu mai luăm în considerare progresismul ca opțiune pentru viitor.

Ori, concepțiile despre progres sunt diverse, progresul prin definiție general acceptată aduce un aport benefic material sau spiritual pentru toți or, nu cunoaște nimeni viitorul, iar progresul, ca și viitorul, sunt împreună. Și atunci, pe tema progresului suntem nevoiți să o dăm la pace, altfel nu mai avem viitor împreună.
Se poate face și o analogie cu stupidul slogan legat de libertate: “Progresul meu se termină acolo unde începe progresul tău”.

Progresul nu poate fi decât un rezultat al negocierii permanente, al compromisului înspre consens social, al gândirii și faptei împreună, al vieții. Progresul nu e un proiect unic și definitiv, ci un drum. Eu cred că varianta asta nu e dictatură.

Dar progresismul ce face: elimină toate variantele de progres din schemă, individuale și de grup, democrația progresurilor, libertatea viitorurilor, consensul unui progres și viitor comun.
Și impune speciei umane dictatura viitorului proiectat unilateral dinainte. E religia seculara care vine cu viitorul de-a gata și bagă pe gât proiectul raiului pe pământ. Rai care, dacă ești realist, obiectiv și moral, daca nu te-ai rupt de natură și de propria natură, dacă mai ții la cunoaștere, adica știință și cultură, realizezi că nu va exista niciodată. Fără iluzii. Pentru că așa-i omul, nu-i în stare să facă rai. Nici nu-i nevoie.

Aici nu-i vorba că sunt doar antiprogresist, ci că sunt pro-progres în același timp, așa cum l-am definit, ca armonie între progresuri.
În locul dictaturii progresului propun democrația progresurilor.

Putem opri, și chiar e nevoie, motorul ăsta, bagându-i bețe-n roate cum prindem ocazia.

Cu asta nu oprim progresul, ci ura, răzbunarea și instaurarea utopiei totalitare.

Pasul 1: Inducerea unei frici patologice, față de un inamic invizibil. O frică menită să degradeze umanitatea la o condiție animalică. Inamicul ucide! Nu știm exact cum (motiv suplimentar de frică!), nu știm exact pe cine (alt motiv), și nici măcar câți o să ucidă, dar este mai sigur să estimăm că o să omoare, dacă nu pe toata lumea, măcar zeci sau sute de milioane de oameni. Ceva trebuie făcut!!!

Pasul 2: Acel ceva care trebuie făcut sunt restricțiile. Instaurarea restricțiilor se clădește pe frica animalică indusă în pasul anterior. Ele sunt aprioric bune, inamicul invizibil ucide, ascunderea în case este singura soluție! Evitarea altor oameni este imperios necesară, desprinderea de familii, de prieteni, de colegii de muncă – o măsură de protecție! Abandonarea locurilor de muncă – o măsură de supraviețuire, disoluția congregațiilor religioase, un act de ”bun-simț.”

De reținut: una din slujbele care trebuiesc abandonate este cea de parlamentar. Cu asta, vocea popoarelor dispare și în locul ei rămân doar megafoanele guvernanților și gurnaliștii din presă, care pot să spună ce au chef.

Pasul 3: Menținerea restricțiilor, indiferent de opoziția populației. Este de așteptat ca o parte a populației să se împotrivească. Inamicul este nu doar invizibil, dar tot invizibili sunt și munții de cadavre preziși în timpul pasului 1, așa că unii încep să pună întrebări incomode, statistica nu mai poate fi contorsionată, așa că numărul de morți făcut de inamicul invizibil este ajustat, după nevoie.

Este posibil ca mortul să fi trecut pe lângă inamicul invizibil? Atunci, sigur a fost ucis de către acesta. A fost mortul în compania unui individ care a fost în contact cu inamicul invizibil? Atunci, sigur a fost ucis de către acesta. În general, a murit, din orice altă cauză în afara unui accident violent? Inamicul sigur a avut ceva de-a face cu moartea asta! Gata, nici o moarte fără inamicul invizibil!

Pasul 4: Crearea de clase antagoniste. Cei care se supun restricțiilor, o clasă de lăudat. Cei care nu se supun, o altă clasă. Între ele, cea de-a treia clasă: cei care, eroic, ajută la menținerea restrictiilor. Cei din prima clasă, de lăudat pentru obediența lor, trebuie să laude eroii care mențin restricțiile.

Ca orice eroi, aceștia sunt într-o ipotetica linie întâi, în contact direct cu inamicul, luptă pentru binele comun – pentru că exista un bine comun, nu-i așa? Cei care care nu sunt obedienți devin ținta unui linșaj mediatic intens, care să-i transforme în inamici ai binelui comun. Inamicul invizibil încă mai este adus în discuție, dar rolul lui se apropie de sfârșit, un nou inamic este gata să fie servit omenirii.

Pasul 5: Instaurarea urii de clasă. Inamicul invizibil iese, treptat, din scenă. Nu mai omoară, dar ăsta este un argument pentru a arăta lumii că restricțiile sunt bune. În locul morților, care sunt greu de falsificat, apar cazurile de contact cu inamicul invizibil. La fel de invizibile ca și inamicul, cazurile astea devin vârful de lance al menținerii restricțiilor.

Faptul că este neclar cum se dovedesc cazurile astea, faptul că efectele contactului cu inamicul invizibil sunt tot invizibile, ca și inamicul, nu fac decât să servească teza că inamicul este perfid, nu te poți juca cu el, fără să devii un caz. Oponenții restricțiilor devin, mai întâi, agenți ai inamicului invizibil, după care, un inamic în toată regula. Ei, cei care se opun restricțiilor, sunt, de fapt, mai răi decât acel inamic invizibil. Fără ei, fara împotrivirea lor, războiul cu inamicul invizibil era câștigat. Obedienții sunt îndemnați să-i vadă ca pe un inamic, de data asta vizibil, palpabil, care atentează la viața lor.

Ura de clasă este instaurată fără probleme. Și dacă cei care nu vor să se supună arată și ei semne de ură, ăsta este un atu în plus, este foarte ușor să le spui obedienților că inamicul este plin de ură împotriva lor.

Pasul 6: Reprimarea opoziției. Pentru că linșajul mediatic este util doar până la un punct, opozanții restricțiilor trebuie să fie reprimați și fizic. Pentru asta, sunt fabricate “legi”. Nu contează dacă ele nu trec prin parlamente, nu contează dacă încalcă brutal constituțiile statelor. Important este ca represiunea împotriva celor care se opun restricțiilor să fie făcuta legală.

Ieri, niște oameni bătuți măr de catre forțele de ordine, într-un metrou. Azi, niște demonstranți bătuți într-o piață dintr-o mare capitală a lumii, Mâine… cine știe? Oricum, veștile se răspândesc, frica de bătaie este sfântă, așa că sigur vor fi mai puțini opozanți (fățiși, cel puțin) ai restricțiilor.

Aici ne aflăm în momentul ăsta. La orizont, alți pași, inca neclari: poate încarcerarea unor rebeli, poate niște linșaje făcute de miliții populare, poate restrângerea unor drepturi pentru cei care nu se vaccinează, poate niște “școli” de reeducare a încăpățânaților, poate… cine știe…

Oricum, noua “normalitate” este aproape complet instaurată, și poartă un singur nume: dictatură. Libertatea este noul inamic al lumii și, dacă nu vrem să o pierdem, nu trebuie să ne oprim din a ne împotrivi eforturilor de instaurare a “noii normalități”.

Pasul 1: Menținerea opoziției față de orice fel de restricții, și intensificarea ei. Mediul online este bun pentru păstrarea legăturii între oameni, dar nu mai mult decât atât. Întâlniți-va prietenii, vociferați, peste tot, împotriva restricțiilor și, mai ales, lăsați-o mai ușor cu respectul arătat celor care se supun restricțiilor, că nu merită așa ceva!

Nu are rost să vă argumentați poziția – oricum suntem în faza în care argumentele bazate pe fapte și logică și-au dovedit inutilitatea!

Pasul 2: Pentru că forțele politice, din întreaga lume, au devenit forțe de represiune; pentru că niciun partid și niciun politician marcant nu pare să dea semne de împotrivire față de nebunia asta, apariția unor noi partide este absolut necesară.

Partide care să ia faptele din ultimele luni, să tragă concluzii din ele, care să arate care sunt punctele slabe ale democrațiilor și statelor de drept, cum au fost ele exploatate pentru instaurarea unei dictaturi, și să vină cu programe de reformă, care sa înlăture asemenea posibilități în viitor. Dacă sunteți membri într-un partid, încercați să faceți presiuni interne pentru asta. Dacă nu se poate, sau dacă nu sunteți membri într-un partid, ăsta este momentul să vă apucați de politică.

Pasul 3: Organizarea unei opoziții civice puternice, care să adune rebelii într-un singur glas. Proteste, publicații care să contracareze media mainstream, asta este prima urgență. Și fiți gata să finanțați așa ceva, nimic nu se poate face fără bani.

Pasul 4: Intrarea în confruntare directă cu guvernanții, în orice fel, fie în cadru constituțional, prin alegeri, fie extra-constituțional, dacă este nevoie…

Astăzi sunt așteptate două proteste în București. Unul la Piața Victoriei (Marele Protest pentru Libertate – ora 17:00) și unul la Piața Universității (Vrem școli, nu lagăre! – ora 16:00). Nu suntem deloc mari fani ai niciunuia dintre organizatori dar cu asta suntem obișnuiți încă din 2017. Nici pe organizatorii protestelor anti-Dragnea nu-i aveam la inimă. Dar când – sau mai bine zis mai ales când – subiectul e unul just, n-o să stau pe gânduri prea mult de frica unor ciudați de pe Internet preocupați mai mult cu comentariul de pe margine.

Nu sunt primele proteste de săptămâna asta. Pe 15 septembrie s-a protestat împotriva cretinismului suprem din școli atât în București (200 de oameni) cât și în Buzău (tot 200 de oameni). Dacă în Buzău, în mijlocul săptămânii, au putut ieși 200 de oameni să protesteze – o să-mi permit să fiu rezervat optimist pentru această după amiază. Protestele s-au întețit odată cu venirea lui septembrie, întărind regula sezonului de proteste. Firește, sperăm la cât mai mult, chiar dacă nu avem nicio implicare în organizare.

Ușor-ușor, din ce în ce mai mulți, trebuie să se învețe că opiniile debitate de soborul mediatic nu sunt sincere. Mereu au fost nesincere – dar acum cu atât mai mult stau așa lucrurile în condițiile în care TOATĂ presa mare și o mare parte din presa ”mică” este literalmente cumpărată de regimul PNL. Știu, știu, banii de la Regim sunt ca să ne ”informeze” privind pandemia de tuse chinezească – întrucât, desigur, noi suntem un popor de cretini siniștri și nu știm și noi să mai citim un studiu, să mai vedem ce mai fac alții și în genere să ne formăm o idee și fără propaganda deșănțată pe banii noștri desfășurată de Regimul de la București.

Nu de alta dar așa, fără propaganda guvernamentală, riscăm să aflăm că suntem printre cei mai demenți din UE în ceea ce privește tortura psihologică intenționată a copiilor în școli sub scuza pandemiei.

Odată ce te înveți cu ideea că presa mare minte tot timpul, cu intenție și fără absolut nicio jenă – devine mai simplu. Devine mult mai simplu să ieși la proteste pentru că ți se pare o cauză justă (sau pentru că pur și simplu ai chef să te plimbi – căci, să recunoaștem, protestele la noi sunt oricum predominant evenimente de socializare de ani buni). Și ieși la proteste indiferent că în aceeași mulțime se află 1-2-10 oameni dezagreabili. Deja suntem antrenați și cu asta și cu standardele duble.

Prezența Stegarului Dac, spre exemplu, era ”o pată de culoare” la protestele cu iz ecologist de acum 4 ani sau la cele anti-Dragnea de acum 3 și doi ani de zile. Dar prezența fix a aceluiași om este dovada infiltrării rusești la protestele împotriva regimului anticonstituțional instaurat de iliberalul Orbán Ludovic și organizația criminală Partidul Național Liberal. Dacă nu v-ați obișnuit cu astfel de mizerii, standarde duble și intoxicări, nu-i nimic. O să vă obișnuiți până la urmă. Într-un final ajungeți toți și oamenii Bisericii, și ai Rusiei și ai lui Soros György simultan. Eventual și naziști în același timp. Bun venit în ”presa” și comentariatul modern!

Da, veți fi în Piață și veți ”respira același aer” și cu oameni de-a dreptul siniștri. Mare brânză. La metrou nu vă uitați să nu cumva să fiți în același vagon cu cineva care merge la ședințele partidului pe care-l detestați?

Da, veți fi luați la mișto de niște Marghioale pe Internet care tremură de frica unei răceli în spatele calculatorului. Ei, și? Sunt doar cuvinte pe ecran. Există lucruri mai importante în viață decât să fii popular(ă) pe Internet în rândul unor oameni de-a căror părere oricum este profund nesănătos să-ți pese.

Germania a avut toată pandemia proteste cu zeci și sute de mii de oameni. Suedia avea la vârful epidemiei proteste cu mii de oameni. De SUA, aliatul nostru strategic, nici nu mai discutăm.

De ce mă rog frumos trebuie noi, țară UE și NATO, să ne rugăm frumos de un regim oricum nevotat de nimeni? Drepturile nu se cer frumos – ci se afirmă! Regimul chipurile a făcut o concesie permițând proteste de maximum 100 de oameni. Și dacă vor fi 10 mii ce veți face mă? Mai exact. Așa, în meandrele concretului? Veți lua la bătaie jurnaliștii din nou? Așa, ca-n Belarus? Sau ca la colegul de partid european al lui Orbán Ludovic din Bulgaria?

Justificarea premierului pentru ”relaxarea” privind protestele este una halucinantă: “Nu vreau să mai comenteze cineva că vrem să cenzurăm dreptul de manifestare al oamenilor”. Adicătelea, pulimea să nu mai comenteze că el are de guvernat, clar? Ce atâtea proteste?! Na mă și vouă săracilor, dar numai 100! Că altfel trimite Arahat Miliția după voi așa cum de altfel deja a amenințat. De-aia noi am prefera să fie 10 mii la protest. Minimum. Dictatorii de tinichea de tipul ăsta așa se aplatizează.

Indiferent însă de câți oameni vor fi la cele două proteste – că vor fi 100, o mie sau o sută de mii – important este ca ele (protestele) să-și mențină o oarecare frecvență: nici să obosească baza dar nici să permită uitarea subiectului.

Idioțenia ce are loc acum în majoritatea școlilor românești este mai atroce decât școlile de corecție de tristă amintire. Iar dacă pentru copiii noștri nu protestăm, atunci nu merită să avem nici țară, nici drepturi, nici nimic. Merităm să se cace PNL-ul în capul nostru cum are chef. E atât de simplu.

La fel de importantă rămâne și lupta legală. Părinții trebuie să învețe (din mers, unii dintre ei) că au și drepturi, nu doar obligații. Printre ele se află dreptul la protest față de orice măsură a școlii. Dreptul de a refuza măsuri abuzive asupra copiilor lor. Și, da, foarte important – dreptul de a acționa școala cu totul în instanță. Și de a depune plângeri penale. Și, da, de a trolla și lua la mișto întreaga șandrama pandemică școlară. Și, da, dreptul de-a-și educa copiii în același spirit! Astea sunt drepturi firești într-un stat de drept – chit că-l încurcă și-i dau coșmaruri lui Raed Arafat care, dacă ar putea, ar băga părinții disidenți direct în Gulag pentru că îndrăznesc să pună la îndoială opinia despre epidemiologie a anestezistului de mâna a 14-a.

Ce va fi, nu știm. Ce știm însă e că vom fi acolo la fel ca la majoritatea protestelor din ultimii 3 ani. Să filmăm, să documentăm în mod pe bune imparțial – luând în balon și criticând și pe cei care ne împărtășesc parțial sau total opinia. Pe vremuri asta se chema ”presă”. Azi e doar o ciudățenie. Aia e, mai bine ciudați decât intelectuali angajați la Stat să lingem ciubota dictaturii.

Ah, și încă ceva: Dacă veniți la proteste, vă rugăm nu vorbiți în limba engleză. Savanții de renume mondial au descoperit că vorbitul în engleză răspândește chinavirus mai mult decât alte limbi. 🤡

Al dracu’ virus dom’le cum e el periculos numai când e vorba de lucruri care țin de democrație și libertate (proteste, vorbitul în engleză, banii cash sau libertatea de asociere) dar nu e deloc periculos când e vorba de lucruri care țin de regimuri totalitare (solitary confinement e okay, plățile supravegheate de toată planeta sunt okay, deplasările doar cu țâdulă sunt okay, suprimarea individualității prin botnițe e okay) – alea nu transmit chinavirus.

Muie PNL! Și muie oricui care mai răspândește panică și încearcă să vă convingă de idioțenii similare.

Gata. Hai afară!

”A trecut Sânta Mărie, te-ai <scăpat> în pălărie” – zice o vorbă din bătrâni. Ideea e(ra) că vine iarna și bărbații renunțau la pălărie pentru căciulă de blană la foarte scurt timp după Sfânta Maria (nu e deloc clar dacă se referă la 15 august sau 8 septembrie – contează mai puțin oricum).

Nu știu să explic de ce – dar e o particularitate a poporului român de a protesta și de a face câte-un igloo (mai mic sau mai mare) aproape exclusiv iarna. Dacă scoatem mineriada din 1990 și 10 august 2018 – devine aproape imposibil de găsit un eveniment major cu mulți oameni în stradă care să NU fi avut loc iarna. E drept, minerii sunt sau au fost speciali. Tot de ei se leagă și celelalte două evenimente majore care deviază de la regulă – greva din 1929 (cel mai nasol episod cu mineri din România de departe) și greva din 1977 – ambele în august.

În rest, însă, ca regulă, cu cât mai frig de crapă pietrele afară, cu atât mai bine și cu atât mai mare apetitul românilor pentru protest. Permiteți-mi să dau câteva exemple pentru a ilustra:

• Revoluția română de la 1848: Începe în Moldova, în februarie spre final.
• Răsturnarea lui Al. Ioan Cuza: 11-12 februarie 1866 (da, nu a fost pașnic cum vă învață la școală)
• Răscoala de la 1907: Începută în luna februarie
• Revolta de la Hotin: 20 ianuarie – 1 februarie 1919
• ”Greva generală a proletariatului din România” – 20 octombrie 1920 (vă explic îndată de ce pun ȘI exemplul ăsta)
• Răscoala de la Tatarbunar: 15-18 septembrie 1924 (provocare bolșevică)
• 7000 de muncitori CFR fac una din cele mai mari greve din epocă în 1933: în ianuarie 1933 mai exact
• Tot în ianuarie 1933 se întâmplă pentru prima dată în România ca sindicaliștii să ocupe o fabrică. Mai toate grevele mari ale anului 1933 au avut loc între ianuarie și martie ale acelui an
• Mișcările studențești din București și Timișoara din 1956 – luna octombrie (căutați despre Aurel Baghiu dacă nu știți la ce se referă acest eveniment)
• Revolta studenților din Iași: februarie 1987
• Revolta de la Brașov: noiembrie 1987
• Protestul lui Corneliu Babeș: 2 martie 1989 (observați că între ăsta și Revoluție se află fix perioada caldă!)
• Revoluția din decembrie 1989
• Mineriada din 1991: luna septembrie spre final
• Mineriada din ianuarie 1999
• Protestele anti-Băsescu și de opoziție la măsurile de austeritate din 2010: începute la 24 septembrie. Profesorii fac două proteste mari pe 5 și 15 noiembrie. Se naște sloganul ”ieși afară, javră ordinară!”
• Protestele din 2012: începute la 12 ianuarie. Pe 19 ianuarie se înregistrează și violențe
• Protestele ”Roșia Montană”: 1 septembrie 2013 – 11 februarie 2014
• COLECTIV – 3-9 noiembrie 2015
• 5000 de ciobanii vin la București și amenință cu igloo major dacă reglementările privind domeniul lor nu sunt retrase imediat. Intră cu forța în Palatul Parlamentului și sunt primiți la negocieri. Și imediat au fost retrase și n-au mai fost introduse niciodată. Se întâmpla… în decembrie 2015. La minus 20 de grade Celsius.
• Protestele împotriva OUG 13: 18 ianuarie – 5 martie 2017 (observați, din nou, oprirea bruscă odată cu venirea căldurii). Protestele au fost reluate în noiembrie 2017 și s-au aplatizat spre finalul lunii ianuarie 2018 după demisia premierului Tudose.
• 2018: Ciobanii vin din nou la București, de data asta să-l înjure pe Daea. Pe 10 octombrie.
• Ultimul protest mai mare din anul 2020 a avut loc pe 18 ianuarie.
• Ultimul igloo cu scandal din 2020 a avut loc la Ditrău (mai țineți minte?) – pe 26 ianuarie

Firește, mai sunt și alte exemple. Și mai sunt vreo 2-3 contraexemple pe lângă cele amintite la început. Dar regula este, zic eu, destul de conturată: Indiferent de regim, indiferent de organizator (fie că a fost vorba de URSS, de ONG-uri, de plebi de pe internet, sau de muncitori supărați) și indiferent de cauză – apetitul românilor pentru protest este fără doar și poate mult mai mare în sezonul rece decât este în sezonul cald.

Mișcările studențești din 1956 au avut drept cauză revolta anticomunistă din Ungaria – studenții români sperau la ceva similar și aici dacă adună suficient momentum. N-a fost să fie dar cert e că alte mișcări similare din lagărul comunist care au avut loc vara sau primăvara nu au generat ecou și aici.

În prezent vedem cum bulgarii sunt cu miile în stradă de 75-ish de zile. La noi e cald și frumos… nu iese mai nimeni. Abia de-acum încolo încep discuțiile serioase despre proteste pe bune serioase și mari.

Ce este interesant e că regula se menține indiferent că vorbim de monarhie, republică, regim mai democratic sau mai totalitar, comunism mai stalinist sau mai puțin stalinist, nu pare să aibă vreo importanță. Indiferent de cine e la putere și indiferent de gravitatea situației – dacă e să fie protest în România, statistic e de pariat pe sezonul rece. În intervalul 15 septembrie – 5 martie, mai exact. Cu foarte-foarte puține variațiuni.

Anii ’20 și mai ales ’30 ai secolului trecut au fost plini de provocări bolșevice. Dar singurele notabile sunt în sezonul rece. În epoca comunistă mulți au încercat să protesteze – dar singurele notabile sunt în sezonul rece. În epoca postdecembristă au fost multe greve și proteste – dar aproape toate dintre cele relevante au avut loc în sezonul rece.

Nici apariția internetului nu pare să fi schimbat mare lucru. Da, poți viraliza ușor mesajele în feluri în care era greu de crezut în 2004 în România (când munceai enorm doar pentru a demonta minciunile regimului Năstase – de unde nervi și bani și pentru organizat proteste?). Dar mobilizarea în stradă tot ”merge” cu frâna de mână trasă în iulie sau august.

Și sunt convins că nu sunt singurul care a observat asta. Poate și de-aia mulți oameni ai Sistemului au privit și continuă să privească cu suspiciune și consternare momentul 10 august 2018. Întocmai pentru că e complet atipic față de standardul românilor. În peste 170 de ani de proteste românești nu există nimic comparabil cu 10.08.18 ca ordin de mărime și impact care să fi avut loc în sezonul cald. Revolta anticomunistă de la ITA Arad din 1947 ar fi cumva comparabilă (în sensul că a fost făcută tot pe căldură și a fost un moment foarte dur și violent) – dar totuși mult mai mică.

De ce stau lucrurile așa?

Pe scurt: Nimeni nu pare să știe. Pentru că mai nimeni nu pare să-și fi pus în mod serios problema.

Există, desigur, multe speculații – de la faptul că imediat după concedii oamenii stau prost financiar și-s mai iritabili (asta poate explică situația de azi, dar nu explică precedenții cel puțin 172 de ani) și până la faptul că iarna scoate la iveală problemele mult mai ușor decât vara când, nu-i așa, viața oricum e bună.

Așa o fi – dar nu vedem același trend nici la verii noștri latini (Franța are sezonul de proteste în mai și iunie, de exemplu) și nici în jurul României. Ungurii nu par să aibă o regulă (deși, e drept, cel mai mare protest al lor, cel din 2014, a fost toamna). Sârbii au dat foc la guvern în iulie 2020 după ce coruptul comunist de care tot nu reușesc să scape – Aleksandar Vučić – a vrut să-i bage în carantină să nu tușească. Sârbii i-au explicat, cu cocktail-uri Molotov, bâte, topoare și arme de foc – că e neștiințific să bagi țara în carantină. Și guvernul a înțeles!

Bulgarii fac protestele în general vara. Ucrainenii par să aibă un apetit similar cu al nostru. Cel puțin protestele politice (inclusiv Maidanul) au avut loc în sezonul rece mai toate.

Și totuși, nimeni n-a reușit să dea un răspuns: De ce le-o fi plăcând românilor mult mai mult să protesteze la -20°C decât la +25°C?!?! Explicația cu concediile nu explică de fapt nimic. Nici explicația cu lenea de vară de sorginte latină nu ține (căci dacă era așa, o vedeam și la alți latini. Și spaniolii tot vara fac protestele!).

Nu pretind că știu răspunsul. Dar e important de observat că nimeni nu-l caută oricum.

De ce contează ”regula”?

Și ajungem în prezent. Pe 17 septembrie 2020. Cu două zile înainte de anunțatele proteste antiguvernamentale pe care, vă spun sincer, le aștept fără prea mare entuziasm. Dar le aștept cu o doză de optimism. O doză foarte-foarte moderată, dar totuși prezentă.

Pe 15-17 mai mă așteptam să filmez 30 de oameni. Am filmat până la urmă spre 500 pe zi în medie. Pe 12 iulie n-am putut fi prezent dar mă așteptam să-mi ajungă poze/filmări cu 100 de oameni. Să tot fi fost vreo 2000. Și apoi a venit vârful sezonului cald (statistic, istoric, zero proteste). 10 august 2020 a fost un fâs per ansamblu. În norma statistică.

Acum însă, norma statistică zice că nu e deloc nerezonabil să ne așteptăm la 5000 de participanți pe 19 septembrie. Firește, pot apărea surprize (în ambele sensuri). Genul ăsta de analiză nu e în totalitate o știință exactă. Dar importantă e tendința.

Și tendința, statistic vorbind, e ca numărul și amploarea protestelor să crească după data de 15 septembrie a oricărui an. Amploarea, firește, e dictată și de cât de mari sunt problemele din cauza cărora se protestează (de aceea protestele din septembrie 2019 nu le ține minte nimeni deși noi am fost și la alea).

În septembrie 2019 nu era mai nimeni care să vrea să muncească și să nu găsească de lucru. Și nu se punea problema ca regimul să-ți interzică să muncești. Sau să te aresteze în gulag spitalicesc pentru că s-ar putea să tușești conform unui ”test” chinezesc scump și cu 30% eroare. În septembrie 2019 nu se punea problema să fii arestat la domiciliu două săptămâni pentru infracțiunea de-a te fi întors din țara greșită fără drept de apel sau posibilitate de a te apăra.

În septembrie 2019 trăiai normal. Astăzi, doar elita de Partid și de Stat are voie să fumeze liniștită și să bea un coniac de ziua de naștere. Doar nomenclatura are voie să dea o petrecere mai zdravănă – tu, pulime, nu ai voie decât să stai în casă ca să sALvEzI vIeȚi și să aPLaTiZeZi CuRbA. Și apoi să porți botniță ca să aRăȚi cĂ-țI pAsĂ. Și, desigur, să te supui ordinelor anticonstituționale și dictatoriale ale regimului. Atât.

Și, foarte important, în septembrie 2019 copiii tăi mergeau la școală, nu la instituții de tortură psihologică intenționată în formă continuată în care nici să respire normal nu le este permis.

În septembrie 2020 lucrurile stau cu totul diferit. De aceea, statistic, e de pariat pe o amploare mai mare. În septembrie 2019 era de neconceput să scoți 200 de oameni în mijlocul săptămânii la protest într-un orășel de provincie.

În septembrie 2020 te amenință Arahat la televizor cu pulanele Miliției dacă ieși la protest peste 100 de oameni. Același Arahat pentru care pulimea a ieșit în stradă în 2012. În 2012 eu eram printre ăia ”nașpa” întocmai pentru că aveam despre acest dubios aproximativ aceeași părere ca și acum. E drept că în 2012 nu mă gândeam ȘI la oportunitatea tocătoarelor de crengi când venea vorba de subiectul Raed Arafat. Dar asta e o poveste pentru altădată.

Așadar: Începe sezonul de proteste. Indiferent de opinia mea sau a oricui altcuiva despre subiect.

Dacă aș fi PNL, m-aș teme la modul foarte serios. Și dacă aș fi PSD m-aș teme. Dacă aș fi USR m-aș apuca de pregătit întorsul narativei căci aș pleca cu prima șansă nu doar să evit aplatizarea, dar chiar să fiu atârnac la tăvălug. Dacă aș fi partid mai mic decât astea trei, m-aș apuca serios de muncă. 20 de ore pe zi. Fără pauză până la Parlamentare. Care Parlamentare au loc aproape de vârful sezonului de proteste. Yum-yum! 😊

Dar hei, ce știu eu? Eu-s doar un tip ciudat care stă pe canapea și povestește lucruri. Și filmează. Evident, nu am ”poziția de răspundere” a ”autorităților” ca să vă salvez de covizi și nici n-am 20 de litere înainte sau după nume – chiar dacă mai toate calculele și predicțiile mele au prostul obicei de-a se și întâmpla. Așa că nu-i nevoie să mă crezi pe mine.

Deocamdată atât.