Scriam zilele trecute despre un angajator cu sute de angajați care nu a făcut nicio presiune asupra aceastora sa se vaccineze așa cum fac Borsec sau Romstal in mod agresiv.

Deși lucrez in resurse umane, un domeniu care se confrunta cu o criza abrupta începând cu 2016, mult mai urâta decât aia din 2008 și ma cunosc cu tonaj de oameni ceva mi-a scăpat așa cum îți scapa când ești foarte aproape de un fenomen.

Șmecherii vaccinării

Sunt angajatori care tare și-ar mai dori ei sa impună dictatorial chestii numai ca le sta dictatura in gât. Tare ar vrea ei sa impună obligativitatea dar sa vezi drăcia dracului ca nu au cum fără a își compromite biznisurile. Sau bișnițărelile.

Și atunci înghit in sec și ii lasă pe șmecheri in pace ca dacă șmecherii le pleacă atunci închid șandramalele și alții nu mai găsesc decât ori pe superbani ori deloc. Șmecherii, dacă își arunca CV-ul pe geam stau cinci recruiteri sa il prindă. Au oferte frecvente și mulți și-au dezactivat conturile de LinkedIn plictisiți de frecventa cu care sunt contactați si vânați.

Șmecherii sunt mulți, lupi tineri si nu toți sunt spălați pe creier de propaganda tefelista așa cum s-ar crede in mod greșit. Șmecherii au putere de negociere pentru ca ei sunt motorașele unor biznisuri extrem de bănoase.

Uitându-ne la categoria asta putem concluziona că șmecherii viitorului nu vor mai fi neapărat numai ăia cu bani ci și ăia care își vor permite două luxuri: sănătate și libertate.

Momentan, deși se încearcă împingerea broaștei in ciment cu vaccinarea obligatorie, o să fie complicat. Că au început cu mortăciuni, cu complicații grave și cu nasolii.

Cum era folclorul ăla la început de covrig, nu știu pe nineni care a avut și de aia nu cred dar când lucrurile au luat-o razna lunea a început sa se trezească la fel e și acum: in cercul de cunoștințe extins sau de prieteni e câte unul care a pățit niște nasolii și mai răsufla pe Fb de câte unul care mai și moare deci treaba e cam nasoala ca sa vii cu obligativități pe lege la un act medical ale cărui consecințe nu le cunoaște nimeni.

Așa ca in contextul asta șmecherii se lăfăie și belferesc in libertatea de a alege să facă ce vor.

Să ilustrăm plastic ce înseamnă astăzi „capitalismul”, în accepțiunea unor magnați, a unor politicieni veroși, și a imbecililor care le fac galerie: Mergeți în piață, căutați pe cineva cu o legătură de mărar. Îl găsiți. Aveți nevoie de mărar, deci cumpărați de la el. Omul ăla prestează un serviciu util, și evident o face din muncă; voi apreciați utilitatea, băgați mâna în buzunar și i-o răsplătiți. Aici e capitalismul așa cum l-ați înțeles până ieri, pentru că sunteți normali la cap.

Voi poate mai credeți că și leprele care vă sunt date azi de model de antreprenoriat capitalism tot la fel gândesc.

Ei bine nu.

Pentru ei (sau mai precis, pentru voi, dar din gura lor) „capitalism” înseamnă reglementările care îi impun celui care crește mărar să nu mai crească mărar cum își dorește el, sau, dacă-l crește, să nu-l mai poată vinde; sau, dacă-l vinde, să nu mai fie la fel; sau, dacă mai e la fel, să nu mai poată fi vândut la un preț competitiv; sau, dacă totuși își găsește cumpărătorul cu un preț necompetitiv (că nu oricine e atât de imbecil încât să creadă că „mai ieftin = mai bun”), acel schimb de monedă să nu mai poată avea loc.

„Capitalism” înseamnă, în această ultimă fază, controlul tranzacției pe care voi o credeați liberă: o identitate electronică a celor două persoane, accesibilă instantaneu și permanent, și o identitate electronică a schimbului efectuat, permanent stocată și tot așa, permanent și instantaneu accesibilă.

Ca în profetizata vreme a Fiarei: să nu mai poți cumpăra și vinde ce vrei tu, ci ce vor ei. Ei au ceva de câștigat din asta — vor „implementa” sistemele din care ei, fiți siguri, vor trăi mai bine (la fiecare tranzacție efectuată le va reveni un comision, la fiecare tranzacție blocată — un premiu). Ăsta e „capitalismul” lor: unde nu mai produc nimic altceva decât sclavia voastră, în beneficiul celor care vor să vă călărească, să vă asedieze, să vă reducă numeric etc. (Întrebați-vă acum de ce traficantul de carne vie Epstein, asociat al lui Gates, putea concepe pe șleau o lume populată de urmașii lui direcți. Și de ce Gates vorbește despre o lume „prea populată”, având el însuși 3 copii.)

Ultima încununare a unui sistem de etatism cronyist (de cumetrie) pe care s-au pliat bine-mersi (și încă ce bine! ce mersi!) și jumătate dintre „conservatori”. Și care acum intră în faza terminală, unde voi, clienții care n-au cerut să fie clienți, voi sunteți cei prea ieftini.

Nu-i mai lăsați să vă spună că sunteți „anti-capitaliști” — voi, voi sunteți capitaliștii. Fiecare fir de mărar pe care-l vindeți e mai capitalist decât toată averea, decât toate firmele și firmulițele lor. Voi nu mințiți și nu călcați în picioare pe nimeni atunci când vindeți acel fir de mărar.

Când un subiect eminamente imbecil (sau, hai, marginal) brusc e pe prima pagină peste fucking tot e cazul să puneți două întrebări:

• Ce se întâmplă fix acum și cineva vrea să nu ne uităm prea mulți în direcția aia?
• Suntem siguri că nu e slow news day și deci o coincidență că un subiect imbecil ocupă atâta spațiu?

Începem cu cea de-a doua întrebare la care răspunsul este simplu: NU.

De unde știu? Păi pentru început Martinel/Arthur a fost împușcat în luna martie. Nu ieri. Nu alaltăieri. Nu săptămâna trecută. Ci acum două luni! Când ai slow news day nu scoți o știre de acum două luni. Ci răsfoiești ziarele locale și găsești un viol, un furt, o bătaie… ceva din ultimele 10 zile cel mult.

Mai apoi, e destul de improbabil (deși, e drept, nu imposibil) ca aproape toată presa (desigur, civilă) să aibă slow news day simultan mai multe zile și să le vină brusc să discute despre un caz, repet, de acum două luni.

În al treilea rând, nu activează nimeni activiști controversați transformați peste noapte în consilieri onorifici ai Primului Ministru, totul pentru o slow news day. Cine crede altcumva, este rugat să scrie pe adresa Redacției să începem negocierile pentru un pod din Malmö pe care-l avem de vânzare.

Gabriel Păun, șăful organizației eco-teroriste Agent Green, este consilier onorific al lui Florin Cîțu conform deciziei 127/16.02.2021. Evident, nicăieri în presă nu apare informația asta.

La fel cum nicăieri în presă nu se amintește că Agent Green este o organizație care acum niște ani hărțuia și mutila oameni pe proprietatea lor în numele „activismului de mediu”. În urmă cu exact 6 ani, în luna mai 2015, Alin Andrioni (pe-atunci mare activist de mediu alături de Gabriel Păun în ”Agent Green”) mutila pe viață un om la poalele Retezatului, călcându-l cu mașina și târându-l 10 metri după care fugind de la locul faptei (care nu, nu a fost accident). La vremea respectivă presa a scris despre asta. La vremea aceea Gabriel Păun dădea declarații de presă încercând să îi convingă pe toți că mutilatul e de vină că le-a atacat mașina (deși zeci de filmări din toate unghiurile arătau că nu e deloc așa).

Andrioni între timp a aterizat pe la Partidul Verzilor. În mai 2020 era în continuare apărat frenetic de Gabriel Păun și de Mihai Goțiu (pe-atunci vicepreședintele Senatului din partea USR).

Ei bine, dragii moșului, nimeni nu mobilizează asemenea resurse și, mai ales, nu riscă să atragă atenția (din nou) asupra unui toxic asset doar pentru că e slow news day și n-are ce talaș să mânce presa (desigur, toată civilă). Și cu-asta am lămurit a doua întrebare. Și-acum la prima.

Ce se mai întâmplă pe fundal?

Nu am pretenția să știu care din următoarele lucruri trebuiesc umbrite dar vi le listez pe toate și pricepeți/alegeți ce credeți de cuviință.

Așadar, câtă vreme populimea era ocupată cu laba de urs, s-au întâmplat următoarele:

• USRPLUS (partidul #Colectiv) a votat cot la cot bugetul cu Piedone (scos responsabil moral pentru incidentul Colectiv, pentru cei cu memoria scurtă)
• USRPLUS șantajează PNL cu bugetul Capitalei pentru că vrea neapărat drept de semnătură pe spitale pentru Horia Tomescu (omul lui Vlăduț Voiculescu)
• Că veni vorba de Horia Tomescu, ușor-ușor presa a început să pună întrebări despre faptul că viceprimarul a propus literalmente cuțitari pentru conducerile spitalelor. Culmea, tot tentativă de omor, ca și băiatul ăla de la Agent Green în 2015 (cu diferența că useristul propus de Horia Tomescu n-a avut norocul să existe USR în 2003 și să-i fie tergiversat dosarul).
• Sub presiune, guvernul a trebuit să autorizeze publicarea raportului GRECO. Și arată, evident, absolut horror. Și nu e chiar atât de ușor spinuibil în formula clasică ”PSD man bad” că PNL are acuș doi ani de când e la guvernare.
• Coaliția de la putere e iarăși în impas. Nu reușesc să-și împartă Avocatul Poporului, TVR-ul și SRR-ul. Parcă e mai bun un shitshow cu labă de urs decât shitshow-ul ieșit la precedentele împărțeli cu scântei, nu?
• Legea 5G. Parlamentarii se află sub o imensă presiune din partea lobby-ului chinez (și da, există așa ceva în România chiar dacă nu vă spune asta la Digi sau Hotnews, care au contracte cu Huawei). Toate partidele sunt vulnerabile.
• Chirica și Alexe. Buboiul din PNL Iași s-a spart… oarecum. Și dă îngrozitor în public pentru PNL fix amu în prag de congres. Și USR dă tare din picioare pe subiect (absolut firesc, au mirosit sânge).
• S-au mai înfăptuit câteva nominalizări controversate pe la Electrica
• Discuțiile despre mafia (da, mafia) din spatele și din jurul lui Vlad Voiculescu progresau prea repede. Mai repede decât se putea curăța în urma lui.
• Că veni vorba (iar) de Vlăduț, tot zilele astea a devenit clar ca lumina zilei că decizia de la Foișor a fost nu doar greșită, ci criminală de-a dreptul. De vină pentru aia sunt Arafat și Vlad Voiculescu. În ordinea asta. Ce bine c-a murit un urs! În felul ăsta tot tricolorul e fericit.

Mai sunt și altele dar astea-s fix pe fundalul discuției cu ursul, repet, ucis în martie și al cărui caz este scos în față brusc două luni mai târziu.

Bonus: Discuția cu ursul ține ocupați și o serie de AURari care, la fel ca PLUSR-ul, sunt susceptibili la povești din astea lacrimogene cu pădurile și animăluțele és szar.

De asemenea, nu trebuie ratat nici detaliul foarte important: povestea cu ursulețul nu e lăsată să curgă natural. Adică USR-iștii să întrebe de reforme mai adânci în silvicultură iar AURarii să întrebe ce mizda pă-sii caută străinezii la împușcat pe-aici și cum naiba de tot apar UDMR-iști în aproape toate scandalurile de mediu și/sau cu păduri.

Observați că atunci când au răsărit întrebările, îndată a veni și Barna (Tánczos, nu Dănuț) și a interzis chemarea de străini la împușcat ursuleți. Trebuie să fie cea mai rapidă reacție a Guvernului la un scandal ”public” de mulți-muuulți ani încoace.

Gândiți! Căci încă nu e ilegal și, fără mișto, chiar e sănătos!

Atât.

Culturile pot fi măsurate cu ajutorul dimensiunilor lui Hofstede. Două dintre scări sunt: distanta față de putere și aversiunea față de risc.

Distanta față de putere măsoară percepția omului față de un alt om care deține puterea. Dacă te simți egal cu primarul sau cu un deputat, distanta față de putere e mică. Dacă ai senzația că primarul sau chiar un birocrat e Dumnezeu, atunci distanta e mare.

Cu cat distanta față de putere e mai mică, cu atât mai bine pentru comunitate sau pentru țară, înseamnă că oamenii îi privesc pe cei care dețin puterea ca fiind egali ai lor.

Aversiunea față de risc măsoară percepția față de riscul provocării puterii. Dacă crezi că e riscant să te certi cu puterea, aversiunea față de risc e mare. Dacă nu-ți pasă că te certi cu cineva care deține puterea, aversiunea față de risc e mică.

Cu cat aversiunea față de risc e mai mică, cu atât mai bine pentru comunitate sau pentru țară, înseamnă că oamenii îi privesc pe cei care dețin puterea ca fiind mai degrabă inofensivi decât periculoși.

România stă foarte prost la ambele. Distanta față de putere este spre maxim – 90/100 – iar aversiunea față de risc e foarte mare, oamenii de bun simț preferă să nu intre în conflict cu cineva care deține puterea – 70/100. In general, cu cat mergi mai spre vest, cu atât coeficienții ăștia scad.

Acum înțelegem puțin mai bine de ce este foarte greu sa schimbi puterea în România. Pentru că cei care ar vrea-o schimbată pe de o parte percep asta ca o aventură imposibilă (puterea e foarte sus, distanța până acolo e foarte mare) iar pe de altă parte nu vor să-și asume riscurile să o supere (pentru că le percep ca fiind foarte mari).

Avem nevoie in societate de aversiune de risc și distanta de putere mai mici, avem nevoie practic de antreprenoriat politic.

Către,

CONSILIUL NAŢIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII

DOMNULE PREŞEDINTE,

Prin prezenta, subsemnatul(a) …………………………………………………………………………………, domiciliat(ă) în…………………………………………………………………………………………………………, formulez:

PETIȚIE

În temeiul Ordonanţei Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, formulez prezenţa PETIŢIE prin care solicit constatarea şi sancţionarea contravenției prevăzută de articolele 14 și 15 din OG 137/2000 săvârşită la data de 16 aprilie 2021, aproximativ ora 14:15 de către domnul LUCIAN BODE având calitatea de Ministru al Afacerilor Interne. Nu îi cunosc adresa de acasă a domnului Bode dar poate fi citat la locul de muncă, în speță sediul MAI din Piaţa Revoluţiei nr. 1A, sector 1, București.

Consider că prin fapta ce face obiectul acestei petiţii am fost discriminat.

Vă solicit ca, pe lângă aplicarea amenzii contravenţionale, să dispuneţi obligarea părţii care a săvârşit fapta să publice, în mass-media și pe website-ul instituției pe care o conduce un rezumat al hotărârii prin care se constatată săvârşirea contravenţiei, precum şi orice măsură necesară pentru înlăturarea consecinţelor acestei fapte.

De asemenea, solicit să mi se comunice modul de soluţionare a acestei petiţii.

MOTIVELE PETIŢIEI SUNT URMĂTOARELE:

În fapt, în timpul unei conferințe susținute la Primăria Cluj Napoca la care au participat mai mulți membri ai Guvernului precum și alți lideri ai PNL, domnul Bode a spus următoarele: ”În noaptea de 1 spre 2 mai, circulația persoanelor este permisă doar pentru participanții la slujbele religioase. Subliniez acest lucru pentru a-i ruga pe cei care nu participă la slujba de Înviere să rămână acasă.”

Un astfel de limbaj din partea unui demnitar al Statului reprezintă în sine discriminare. Pe lângă legalitatea îndoielnică a HG 432/2021 Anexa 2 în care se conferă „drepturi” în funcție de confesiunea religioasă – declarația domnului ministru reprezintă o discriminare față de cetățenii români care nu vor dori să participe la slujba de Înviere cu ocazia Paștelui Ortodox dar care vor dori să-și exercite dreptul constituțional la liberă circulație.

În drept, faptele descrise se încadrează în prevederile art. 14 și 15 din OG 137/2000.

Minstrul proferează interzicerea unui grup de persoane (eu ca ateu, de exemplu) în spații publice (străzi, de pildă) pe criterii religioase – ceea ce reprezintă o încălcare a articolului 14 din OG 137/2000.

Declarațiile ministrului reprezintă comportament ce crează o atmosferă de intimidare împotriva non-ortodocșilor în sensul articolului 15 din OG 137/2000.

Declarația ministrului a fost preluată de publicația HotNews (atașez copie printată din 16 aprilie 2021 ora 15:35) și se găsește în format video pe pagina de Facebook a Partidului Național Liberal (aici, minutul 13).

În cazul în care PNL va șterge filmarea, sunt dispus să expediez un CD atât cu toată ședința cât și cu momentul în care s-au făcut declarațiile discriminatorii.

Conform datelor oficiale, cel puțin 14% din populația României nu aderă la cultul ortodox. Asta înseamnă că cel puțin 14% din populația României, printre care și subsemnatul, este ținta comportamentului la intimidare a Ministrului de Interne prin care se încearcă condiționarea exercitării drepturilor conferite de Constituția României la articolele 25 și 29.

Dată,

Semnătură,

DOMNULUI PREŞEDINTE AL CONSILIULUI NAŢIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII

Indicații

Firește, acesta este un model. Modificați/adaptați în funcție de circumstanțe. Se poate renunța la invocarea Constituției, de exemplu.

Este de preferat să expediați petiția prin Poștă. Acest link reprezintă știrea „printată” de la Hotnews. Printați și acel PDF și puneți-l în plic.

Dacă aveți timp/chef/resurse, inscripționați pe un CD întreaga conferință a PNL (download AICI) precum și segmentul cu Lucian Bode (download AICI) și introduceți-l și pe acela în plic.

Adresa de corespondență a CNCD este:

Piaţa Valter Mărăcineanu nr. 1-3
Sector 1 Bucureşti 010155

CNCD poate fi sesizat și online la https://www.cncd.ro/depune-o-petitie/ însă este foarte important ca măcar 10-15 plângeri să ajungă la CNCD în format fizic.

Dacă însă veți sesiza online, asigurați-vă că atașați atât PDF-ul cât și cele două fișiere. Dacă nu puteți atașa fișiere mari, folosiți cu încredere link-urile noastre. Ele vor rămâne active cel puțin 18 luni sau până la finalizarea demersului – whichever comes first, cum ar veni.

Dacă nu locuiți la adresa de domiciliu din cartea de identitate, puteți trece adresa de corespondență. CNCD insistă asupra unei adrese fizice de corespondență, nu și asupra domiciliului propriu-zis.

Conform art. 20, aliniat 7 din OG 137/2000 (legea de funcționare a CNCD) instituția își alocă până la 90 de zile până ia o hotărâre și alte 30 de zile până când o comunică părților. Deci e de așteptat. De aceea e important să fie trimise cât mai multe!

Spor!

Mi s-a reproșat în privat că aș fi rău, prea dur și nedrept cu fostul ministru Voiculescu. Asta, deși, oricine mă citește știe că nu prea am obiceiul să mă răfuiesc cu politicieni, ci, mai degrabă, mă irită sau chiar revoltă atitudinea celor de-o seamă cu mine a căror reacții stridente la apucăturile politicienilor mă îngrozesc mai tare ca politicienii în sine. De ce? Pentru că cei în funcții ajung acolo cu sprijinul a celor ca mine, adică al oamenilor de rând.

Și când văd asemenea comportamente, tind să le taxez, în speranța că aceștia nu sunt atât de cocoțați pe delirul partizan încât să nu mai audă ce spun și alții. Așa am procedat și astăzi, încercând să subliniez absurdul (în opinia mea) susținerii arzătoare pe care o are VV în aceste zile din partea unui anume public. Și uite că, totuși, mi-au ieșit vorbe că mă iau de domnul ministru.

Am luat însă această ocazie ca pretext de introspecție și m-am gândit că poate mă nu știu eu și susținătorii acestuia chiar au motive să-i poarte lectica cu orice preț. Așa că am căutat să văd dacă mă înșel și, contrar postării mele, chiar există motive extraordinare profesionale pentru care trebuie să trecem cu vederea lungul șir de gafe ministeriale. N-a luat mult să găsesc răspunsul, asta pentru că fanii lui VV sunt mulți, vocali și cu textele pregătite de livrare oricând.

La nici o oră de la anunțarea demiterii lui Voiculescu, o domnișoară susținătoare (nu dăm nume, că nu e persoană publică), a întocmit o listă lungă de „realizări” care, spune ea, au deranjat Mafia sistemului și au pictat o țintă mare pe spatele lui Vlăduț. M-am pus pe lecturat și, deși nu sunt jurnalist de investigații, am trecut la verificarea minunatului panegiric.

Reiau, la rând, toate ideile domnișoarei, convins fiind că acestea se regăsesc în argumentarea multor susținători. Iertați lungimea postării, dar la cât text am parcurs pentru a tempera acest laudatio ridicol adus lui Voiculescu, parcă merită să împărtășesc cu voi ce am aflat.

1. „a pus la dispoziția spitalelor 50 de milioane de euro, bani europeni, împreună cu Cristian Ghinea, pentru ca managerii din spitale să vină cu proiecte și să-și remedieze toate deficiențele;”

Cum adică a pus la dispoziția spitalelor 50 de milioane? Avea el cu Ghinea un cont de economii, o pușculiță secretă pe care au spart-o și au dat de la ei spitalelor? M-am pus pe căutat și am aflat că erau bani alocați de către Ministerul Fondurilor Europene, încă din guvernarea trecută și proiectul nici măcar nu le aparține celor doi.

Mai mult, banii fiind deja bugetați, mi se pare că trebuie mult tupeu să te lauzi că ordonatorul de credite ți-a dat banii promiși. E ca și când ai aduce ode angajatorului pentru că ți-a plătit salariul. Apropo de plăți, știți că există o mulțime de cabinete private care nu și-au primit de la CNAS banii care li se cuvin prin contract pentru prestarea serviciilor medicale?

Adică la stat nu tratăm decât COVID, iar pe cei de la privat îi privăm de bani. Măreață realizare…

2. „a dat OUG 12/2021 pentru transparentizarea achizițiilor publice din sănătate pentru a elimina corupția din sistem;”

O ordonanță cu asemenea caracter are ramificații multe și promit să mă documentez mai pe larg. Însă ce pot să remarc sunt câteva chestiuni punctuale care arată cât de superficial gândește susținătoarea domnului VV.

a. OUG 12 este o ordonanță care aduce niște completări unor alte ordonanțe. Deci e un soi de corecție la corecție.
b. Niciunde în textul ordonanței nu se vorbește despre transparență în achiziții.
c. Se iau câteva măsuri care dau dreptul ministerului să cheltuie discreționar fonduri.

Las, pentru „transparență” textul ordonanței aici.

3. „a adus la conducerea CNAS un om integru, cu doctorat în UK;”

De unde se deduce că omul dinaintea sa nu era integru. Sau? Să înțeleg că cei de la USR+ au voie să ponegrească profesioniștii altora?

Eu citesc măsura asta foarte simplu. VV și-a adus la CNAS omul său. Ca toți ceilalți predecesori ai săi. Integritatea o va proba în funcție, nu pe FB. Iar docotratul din UK trebuie să aibă o valoare anume? La impresie artistică? V-o mai amintiți pe eminenta de la economie a lui Ponta? Cu Master în economie la Harvard. Ea a rezistat ceva mai mult ca VV, dar tot s-a dus repede.

Abia aștept să văd rezultatele lui Adrian Gheorghe de la CNAS, deși ce spuneam mai sus legat de plăți, dă cu minus. Până acum rămâne vizibil doar faptul că de la consilierului lui Voiculescu a ajuns în funcția de om bine plasat al lui Voiculescu.

Apropo, cunosc mulți oameni cu doctorate prin UK. Oameni de toate formele, culorile, caracterele și mai ales competențele. Un doctorat bine susținut denotă abilități înalte, dar nu garantează competența administrativă.

4. „a scos la concurs toate posturile de director general ale caselor județene de sănătate”

Am crezut inițial că e vreo excepție. Asta până am dat de concursul anunțat de CNAS în 27 mai, anul trecut, concurs care viza mai toate posturile de director de la casele județene.

Deci Vlăduț a scos la concurs posturi care au fost scoase la concurs acum mai puțin de un an? Faină realizare, n-am ce spune. Dar dacă dă bine la numărătoare…

5. ”• intenționa transparentizarea totală, astfel încât fiecare asigurat să poată accesa cheltuielile pe care CNAS le-a făcut pentru el;
• în iulie urma scoaterea la concurs a posturilor de manager de spital;”

Acestea două sunt la pachet pentru că sunt la viitor. Le-ar fi făcut el, Vlăduț, măiastră realizare, dar nu l-a lăsat Mafia. Nu că n-am văzut deja cum stă treaba cu transparentizarea, CNAS și posturile scoase la concurs. Important e să trecem la realizări și planurile de viitor.

6. ”eliminarea plafonului la norma de hrană din spitale, acesta rămânând la latitudinea managerului de spital;”

Aici din nou e dubioasă și complexă chestiunea și cum de fiecare dată când am vizitat paturile de spital m-am hrănit din resurse personale, nu pot să mă pronunț obiectiv.

Ce știu însă e că o asemenea măsură deschide larg poarta unor situații cel puțin dubioase și lasă loc la niște achiziții discreționare de mă ia cu tremurici când mă gândesc. Adică managerul X, șef la spital, are voie să cheltuie fără plafon?

Totuși, aici sunt dispus să mă îndoiesc de propriul cinism și să sper că această măsură (care a fost implementată și de alte guverne) va spori nivelul de alimentație din spitale.

7. „devoalarea centrelor secrete de vaccinare;”

Asta e de bine. Accidental, Vlăduț i-a dat în gât pe cei de la Servicii? Sau nu asta s-a întâmplat? Cum rămâne însă cu vaccinarea oficială, aia care merge precum melcul? Știu că e un soi de whataboutism, dar nu mi se pare o realizare să „devoalezi” niște mecanisme care merg, fie și ele corupt, în timp ce tu pretinzi că pe tine te interesează binele pacienților.

Eu, în locul lor, m-aș bucura că s-au vaccinat ăia peste rând. Că măcar așa mai scoatem și noi capul în lume la număr de vaccinați.

8. „stoparea banilor către presă;”

Această informație a început să circule acum câteva zile și îl are ca sursă pe Liviu Avram, de la Adevărul. El nu are cum să confirme cu surse oficiale informația, dar, așa cum spune chiar el, banii către presă erau pentru promovarea campaniei de vaccinare și propunerii i s-au opus toți greii USR+.

Să treci asta la realizări VV e o umflare cu pompa a idolului de stă să crape. Unde mai pui că a fost servită ca pretext pentru viitoarea demitere a ministrului? Dacă, însă, VV este responsabil pentru această stopare, să știți că eu îl susțin.

Finanțarea din bani publici a entităților private pentru propagarea de mesaje de interes public mi se pare o formă de prostituție și îl felicit pe VV „dacă” a reușit să o stopeze. Mai rămâne să se ocupe de chestiuni la ministerul de resort sau poate așa încearcă să se propună pentru fotoliul de la Finanțe?

9. „suplimentarea paturilor ATI până la 1687;”

Conform INS, la sfârșitul lui 2019, adică în prag de pandemie, România avea 5.181 de paturi ATI. Deci numărul pe care domnișoara susținătoare îl vehiculează e… bizar?

Nu mă pun eu acum să corectez erorile acesteia, ce știu însă să spun e că la o simplă căutare în presă am remarcat că numărul de paturi ATI a crescut sensibil în ultimul an, dar nici pe departe pe măsura nevoile și a alarmismului Ministerului.

Știu că, în schimb, s-au deschis spitale modulare în toată țara și au rămas goale, iar mai apoi s-au închis, iar paturile suplimentare au fost obținute, nu de puține ori, prin „confiscarea” celor de la privat. Care anume e realizarea aici? Mai ales că ultimele paturi care au fost „suplimentate” au stârnit un scandal monstru pentru care VV trebui să-și depună singur demisia.

10. „crearea liniei de sprijin psihologic pentru persoanele afectate de pandemie;”

Aici m-am enervat rău de tot. Majoritatea oamenilor suferă psihologic (dovedibil științific) în pandemia aceasta din pricina măsurilor autorităților, a comunicării defectuoase și a întreținerii stării de frică și panică prin canale oficiale.

A pune la dispoziție o linie psihologică e ca și când l-ai înjunghia pe om și apoi te-ai oferi să-i pui dezinfectant pe rană până vine ambulanța. Un fel de „Rezistați, oameni buni, că vă mai ținem așa ceva vreme.” Asta nu exclude beneficiul liniei.

Deci, am putea spune că, în ciuda răului inițial, avem o realizare a lui VV. Asta până mergi pe site-ul Ministerului unde afli că inițiativa este, de fapt, a UBB Cluj, se realizează cu psihologi voluntari și este finanțată tehnic de Vodafone (o companie privată). Iertați-mă, dar mi se pare chiar mârșav faptul că Voiculescu a avut tupeu să se laude cu așa ceva sau să prezinte lucrurile în așa fel de vag încât susținătorii săi să aibă impresia că proiectul îi aparține.

Unde mai pui că asemenea măsuri au fost luate de multe entități în anul care a trecut și VV nu era în zonă să se laude cu ele.

11. „înființarea acelui ombudsman, un fel de avocat al poporului pentru pacienți.”

La ultimul punct domnișoara susținător mai trântește o realizare… din viitor. Asta pentru că Ombudsman-ul menționat de ea este un proiect propus recent de VV, care ar fi urmat să se realizeze în… 100 de zile. Nu, nu 100 de zile de la ajungerea în fotoliu, ci 100 de zile de la idee. Când Vlăduț se cerea insistent la minister, eu am fost convins că el are pe țeavă 100 de proiecte pentru 100 de zile pe care le va lansa din ziua întâi.

Error… de partea mea. În fine. La cârma acestui Ombudsman urma să fie un alt consilier personal, că doar „să mâncă și gura lor ceva”. Ce ar urma să facă acest „avocat al pacientului”. Cam ce fac liniile de TelVerde, dar mai avocățește, conform declarației lui VV. Ideea nu e rea în sine și sper că va fi implementată. Dar cu siguranță e prematur să o punem la realizările lui Voiculescu.

Însă eu stau și mă întreb. La ce avea el nevoie de acest nou post guvernamental? Să înțeleg că a rezolvat toate problemele din spitale pe care le avea în atenție și acum căuta altele noi cu care să-și umple timpul? În fine… atât s-a putut.

Ca să o citez pe susținătoare „astea sunt măsurile care i-au venit în minte”. Mie mi-au venit în minte doar scandalurile și gafele, toate de dată recentă. Realizări nu prea am găsit, așa că le las doar pe cele menționate de pluseristă în dreptul celui pe care ea îl consideră „singurul ministru al Sănătății care s-a gândit la pacient și la stoparea risipei și furtului banului public.”

Stai și te întrebi, nu mai bine-și ținea Vlăduț gura și rămânea bine-mersi la Minister să înfăptuiească mărețul plan și să realizeze planul la hectar? A trebuit el să se ia la harță cu Mafia și uite ce-a pățit? Au ajuns să-i cânte prohodul ministerial și să-i aducă elogii, chiar dacă acestea, așa cum am demonstrat foarte ușor mai sus, sunt crase exagerări, dacă nu chiar minciuni. Iar victimizarea perpetuă a acestuia e jalnică și nedemnă de un om care s-a cerut insistent la cârma vasului de la Sănătate care navighează în cele mai tulburi ape din istoria recentă a țării și chiar a lumii.

Iar lacheilor care insistă că Voiculescu n-a știut că va trebui să se lupte nu doar cu pandemia, ci și cu sistemul mafiot, vă reamintesc politicos că sunteți niște tupeiști penibili. Omul este de două ori fost ministru, deci știa în ce se bagă. Mai mult, trebuia să vină cu atât mai pregătit, ceea ce adaugă circumstanțe agravante incompetenței sale.

Ah, era să uit. Așa cum spuneam mai devreme, de vină nu e Voiculescu, ci toți oamenii răi care l-au săpat. Și, ca să o citez pentru o ultimă dată pe marea sa susținătoarea „M*ie PNL, Cîțu, Iohannis!” Pentru că, nu-i așa, dacă înjură, protestează sau chiar minte un pluserist, e de bine, pentru că e pe cyan-oranj.

P.S. Încă aștept lista cu realizări. Nu e exclus ca acesta să existe. Eu m-am rezumat la cele propuse de susținătorii săi. Dar poate acestea există, dincolo de iubirea arzătoare a fanclub VV, acest Goofy al politicii românești. Știu, știu. Pe Ponta e OK să-l facem Mickey Mouse. Dar de Voiculescu să nu ne luăm.

Din 1990 și până în 2008, roboții industriali au contribuit la desfințarea, în SUA, a circa 670000 de mii de locuri de muncă, iar din 2010, tot în SUA, s-au desfințat 5.6 milioane de locuri de muncă în industria prelucătoare.

Dacă până acum au fost loviți de acest fenomen muncitorii fără o calificare puternică, eventual cei din mediile mai puțin educate, lucrurile vor sta total diferit în viitor. Daniel Susskind, economist și scriitor britanic, a tratat îndeaproape în lucrările sale impactul pe care îl va avea inteligența artificială asupra muncii. Acesta a lansat teza șomajului tehnologic, conform datelor culese de el, profesioniștii vor fi înlocuiți treptat de sisteme digitale tot mai performante.

Nu voi analiza această teză din punct de vedere economic, însă doresc să atrag atenția asupra următorului fapt, chiar dacă se va dovedi doar parțial corect ceea ce spun, consecințele vor fi profunde.

Deocamdată ne aflăm doar la al doilea stadiu (dacă luăm în calcul pragul de automatizare de până acum), dacă nu iți găsești loc de muncă în domeniu sau dacă ai fost concediat, te recalifici, înveți continuu și poți avea parte de surprize, ajungi pe posturi care până demult erau ocupate de persoane cu o educație solidă și cu o remunerație atractivă. Cel târziu până în 2035, după ce sistemele vor atinge un nou grad de performanță, multe pachete de sarcini (o să înțelegeți de ce le numesc așa) vor deveni inutile, se va ajunge la șomaj pe scară largă, concurența va fi tot mai acerbă pentru ce a mai rămas, iar salariile vor fi din ce în ce mai mici.

Până în momentul de față cererea diferitelor bunuri ar fi însemnat și o cerere mai mare de oameni care să le producă, dar volumul suplimentar de muncă din viitor nu va mai merge către oameni. Economia crește, doar pentru câțiva, profiturile vor fi redistribuite sub formă de capital sau vor fi transferate în prețuri, ceea ce într-un fel e formidabil pentru consumatori.

Cei dintâi afectați de acest fenomen vor fi cei cu un nivel mai scăzut de pregătire, ceea ce este previzibil, însă nu mă așteptam că datele să indice faptul că cei 3,5 milioane de camionagii din SUA vor fi înlocuiți de vehicule autonome, cel puțin nu atât de rapid. Cu toate acestea, conform celor de la McKinsey vor fi automatizate „activitățile absolut previzibile”, muncile creative, cele din procesul decizional sau de conducere, și activitățile care presupun contactul uman rămân în continuare mai greu de automatizat.

Inutilitatea omului nu va apărea doar de aici, letargia se va instala în viețile noastre, iar provocările psihologice vor fi tot mai prezente, fiindcă asociem munca cu un venit, un statut social și cu o stare de bine.

Faptul că într-un mecanism ca și piața muncii, considerăm munca ca fiind o resursă limitată nu ne ajută defel în rezolvarea problemei. “Le droit au travail” nu va rămâne un simplu articol din DUDH, ci va fi scandat în stradă.

Sunt multe teorii și poziții cu referire la acest drept, eu îmi urmez propria cale și consider că o formă corectă de aplicare s-ar putea produce în felul următor: ori ca statul să creeze locuri de muncă artificiale (servicii publice pentru oameni și industrii creative), ori ca societățile private (precum și alți actori) să aplice același mecanism, iar la schimb statul să acorde bonuri valorice și privilegii. Conceptul legat de utilitatea muncii ar fi afectat pe bună dreptate, îți schimb raporturile față de angajator și față de obiectivele tale în momentul în care știi că ai „dreptul” să muncești, dar rămâne o soluție ce am spus.

Ar mai fi ceva, o mișcare mondială a luddiților și a canuturilor care să se opună noilor tehnologi, nu e de mirare de ce opoziția celor din textile e cea mai acerbă, dar reușita e imposibilă. Dincolo de asta, unii consideră că însăși paradigma muncii trebuie modificată, iar un alt sistem de idei să îi ocupe locul. Asta ridică alte semne de întrebare.

Dacă legătura dintre muncă și venit dispare, se va ajunge la sărăcie. Sigur, există și azi o sărăcie critică care te poate băga în mormânt, dar sunt și destui sărăci care trăiesc la modul suficient (în California spre exemplu). Statul poate redistribui o parte din profituri, se poate introduce o taxă pe roboți sau chiar pe sisteme digitale avansate, se pot finanța locuri de muncă în alte domenii… dar, oricum am lua-o, chiar și dacă multinaționalele vor dezvolta un sistem de securitate socială, tot vei deveni nul în fața lor.

Mai sunt și aștia cu „venitul universal de bază”, eu chiar nu înțeleg unde e bucuria, primești un amărât de venit (cu o valoare infimă din moment ce îl vor primi toți) care te ține la subzistență, iar munca devine înlocuită, nu o extinzi. Aici sunt total contra, promovez suficiența, nu egalitatea! Aș fi curios cum se va acumula proprietatea într-un astfel de sistem, probabil printr-un algoritm de repartiție, și bun venit în noul comunism. Mai mult, dacă se ajunge la trândăvie, va exista un pachet de sarcini neeconomice obligatorii, iar dacă da, cine le va stabili?

Și dacă tot am ajuns aici, aș reflecta un pic asupra conceptului de proprietate, care va dobândi o nouă importanță pentru că va conta mai mult să deții ceva, decât să faci ceva. Dacă munca nu va mai fi asociată cu productivitatea, atunci câștigul (salarii, remunerații, statut, etc) devine irelevant. Din capitalul clasic rămân doar activele fizice (active care produc dividente, pământul, etc), activele imateriale (proprietate intelectuală care produce redevențe), la care se mai adaugă tehnologiile de producție (algoritmi de învățare automată, roboți, dispozitive IoT, nanoboți, etc) și datele. Cert este că inegalitatea se va accentua, iar lucrătorii și clasa de mijloc vor fi afectați.
Mulți o țin sus și tare cu Trump, dar să nu uităm că o parte activă dintre democrați au pornit anchete împotriva GAFAM, acuzând o parte din administrație de interese ascunse.

Conform raporturilor trimise de aceștia, giganții tech sunt acuzați de practici anticoncurențiale, evaziune fiscală, achiziții prădătoare ale unor start-up-uri și slăbirea democrației. În UE se dorește activarea articolului 116, dar după mine nu este suficient. Franța a anticipat acest moment încă din timpul lui Giscard d’Estaing, cursa pentru inteligența artificială a devenit o chestiune geopolitică, dar simpla suprataxare doar va crea noi tensiuni. Jeff Bezos l-a avertizat pe E.Macron că o astfel de măsură va fi resimțită de consumatorii francezi. Tendința este de a ajunge la metacapitalism, stat în stat, în momentul de față GAFAM a ajuns la o valoare cumulată egală cu produsul intern brut al Canadei, aceste entități au depășit structura de piață, sunt entități politice în toată regula.

Este necesar să trecem către o altă paradigmă. Nu cred că venitul garantat sau impozitarea progresivă rezolvă esența problemei, iar fiindcă redistribuția reprezintă o temă centrală în dezbaterile de astăzi, mă bazez aici pe judecata voastră și nu mă voi mai apleca asupra temei. Legat de naționalizare (stânga franceză a lansat ideea), să nu uităm că centrele de cercetare funcționează pe lângă stat, sunt de acord ca învățământul și cercetarea să joace un rol unic pe viitor, dar o concentrare a puterii și a noilor tehnologii în mâinile unui organism statal poate conduce spre dictatură și stagnare, va fi mai rău ca acum.

Legat de afacerea datelor, un lucru este clar, sunt unii care au capacitatea și capabilitatea de a prelucra datele și de a crea noi valori și sunt unii care pot doar să se vândă, nu e ceva nou. Cu toate acestea, datele care au ca scop cuantificarea societății (supraveghere) sau alte tipuri de date de o importanță semnficativă pentru cetățeni ar trebui deținute sau transferate către un „fond național de date”.

Cooperativizarea poate fi luată în calcul, administrarea la comun a sistemelor digitale unde toți sunt acționari și se colaborează cu consumatorul. Ideea patrimoniului comun mi se pare lipsită de sens, nimeni nu deține nimic dar fiecare beneficiază de un tot, atunci cine creează și de ce? Modelul colaborativ există și nu subminează paradigma proprietății, dar partajarea te ajută să beneficiezi de niște servicii, nu să devii mai bogat, pe lângă asta nu este neapărat să deții ceva.

Toți trebuie să deținem câte ceva pentru a exista o ordine naturală și pentru a prezerva libertatea, dar pentru asta trebuie să înțelegem că de acum problema proprietății trebuie tratată diferit, fiindcă nu mai suntem nici în 1790, nici în 1848 și nici în secolul XX. Republicanismul digital este credința conform căreia nimeni nu ar trebui să fie supus puterii arbitrare a celor care controlează tehnologiile, iar prin expuneri graduale la modul de funcționare a sistemelor inteligente toți să beneficieze de cunoaștere.

De aici se ajunge la civism digital, implicare în noile activități prin configurare, sau cum spunea filozoful Douglas Rushkoff „programezi sau vei fi programat”. La nivel de structură, ar trebui implementat un confederalism digital, sisteme și societăți digitale eterogene care coexistă în același timp, fiecare alege un sistem în funcție de codul pe care îl preferă.
Sună ciudat, dar am scris acest text gândindu-mă la protestele declanșate în țară.

Am observat un segment important de tineri care au ieșit în stradă, la o simplă observație identific lucrătorii și o clasă de mijloc tradițională, care este formată din proprietarii de întreprinderi mici, freelanceri, persoane fizice autorizate și artizani, sau ceea ce am defini istoric ca burghezie, adânc înglobată în economia privată.

Mulți pun semnul egal între cei care au ieșit în stradă și Șoșoacă, prima dată am vrut să înjur, după care am realizat că disensiunile sociale oricum vor erupe iar unii vor muri la fel de proști. Cealaltă clasă de mijloc, aflată acum în ascendență, își duce viața în mare parte în instituții cvasi-publice, în special corporații, mass-media, lumea non-profit și birocrația superioară, ceea ce le permite să își aroge instanța de judecată. Ei bine dragilor, indiferent de trimiterile din acest text, voi veți suferi cel mai tare la urmă!

În această tranziție se vor naște conflicte sociale, nu că nu am fi destul de polarizați, dar aristocrația digitală și birocrații se vor adapta la cererile celor împovărați… abia aștept deznodământul, o să mă distrez pe cinste. J’ai passé près de sortir mon mouchoir.

Dacă ai ascultat până acum de Canapea, în genere ți-a fost bine spre foarte bine în furtuna dilelii pandemice cu Partidul Național-Leninist și Arahat și Wuhannis și restul gunoaielor sinistre care încă ne conduc. Cuvântul „încă” e foarte important aici.

Acum au început protestele. Știu, ești euforic. E fain. Dar mai e ceva de tras. Pentru că de-aici încolo intră în vigoare niște seturi de cunoștințe diferite față de shilling-ul pe Internet. La capitolul comunicare online am bătut guvernarea măr și fără drept de apel. Dar aia a fost doar primul sfert. Acum intrăm în zona în care Sistemul se pricepe cel mai bine. Sau mă rog… se pricepea. Vom afla în curând (că oricum n-avem de ales) cât de bine se mai pricepe.

Acesta este cel mai important text pe 2021. Salvează-l și citește-l de mai multe ori. Și azi. Și mâine. Cât mai curând să-l știi pe de rost. Nu glumesc.

Așadar, sunt 5 aspecte de discutat în ceea ce privește protestele din anul 2021 (căci tot anul ne vom distra așa – nu credeți că mâine sau luna viitoare e gata): Teorie, Practică, Optics, Logistică și Legal. Să le luăm pe rând

Teorie

Dacă nu ai apucat să citești cărțile din secțiunile Propaganda și Practical politics recomandate de noi, astăzi e un moment foarte bun să începi. Dat fiind contextul, începe cu The Crowd: A Study of the Popular Mind și apoi continuă cu Propaganda: The formation of Men’s attitudes. Și apoi restul din cele două liste.

Până le termini, pentru contextul actual, sunt importante două aspecte teoretice: ferestrele sparte (broken windows – de unde și titlul articolului) și controlul mulțimilor (crowd control). Să le luăm pe rând.

Termenul de ferestre sparte apare în cultura populară în urma unui articol oarecum polemic publicat de The Atlantic în 1982 și scris doi profi de științe sociale. De-atunci a tot fost folosită și aplicată în domeniul siguranței publice și infracționalității în mediul urban dezvoltat. Cel mai celebru exemplu de aplicare a ei este practica stop-and-frisk din New York introdusă de primarul Republican Rudy Giuliani. Ca o paranteză: stop-and-frisk nu diferă foarte mult de ceea ce face Jandarmeria pe la unele adunări publice (de orice fel).

Însă ferestrele sparte este aplicabil în genere sistemelor de orice fel și nu e valabil doar în cazul foarte specific al combaterii vandalismului în mediul urban. E vorba de orice fel de vulnerabilități. Dacă sunt rezolvate de îndată ce sunt identificate, probabilitatea să apară următoarele e mai mică (dar nu inexistentă!).

Spre exemplu, în 2020 în martie s-a impus un tabu pe proteste. Prima fereastră spartă a fost în 15-17 mai 2020. Chiar dacă au mai fost proteste după aia, totuși ele n-au prins momentum. Au mai trecut, iată, 10 luni până când s-a spart a doua fereastră și acum este și momentum.

Va trebui însă spartă și a treia fereastră – cea a numerelor mari și a nesupunerii civice (revin pe subiect imediat).

După care a patra fereastră – cea a schimbării formatului actualului Cabinet. S-ajungem acolo și dup-aia vă zic și care-s următoarele ferestre de spart.

Ce trebuie să țineți minte, mai ales ca purtători de ecuson de la noi!, e că treaba asta nu se face cu euforie și cu răbufniri emoționale – ci cu calm și răbdare.

Și-aici intervine partea de control al mulțimilor. Mulțimile sunt prin definiție emoționale. De aceea e important ca cei care încearcă să le conducă/influențeze să știe ce fac și să nu fie ei înșiși (prea) emoționali. Precizia e cel mai important element care prezice succesul sau insuccesul.

Practică

Așadar, ce trebuie avut în vedere pentru următoarele săptămâni/luni la proteste – evitarea violențelor, creșterea gradului de nuanțare simultan cu creșterea gradului de radicalizare în discurs, creșterea gradului de conștientizare al ABC-ului mitingurilor.

Spre exemplu: Marșurile ar trebui să aibă loc exclusiv după ora 22:00 din două motive:

1. Scopul protestelor e tocmai de-a contesta restricțiile. Primul pas e să refuzi să le respecți!
2. Mai puține tentații.

Unul din motivele pentru care marșurile sunt în genere de evitat e tocmai faptul că poți pierde pe drum oameni care poate se opresc să-și ia un suc sau se ochesc un prieten într-o cârciumă. Însă în contextul actual, acestea în genere nu există după 22:00 și atunci riscul e unul mai mic.

Pe de altă parte, rămân celelalte riscuri asociate marșurilor – precum riscul crescut de infiltrare. E mai ușor să monitorizezi cine vine și cine pleacă atunci când mulțimea stă pe loc. Mult mai greu când aceasta se află în mișcare.

De asemenea, mulțimile care stau pe loc tind să se omogenizeze (deci muncă mult mai ușoară pentru scopul creșterii gradului de radicalizare în discurs).

De aceea, cel mai bine ar fi ca protestele să înceapă în jurul orelor 19:00-20:00 și marșurile de la 22:00 încolo. Ideal cu încheierea în jurul orei 1:30. Nu 4 dimineața cum s-a făcut săptămânile trecute în unele orașe. Motivul? Nu vă obosiți baza!!!!

Cei care ați mers și ați documentat proteste zilnic săptămânile astea ați văzut deja pe pielea voastră că nu e deloc simplu. Și dacă nu ai altceva de făcut toată ziua tot e obositor – darămite când mai ai și altele pe cap. Și cel mai dedicat și plătit shill tot obosește. Protestele de 8 ore zi de zi trebuie evitate.

În materie de mesaj, trebuie marginalizate dilelile cu masoneria et. al., trebuie amplificate mesajele care cer abolirea totală a tuturor măsurilor pandemice și insistat pe cele care-l contestă pe Raed Arafat.

Mai apoi, trebuie neapărat aduse mesaje împotriva lui Vlad Voiculescu și Uniunii Securiștilor din România. Vlăduț Omul deja e foarte jos la nivel de credibilitate și este un moment bun de dat o mână de ajutor bocancului ce i se pregătește. La fel, trebuie readuse mesajele de anul trecut despre Cercel, Rafila și Ciolacu. Dușmanul principal este PNL, dar nu trebuie uitate nici contribuțiile PSD și USR la Cântarea Pandemiei. Și trebuie scoase și astea în evidență. Învățați de la Cîțu: #NuLuămPrizonieri

Nu, doar „toate partidele aceeași mizerie” nu e suficient. Ba chiar e deja contraproductiv. De ce? Pentru că a trecut momentul ăla. Indiferent când sunt următoarele alegeri, trebuie profitat de faptul că vin foarte mulți copii și tineri la proteste pentru a-i convinge să se prezinte masiv la vot la următorul scrutin parlamentar. Dacă-i iei cu „toate partidele aceeași mizerie” mai rău faci!

Dacă e posibil, desemnați câte un om la fiecare o sută de participanți legit care să facă doar supraveghere și să scoată ce e suspect. Cum știi ce e suspect? Eh… aici ține și de experiență. Dar e important în primul rând să iasă supravegherea corect. Pentru început, trebuie o bază de date cu poze sau filmări. Fără nume, că n-ai nevoie. Doar poze – și de la o zi la alta identificați ăia care-s constanți și dubași în mod simultan. După maximum 3 zile îți formezi ochiul cât de cât.

De ce un om la 100? Pentru că e foarte greu pentru oricine să țină sub observație strictă mai mult de 100 de oameni. Da, știu, există destui care pot și cu 3000. Da’ ăia-s puțini. Nu irosiți astfel de cadre pe astfel de sarcini.

Dacă la protestul vostru vin mulți copii/minori – puneți-i pe ei în față și în laterale. Vă prindeți voi de ce. Și puneți-le în mână și-o pancartă despre școli, Arahat, parcuri sau sporturi. Sub nicio formă nu puneți în mâna copiilor mesaje despre altceva decât aceste 4 subiecte.

Tot la nivel de messaging, încercați să-i izolați pe ăia cu mesaj prea departe de subiect. Protestele împotriva măsurilor guvernului sunt proteste împotriva măsurilor guvernului – nu împotriva vaccinurilor, nu împotriva șpăgarilor, nu împotriva corupției în genere sau mai-știu-eu-ce. Este (și o să tot fie) un moment și pentru ălea. Da, știu, se intersectează între ele. Da, știu, e mai complicat. Daaaar…

La protest mesajele trebuie să fie SIMPLE! Dacă ai mai mult de 3 teme, deja protestul e prea complicat. Nu repetați greșelile făcute în mai 2020!

Pe măsură ce va trece timpul, vor apărea și participanți cu viziuni din ce în ce mai nuanțate. E okay. Dar nu vă pierdeți în dezbateri. Lăsați-i pe ei (ăia nuanțați) să dea interviuri dar fără să modificați mesajul mare. De-aia e important ca mesajele să fie simple. Ca să nu lase loc de întors pentru orice preferință personală a oricui.

Optics

Dacă nu v-ați prins până acum, aflați că presa ”mare” (și, desigur, foarte civilă) vă este dușman. Dar poate fi și idiot util dacă luați niște măsuri.

Mai întâi, huiduit Digi24 și dat afară din piață ori de cât ori apare. Transformați-i în paria. Este o rușine să fii ”de la Digi24” și protestatarii sunt oameni decenți și normali, deci nu pot sta în același spațiu cu rușinile. Simplu, nu?

Foarte bun ceea ce s-a făcut în noaptea din 9 spre 10 aprilie la spitalul Foișor unde Digi24 a fost huiduit la scenă deschisă după ce „reporterul” UM024 a raportat că pacienții și protestatarii au fost violenți deși imaginile arată cât se poate de clar că în esență n-a existat deloc violență din partea nimănui sau, dacă vrei să fii soy masiv, jandarmii au îmbrâncit doi oameni ușor și… cam atât.

Astfel de scene trebuie să devină norma absolută și reporterii Digi să nu poată să facă nimic la orice protest fără minimum doi oameni de-ai voștri lângă ei care să-i huiduie în mod constant și să instige la ejectarea lor din piață. Nu-i atingeți, nu-i loviți, nu le atingeți echipamentul! Dar nu vă opriți nicio secundă din a-i întrerupe, a-i tracasa, a-i face fake news, unealta dictaturii, lingători de ciubote, uneltele Sistemului, dușmanii poporului și ce vă mai permite imaginația.

Mai apoi, presa va căuta să ia interviuri celor mai dilii dintre participanți și celor cu aspect mai… indian (un amic zice ”ciorimea” – dar acel amic e un om rău fără suflet 🤪). Soluția e simplă: Marcaj om la om la presa Sistemului.

Ce înseamnă asta? Un om de-al vostru are sarcina de-a sta mereu la 1,5 metri de ziarist (1,5m n-are legătură cu pandemia – e practică veche de 25 de ani) -> și să intervină brusc și neanunțat în mijlocul interviului în cazul în care protestatarul intervievat este neconform.

Începe intervievatul s-o dea cu 5G, masonerie, dileli? Jap! Imediat te bagi în cadru și urli în microfon că presa manipulează și refuză să intervieveze marea masă de oameni normali alegând diliii în mod intenționat pentru a discredita. Apoi urli un ”ieșiți din casă pentru libertățile voastre” și te retragi. În niciun moment nu atingi nimic și pe nimeni. Nu pui mâna nici pe microfon, nici pe ziarist(ă) și nici pe intervievat (care poate la fel de bine să fie plantat acolo fix pentru interviu). Această practică e obligatorie dacă ziaristul transmite în direct și insistent recomandată dacă nu.

Dacă aveți puține pancarte, e loc de făcut și niște policing – în sensul eliminării cu totul a celor care conțin greșeli gramaticale, sunt scrise cu picioarele sau au potențial de armă (ceea ce e un risc de probleme inutile cu AIȚILOP).

Dacă sunt multe pancarte, atunci policing-ul trebuie îndreptat spre obiectivul de optics – în speță trimise mai în mijloc sau în spate pancartele cu greșeli sau scrise cu picioarele – în vreme ce în față și pe laterale să fie cele mai bune (ca să facă grea spre imposibilă sarcina presei Sistemului să le selecteze pe primele în dauna celorlalte). Dacă mai rămâne timp, tot merită încercat să scoți cu totul pe cele mai dubioase dintre ele.

Agitatori de slogane. Când protestele sunt mari (peste 5000 de participanți – și mai ales peste 20.000) agitatorii care dau tonul la slogane sun esențiali. De preferință o dată la 1000-1500 de oameni câte unul. Dacă nu se poate, măcar unul la 3000. Asta când mulțimea stă pe loc. La marșuri trebuie unul la 500 cel puțin.

Lipsa agitatorilor de slogane s-a văzut foarte bine la marșurile din orașele mai mici săptămâna trecută. Toate protestele care au depășit 500 de participanți au avut mari probleme de coordonare a scandărilor în timpul marșurilor. Între altele, asta dovedește și că protestele din țară nu au fost organizate. Sau au fost non-profi, clar. Nici vorbă de finanțare. Am deja 3TB de filmări de la protestele din țară. Nu vorbesc pe dealuri.

Tot în sfera optics este important de reținut că protestele au și susținători unde te aștepți cel mai puțin. Asta este și bine dar și rău. Important e să încerci să-i mixezi pe cât posibil. În multe din protestele recente asta se vedea cu ochiul liber (chiar și pentru cei neantrenați) că grupurile diferite protestează ”alături” și nu ”împreună”. Fenomenul e unul inevitabil daaaar nu trebuie să strălucească în întuneric. Când e prea vizibil, e clar că e loc de mai bine.

Logistică individuală

Nu pleci de-acasă fără baterie care să te țină minimum 6 ore de filmare. Mai bine s-o cari degeaba decât să-ți trebuiască și să n-o ai! Ideal este filmatul cu un gimbal căci oferă flexibilitate mai mare. Însă are și trepiedul avantajele sale.

Neapărat să ai o lanternă la tine. Ideal un dumbphone cu lanternă căci ăla nu poate fi ”interpretat ca armă” de AIȚILOP.

Cât mai este răcoare, neapărat haine cu glugă. Și rucsac cu schimburi. Mai bine să le cari degeaba decât să nu le ai când îți trebuie. Tot în rucsac să ai apă și/sau cafea. Mai ales că nu prea vei avea de unde să-ți iei pe drum!

Încalță-te cu ceva comod cu care ai mai făcut în trecut minimum 15km pe jos și n-ai avut probleme (dureri, rosături, etc.).

Dacă n-ai o haină lungă cu multe buzunare cu fermoar, atunci ia la tine 40-50 de lei și cartea de identitate. Și atât. Nu-ți lua portofelul dacă știi că nu-l poți păzi.

Legal

„Până la Dumnezeu te mănâncă sfinții” spune o vorbă din popor. Ei bine, și în sfera asta se aplică varianta adaptată: „Până la instanță te mănâncă practica.”

Ce vreau să spun cu asta e că nu trebuie nici să prezumi că legea nu te apără absolut deloc dar nici să-ți bazezi întreaga activitate (la proteste în cazul ăsta) exclusiv pe apărarea legală.

Mai pe românește: Dacă dai peste un milițian prost, nu prelungești parlamentările mai mult de 5-7 minute, în mod cert nu te iei la bătaie cu el și nici nu faci pe nebunu’. Îl lași să te sancționeze, scrii ce trebuie la obiecțiuni și refuzi să semnezei Pv-ul și aia e. Important: refuzul de a semna e pentru a-ți prelungi timpul pe care-l ai pentru contestație. Dar și pentru a da timp unității (de poliție, jandarmerie sau ce-o fi) să se răzgândească (deseori se răzgândesc) sau de-a comite prostii (cum ar fi să nu se încadreze în termenul legal de comunicare – ceea ce îți ușurează mult munca în instanță).

Dacă poți evita interacțiunea cu AIȚILOP, evit-o. Deocamdată nu e momentul pentru certuri cu ei. Când sau dacă va veni acel moment, va ști toată lumea. Nu e cazul deocamdată.

Important: Niciodată nu refuza legitimarea. E singurul lucru pe care nu ai voie să-l refuzi și singura situație în care AIȚILOP te poate sălta cu totul fără să fi făcut nimic altceva. Menține un limbaj politicos în tot răstimpul dar în același timp ferm.

Pune mâna și citește Legea 61/1991 și Legea 218/2002 cu modificările și completările ulterioare. Necunoașterea legii e vina voastră și nu vă absolvă de probleme. E important să cunoașteți exact ce poate face și ce nu poate face AIȚILOP dar și ce puteți și ce nu puteți voi face.

Dacă crezi că ai fost supus(ă) unui abuz, plânge-te ulterior instanței (și eventual Parchetului, Serviciul Control Intern sau altor instituții abilitate) și nu în seara aceea pe loc. Nu doar legal ci și uman are sens să nu te plângi fix oamenilor care-s parte din speță!

Scoate-ți o adeverință medicală că n-ai voie să porți botnița. Scutești enorm de multe dezbateri în felul ăsta. Învață legea și aplic-o în favoarea ta! Căci altfel vei pierde timp important cu în discuții/dezbateri sterile care-ți vor deraia treaba pe care o ai la protest(e).

Cam atât deocamdată.

Ne vedem în stradă!

La protestele de acum sunt mult mai mulți tineri decât cele organizate de #rezist . Au și o alta dinamica, se desfășoară noaptea, deci mai multă puștime cu energie neconsumata decât ălelalte frecventate de corporatiști care la 11 pun batista pe țambal ca a doua zi dimineața rup usa la cooperativa.

Cum s-a ajuns aici? Pai energia neconsumata e cheia. Copiilor ăstora li s-a furat viața și ei, inteligenți și sensibili, simt asta pana la cotor. Un an furat la 20 de ani îl simți mult mai rău și mai traumatic decât la 40+ când ai epuizat și consumat destule etape și o buna bucata de tinerețe fiind in cele mai multe cazuri un om “așezat”.

Așa că acești copii nu au decât să explodeze. Nu au nimic de pierdut. Energia tinereții e combustibilul cel mai puternic posibil. Copiilor ăstora li s-a furat, pe lângă un an din viața, și ceva mult mai important: perspectiva. Facultate nu, că se întâlnesc toți pe calculator și învață ca vai de lume, joburi de unde, că nu găsesc nici ăia cu experiență; foarte multe joburi de puștime gen cluburi, sport, Horeca sau organizare de evenimente dispărând peste noapte pur și simplu. Cluburi, distracție, socializare, gagicăreală? Zero. Bani nici atât, părinții având și ei probleme cu serviciile.

Așa că să nu vă mire că această uriașă energie potențială va matura tot, că ăștia mici și răi și furați de viață sunt mai periculoși decât bătrânii pervertiți care au sărit în sus prin piețe mânați de influensări și presa plătită pentru cauze pe care nu le înțelegeau și nu le înțeleg nici acum dacă îi scuturi.