Economiștii și analiștii de pe Wall Street folosesc cuvântul recesiune pentru a descrie scufundarea producției ce se conturează în economia SUA. Vom propune ideea că economiștii, expunând nulitatea caracteristică științei lor eșuate, nu pot cădea de acord nici măcar cu privire la definirea recesiunii.

Neîmpiedicați de lipsa unei definiții, geniile de la Goldman Sachs și din alte părți de pe Wall Street nu sunt constrânse în a prezice sosirea iminentă a unei stări pe care nici nu o pot descrie corect.

Așa cum se întâmplă întotdeauna, oamenii obișnuiți înțeleg situația pe care economiștii nici măcar nu o pot descrie în teorie. Oamenii înțeleg de ce se reduce activitatea în întreprinderile în care lucrează, de ce-și pierd locul de muncă și veniturile. Ei înțeleg reducerea numărului de schimburi și ore lucrate, salariul redus, concedierile, permisiile și șomajul.

Așa cum înțeleg și că sunt forțați să ceară ajutorul guvernului pentru a-și hrăni familiile deși ar fi preferat să se descurce singuri. Oamenii înțeleg incertitudinea și perturbarea, simt frica de a nu-și cunoaște propriul viitor din punct de vedere economic. Recesiunile, ca toate evenimentele economice, sunt resimțite subiectiv în mintea umană, la indivizi, în familii sau în comunități.

Înțelegem de ce recesiunile au loc ciclic (deși, desigur, economiștii nu pot cădea de acord asupra acestui lucru). Creșterea afacerilor, opusul recesiunii, este determinată de economii și de investiții în dezvoltări noi, echipamente noi și mai productive, software nou, drumuri noi, nave mai mari și tot capitalul pe care oamenii îl pun la muncă pentru a produce mai multe bunuri și servicii. Investiția este un pariu, calculat, în timp: dacă o afacere cheltuie acum acești bani pentru producția nouă care va apărea în viitor, ei calculează un profit pozitiv pentru investiția respectivă.

Recesiunile apar atunci când guvernele interferează și denaturează calculul. Ele emit prea multe credite la un preț prea mic, iar calculele de afaceri eșuează. Costul scăzut al creditului intrat în calculul investiției dă un fals pozitiv. Când investiția este efectiv făcută, nu reușește să obțină profitul preconizat. Firmele sunt închise. Locurile de muncă sunt pierdute.

Am putut vedea acest ciclu de multe ori. Modelul de calcul investițional eșuat se poate aplica companiilor dot.com (2000), creditelor ipotecare pentru locuințe (2008) sau unuia sau mai multor altor sectoare. În mod obișnuit, investițiile proaste sunt eliminate rapid și creșterea economică se reia.

Și asta nu e tot. Recesiunea care va veni în 2020, calculată atât de rece și de insensibil în cloud de Goldman Sachs, nu are de fapt aceasta cauză. Suntem pe cale să intrăm într-o perioadă de încetinire a producției – o prăbușire, de fapt – nu pentru că unele întreprinderi și-au calculat greșit investițiile, ci pentru că guvernul a intervenit drastic și fără avertisment pentru a închide toate întreprinderile. Cum au făcut asta? Prin înlăturarea libertăților oamenilor a căror energie și acțiune determină creșterea economică. Guvernul le-a spus să rămână în casă. Nu mergeți la muncă. Nu mergeți la baruri, restaurante și cinematografe. Nu vă duceți copiii la școală. Nu construiți mașini, avioane, computere sau case. Nu oferiți cazare la hoteluri. Nu îndepliniți sarcinile de bază responsabile pentru o economie în creștere, unde toată lumea care lucrează servește tuturor celor care consumă și toți prosperă.

Să lăsăm deoparte pentru moment eroarea monumentală pe care am făcut-o în a permite guvernului să facă acest lucru – să ne îngrădească libertățile economice provocând consecințe atât de dăunătoare. Să încercăm să înțelegem gândirea și motivațiile din spatele acestui val de îngâmfare a guvernanților.

În primul rând, se bazează pe cea mai gravă eroare a guvernului: planificarea centralizată. În ciuda tuturor dovezilor contrare repetate și în ciuda eșecurilor interminabile ale acesteia (ale planificării centralizate), ei cred că pot prezice și schimba direcția viitorului pe baza modelării matematice a naturii umane. Modelele sunt calculate folosind presupunerile experților guvernamentali, obținând astfel o circularitate autoreferențială. Au dreptate pentru că au dreptate.

În cazul de față, experții guvernamentali introduc o gamă largă de presupuneri nedovedite încă, cu privire la incidența coronavirusului, la ratele de infectare și la rata de răspândire între persoane. Ajung astfel la previziuni ale gradului de infectare a populație. Rezultatele modelelor și ale predicții fluctueze puternic, dar sunt alese cazurile cele mai nefavorabile.

Al doilea pas este saltul uriaș de la predicția modelelor teoretice la fantezia că măsuri guvernamentale pot fi întreprinse împotriva oamenilor reali pentru a schimba rezultatele modelului teoretic. Ratele de infectare sunt prea mari? Ordonați oamenilor să își schimbe comportamentul pentru a nu se apropia unul de celălalt decât la maxim 2 metri (o altă presupunere a unui alt model de undeva). Spuneți-le să rămână în casă și să abandoneze toată activitatea economică. Blocați județele. Puneți sub carantină țara.

De ce fac asta? Pentru că pot. Nu au dat de fapt nici un motiv serios. Pentru a salva vieți? Ale cui? De ce acum și nu în sezoanele anterioare de gripă, care sunt mult mai mortale? Pentru a reduce presiunea asupra sectorului sănătății? Găsiți alte modalități de a o face. Care dintre noi a fost întrebat dacă dorește să-și sacrifice traiul în schimbul unei probabilități teoretic reduse de infecție cu COVID-19? Au modele teoretice și au și puterea politică să ne ordone ce să facem. Controlul și puterea asupra indivizilor este singura justificare.

Mai rău, această escaladare a puterii guvernului, care a ajuns la punctul în care ne pot ordona să nu ne părăsim casele și să aplice legea cu arma în mână, se va dovedi ireversibilă. Nu vom putea uita ceea ce ne-au făcut. Această situație va rămâne înregistrată în istorie. Guvernele vor indica această situație pentru a justifica cazuri viitoare, mai rele.

Trebuie să începem să ne împotrivim.

Articolul original pe Institutul Mises.