Majoritatea echipelor „de primă mână” sunt detestabile în mod intrinsec. Și asta nu doar în România. Sigur, prezența străinilor și transformarea (prea) multor cluburi în multinaționale a adus și niște beneficii – dar a venit și cu niște tragedii pe care fotbalul ca fenomen încă nu le-a interiorizat. Poate și pentru că încă mai există Cupă.

Între beneficii amintim faptul că avem Campionatul Mondial în fiecare an sub numele de UEFA Champions League. Și-l avem la botul calului chiar – căci nimeni (nici măcar amărâții de români sau de kazahi) nu visează să joace în CONCACAF, Copa Libertadores, marele campionat sud-corean sau să câșige Cupa Arabiei Saudite – deși aceste competiții au crescut enorm în valoare în ultimele două decenii. Nu! Toată lumea visează să joace în UEFA Champions League și într-un campionat afiliat UEFA.

Globalizarea a adus și posibilitatea unor rezultate de neimaginat acum 20-25 de ani. Cine și-ar fi putut închipui în 1997 că va fi vreodată posibil ca o echipă dintr-o țară care nu există să facă Real Madrid să tremure (fie și ușor) pentru calificare pentru că a pierdut acasă (!!) pe Templul Bernabeu? Sigur, reușita celor de la Sherriff Tiraspol e tot un rezultat al globalizării – întrucât succesul de pe Bernabeu a fost obținut cu zero jucători din ”Transnistria” sau măcar din Republica Moldova.

Însă cu Sherriff Tiraspol nu ține nimeni. La fel cum CFR Cluj (fostul Kolozsvári Vautas Sport Club) bătea Manchester United pe Old Trafford și nu se bucura aproape nimeni. Și juca acasă cu Man. United cu stadionul pe jumătate gol.

Unele cluburi – chiar și din cele mari – au început să ia măsuri pentru a evita, sau măcar atenua, deconectarea de ceea ce face fotbalul frumos: publicul. La FC Barcelona (o echipă în sine mondială/globală) sunt locuri limitate pentru străini – căci ajunsese ditai Barça să joace ”acasă” în fața unor spectatori care nu erau catalani oricât s-ar fi îmbrăcat ei în roșu și albastru.

Și-apoi apare Cupa. De data asta Cupa României.

Citește și Más moral que el Alcoyano! Când nu există ”imposibil”

Cupa, a României de data asta, e locul ăla unde nu-i pasă nimănui câți bani ai, cât de mondială, globală, bogată, cunoscută și șmecheră e echipa ta și nici câte trofee ai adunat ca urmare a faptului că-ți poți permite să cumperi cu totul echipele adverse. Nu tati! În Cupă orice este încă posibil. Pentru că în Cupă mingea e rotundă la modul serios. Și Măria Sa Fotbalul are prostul obicei de-a nu te ierta.

Și-așa ajungem la prima partidă din ”optimile” Cupei României ediția 2021-22 în care s-au înfruntat cele mai puțin probabile formații: ACSO Filiași (Liga a III-a) și FC Hermanstadt (Liga a II-a).

La standardul ligilor inferioare, FC Hermanstadt e un fel de CFR Cluj. Nimeni nu ține non-ironic cu FC Hermanstadt. Pentru început, tocmai pentru că se cheamă Hermanstadt. Poate o ține Klaus Iohannis cu ei (ăsta fiind un motiv în plus să nu țină nimeni cu ei) deși e discutabil. Până și Iohannis preferă golful decât să țină FC Hermanstadt.

Formația din Sibiu care n-are curaj să aibă Sibiu în nume (i-o fi rușine?) n-are nici stadion propriu, e fondată azi-dimineață la scara istoriei și nu are niciun sibian în lot. Ba, mai mult, deși teoretic în Liga a II-a sunt mai puțini bani, Hermanstadt are un japonez arogant printre titulari (deși i-a pierit aroganța când tânărul țăran de Filiași din poarta celor de la ACSO l-a trimis după țigări), doi ganezi din Accra și un croat. Pentru că județul Sibiu, deși se laudă că-i bogat și kivilizat față de țăranii din jur, cumva nu are fundași centrali și nici mijlocași de creație. Trebuie aduși de pe alte continente.

Între timp, la gazde, lista cu jucători sună așa cum te aștepți să sune la o echipă din România: Fl. Șerban – Dănescu (I. Zanfir 74′), Ed. Dina (Bubuioc 87′), Vl. Popa, C. Calu (cpt.) – Pencea (Armășelu 74′), Duriță (Ct. Manolache 112′) – Vîlcică, Rogoveanu (I. Crețu 112′), A. Șerban – Al. Fotescu. Niciun „stranier” și locul 9 din 10 în seria sa de Liga a III-a. Ce mai, pelea pulii cum ar zice kivilizații din Ardeal.

Deși autoritățile centrale se chinuie din răsputeri să distrugă fotbalul folosind pandemia ca scuză, la Filiași au făcut fix ce trebuia făcut cu ocazia partidei: S-au prezentat toți – și polițiști, și pompieri și oameni simpli la meci. Știau că trebuie susținută echipa care deja le dăduse o bucurie turul precedent: ASFO Filiași a eliminat UTA – altă asociație sportivă mai degrabă globală dar care încă are un public minunat… cât l-o mai avea.

Comentatorul de pe Look TV începe meciul direct susținând pe față formațiunea din Sibiu (care n-are nicio legătură cu Sibiul) – însă până și inima sa împietrită se înmoaie până la final și ajunge să susțină românii și, dacă-mi permiteți, onestitatea.

Căci de fapt ASFO Filiași nu este fascinantă pentru că e românească – ci pentru că e onestă cu fotbalul și ne arată că Fotbalul încă poate respira. Așa cum ne-au arătat-o Club Deportivo Alcoyano și Unión Esportiva Cornellà în ianuarie 2021.

Florin Șerban și nebunia portarilor

Nimeni n-a auzit de Florin Șerban până acum vreo lună. De fapt, deși înghite un morman de bani, presa de la noi nici nu poate spune câți ani are acest băiat.

De Rogoveanu, marcatorul golului de 1-1 poate ați mai auzit. A mai trecut sporadic și prin Liga I și are chiar și pagină de transfermarkt. Însă majoritatea jucătorilor – inclusiv portarul și marcatorul golului 2 ca și cum nu ar exista pentru presă. Deloc. Nici măcar în presa locală. Nu știm ce vârste au oamenii ăștia, pe unde au mai jucat,… nimic.

Și tocmai de aceea e frumoasă Cupa. Pentru că oricâți sponsori șpețki ai avea (Hermanstadt fiind sponsorizați de gigantul UNIBET), oricâți străini ai avea (mereu prezumați ”mai buni” chiar și când în mod obiectiv nu e deloc așa) pentru că-ți put românii și Doamne-ferește să menții o școală de copii și juniori – nimic din toate astea nu contează în Cupă.

Meciul părea că merge ”logic” – formațiunea corporatistă înscriind chiar din minutul 3. Apoi, toată repriza, ”țăranii” au atacat dar norocul (și ocazional, discret așa, și arbitrul) a ținut tot cu corporatiștii. Căci nu știu cum se face dar aproximativ niciodată nu se întâmplă ca arbitrii să greșească în favoarea ălor mici. Și totuși… chiar înainte de intrarea la cabine Daniel Rogoveanu își aduce aminte că a mai umblat și prin fotbalul o țîră mai mare și înscrie à là Claudiu Niculescu făcând brusc liniște în studioul Look TV. Nu însă și pe stadion.

Trecând peste măsurile imbecile ale Regimului (conform cărora chinavirusul se transmite afară dar doar mai aproape de gazon – dincolo de gard nu) – a fost o plăcere (și aici trebuie mulțumit regizorului de transmisie) să vezi copii de 12-13 ani sărind un metru în sus de bucurie pentru echipa locală.

Nu e nimic mai frumos pentru un copil să-i vadă pe ai lui, din cartier pe care-i știe (poate chiar le-a dat și o țigare) luându-se la trântă cu „cei mari” și având succes. Așa se cultivă în tinerețe admirația pentru succes, în dauna invidiei și pizmei! Atunci când vezi, cu ochiu’ tău, că e nu doar posibil, dar chiar probabil să reușești dacă refuzi să-ți fie frică doar pentru că adversarul are de 10-15-20-200 de ori mai mulți bani. Pe terenul de fotbal toți avem două mâini și două picioare!

Vine însă repriza a doua și arbitrajul iar înclină deloc discret terenul însă micuța redută din Filiași rezistă. Încep să se audă și scandările. Oameni obișnuiți – care nu-s nici corporatiști, nici ultrași experimentați, nici propagandiști și nici gorile (cum e stereotipul între oamenii „frumoși și liberi” despre oricine nu se închină la Netflix) – totuși încep să strige. Realizează instinctiv atât ridicolul situației (faptul că trebuie să urmărească meciul aglomerați din spatele gardului din cauza lui Raed Arafat) cât și oportunitatea situației – aceea că ai lor, din târgul lor, au șansa să dea de pământ cu încă o emanație figurantă și îmbuibată a așa-numitului ”fotbal modern” care detestă, distruge și îngroapă echipe locale și tradiții pe bandă rulantă.

Vin prelungirile. În continuare arbitrul face ce știe mai bine – închide ochii la faulturile „bogaților” și fluieră tot atunci când ăștia micii îndrăznesc să joace totuși fotbal și nu curling. Inevitabilul se produce și în minutul 107 formația din Sibiu înscrie prin brașoveanul Călin Popescu. Ca să fiu onest până la capăt, Călin Popescu (19 ani) e și cam singurul jucător de la formația sibiană care nu a fost nesuferit și pe care n-aveai cum (sau de ce) să-l înjuri. Spre binele lui, poate se transferă la o echipă mai umană la iarnă.

Liniște în ”tribunele” adhoc de după gard (căci tribunele reale fuseseră deja golite de Iohannis și Arafat). E 1-2 minutul 108. Nasol.

Însă din minutul 112 încolo, ăștia micii realizează că nu mai au ce pierde. 1-2 sau 1-7 e tot aia. Realizează și publicul asta. Și încep să dea cu pocnitori și să strige. Nefiindu-le permis accesul în tribună, observatorul Federației poate să le-o ia în mână. În plus, cine să-i sancționeze dacă și Poliția Locală făcea galerie? Și SMURDul (într-o ironie neagră). Și se aude: ”FI-LI-AȘI! FI-LI-AȘI!”….

Centrare de pe partea stângă în fața porții lui Muțiu (ex-Dinamo) și de undeva, de nicăieri, apare Ion Crețu (nimeni din presă nu ne spune câți ani are, de unde e, pe unde a mai jucat – nici transfermarkt nu știe). Și Ion Crețu, acrobatic, înscrie. 2-2! Până și comentatorul de la Look TV se ridică în picioare și urlă: GOOOOOOOOOOOOOOOL!

117 minute a durat până când comentatorul a lăsat naibii bias-ul pro-corporatist cu care a fost îndoctrinat și a trecut de partea poporului. Căci, da, ACSO Filiași a reușit să se comporte (indiferent dacă a vrut sau nu) ca o echipă locală. În care se cunosc toți cu toți și în care fotbalul se practică și de plăcere.

Ce s-a întâmplat după aia e demn de povestit nepoților – cum zice clișeul. Florin Șerban (alt om despre care presa nu catadicsește să ne spună absolut nimic) a apărat trei penalty-uri – unul din ele executat de japonezul Mino Sota. Fiecare dintre cei trei jucători în fața cărora Florin Șerban a ieșit învingător are o cotă de piață mai mare decât salariul anual al lui Florin Șerban, costul întregului stadion din Filiași și bugetul clubului la un loc.

De-asta e frumoasă Cupa. Dar cu ocazia pandemiei, și asta este distrus. Pas cu pas. Pentru cluburi ca Filiași – vizita unei echipe „mari” poate reprezenta o gură de oxigen în buget. Însă Regimul le neagă această oportunitate. Cu atât mai dulce este faptul că echipele „mari” anul acesta au o soartă teribilă în Cupa României. Deja au „ieșit” echipe ca Dinamo, UTA (eliminată chiar de Filiași runda precedentă), CFR Cluj și poate Măria Sa Fotbalul mai face o minune și Minaur Baia Mare va elimina și Universitatea Craiova. Și poate cazul FCSB rămâne definitiv la masa verde. Fără echipe „mari” în sferturile Cupei!

Ne-am întors pe vremea lui Ceaușescu în fotbal. Vremea în care echipele Sistemului sunt pe față susținute din toate pozițiile în vreme ce toate inițiativele locale sunt sabotate, sancționate, subminate și șicanate până dau faliment. Cupa e singurul loc în care încă e posibil ca privilegiații Regimului să mai ia câte un binemeritat bocanc în dinți.

Cât s-o mai putea și asta…

Azi dimineață, reputatul jurnalist civil Cătălin Tolontan a publicat un editorial senzațional de… imberb. Pentru că este senzațional ca un om cu experiența lui să fie atât de… naiv în public. Pentru a evita citate lungi, vă sfătuiesc insistent să citiți ispisocul tolontanian înainte de-a purcede.

Ați citit? Bun, atunci să purcedem.

Trebuie început cu partea în care Tolontan are dreptate. Se plânge de zvonul potrivit căruia oamenii „primeau bani ca să accepte să le fie rudele declarate drept decedate de covid”. Eu însumi am combătut cu insistență acest zvon tocmai pentru că nu am reușit să-l confirm. Tolontan probabil ar fi vrut să-l infirme, eu chiar aș fi vrut să-l confirm. Dar adevărul e adevăr: Niciunul din cei contactați de mine să apară la cameră să povestească cum funcționează presupusul mecanism n-a mai fost curios sau, ca și în cazul lui Tolontan, brusc își schimbau versiunea sau dispăreau pur și simplu.

Prin urmare, Cătălin Tolontan are dreptate că internetul e plin de zvonuri mai mult sau mai puțin imbecile care se fâsâie la prima întrebare mai serioasă.

Însă ce ne facem cu declarația oficială a ministrului Ioana Mihăilă care ne spune că în 2020 au murit exact 227 de oameni DE Covid19, restul din „cifrele oficiale” fiind ceva mai discutabile? În special cei 6181 numărați de doamna ministru drept „suspecți” – adică oameni care nu au fost niciodată testați pozitiv, dar adăugați la decese DE Covid19? Declarația doamnei ministru se găsește pe site-ul G4Media (deținut de Ringier, la fel ca și publicația Libertatea unde publică domnul Tolontan).

Este acesta un motiv legitim să ne îndoim de acuratețea cifrelor? De ce este legitim să acceptăm doar teoria conspirației promovată de Vlad Voiculescu (aceea potrivit căreia cifra deceselor de Covid19 ar fi fost manipulată ”în jos”) dar nu și inversul ei? Mai ales că pentru inversul ei – teoria potrivit căreia cifrele sunt un haos și că oameni niciodată testați pozitiv care mor din alte cauze sunt „băgați” la Covid19 – avem ca dovadă chiar declarația doamnei ministru din aceeași echipă cu Vlad Voiculescu.

Astfel de zvonuri (cum că se dau bani pentru a fi trecut la Covid) se răspândesc ȘI din cauza faptului că Statul Român minte și a mințit cu consecvență de la începutul pandemiei. Am găzduit o întreagă antologie mergând din ianuarie și până în luna mai a anului 2020 de știri complet false și minciuni sfruntate diseminate chiar de oficiali ai Statului Român.

Obsesia cu punctajele

Domnul Tolontan alunecă mai apoi el însuși pe o pantă conspiraționistă pornind de la un exemplu din urmă cu mulți ani – cel al postacilor Elenei Udrea.

Se plânge de mesaje repetate obsesiv – deși exemplele date de el sunt totuși bazate pe fapte reale.

„Medicii nu sunt obosiți, de fapt ei nici nu intră în saloane, unde le trimit pe asistente” – nu este un punctaj (de partid sau de altă natură) ci o realitate afirmată chiar de către cei din interior. Parcă trebuia să le credem pe asistentele eroine, nu? Sau trebuie să le credem numai când recită punctajul lui Raed Arafat? Căci, spre deosebire de realitatea incontestabilă (și cunoscută istoric – inclusiv de domnul Tolontan că doar a scris și dânsul despre) comportamentul absolut infect al vastei majorități a corpului medical – poveștile lui Arafat chiar sunt punctaj. Că de-aia se cheamă Grupul de Comunicare Strategică – grup a cărui componență ziarul Libertatea nu l-a putut afla. L-au aflat pe bucăți – o parte terchea-berchea ca mine și restul Emilia Șercan.

„Ambulanțele filmate în fața spitalelor COVID sunt, de fapt, goale” – de asemenea nu este un punctaj, ci o îndoială perfect legitimă după ce în iulie 2020 am fost luați de proști cu un photo-op de zile mari.

Cum să reacționeze un om normal la o poză ca aceasta? Ai pe deoparte (în stânga) un șir de ambulanțe însoțite de oameni în combinezoane dar în dreapta cadrului un cetățean relaxat în papuci și pantaloni scurți. Păi dacă pericolul e așa de mare de stau oameni în combinezon afară în spațiu deschis atunci cum de cetățeanului în pantaloni scurți îi este permis să stea așa aproape de pericol?

În plus, acea poză apărea într-un context în care răspândirea virusului era minoră (cum a fost și în iulie 2021 – fiind totuși vorba de un virus sezonier) – ceea ce, pentru orice om normal, ridică și mai multe semne de întrebare. Cum adică stau ambulanțele la coadă pentru un virus de sezon rece în mijlocul lui iulie?!

Nu trebuie să fii scriitor de ”punctaje” ca să pui la îndoială perfect rezonabil comunicarea ”autorităților” care speriau populația că ”nu mai sunt locuri la ATI” (deși erau) în timp ce viralizau photo-op-uri dintr-astea – cu largul concurs al presei plătite din bani publici – din care, cinste lui, domnul Tolontan NU făcea parte. Trebuie doar să fii rezonabil și să corelezi faptul că Statul asumat face (și făcea și mai abitir în iulie 2020) o campanie de isterizare intenționată a populației.

Replica cu „ambulanțele sunt goale” e amplificată și de faptul că nu de puține ori ambulanțele folosesc în mod exagerat și chiar abuziv sirenele. Lucru admis chiar și de cei mai reputați medici din sistem. Nu e foarte greu să ajungi la concluzia că oamenii sunt terorizați. Și e una legitimă. Sigur, putem dezbate dacă acest lucru se face intenționat sau nu. La fel cum putem dezbate separat dacă toate elementele sunt intenționate sau unele sunt din cauza inerției, legislației proaste sau a unor practici care preced pandemia dar pe care nu le-au observat prea mulți până acum.

Rea credință sau ignoranță?

După ce-i acuză pe toți care pun la îndoială comunicarea oficială că ar fi parte dintr-o „fabrică de trolli” care diseminează „punctaje” (ale cui?) domnul Tolontan manifestă și multă naivitate. Nepermis de multă la experiența domniei sale. De aceea îmi permit să întreb: e ignoranță pe bune sau rea credință?

Domnia sa dă exemplul unei „coronasceptice” care a făcut un live de la un spital modular filmându-l de afară și decretând că acesta e gol. Informația oferită pare-se că chiar e falsă.

ÎNSĂ, oamenii obișnuiți au citit informații cât se poate de oficiale de spitale ținute intenționat goale în timp ce publicului i se spunea că acestea colcăie de covizi. Sunt documente oficiale pe acest subiect.

Mai apoi, anul trecut aproape toate unitățile modulare au stat goale. Informație cât se poate de oficială.

Și atunci, întreb: Nu e cumva perfect legitim ca oamenii normali să prezume că și de data asta Statul minte? Nu de alta dar a mai făcut-o. Lucru demonstrat și răs-demonstrat!

Tolontan selectează un exemplu în care pe Internet s-a propagat o informație falsă. Bun, dar precedentele multe dăți în care NU a fost falsă? Oamenilor care spuneau adevărul (ulterior demonstrat prin documente oficiale) li s-a spus că sunt putiniști, negaționiști și că vor să o omoare pe bunica – deși, culmea, ei aduceau vestea bună.

Conspirațiile lui Tolontan

Mai apoi, reputatul jurnalist civil se lansează în propriile conspirații. Dar numai după ce își exprimă regretul că nu a existat pe bune o conspirație a SRI pentru a tăia microfonul celor care au avut nesimțirea de-a pune la îndoială comunicarea strategică plină de minciuni a Regimului.

Punctajul lui Tolontan sună suspect de mult cu punctajul lui Raed Arafat de ieri. Urmărind logica domnului Tolontan, o să afirm și eu că e interesant cum acest doi oameni reali gândesc minunat de sincron – așa cum afirmă domnul Tolontan despre oamenii care ajung independent la aproximativ aceleași concluzii uitându-se pe aceleași date.

Domnul Tolontan prezumă că toți cei care nu-s de acord cu Regimul trebuie neapărat să fie plătiți. Domnia sa afirmă: „Dacă însă operațiunea are coordonare, ea presupune bani. Numai așa poți să compensezi tendința naturală a opiniei publice către volatilitate.”

Păi… de unde și până unde regula că opinia publică tinde să fie volatilă în condiții de stress programatic? Căci obsesia cu Covidul e întreținută (și, da, intenționat amplificată – din motive economice) de presă. Tendința opiniei publice către volatilitate este în timpuri normale. Când însă tu, presa (de data aceasta cu tot cu domnul Tolontan) presezi opinia publică, o isterizezi programatic și o bombardezi cu un singur subiect – tendința către volatilitate se aplatizează și ea.

Altfel spus: e perfect firesc ca și opinia publică să fie mai puțin volatilă, ca reacție la comportamentul celor care încearcă să o modeleze.

În plus, când închizi oamenii în case și aplici sistematic măsuri imorale, inutile, iliberale și ilegale vreme de 19 luni aproape fără oprire, de ce ar fi așa de greu de crezut că suficienți oameni obișnuiți s-au săturat și au decis să-și pună mintea cu Regimul?

Cine a băgat banii și de ce, cine sunt autorii mesajelor, acesta este o întrebare care trebuie pusă de societate, însă rezolvată de profesioniști.

Cătălin Tolontan

Acesta este la rândul său un punctaj. Unul pe care l-am tot întâlnit în zona cu trese pe umăr sau la apropiați ai zonei strălucitoare în întuneric.

Sigur, nu spun că domnul Tolontan are trese (chiar cred că domnul Tolontan este civil) – dar spun însă că gânditul ăsta sincron strălucește în întuneric.

A-ți dori ca SRI să cenzureze sau măcar să investigheze comunicațiile populației în funcție de opinia Regimului este cam la limita articolului 166 Cod Penal. Nu sunt jurist, dar propaganda în favoarea intervenției Serviciilor în comunicațiile dintre oameni obișnuiți de pe o platformă bogată și influentă cum e ziarul Libertatea (parte a grupului Ringier) cam sună încadrabil.

Nu înțelege sau nu vrea?

Prăbușită nu doar în rata de vaccinare, ci și în încrederea că se mai poate face ceva, România este pisată, zi de zi, de un val inovativ de ură care ne macină instituțiile democratice și presa, câtă a mai rămas.

Faptul că vectorii nihilismului au câștigat partida și, totuși, ei se mobilizează în continuare extraordinar ca să ne țină la pământ, să nu mai visăm nici măcar la etapa de campionat viitoare, e încă un indiciu de comportament organizat. Poate că ar fi cazul să ne adunăm de pe jos.

Cătălin Tolontan

Aici domnul Tolontan face un DARVO (Deflect/Deny, Attack and Reverse Victim and Offender) – o acțiune specifică abuzatorilor psihologici. Nu spun că dânsul este unul neapărat – dar tocmai de aceea mă surprinde să văd așa ceva de la domnia sa.

De ce spun DARVO? Pentru că în niciun moment domnul Tolontan nu ia în considerare mai mult decât declarativ că poate, dar doar paote, se înșeală. Și nu doar în privința coordonării – ci integral.

Nu cumva presa merită să fie pisată și supusă unul val de ură drept răsplată pentru Răul comis de presă?

Să nu ne facem că uităm: Presa a mințit și panicat în mod programatic și pe bani publici pe subiectul pandemiei pe întreg parcursul anului 2020. Sigur, ziarul Libertatea n-a fost (oficial) parte din program. Și mai sunt câteva exemple lăudabile (numărabile pe degetele de la o mână). Însă, per ansamblu, presa merită tot ce i se întâmplă și chiar mai mult.

Nu mai departe de acum 4 zile presa rostogolea un fake news de proporții potrivit căreia Diana Șoșoacă s-ar fi vaccinat. Ăstora nu le trebuie tăiat microfonul? Pe ei nu trebuie să-i investigheze Serviciile pentru mințit în mod coordonat?

Acum 9 zile, oficina Regimului – Digi24 – în programul său obișnuit de panicare și disperare a populației ne spunea că un tânăr de 21 de ani din Sibiu a murit de Covid19 cu mențiunea insistentă, mare în titlu, că era nevaccinat. O singură problemă: Tânărul NU EXISTĂ. Desigur, Digi24 n-a mai revenit și cu dezmințirea. De altfel, Digi24 n-a publicat niciodată o dezmințire pe pandemie deși fake news-urile au fost cu zecile dacă nu cu sutele de la începutul pandemiei. Doar pentru că domnul Tolontan nu le vede, nu înseamnă că acestea nu există.

Or, când pui oamenii să stea în casă – distrugându-le locurile de muncă și suspendându-le drepturile și libertățile cetățenești – o parte dintre ei își vor găsi timp nu doar să pună întrebări, dar să și caute răspuns. Și, uite așa, pas cu pas, om cu om, mai mulți au început să observe și să-și compare notițele.

Sigur, când discutăm de sute de mii de oameni – inevitabil apar și dilii. Îi știm cu toții – și îi știm întocmai pentru că presa – inclusiv ziarul Libertatea – i-a promovat intensiv încercând să insinueze că doar diliii au întrebări și îndoieli în ceea ce privește politica Regimului.

Tot presa este de vină și pentru omerta pe care o întreține pe foarte multe subiecte legate de pandemie. Spre exemplu, nicio publicație ”mare” nu vrea să dea un telefon la Spitalul ”Elias” să întrebe despre starea de sănătate a doamnei doctor neurolog Raluca Gurgu care, după a treia doză de vaccin miraculos… a ajuns un pic legumă. Am verificat informația personal. Și au mai verificat-o alți 3 oameni în care am încredere. Și mai știu că doamna Raluca Gurgu nu este singurul medic care are probleme majore după ce s-a inoculat cu miraculosul vaccin salvator.

Vă întrebați de ce lumea urăște presa? Sau, mai rău, vânturați ideea că numai o operațiune coordonată și plătită ar putea duce la rezultatul ăsta? Păi de ce nu ar urî lumea în mod organic presa? Are toate motivele perfect legitime să o facă.

Fiindcă nimeni nu vrea să întrebe nici despre Raluca Gurgu, nici despre faptul că miraculos România are 0 decese de gripă de 19 luni consecutiv (fapt nemaiîntâlnit în 100 de ani!), nici despre banii ONG-urilor (ați putea începe chiar cu Dăruiește Viață, apropo) și nici despre legalitatea „măsurilor” care întrețin un Regim dictatorial justificat de o „știință” care e orice numai știință nu.

Vectorii nihilismului?

E interesant că domnul Tolontan vede în dorința legitimă a oamenilor normali de-a fi liberi un „vector al nihilismului” – însă nu-și pune întrebarea dacă nu cumva oamenii au totuși dreptate. Credința domnului Tolontan în vaccinul miraculos este de apreciat în mod onest, dar nu și faptul că refuză întrebări și refuză informații cât se poate de oficiale. Ce informații?

Păi începem cu faptul că și vaccinații transmit boala – o informație care în sine invalidează științific măsura „certificatului verde” pe care o susține domnul Tolontan.

Continuăm cu faptul că nimeni nu își asumă responsabilitatea pentru efectele secundare. Bun, bun, am înțeles – sunt puține, sunt rare. Și? Cu-atât mai mult cu cât îs rare ar trebui să știm cine își asumă responsabilitatea.

Totuși cum se face că România e singura țară din UE cu zero decese asociate vaccinării? La peste 10 milioane de doze administrate, este statistic imposibil așa ceva. În Germania sau în Marea Britanie sunt confirmate cu procuratura decese de la vaccin. În România, însă, ești pus(ă) să semnezi că dacă pățești ceva e responsabilitatea ta.

În România îți sunt suspendate drepturi fundamentale prin HG (un lucru în sine neconstituțional) pe motiv că ai întrebări (și drept urmare eziți) în privința unui produs farmaceutic experimental pentru a cărui efecte secundare nu răspunde nimeni. Ba, mai mult, dacă pui întrebările în public mai ești și făcut(ă) albie de porci de tot felul de neaveniți (toți civili, desigur) întărâtați de o PRESĂ care pare cam aservită.

Ah, și să nu uităm și de informația că imunitatea dobândită în urma infecției (incorect numită peste tot ”imunitate naturală”) nu doar că există – dar e generalmente mai robustă decât cea oferită de vaccin. Acest fapt, însă, nu este recunoscut mai deloc în România. Dacă am luat covid în februarie-martie 2020 și pot demonstra imunitate robustă și astăzi (cum este cazul subsemnatului) – Statul îmi suspendă libertăți fundamentale pe motiv de pandemie. Asta deși reprezint în mod demonstrabil un pericol epidemiologic mult mai mic decât cel care s-a inoculat cu vaccinul superb și n-a făcut încă cunoștință cu virusul chinezesc.

Poate ar trebui să vorbim și despre tratament? Ah, nu-i voie. A decretat Arafat. Întrebat despre tratamente, Raed Arafat are un singur răspuns: ”există vaccin”. Păi și cei 30-40 de vaccinați care au murit în fiecare zi în ultima săptămână, cărora li se adaugă și o mulțime asupra cărora vaccinul nu ar fi avut mare efect oricum? Eh… ghinion.

Toate informațiile despre tratamente sunt cenzurate sau secretizate. Și presa (inclusiv ziarul Libertatea) nu e deloc curioasă să afle de ce. Până în luna august (inclusiv) a anului 2021, tratamentul cu favipiravir era o teorie a conspirației. Și apoi brusc a apărut într-un OUG în ultima zi a guvernului Cîțu. Așa, discret. Abia a relatat presa despre asta – dar doar la „și altele”. Nici vorbă să-l promoveze, nici vorbă să facă presiuni asupra autorităților pentru ca acesta să se găsească în farmacii (așa cum se găsește în Ungaria sau Bulgaria) pentru a mai elibera din presiunea pe spitale.

Și uite de-aia eu (și în mod evident nu doar eu) vreau să văd presa aplatizată, Regimul căzut și toți decidenții din această pandemie – în frunte cu Arafat, Orban, Cîțu, Voiculescu, Mihăilă, Bode și restul găștii – la pușcărie.

Când Regimul o amenda cu €4000 pe bunica mea pentru că și-a cumpărat pâine la ora greșită – presa (plătită cu sute de milioane de lei de guvern) încuraja acest comportament grobian decis de Ludovic Orban și Klaus Iohannis.

Când Regimul aresta în spitale oameni clinic sănătoși (așa-numiții asimptomatici) – presa nu numai că n-a zis nimic, dar îi făcea și de ocară pe aceia dintre ei care-și mai cunoșteau și drepturile și fie refuzau direct internarea, fie plecau la scurt timp după internare.

De-aia domnule Tolontan vrem să vă ținem la pământ și nici măcar să nu visați la etapa de campionat viitoare. Pentru că AJUNGE! Vector al nihilismului sunteți dumneavoastră (și aproape toată presa).

Conform presei Regimului, toți ar trebui să stăm cuminți, să nu punem întrebări și să intrăm la coteț când ne spune Raed Arafat. Și apoi să băgăm în noi un produs farmaceutic despre care nu avem voie să punem întrebări. Ei bine… NU. Uite că unii dintre noi nu (mai) vrem sub nicio formă.

De-a lungul pandemiei ați tot fost avertizat (nu doar dumneavoastră personal – ci întreaga presă) – de cele mai multe ori politicos – că acest comportament al autorităților (unul milițienesc, autocrat și lipsit de considerație pentru Lege, Constituție și libertăți fundamentale) este unul periculos și care trebuie sancționat, nicidecum tolerat. V-ați făcut că nu auziți. Sau ați găsit scuze. Sau, poate cel mai penibil, ați lăudat.

Când Regimul a scos Armata pe străzi, ziarul Libertatea publica galerii foto – dar în niciun moment nu a pus la îndoială oportunitatea, legalitatea sau legitimitatea unei asemenea măsuri care de altfel, în mod perfect previzibil, s-a dovedit inutilă, imorală, iliberală și ilegală. Și faptul că oamenii constată aceste lucruri nu-i face ”vectorii nihilismului” ci îi face oameni normali. Care nu sunt cointeresați financiar (așa cum este majoritatea presei) în susținerea necondiționată a Regimului.

Convulsii sociale

Premierul desemnat Dacian Cioloș ne amenință cu și mai mult Rău comis de Regim. Ba chiar amenință că fără el vor fi convulsii sociale.

Eu spun mai degrabă invers: CU EL vor fi și mai multe convulsii sociale. Căci programul de guvernare al USR este o imbecilitate totalitară pe care niciun om normal la cap nu o poate susține. Poate și de aceea doar USR-iștii (deloc cunoscuți pentru sănătatea lor mintală) susțin asemenea tâmpenii.

Să ameninți cadre medicale cu concedierea pentru că au rezerve față de un produs farmaceutic – aia înseamnă să fii nebun. Da, știu, a făcut și Franța și Italia la fel – dar doar pentru că o prostie monumentală a fost implementată în Vest nu înseamnă că trebuie implementată și aici.

Românii văd lucrurile astea. Nu le trebuie o centrală de punctaje ca să se opună Regimului. Materialul clientului generează zilnic noi motive să nu avem încredere în acest Regim care ne face programatic și cu bună știință Rău.

A prezuma că e perfect imposibil ca poporul să fie pur și simplu în dezacord cu acest Regim fără să fie implicate agenturi străine sau mai-știu-eu-ce conspirații – reprezintă în sine un motiv suplimentar pentru popor să nu vă mai creadă sub nicio formă.

Când tu, presă, îmi spui că informații oficiale sunt de fapt fake-news – de ce te-aș mai crede vreodată?

Da, vor urma convulsii sociale. Și Regimul le merită din plin.

Eu pot doar să sper că acestea vor ieși cât mai viguroase cu putință. Pentru că trebuie să cadă acest Regim iliberal și ilegitim iar libertățile noastre constituționale să fie restaurate integral. Și se va întâmpla! Rămâne însă de văzut cum.

Cred că și domnul Tolontan știe asta. Dar probabil nu vrea să accepte. De ce? Numai dumnealui știe.

Ne vedem în stradă!

Nu vi se pare că-i cam liniște? Și nu mă refer la Cântarea Pandemiei (adică la ”presă”) ci așa… pe străzi, prin instituții… pă peste tot așa. Nu-i cam liniște?

Fără să am pretenția că știu integral de ce-i așa de liniște, vă prezint spre cugetare câteva fapte. Primul: Sistemul (cu S mare) a cam tras deja tot.

Au activat tot ce se putea activa. De la cei mai josnici shilli până la cei mai bine acoperiți – toți s-au detonat în ultima săptămână. Bă da’ toți. A venit chiar și fomfleul care altădată mergea – recte fomfleul cu BOR de la publicația foarte civilă ”Recorder” (de-ai cărui bani nu e voie să întrebăm, să ne-nțelegem).

Până și etern imparțialul și civilul Tapalgă se simte sfidat că nu-l bagă nimeni în seamă deși el cere insistent pușcărie epidemiologică pentru toată lumea și jignește în stil vadimist pe cei care au altă opinie decât el și Sistemul. Mă rog, decât el și ce crede el că ar (mai) crede Sistemul. Altădată (acum 10 luni de exemplu) Sistemul ar fi luat în calcul ce zic acești civili dar acum… subit… i se rupe.

Și Sistemului i se rupe de ce părere au acești fanfaroni nu pentru că și-a descoperit brusc valențele libertariene sau a aflat că pușcăria epidemiologică e o idioțenie sinistră (nu întâmplător doar impostori escroci plătiți de USR – precum ”sinergistul” Octavian Jurma – o cred și o promovează nonironic). Motivul pentru care brusc Sistemului i se rupe e pentru că a cam rămas fără opțiuni. Și, pentru prima dată în mulți ani, e și un pic câcat la cur. De ce?

Păi… vedeți voi – scopul Sistemului e să se perpetueze. Or… nu te poți perpetua dacă îți este spatele mângâiat cu ciomege și biroul suferă de combustie în urma unei întâlniri cu sticlă și benzină, cârpă și chibrit – trimise acolo de oricare din cei 88% dintre români care cred că țara merge într-o direcție greșită.

Sistemul trebuie să cumpere liniște cu capul cuiva

Doamna colonel sugerează propune explicit astăzi ca Sistemul să dea poporului capul lui Iohannis. Nu zic că n-are dreptate sau că zice rău. La urma urmei, capul lui Iohannis ar mulțumi pe suficient de mulți.

Ar mulțumi și o pare din adepții pușcăriei epidemiologice precum și pe o parte din cei 80% care resping fascismul sanitar.

Dar, și mai important – n-ar afecta Sistemul. Ba chiar, din unele privințe, elicopterarea (din păcate doar metaforică) a lui Klaus Iohannis ar fi avantajoasă și pentru Sistem. În Nemția se schimbă puterea (deci Robotul nu mai e chiar așa de util), PNL-ul s-ar putea (re)uni prin debarcarea în subsidiar și a lui Cazzo și al #echipeicâștigătoare și, poate cel mai important, ar canaliza sau măcar diviza furia.

Odată pornită mașinăria suspendării Dulapului, în capul lui (sau în cantul de la ușa de sus, mă rog) se vor sparge toate: facturile, spitalele arse, frigul din case, abuzurile milițienești sub scuză pandemică, ba chiar și teme fringe precum reforma justiției și alte fomfleuri de care-i pasă societății în civil și mai nimănui altcuiva dar care-s băgate frecvent în față pentru ăia cu spirale și mindfulness.

Una peste alta, capul Dulapului e o opțiune foarte bună pentru Sistem. De-aia e și din ce în ce mai probabil chiar să se și întâmple.

Panica

Problema e că până să se-ntâmple ceva de genul ăsta, acum, fix acum, ne aflăm în zona de interludiu (i-aș zice chiar interregnum dar lăsăm nuanța asta pe altădată).

Fix acum, Sistemul e vulnerabil.

De asta, pentru prima oară de când e Cazzo premier, prostiile spuse de el în public au venit cu backlash chiar de la Sistem. Și-apoi s-a-ntâmplat ceea ce nu se așteptau mulți: Sistemul a dat cu jet direct apostolilor pușcăriei epidemiologice. Curat, frumos, cu semnătură și ștampilă. De ce? Nu-mi spuneți că din motive economice. Sau fomfleul oficial că „pereclita activitatea instituțiilor Statului”. Haida dè! Anul trecut era în carantină localitatea în care locuia premierul (Orbán Ludovic, dacă vi-l mai amintiți) și iaca n-a mai fost o problemă.

Motivul real e unul cât se poate de simplu: 88% dintre români nu sunt de acord. Statistic, cel puțin 3 milioane de adulți care nu-s de acord (și stau în București și Sectorul Agricol Ilfov) s-ar trezi în pușcărie epidemiologică. Vrei să superi 3 milioane de oameni deodată care locuiesc fix lângă tine? Nu, normal că nu vrei!

Partidele politice, Guvernul și Președinția sunt cele mai detestate instituții din România. Lucru confirmat de absolut toate sondajele (și civile, și mai puțin civile, și publice și mai puțin publice).

Mai pe românește: Nu vă mai crede nici Dracu’. Și pe bună dreptate. Nu există absolut niciun motiv rațional (altul decât că ești tu însuți al Sistemului) să ai încredere în ce spune Iohannis, Cîțu, Cioloș, Barna, Ciolacu, Grindeanu sau, ferească Dumnezeu, Vlad Voiculescu.

Fix acum (și în următoarele 30-40 de zile) orice scânteie se lasă cu sticlă și benzină, cârpă și chibrit. Și asta o știu și „ai lor” – indiferent de gașca de care aparțin.

Astfel că, fix acum, Sistemul caută să meargă pe burtă. Ca măcar dacă iese urât, el, Sistemul, să nu se vadă în poză. Căci așa are maximum de șanse nu doar să supraviețuiască, dar și să se perpetueze.

Și-aici intervii tu. Da, tu cel care citește

Pe 20 octombrie se judecă la CCR încă o contestație pe așa-zisa „stare de alertă” în baza căreia se perpetuează de 17 luni un regim dictatorial, imoral, inutil, iliberal și ilegal. Fă-ți timp cu 10 prieteni. Sau 1000. Și faceți o vizită miercuri dimineață (la 10:00) la Curtea Constituțională. Adu și un steag al României cu tine. Și o boxă, dacă ai. Crosa de golf nu-i încă necesară (dar s-o ai lustruită prin casă, totuși). Dar cel mai bine adu mai mulți prieteni.

Pe 4 noiembrie (în caz că pe 20 octombrie iese fâs) se judecă recursul la ÎCCJ la decizia Curții de Apel Cluj care a anulat ultimele 3 HG-uri ”de alertă” ale Regimului imoral, ilegitim și iliberal de la București. Aici neapărat ia-ți prietenii și mergi și salută juzii. Este esențial (indiferent cum va decide ÎCCJ) ca juzilor să li se reamintească (să sperăm că nu pentru ultima oară) că există Popor.

Dacă juzii decid greșit (adică admit recursul)… nu vreau să intru acum în detalii. Dar să zicem că din acel moment ÎCCJ trece în tabăra Regimului și anulează for all intends and purposes domnia legii în țara asta. Abrogarea domniei legii înseamnă, cel puțin din punctul meu de vedere, abrogarea așa-numitului ”contract social”. Nu văd absolut niciun motiv rațional pentru care cineva ar mai respecta vreo lege (mai ales pe subiectul pandemic) după 4 noiembrie în cazul în care ÎCCJ decide greșit. Dar să nu anticipăm…

Indiferent de cum decide ÎCCJ pe 4 noiembrie, pe 20 și 21 noiembrie neapărat fă-ți timp de ieșit în stradă. Indiferent de ce se mai întâmplă prin instanțe (și, repet, eu sper să iasă bine în instanțe – căci sunt un mare fan al domniei legii; aia pe bune nu basmele extremiste de la un anumit partid bruxellian) – dar indiferent de asta, trebuie să dăm jos Regimul.

Ține de noi toți – da, inclusiv de tine, cel care citește rândurile astea – dacă la finalul lui 2021 și începutul lui 2022 Sistemul doar se va perpetua discret dându-ți capul lui Moțoc să-l molfăi crezând că ai câștigat ceva, sau dacă la finalul acestor vremuri tulburi Sistemul chiar va resimți un binemeritat șut în dinți (metaforic, desigur).

Mai pe românește: Suspendarea (și demiterea subsecventă a) lui Klaus Iohannis, deși fără dubiu dezirabilă, nu e suficientă. Și nu trebuie să fiți mulțumiți cu puțin!

Sistemul când simte miros de sânge cere tot. Ei bine, acum se simte miros de sânge invers. De aceea, trebuie să cerem tot. Sau aproape tot. Ca să obținem ceva mai mult decât un reshuffle.

Mai pe românește, cu puncte:

• Destituirea, arestarea, judecarea și condamnarea lui Raed Arafat. Alternativ: retragerea cetățeniei române și deportarea lui în Cisiordania cu informarea prealabilă a conaționalilor săi despre apucăturile lui.
• Destituirea (unde e cazul), arestarea, judecarea și condamnarea următoarelor personaje: Ludovic Orban, Florin Cîțu, Ioana Mihăilă, Andreea Moldovan, Vlad Voiculescu, Nelu Tătaru, Cseke Attila, Dan Barna, Bogdan Despescu, Marcel Vela, Nicolae Ciucă și, desigur, Lucian Bode.
• Destituirea (unde e cazul) și deschiderea cercetărilor penale sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de fals, uz de fals, fals intelectual, comunicarea de informații false (art. 404 Cod Penal), folosirea funcției pentru favorizarea unor persoane (art. 301 Cod Penal – fostul ”conflict de interese”) și propagandă în favoarea statului totalitar (art. 166 Cod Penal) împotriva următoarelor personaje: Octavian Jurma, Virgil Musta, Adrian Streinu Cercel, Dominic Fritz, Beatrice Mahler, Vlad Mixich, Vasi Rădulescu, Carmen Dorobăț, Florin Roșu (managerul spitalului de infecțioase de la Iași), Cristian Oancea și Răzvan Cherecheș.
• Deschiderea unei anchete de tip DNA (inițial în rem) pentru toate achizițiile „pandemice” – și alocat un buget record pentru anchetă iar coordonarea să se facă de cei mai incomozi procurori pe care-i are Țara. Punem pariu că putem obține și fonduri europene pentru a finanța un asemenea demers.
• Abolirea prin lege organică a tuturor sancțiunilor date vreodată sub legea 55/2020 și legea 136/2020; urmată de abrogarea acestor două legi
• Adoptarea unui amendament constituțional după modelul suedez allemansrätten – prin care măsuri precum cele văzute între 20 martie și 14 mai 2020 să fie intrinsec neconstituționale indiferent de motiv. În subsecvent, orice propagandă în favoarea unor astfel de măsuri să fie intrinsec asimilabilă infracțiunii de propagandă în favoarea statului totalitar și pedepsibilă în conformitate cu art. 166 Cod Penal.
• Alegeri anticipate parlamentare deodată cu cele prezidențiale anticipate (vom prezuma că referendumul de demitere al lui Klaus trece lejer)
• Interzicerea pe viață în orice funcție publică numită (dar nu și aleasă) a oricărui individ care a ocupat o funcție guvernamentală din 15 martie 2020 și până la momentul organizării alegerilor anticipate. Nu-i poți suspenda nimănui dreptul de-a fi ales fără o decizie judecătorească (nici măcar unui grobian infect precum Ludovic Orban) – dar nu există niciun motiv legal, moral sau legitim pentru care nu li se poate interzice acestor nebuni accesul la funcții numite.

Pare greu? Păi pentru că este greu. Dar e și realizabil. Spre deosebire de dileala menită să vă distragă atenția oferită de un fost shill al USR.

Rețineți că cei mai mulți dintre cei care ne-au făcut probleme în ultimele 18-19 luni au nu doar nume și prenume. Ci și adresă. Unde pot fi citați în instanță, desigur.

Rețineți: Oamenii dor mai tare decât instituțiile. Nu vă lăsați prostiți de abureli de genul ”MAI/Poliția/Serviciile”. Nu! Indivizi! Că nu ”serviciile” v-au pus să ieșiți cu țâdulă din casă. Ci indivizi. Cinci la număr: Klaus Iohannis, Ludovic Orban, Raed Arafat, Marcel Vela și Bogdan Despescu.

Nu ”Poliția” v-a dat amenzi abuzive că n-aveați botniță singuri pe stradă – ci un polițist anume. Căruia, da, trebuie să-i faceți plângere penală pentru abuz în serviciu. Și să-l reclamați la Serviciul Control Intern. Și apoi să aveți grijă – să vă prezentați la audieri, să presați asupra stadiului anchetei. Pe scurt: să vă vedeți interesul – acela ca individul care a comis abuzul să plătească.

Acest final de an poate să iasă foarte spectaculos. Dacă îți faci timp. Da, tu cel care citești aceste rânduri. Dacă te prezinți la proteste, la audieri în instanță, la audieri prin toate comisiile și nu încetezi nicio secundă din a spune adevărul indiferent câți netoți corupți (moral sau financiar) aparent ți se opun.

Sau poate să iasă un fâs spectaculos parțial regizat. Dacă nu îți faci timp și lași/aștepți să facă alții pentru tine. „Viață-n libertate, ori moarte!”

Acum! Ori niciodată.

PS: Încetați să mai purtați dezbateri în termenii lor. E irelevant dacă v-ați înțepat sau nu. Nu, stimați înțepați, nu sunteți superoameni și ăia care nu s-au înțepat nu vă mănâncă și nici nu-s „hoarde” cum îi numește Tapalabă. Și nu, stimați neînțepați, nu sunteți ”treziți” sau speciali pentru că nu v-ați înțepat – ci doar ați luat o decizie personală diferită. Și nu, ăia înțepați nu vă mănâncă și nici nu vor toți să vă închidă în pușcărie epidemiologică. Dușmanul este Regimul – nu (ne)vaccinații, (ne)credincioșii sau alte detalii relevante în vremuri de pace.

PPS: Dacă nu-ți place de cel care protestează lângă tine, adu-ți 10 prieteni și acoperă-l. Sau poate-l convingeți și pe el să fie ca voi. Cel mai rău lucru pe care-l poți face e să nu te prezinți sau să pleci repede.

De mai multe zile încoace mă râcție o senzație de déjà-vu și am reușit până la urmă să îi găsesc corespondentul în trecut izbutind să îmi amintesc când am mai văzut eu o nebuneală similară.

Și o nebuneală similară atent organizată am mai văzut în 2015 la Colectiv – mai precis organizarea impecabilă care a urmat după. Nu, nu mă refer la modul în care a fost gestionată criza ci la modul în care oameni au fost așezati pe poziții.

Ceea ce vi se pare vouă haos și balamucul nou e exact norul de praf de care Sistemul are nevoie ca să își planteze oamenii unde trebuie, la ce butoane trebuie și mai ales în modul în care trebuie. Derapaj controlat îi mai zice. Acum câteva săptămâni cineva m-a întrebat dacă cred că tot ce se vede în spațiul public e așa, gestiune fără câini sau sunt unii care știu exact ce fac. Gestiune fără câini e pentru telespectatori, zic. Ăia care sunt la butoane știu exact pe ce să apese ca să iasă ce și-au propus.

Dar de unde senzația de déjà-vu cu iarna lui 2015?

E simplu. Atunci Sistemul a pus lumea în stradă după ceea ce v-a lăsat să vedeți și să credeți că a fost un accident. În asemenea lucrări se folosește furia mulțimii, de fapt în toate e nevoie de mulțimi care să sară pe trambulină și să propulseze pe cine trebuie.

Le-au pus și un slogan în gură care a devenit eticheta acestei mișcări sanchi balamale spontană: corupția ucide!

Și lemmingșii ăștia au pus jos guvernul și și-au instalat salvatoriii veniți din diaspora de aiurea să ne salveze. La un semnal la sfârșit de 2015 și început de 2016 niște unii care erau pe la studii scumpe unde rata de admisie e de 5%, sau aveau niște firme, niște joburi bine plătite și aparent un rost s-au hotărât ei așa de capul lor să lase baltă tot și să vină aici pentru câteva mii de lei și niște poziții incerte carieristic.

Încercați un mic sondaj de opinie cu prietenii pe care îi aveți plecați în străinătate; întrebați dacă s-ar repatria pentru niște funcții în România pe undeva prin administrație sau politică și să lase totul baltă acolo unde sunt și vedeți dacă e vreunul dispus să vină încoa’.

Așa că salvatorii au venit la butoane, și-au asigurat vizibilitatea si intrarea in conștiința publică după care au început să macine orice structură în care s-au infiltrat. Nu importa că de atunci au mai luat foc niște spitale, nu a mai ieșit nimeni in strada, nu exista interes pentru a fi scoși deși e scandalos ca oameni care merg la spital ca să se facă bine și se află sub supraveghere sfârșesc în flăcări.

S-a mai privatizat o grămadă din sistemul de sănătate, nu a interesat pe nimeni. Pe scurt, o nebuneală controlată i-a adus la putere. Hipnoza colectivă a ținut. Oamenii au cumpărat ce li s-a arătat. Corupția ucide dar nu și loviturile de stat sau preluările ostile de putere.

Ca să vă dați seama de cât de perversă e toată treaba, pe lângă prima chestie care îți sare în ochi că acolo a fost deflagrație și nu incendiu, vina pentru ce s-a întâmplat acolo o să fie pusă în cârca trupei care a închiriat locația, a băgat 500 de oameni într-o locație prevăzută pentru 100 și au dat foc la tot cu artificii care nu erau pentru interior. Un fel de morții sunt de vina, în solidar cu ăia care în lăcomeală au pus la intrare o ușă de apartament. Așa că aici nu e cu corupție ci cu altceva dar sloganul a fost bun, cinste copywriterului, ne-am făcut treaba cu el, lumea a cumpărat masiv ce le-am vândut. Bine! Bravo!

Același Sistem încearcă acum o manevra similară, inducerea unei psihoze colective. Foaia de parcurs le vine de afară, aici sunt doar implementatorii că e urât să le zici executanți. Sub aparența de haos și că ne ducem dracu’ toți se ascunde o organizare impecabilă unde fiecare butonar știe ce are de făcut. Cifrele au luat-o razna dar Sistemul are tot interesul în acest haos. Nicidecum în binele oamenilor!

Binele oamenilor ar fi să se găsească medicamentele antivirale în farmacii astfel ca la primele simptome și teste confirmate să treacă pe la medicul de familie, să le ia și să nu mai ajungă să rupă usa la spital.

Există interes în a provoca această nebuneală astfel încât să se dea vina pe necrotați pentru tot ce se întâmplă. În mod pervers se aruncă și cifra deceselor în joc care e prezentată ca fiind neobișnuit de mare dar nimeni nu chestionează calitativ ce e cu cifra aia. Pentru că, ce să vezi, cifra aia e mare pe fond de nosocomiale – știut fiind că spitalele românești mai au puțin și umblă singure; pe starea generală a pacientului lovit de boală – pacient care e deja cu imunitatea praf pe motiv de subnutriție sau malnutriție determinate de sărăcie; pe comorbidități și, nu în ultimul rând, odată internat asta nu înseamnă că și vede cineva de pacientul ăla care ajunge să moară tocmai din lipsa de personal medical care să aibă grija de el.

Aproximativ 90% din decese sunt în grupa de vârstă 60+ și o treime în grupa de vârstă 80+ și este într-adevăr neobișnuit ca cineva de 80 de ani să mai dea și colțul și nu în ultimul rând pe ajunsul în ultimul moment la spital dar aici revenim la ce ziceam mai sus – anume că dacă medicația ar fi disponibilă în farmacii nu s-ar mai ajunge aici.

Ceea ce e numitorul comun al acestor două desfășurări e modul în care inși pretins educați pleacă după fentă, nu își pun deloc întrebări și certifică prin toată atitudinea lor proverbul românesc ăla cu “unde e multă știință e și multă prostie”. La ce văd pe-aici pe social media aș putea chiar să zic că e direct proporțională.

Oamenii cad lesne victime ale acestor hoax-uri și psihoze în masă pentru că au senzația că educația înaltă ține loc de simțul vieții. Ei au o părere mult prea bună despre sine la capitolul morală și inteligență și, cum păcatul adorat al Diavolului e vanitatea – ceea ce se întâmplă e exact filmul pe care îl cer ei. Dar despre acest paradox și cum s-a ajuns aici altă dată.

Inadecvarea politică absolută a moldoveanului stă în această simplă observație: câți dintre ei au fost, atâta cât s-a putut, votanți fideli ai unui singur partid? Câți au dispus de înțelegerea, disciplina politică sau doctrinară de a vota, ordonat, cu unul și același partid despre care să fi considerat că le reprezintă în mod constant ideile, aspirațiile, lucrurile în care cred?

Din acest punct de vedere, cei mai disciplinați moldoveni au fost, în ultimii 20 de ani, votanții socialiștilor și ai comuniștilor. Vorbim aici nu de calitatea alegerii sau ideilor lor, care este și a fost execrabilă, ci de disciplina de vot.

Pe “centru-dreapta” în schimb s-au perindat zeci de partide, de la rîndunicile anilor ’90 la stejarii ultimilor ani. S-a compromis liderul, ori a intervenit vreo schimbare de circumstanță, de regulă concurența unui alt partid ejusdem farinae, și electoratul a migrat ca turma spre noua făgăduință. Partidul precedent, după ce-și consuma epoca de glorie, cădea invariabil sub pragul electoral, destructurându-se intempestiv, așa cum și apăruse.

Ce promitea diferit acel nou partid, din momentul instalării efectului de fascinație nu mai interesa pe nimeni: migrația deja se produsese.

Așa ajungi la următoarea concluzie: există o paradoxală variabilă constantă in politica moldovenească de dreapta: partidele se schimbă, dar ce nu se schimbă niciodată sunt (lipsa) ideil(or) și calitatea electoratului lor: cu oarecere evoluții inevitabile de ordin biologic, aceiași oameni care votau rândunica în ’90, ieri au votat stejarii, astăzi votează /pas/-ul. E același profil de votant: de om care n-are minimă educație economică, așteaptă să-i rezolve statul problemele; statul reprezentat de guvernarea acestor partide invariabil identice și lipsite de doctrină nu i le rezolva, omul e dezamăgit, simte că a fost trădat, totul e judecat în acest plan aproape sentimental, și trece la urmatorul partid. Sledușii. [„următorii”, din rus следующий, n.r.] “Hai că poate de data asta…” Șamd.

Asta e unica „logică” electorală moldovenească. Alta nu-i.

Măcar votanții comuniștilor și socialiștilor dispun de o motivație ideologică: ei chiar visează sa se-ntoarcă back in the USSR. De aici constanta votului lor, care e unul ideologic. Chit că obiectiv vorbind greșit.

Moldoveanul ”de dreapta” n-are nicio motivație doctrinară sau ideologică. El rămâne constant în ignoranța lui doctrinară sau ideologică, variind doar denumirea și culoarea partidului. E constant în fond și variabil în formă. Constant in nimic, variabil literalmente în animalul sau culoarea partidului: furnica, rândunica, păsărica, albastru închis, verde, galben șamd.

Singurii moldoveni constanți doctrinar și politic pe dreapta au fost votanții fostului PPCD, un partid cu o limpede definiție creștin-democrată. Nu e nevoie să-l amintiți pe Roșca. Eu vorbesc de votant, nu de rătăcirile unui lider. Sau votanții Partidului Liberal.

Cantitativ, acești oameni n-au depășit vreodată 10-12% din electorat. Pentru restul partidelor verzi și galbene, singura doctrină e împrumutul extern.

Concluzii: ca să schimbi ceva, nu e destul să schimbi partidul pe care-ți lipești stampila, ci să schimbi ceva fundamental în mintea ta. Te consideri de dreapta? Educă-te în privința a ce este dreapta, nu încurca lucrurile, că nu tot ce zboară se mănâncă. Spre exemplu PAS e un partid de (centru)-stanga, cu pronunțate tușe progresiste.

De unde așadar constanta variabilitate a votului la moldovenii ”de dreapta”? Din lipsa de idei. Când nu știi în ce crezi, n-ai de unde da dovadă de disciplină electorală. Dacă n-ai disciplina ideilor care să se traducă în disciplină electorală, n-o sa reușești să construiești o tradiție politică. N-ai tradiție politică, n-ai nici democrație.

Ai o nație de zăpăciți conduși de niște impostori politici.
În acest context, nu dați vina (doar) pe partide: partidele însele, atâtea câte au avut decența în ultimii 30 de ani să se prezinte onest și doctrinar în fața electoratului, nu se pot întreține fără aderența constantă a unui public la o idee (sau alta).

Cazul Hotelului Național nu e nici măcar atît despre Plahotniuc, Șor, Ceban, Chironda, și cine se mai năpustesc să-și mai avanseze interesele pe seama lui.

E despre o incapacitate a societății asteia, cu tot cu administrație, autorități și oameni de rînd de a înțelege logica frustă a pieței.

Că cică zice Chironda: „Hotelul Național, o emblemă a arhitecturii socialiste.”
Da eu te cred, mă băiatule. E fix asta: mo(n)stră de arhitectură socialistă, dar poate mai mult decît arhitectură – de economie socialistă!

Pentru că numai în socialism putea statul să construiască o clădire de dimensiunile Hotelului Național, de parcă am fi undeva într-un oraș unde acostează croazierele și se-nvîrt jack poturile ca-n Las Vegas. Adică o măgăloaie care nu avea justificare economică reală. Decît doar să-și pună KGB-ul microfoanele prin pereți.

O clădire cu destinația hotel, la asemenea dimensiuni, e o investiție total nesustenabilă pentru R. Moldova în condiții de piață. Cel puțin la această etapă a pieței în R. Moldova. Imaginați-vă că prin contractul de privatizare, investitorul ăla se angajează să investească milioane în acea clădire, ca să ce? – să stea tot anul cu ea goală?

Cam ce trebuie să se-ntîmple în R. Moldova, la nivel de evenimente publice, economice, turistice, ca să se umple hotelul ăla la o capacitate care i-ar scoate investiția ăluia, și să mai și facă profit? Festivalul vinului? Să facă Nata Albot un festival al plăcintei, și ăla subvenționat de un minister care la rîndul său trăiește dintr-o subvenționare generală a bugetului național din sprijin extern?

Asta în condițiile în care să zicem că lumea n-o stat pe loc în 25 de ani și s-au mai deschis hoteluri la Chișinău în tot acest timp.

Eventual să-i schimbe Naționalului destinația, să-l transforme într-o clădire de birouri, dar și aici mă tem că orgoliile de doi lei ale moldovenilor n-ar rezista: statul, Chironda și „societatea civilă” s-ar da cu fundul de pămînt să-i fie păstrată destinația inițială, că doar îi „mostră de arhitectură socialistă”.

Moldovenii nu-s săraci pentru că se gestionează PROST bugetul ăla central și local, mai mic decît un buget județean românesc. Ceea ce la noi se numește generic vorbind „corupție”. Nu de asta sunteți săraci.

Da pentru că noi n-am înțeles ce înseamnă cu adevărat realitatea pieței, libertatea ei. Ideea de investiție, risc, profit, faliment. Lucruri pe care noi nu le înțelegem, da nici nu le respectăm. Noi în continuare așteptăm să „crească statul salariile și pensiile”, arătînd că moldoveanul, cu tot cu „presă liberă și independentă”, ong-uri, resurse, Europă Liberă, așa și n-a înțeles cum se formează prețurile, ce determină realitatea unor venituri șamd.

Noi avem impresia că salariile îs ceva stabilit de stat, și că dacă avem salarii mici e pentru că diverși politicieni răi pur și simplu nu vor să le dea moldovenilor salarii mai mari. Nu dau drumul la pușculiță. Vorbesc serios, ieșiți pe stradă și întrebați. Nu trebuie să mergeți departe: cum să înțeleagă moldoveanul lucrurile astea, dacă jurnaliștii de la Europa Liberă făceau dăunăzi un interviu pe stradă, punînd următoarea întrebare: ”cît credeți că ar trebui să fie salariul în R. Moldova ca să puteți trăi confortabil?”

Muieți îs posmejii, Ioane?

Salariul este valoarea muncii tale pe o piață. Ăsta e salariul. Cu cît statul intervine mai puțin pe această piață – cu taxe, impozite, reglementări, și cu cît ești mai productiv, mai competitiv în funcție de calificările tale atîta o să-ți fie și salariul.

Nu doar Hotelul Național. La moldoveni și creierii au arhitectură socialistă.

Citind comentariile de la postările interminabile despre educație seuxală îmi dau seama că cea mai mare invenție de după revoluția industrială e “expertul în educație”.

Asta e o ființă superioară căzută din cer, care știe atât ce e binele social cât și ăla individual. Și de ce știe asta? Pentru că el e ca druidul din Asterix și Obelix care făcea poțiunea magică ce le dădea putere galilor. Iar poțiunea asta se cheamă expertiză în educație sau simplu educație. Un concept tot mai golit de sens și care o dată pus în aplicare duce inevitabil și mereu la același rezultat: îndobitocire.

Ăsta e și motivul pentru care tot mai multa lume se revoltă împotriva a ceea ce se numește “educație formală”. Astfel se face ca de pildă cele mai multe vizualizări ale unui material TED este cel al regretatului profesor Ken Robinson: “How schools kill creativity”[Cum școlile ucid creativitatea, n.r.]. Un discurs urmărit de peste 60 de milioane de oameni extrem de discutat la mai bine de 10 ani de la publicarea lui.

În Românica noastră dragă grație ficusului de la Cotroceni avem în momentul ăsta 13 ani obligatorii de școală, din care în 8 dintre ei ai program de 8 ore ca la job. Practic școala românească e cam cât pedeapsa medie la care e condamnat un criminal care a comis un omor deosebit de grav. Și de ce fapte așa grave se face vinovat un copil ca să stea 13 ani intr-o puscarie așa cum e școala românească? S-a născut prost.

Căci asta e mentalitatea adepților “experților în educație”: copiii se nasc proști, părinții îs proști, îs proști chiar și părinții care sunt profesori. Cine nu sunt proști? “Expertii în educație”.

Doar ei dețin soluția sau cheia ca pruncul să devină un adult pregătit pentru “viața reală”. Asta deși în mod interesant Constituția și mai ales Codul Penal spune așa: până la 14 ani minorii nu au discernământ și părintele raspunde în totalitate pentru faptele lui; de la 14 ani minorul e considerat ca având discernământ dar nu și consimțământ și de aia părintele răspunde alături de el; între vârstele de 14 și 16 ani minorul are un consimțământ parțial – ca atare și adultul răspunde în parte alături de minor și abia de la 18 ani când devine majoră persoana are consimțământ total și răspunde singură pentru propriile fapte.

Deci până face copilul 18 ani părintele e bun ca să-și asume răspunderea, inclusiv cea penală, dar nu e bun ca să-l educe. De ce? Pentru că pe “educație” au monopol “experții”. De aia nu e întâmplător că arătările astea agresive care susțin că școala tre’ să te învețe cum să faci sex, și nu doar asta, ci și cum să trăiești, cum să fii un părinte bun, un cetățean bun și alte asemenea îs fix tot ăia care latră agresiv și impotriva homeschooling-ului, a scolilor private și în general împotriva a tot ce se dorește a fi o alternativă la “educația formală”.

Așa au ajuns John Holt, John Taylor Gatto, Ken Robinson sau Betsy De Vos “extremiști”. Și susținătorii ăștia extrem de vocali ai „educației sexuale” refuză în continuare să răspundă la o întrebare importantă: Cine o să facă orele astea de sex ed la modul profesionist ca într-adevăr să aibă vreun impact social așa cum susțin ei?

Nu de alta dar calitatea in scolile românești de stat e asigurată de un comunist împuțit care a încercat să împiedice cu toate forțele înființarea de școli private. Sau poate sex ed-ul o să fie făcut de fosile comuniste sau de tonele de incompetenți care populează școlile românești?

Îs convins că în țara în care nu se predă evoluționismul nici la facultățile de medicină sigur, sigur ne descurcăm să facem sex ed profi. Și mai am o problema, nu de alta da’ am facut sex ed și eu la școală acu vreo 15 ani: Eram prin clasa a IX-a și or venit două toante de la un ONG ca să ne vorbească despre metode de contracepție și am avut supriza să văd cum doamnele astea “experte” nu știau cum se folosește o diafragmă.

Și mai tare, au venit și cu un milițian care să ne spuna cât de nașpa e să “băgăm” în venă. Dar care a fost motivul pentru care au venit “experții” ăștia să ne țină lecții de sex ed? Era începutul anilor 2000 și Statul Român avea o mare problemă cu numărul în creștere de infectări cu HIV. Și pe cine a dat vina Statul? Pe adolescenții în călduri care fac sex neprotejat și “bagă în venă” cu aceeași siringă.

Când de fapt de vina era rahatul de sistem de sănătate care făcea la greu transfuzii cu sânge contaminat. Fix așa se comportă și acum futengrijiștii ăștia: ei cred că adolescenții îs proști și iresponsabili, la fel și copiii și de aia tre’ să învețe “sex academic” la școală.

Nu mai spun că argumentul cu sex ed-ul care reduce numărul de sarcini la minore e la fel cu ăla cu dacă subvenționăm cursurile de jiu jitsu brazilian pentru femei o să scadă numărul de violuri. Nici n-ajută, nici nu strică doar că n-are legatură directă cu subiectul.

Totuși eu nu-s împotriva sex ed, ba chiar cred că dacă era bine utilizată de mămicile și tăticii domnilor și doamnelor precum Barna, Pălărie, Dirtău, Iurișniți și alții ca ei poate țara și parlamentul erau populate cu mai putin proști și futengrijiști.

Azi nu postasem nimic despre taxe 🙂 Hai să răspundem la întrebarea următoare: Cât muncește un român pentru el și familia sa?

Salariul mediu în România este de 5.380 lei, din care:

• 25% îți ia statul, pentru așa zisele „asigurări sociale” – sistemul falimentar de pensii de care nu o să te bucuri niciodată sau care te va ține 20 de ani în sărăcie lucie la bătrânețe dacă nu-ți asiguri și altă sursă până atunci.
• 10% îți ia statul pentru așa zisa „asigurare de sănătate” – cel mai slab sistem de sănătate din lumea civilizată, pe care să te ferească Dumnezeu să fii nevoit să-l accesezi. Cunoscut și ca sistemul „nozocomial”. Oricum, dacă vrei să ai o șansă, fie te duci la privat, fie ajungi să ai nevoie de plic și să cumperi tu toate tratamentele.
• 10% îți ia statul impozit pe venit – nu știi ce face cu el, nu există trasabilitate, o parte din el poate ajunge la finanțarea partidelor politice, altă parte poate ajunge la cumpărat whiskey de protocol la un minister, altă parte poate ajunge la o autostradă, altă parte ajunge la salariile unor bugetari, etc.
• 2,25% – contribuție asiguratorie de muncă – neclar ce se întâmplă cu asta, cam același lucru ca la impozitul pe venit.
• 9% îți ia statul TVA pe 27% din ce a rămas, adică pe ce cheltui pe alimente. Românii cheltuie 27% din salariul net pe alimente, care au cota de TVA de 9%. T.V.A. – ul se folosește cam la ce se folosește și impozitul pe venit – neclar. O parte, adică o cotă defalcată, ajunge la primării.
• 19% îți ia statul TVA pe restul de 73%, adică pe restul cheltuielor, cu câteva excepții mici. Destinația e aceeași – neclară + bugetul primăriilor.
• Dacă cumperi benzină, plătești curentul electric, cumperi alcool, sau țigări, acolo mai există accize, dar deocamdată le vom sări, pentru că e mai dificil de calculat. Voi face altă postare despre ele. De asemenea, dacă cumperi produse din import, din afara UE, de exemplu America (electronice, telefoane, etc.), China (aproape orice), India, Bangladesh, alte țări asiatice mai mici (haine), statul îți ia taxe vamale de import, deci din nou le vom sări pentru că e complicat. Taxele respective se găsesc deja în prețul produsului respectiv.

CALCUL

25%*5380+10%*5380+10%*5380+2,25%*5380 = 2542 – taxe pe muncă

Salariul net = 5380 – 2542 = 2838

9%*27%*2838 = 122 TVA Alimente = 2,3% * salariul brut
19%*73%*2838 = 331 TVA Bunuri de consum = 6,1% * salariul brut
25%+10%+10%+2,25%+2,3%+2,3% = 56%

TOTAL TAXE PE VENITUL BRUT = 56% + accize + taxe vamale

CONCLUZII

Un român mediu câștigă 64.560 lei pe an.
Din acești bani, românul mediu plătește 36.154 lei pe an la stat.

În zile din an, situația stă în felul următor:
Dintr-un an, 30 de zile sunt concediu, 13 zile sunt sărbători legale iar zile de weekend – 104 – total 147 zile libere.
TOTAL – 261 zile lucrătoare.

Astfel, un român mediu câștigă:
64.560 lei / 261 = 247 lei / zi din care
36.154 lei / 261 = 139 lei / zi plătește la stat

PE SCURT:
Un român mediu produce 247 lei / zi și dă la stat 139 lei / zi.
Altfel spus, un român mediu muncește pentru stat 6 luni, munceste pentru el 4,5 luni și are concediu sau sărbăori legale 1,5 luni.

Pe cifre oficiale, românii muncesc jumătate de an pentru stat.

Îmi bat gura de la început că PNRR este despre taxe mai mari. Iată dovada.

Am crezut că ele o vor apărea mai târziu, dar încep să fie introduse în narațiunea publică încă de pe acum. Au început cu taxele auto dar vor continua și cu celelalte. În prezent, povara fiscală în România este de peste 50%.

Asta înseamnă că un român muncește peste 6 luni pentru stat, o lună are concediu și aproximativ 4 – 5 luni pentru el și familia sa.

Probabil că românii vor ajunge în 8 – 10 ani să scadă de la 4 la 3 luni de muncă pentru ei și vor ajunge să muncească 7 chiar 8 luni să plătească taxele la stat.

Să descifrăm ce zice domnul ministru aici:

1. „Schimbarea modului de taxare a traficului greu” înseamnă de fapt CREȘTEREA taxelor de drum pentru TIR-uri, adică creșterea costurilor transportatorilor. Cum transportul este un cost în toată producția de bunuri, creșterea costurilor cu transportul (fie că e prețul combustibilului, fie că e taxa de drum, fie că sunt alte costuri) se reflectă în prețul „de la raft”.
2. Descurajarea înregistrării mașinilor vechi – descurajarea are loc prin taxare. Probabil, politicienii se gândesc să taxeze mașinile mai vechi cu o taxă de drum mai mare, în funcție de numărul de km parcurși, sau altă formă de taxare abuzivă. Cei mai afectați vor fi oamenii săraci, care nu au bani să își cumpere mașini noi, dar care au nevoie ca de aer de mobilitate. Mobilitatea te scoate din sărăcie. Dacă ești muncitor necalificat la Galați dar ai reușit să îți cumperi o mașină de 25 de ani cu care să faci naveta la Brăila, ai o șansă mai mare să îți găsești o slujbă stabilă acolo. Astfel, îți permiți să plătești și o pregătire a copilului la Engleză, care va face astfel o facultate. Altfel, ești nevoit să lucrezi cu ziua la Galați (chiar și pentru lucrat cu ziua și alergat între ciubucuri ai nevoie de o tigaie cu roți) și eventual să ai ajutor social iar copilul tău are șanse mai mici să intre la facultate. Astfel, taxând mașinile vechi, cei cu venituri mai mici sunt văduviți de o șansă de a-și urma visurile și de a se realiza pe propriile puteri. Inclusiv viitoarele generații.
3. Un sistem de taxare ecologic – acest lucru înseamnă tot creșterea de taxe. Înțelegem din textul domnului ministru că acum nu avem un sistem de taxare ecologic. Deci vor fi adăugate noi taxe, ecologice. Vechile taxe vor rămâne la fel. Vorbim de o creștere.
4. Pentru vehicule grele, o taxă pe distanță în loc de vignetă – din nou, vorbim de o creștere. Iar această măsură nu se va opri aici. În anul 2001 nu exista ROVigneta. Aceasta a fost promovată de guvernul Năstase ca necesară pentru construirea de autostrăzi. Evident, nu s-au construit autostrăzile, dar banii s-au încasat și s-au cheltuit. Apoi au urmat creșteri ale valorii sale.

Apoi a fost introdusă o acciză iarăși pentru construirea de autostrăzi. Mereu, statul motivează noile taxe pentru proiecte viitoare, nu numai în România ci peste tot în lume. În final, populația plătește și de cele mai multe ori nu se alege cu promisiunea livrată. Așadar, acum ni se spune că o nouă taxă este necesară.

Cu siguranță, după ce transportatorii se vor fi obișnuit cu noua taxă, prețurile la raft vor fi crescut iar o altă „oportunitate” de „noi proiecte de infrastructură” va apărea la orizont, vor veni niște guvernanți care vor spune că este necesară aplicarea aceleiași măsuri ca și la transportatori, și vehiculelor ușoare, autoturismelor.

Așa acționează statul – pas cu pas intră în portofel și-ți ia puțin câte puțin, promițânu-ți un viitor mai prosper.
Când vrei ca statul să asigure prosperitate, te alegi cu muncă în folosul politicienilor, birocraților și angajaților publici, și în cel mai bun caz rămâi cu jumătate din ce produci. Când vrei ca statul să asigure libertate, te alegi cu prosperitate.

Să facem tot ce ține de noi ca la vârful statului român să ajungă, pe parcursul acestei generații, și politicieni liberali în gândire, nu numai pe insignă.

Până atunci, PNRR înseamnă socialism și taxe mai mari.

Demografia este un subiect sensibil în multe zone ale lumii și este și în România – mai ales după ce publicului i s-au inculcat programatic diferite anxietăți demografice în funcție de proiectul politic dorit.

Dacă întrebi 100 de români cum evoluează demografia în România, cel puțin 80 dintre ei îți vor spune ce le spune și presa – că merge prost. De fapt, nu doar prost, ci cel mai prost din ultima sută de ani (așa cum fals titra Hotnews în luna februarie a anului curent). Dar dacă nu-i chiar așa?

Luăm datele pe bune la puricat și ne uităm pe ultimii 170-ish de ani ca să identificăm și o perspectivă. Cu ajutorul datelor luăm apoi la puricat toate „predicțiile” (a se citi minciunile) aruncate fără nicio jenă în spațiul public de către politicieni, presari, influiensări și alte lighioane pentru câștig politic și/sau material.

Înainte de asta și explicăm câțiva termeni și opinia o separăm clar spre finalul prezentării – scopul final fiind nu ca privitorul să ajungă să fie de acord, ci să-i fie mai clar cum trebuie să se uite la numere, cum să le obțină, ce numere sunt importante și, apoi, pe baza lor să poată privitorul să-și formeze propria opinie. Toată lumea are dreptul la o opinie, dar nu și la propriile fapte.

Cine vă spune că știe el sigur cum va arăta viitorul demografic al României mai departe de 2023-24… acel cineva exagerează sau suferă de aroganță netratată.

Sau… are ceva de vândut. Fie o ideologie politică, fie niște asigurări de viață, fie niște proprietăți, fie poate niște acțiuni într-un fond mutual… sunt multe motive pentru care cei care au lucruri de vândut (sau de cumpărat) vor încerca să-și dea în ghioc despre cum va arăta viitorul demografic al României.

Așa că eu n-o să-mi dau în ghioc… ci o să încerc să vă explic cum să nu puneți botul la prostelile pe care le dau presarii, așa-zișii academicieni dar și părerologii și politicienii despre demografie.

Să explorăm!

Link-uri:

Situația nașterilor din fiecare județ în 2020, anul în care s-au născut cei mai puțini copii din ultimii 100 de ani. În Vaslui, nașterile au scăzut cu aproape 25% – https://economie.hotnews.ro/stiri-finante_banci-24597629-situatia-nasterilor-din-fiecare-judet-2020-anul-care-nascut-cei-mai-putini-copii-din-ultimii-100-ani-vaslui-nasterile-scazut-aproape-25.htm?sbox

For Bangladesh, Life Begins at 50 – https://thediplomat.com/2021/03/for-bangladesh-life-begins-at-50/

Population, Family Planning,andReproductive Health Policy Harmonizationin Bangladesh – https://documents1.worldbank.org/curated/en/907511468004785443/pdf/926500REVISED00BLIC00Box391415B0ACS.pdf

POPULATION PROJECTION OF BANGLADESHDynamics and Trends 2011 – 2061 – http://203.112.218.65:8008/WebTestApplication/userfiles/Image/PopMonographs/PopulationProjection.pdf

America’s Demographic Future [Concord Coalition – grup de lobby nonpartizan concentrat pe sustenabilitate fiscală] – https://www.concordcoalition.org/special-publication/americas-demographic-future

Românii nu mai vor să emigreze. În ultimul an, s-au întors în țară în jur de un milion dintre concetățeni – http://stiri.tvr.ro/romanii-nu-mai-vor-sa-emigreze–in-ultimul-an–s-au-intors-in—ara-in-jur-de-un-milion-dintre-conceta–eni_884854.html#view

Tide turns for Polish émigrés, lured home by booming economy – https://www.ft.com/content/5ad40460-15e3-11ea-9ee4-11f260415385

Copiii invizibili ai României – https://www.digi24.ro/stiri/actualitate/educatie/copiii-invizibili-ai-romaniei-484010

[articol din 2017] – Se nasc tot mai putini copii. ​In primele 7 luni s-au nascut 104.000, cu 7500 mai putini decat anul trecut. Cateva consecinte socio-economice – http://economie.hotnews.ro/stiri-finante_banci-21996050-nasc-tot-mai-putini-copii-primele-7-luni-nascut-104-000-7500-mai-putini-decat-anul-trecut-cateva-consecinte-socio-economice.htm

[2021] 11 lucruri pe care poate nu le știai despre femeile românce – https://economie.hotnews.ro/stiri-finante_banci-24650324-11-lucruri-care-poate-nu-stiai-despre-femeile-romance.htm

Care familie tradițională? La țară, peste jumătate din copii se nasc în afara căsătoriei. Călăraşi, Braşov, Mureş și Ialomiţa sunt județele ”campioane” – https://www.hotnews.ro/stiri-esential-24127599-care-familie-traditionala-tara-peste-jumatate-din-copii-nasc-afara-casatoriei-calarasi-brasov-mures-ialomita-sunt-judetele-campioane.htm

[2007] – Basescu: Se prefigureaza un desert demografic – https://www.hotnews.ro/stiri-arhiva-1027291-basescu-prefigureaza-desert-demografic.htm

[2019] – Anul trecut- record minim absolut al nașterilor în România – https://economie.hotnews.ro/stiri-finante_banci-22966593-anul-trecut-record-minim-absolut-nasterilor-romania.htm

Româncele devin mame tot mai târziu. Principalul motiv pentru care amână să facă un copil – https://economie.hotnews.ro/stiri-finante_banci-22899938-varsta-medie-mamei-prima-nastere-este-crestere-anul-trecut-ajuns-27-ani.htm

[2014] Mitul rromilor care fac cei mai multi copii nu se sustine. Altii sunt campionii… – https://economie.hotnews.ro/stiri-finante_banci-17777149-mitul-rromilor-care-fac-cei-mai-multi-copii-nu-sustine-altii-sunt-campionii.htm

[25 mai 2021] Posibil „baby boom” în România! Numărul copiilor concepuți în pandemie, creștere semnificativă – https://economedia.ro/baby-boom-in-romania-numarul-copiilor-conceputi-in-pandemie-crestere-semnificativa.html

EVOLUŢIA FERTILITĂŢII ÎN ROMÂNIA DE LA TRANSVERSAL LA LONGITUDINAL – https://adatbank.transindex.ro/html/cim_pdf612.pdf

Raport Starea de sănătate 2020 (pentru anul 2019) – https://insp.gov.ro/sites/cnepss/wp-content/uploads/2020/12/Raport-Starea-de-Sanatate-2019.pdf

Cel puțin 630.000 de copii născuți în străinătate de românii care au emigrat. Datele surprinzătoare dintr-un raport OECD – https://www.digi24.ro/stiri/actualitate/social/cel-putin-630-000-de-copii-nascuti-in-strainatate-de-romanii-care-au-emigrat-datele-surprinzatoare-dintr-un-raport-oecd-1161085

Numărul deceselor a explodat în noiembrie 2020. Câți români au murit în primele 11 luni din 2020 față de 2019. Date pe grupe de vârstă – https://economie.hotnews.ro/stiri-finante_banci-24539567-numarul-deceselor-explodat-noiembrie-2020-cati-romani-murit-primele-11-luni-din-2020-fata-2019-date-grupe-varsta.htm

China ridică limita la 3 copii de familie. Deși vine la doar 5 ani de la renunțarea la politica ”copilului unic”, experții spun că e ”prea târziu” – https://www.hotnews.ro/stiri-international-24830389-china-limita-3-copiii-renunta-politica-copilului-unic-imbatranire-populatie.htm

Costul demografic al Pandemiei Covid-19 – https://www.contributors.ro/costul-demografic-al-pandemiei-covid-19/