România TV viralizează o știre despre un deputat AUR care ar fi, vezi doamne, șofer de basculantă și care, hă-hă, și-a trecut în CV că știe să folosească Zoom, Skype și Android. Hă, hă, ce prost e, amirite? Și-l mai cheamă și Dorel, hă hă hă hă.Săpând un pic aflăm că „șofer de basculantă” o fi fost cândva. Între timp însă, de vreo 10 ani așa, Dorel-Gheorghe Acatrinei este patron al unei firme de succes în domeniul transportului de marfă. Prin firma lui mănâncă zeci de familii și în 10 ani de existență, pornind de jos, n-a „reușit” să fie nici în contracte cu Statul și nici în litigii majore.

Altfel spus, Dorel Acatrinei e parte din Talpa Țării. Aia care mișcă România (la propriu în cazul deputatului Acatrinei) și care a trebuit să se adapteze din mers de mai multe ori în postcomunism jonglând printre imbecilitățile sinistre create de politicienii ce i-au precedat în Parlament lui Dorel Acatrinei.

Oficina PNL, Newsweek (în a cărei acționariat se află și „anticomunistul” cu note la Securitate – Marius ”Vasilescu” Bostan) face mișto de Dorel Acatrinei pentru că nu e activ pe Facebook și, când totuși postează, o face citând o poezie din 1887 de Ioan Nenițescu. Vedeți dumneavoastră, a cita din Ioan Nenițescu este nasol tare de tot pentru că poeziile lui Ioan Nenițescu au tot fost recitate de Tudor Gheorghe. Și Tudor Gheorghe este „artist prezent de obicei la Antena 3” (scrie Newsweek). Iar asta e nasol. Drept urmare Ioan Nenițescu în 1887 scria pentru Antena 3. Drept urmare Dorel Acatrinei este de la Antena 3. Și dacă nu ești de acord, mă-ta-i Putin! Clar?!

Și totuși…

Dacă ăstea sunt singurele „păcate” ale domnului Dorel Acatrinei, deja domnul Acatrinei de la AUR este cel puțin în top 10% cei mai buni politicieni din istoria post-decembristă. Fără niciun fel de glumă! Gândiți-vă un pic!

Acatrinei nu este nici plagiator, nici hoț, nici comunist, nici lichea PNL-istă, nici penal PSD-ist, nici mincinos în CV ca unii USR-iști, nici revoluționar globalist ca aproape toți USR-iștii, nici posesor al unei diplome de nefăcut nimic. Nimic din toate astea. Deputatul Acatrinei este un om cu o meserie din care și-a câștigat relativ onest existența și este un bun reprezentant al categoriei sociale denumită generic Talpa Țării.

Parlamentul ar trebui să fie măcar cât de cât „oglinda societății”. Ei bine, societatea nu e formată numai din juriști, hoți, lichele, băieți și fete sinecuriste care au lucrat doar la Stat toată viața și soiangii pensați. Societatea e o chestie mai mare și mai complexă. Și da, include și șoferi de basculantă, sculeri matrițeri, coafeze, chelneri, taximetriști, fierari, instalatori,… și o mulțime de alte categorii care, între noi fie vorba, sunt mult mai importante decât toți absolvenții de SNSPA la un loc.

O societate fără șoferi de basculantă, șoferi de camion, tâmplari, dulgheri, instalatori sau lăcătuși e una care se prăbușește foarte repede. În schimb, dacă mâine ar dispărea ca prin magie toți absolvenții de SNSPA, toți sociologii, toți angajații din Presa Miluită și toți psihologii… nu ar observa absolut nimeni. În mod cert nu le-ar duce nimeni dorul!

Și nici măcar nu e singurul

Ce deranjează cel mai tare e faptul că profesia deputatului AUR e prezentată ca fiind cumva rușinoasă (ca și cum ar fi o rușine să muncești) – iar focile (mai mult sau mai puțin de la PNL sau USR) nu se sfiesc să-l facă pe deputat direct prost iar pe votanții săi și mai proști. De ce? Pentru că, vedeți voi, un fost șofer de basculantă nu e „potrivit” să fie parlamentar. Hai nu zău?

Dar Vasile Berci a fost potrivit? Domnul Berci a fost tâmplar în Sighetu Marmației și apoi deputat în trei legislaturi până în 2016 (o dată de la PNȚCD și de două ori de la PNL).

În fiecare legislativ au existat astfel de oameni (și foarte bine că au existat – dacă nu existau era o problemă serioasă!) însă cumva niciodată n-a fost subiect de bășcălie. Nu a făcut nimeni mișto de PD-L-istul Gheorghe David care la origine era CAP-ist. Nici de Costică Canacheu (PD-L/PNL) nu s-a făcut mișto că n-avea facultate și era venit de la coada vacii. Dimpotrivă, era apreciat pentru conștienciozitate (era mereu în top la prezență în fiecare legislatură).

Atacul asupra lui Dorel-Gheorghe Acatrinei nu seamănă nici cu cele lansate în 2013 la adresa senatorului PP-DD Ioan Iovescu. Da, de senatorul Iovescu se făcea mișto și pentru că era șofer dar primordial era luat peste picior pentru naivitatea lui.

Însă aici nu e cazul. Presa Sistemului se ia de Dorel Acatrinei strict pe motivul clasei sociale din care face parte! Nu-i atacă nici pozițiile politice și nici nu-l acuză de vreo mârșăvie sau minciună.

Se întâmplă și pe la case mai mari

Atacul Newsweek și RTV pare să insinueze în subtext că ar fi o mare rușine ca în ditamai șParlamentul să ajungă un șofer de basculantă. Ba chiar comentacii de pe diferite pagini se aruncă și mai tare cu remarci de tipul „numa’ la noi se putea așa ceva” sau direct la subiect „numai la AUR se putea.”

Trecând peste faptul că nu e deloc adevărat că numai la AUR se putea (am dat mai sus exemple) oamenii din Talpa Țării care ajung la nivel înalt în politică nu sunt chiar atât de rari nici pe la alte case.

Spre exemplu, Peter Lundgren este eurodeputat suedez din partea Sverigedemokraterna aflat la al doilea mandat. În 2015 a fost nominalizat pentru premiul de cel mai bun europarlamentar la categoria transporturi. Peter Lundgren este șofer de camion și este în grupul parlamentar al Conservatorilor și Reformiștilor Europeni (ECR) – același la care vrea și AUR să adere.

Nu mai zicem de Lech Wałęsa – laureat al Premiului Nobel pentru Pace, lider al mișcării anti-comuniste Solidaritatea și primul lider ales democratic în Polonia. Lech Wałęsa este la bază electrician din foarte Talpa Țării, fiul unui tâmplar ilustru necunoscut. Soția sa era florăreasă. El lucrase ca mecanic în timpul stagiului militar obligatoriu și a făcut 8 copii cu soția sa. Mai Nimeni-în-Drum din Talpa Țării nici că putea fi Lech Wałęsa.

Râdem de deputatul AUR care-și trece în CV că poate folosi Android și Skype – dar Iulian Bulai că-i lăudat că poate conduce singur mașina… eh… aia e în regulă.

De asemenea, nu care cumva să remarcați că Iulian Bulai are primul loc de muncă din viața lui în Parlament. Nu, nu, aia nu trebuie scos în evidență. Trebuie însă să râdem de oamenii care chiar muncesc pentru ce au și după aia au și tupeul nesimțit de-a vrea să fie și reprezentați politic.

Să ne înțelegem: Deputatul Dorel Acatrinei are șanse mari să spună o prostie monumentală în timpul mandatului său. Sau să fie complet o fantomă (cum au mai fost și alții cu background similar). Nu insistăm să-i ridicăm statuie nici lui și nici partidului din care face parte.

Dar, în același timp, atacurile mârșave din direcția presei de Partid și de Stat trebuie sancționate ca atare.

Când Dorel Acatrinei va spune prostii, se cade să fie atacat. Însă deocamdată singurul motiv pentru care este atacat e pentru că nu e din clubul select al bășinoșilor din Partidul Niciodată Liberal sau al hipstărilor inutili din USR. Atât și nimic mai mult!

Bine, în fundal mai deranjează și faptul că dânsul nu este globalist, nu este nici progresist, ba chiar îi și place România. Unde mai pui că are și mai mult de un copil (deci poluează planeta) și s-ar putea să fie și cam bisericos – ceea ce, se știe, e foarte nasol în Anul Curent.

Mult mai bine e cu politicieni cu minciuni grosolane în CV sau cu zeci și sute de mii de lei încasați cam dubios din punct de vedere legal în guvernul „tehnocrat”. Da… ăia-s pâinea lu’ Dumnezeu, n’est-ce pas?

Continuați voi să-i luați pe AUR la perpulis cu nimicuri din astea. Vă rugăm mult! Și păstrați ritmul până în 2024 căci râurile de lacrimi ce se vor pogorî din televizoare și din smartphone-uri (nu neapărat Android) după alegeri vor fi de-a dreptul glorioase!

Pe 15 martie publicam 10 lucruri bune datorate Wuhan-chan. Am „nimerit” 8 dintre ele. A noua e încă în desfășurare. Iar pe cea de-a zecea (nr. 8 în acea listă) am nimerit-o doar parțial. Cel mult.

9 luni ș-un pic mai târziu se laudă stabilimentul cu o terapie genetică experimentală care poate merge un vaccin. Haidem așadar să vă spună fratili vostru cum o să meargă șmecheria asta.

Spre deosebire de „oamenii de știință” precum Octavian Jurma (care prezicea morți pe străzi de Crăciun), dubiosul ăla de Răzvan Cherecheș (care pe 3 decembrie spunea că ne ia dracu’ pe toți în 3 săptămâni dacă nu ne bagă PNL-ul la coteț) sau dubioși gen Mixich care sunt plătiți să facă shilling pentru Big Pharma… fratili vostru face predicții mai rar. Și când le face, le și nimerește. Așadar…

1. Incompetență. Multă

Până la conspirații de orice fel, să nu uităm că avem de-a face cu oameni. Și, în caz că n-ați aflat până acum, oamenii nu sunt proști, oamenii sunt foarte proști. Iar asta se aplică inclusiv (sau poate mai ales) șpăgarilor eroi și bugetarilor în general. Și nu doar bugetarii români.

În Nemția au băgat niște bătrâni direct în ATI după ce i-au injectat cu 5 doze deodată.

Produsul ăsta farmaceutic are condiții de depozitare foarte atipice. Organizarea logistică e absolut praf la noi. Drept urmare, vor exista (și deloc puține!) situații în care condițiile de depozitare nu vor fi respectate ceea ce va duce la rezultate ”neașteptate”. Fie vaccinul nu va avea efect, fie va avea alt efect decât cel scontat… mă rog. Și să te ții atuncea de conspirații! Și vor veni! Valuri peste valuri!

Desigur, oamenii de bine „dă dreapta” cum ar veni și cu chenzină de la Stat vor striga că de vină sunt rușii, chinezii, Tata Mare, poate chiar Partidul AUR. Oricum, cineva va fi de vină™ – dar sigur nu incompetența bugetarilor.

2. Să vezi distracție la primul deces

În România mor în fiecare an cam 260.000 de oameni. De toate cauzele.

Probabilitatea să moară un om la scurt timp după ce a fost vaccinat e chiar mare dacă vor fi vaccinate 8, 9 sau 10 milioane de oameni în următoarele 9 luni (eu nu cred că se va întâmpla asta, dar sărim peste – să zicem, de dragul argumentului, că autoritățile depășesc așteptările mele pesimiste și populația va fi de asemenea cooperantă peste așteptări).

Legea numerelor mari ne spune că dacă într-o populație de 19 milioane ai minimum 260 de mii de morți pe an – atunci sigur într-o submulțime de populație de 10 milioane de adulți (deci deja cu mortalitate mai mare – căci la cifrele astea copiii decedați sunt cantitate neglijabilă) o să ai măcar 100 de mii de decese în 9 luni. Statistic vorbind e extrem de improbabil să nu apară un deces la scurt timp după o vaccinare.

Sigur, o să spuneți că un deces după o vaccinare nu înseamnă că decesul este cauzat de vaccinare. Și aproape sigur veți avea și dreptate.

Numai că… nu prea contează. În propagandă așa se va vedea.

Pe 28 decembrie un bărbat din Israel a făcut infarct și a murit la două ore după ce a fost vaccinat. Pe 30 decembrie a mai pățit unul în Elveția. Sigur și precis se va întâmpla și în România. Măcar o dată!

Și… când se va întâmpla,… să vezi atunci fake news-uri, conspirații și narative de mare angajament. Unele vor fi adevărate – cele mai multe vor fi bullshit direct. Iar pretenția fact-checker-ilor să le corecteze în timp real va crea doar amuzament suplimentar (pentru mine) și încrâncenare suplimentară (pentru ăia implicați).

3. PCR (Pile, Cunoștințe, Relații)

Când va fi „semnalul” că chestia asta „funcționează” – să vezi atunci favoritisme și chiar direct contrabandă.

Ghilimelele sunt pentru că nu are (și nu va avea) deloc importanță dacă produsul chiar funcționează pe bune. Importantă va fi percepția – așa cum a fost și până acum.

Măștile pe stradă, închisul crâșmelor, așa-zisa „carantină de noapte” – niciuna dintre astea nu au absolut niciun efect asupra epidemiei – dar, evident, asta nu contează. Dacă există percepția că ar „funcționa” – atunci asta e suficient.

Ei bine, când percepția că produsul farmaceutic cu pricina funcționează va atinge nadirul, atunci va apărea instant PCR-ul. Cel mai probabil chiar din ianuarie – dar nu mai târziu de 15 februarie.

Sute de mii de concetățeni își vor aminti brusc că au vreo boală cronică pentru a „urca” mai sus pe listă. Așa cum sute de mii și-au adus aminte că au probleme respiratorii ca să evite regulile imbecile privind măștile.

Nu spun că-i bine sau că-i rău. Spun doar că o să se întâmple.

4. Adeverința de vaccinare

Separat față de punctul de mai sus, va exista, cu siguranță o metodă de-a obține adeverință de vaccinare fără să trebuiască să și consumi produsul.

Deja sunt câteva sute de cadre medicale astăzi care au obținut adeverința via prieteni ”din Sistem”. Vor fi destui întreprinzători care să deschidă piața și pentru populația generală. Piața de adeverințe, nu de vaccinuri.

Cel târziu la 1 aprilie 2021 va putea fi posibil aproape pentru oricine să aibă adeverință că e imunizat la chinavirus. De imunizat pe bune… mai altădată.

Că veni vorba…

5. Imunizare naturală

Cât au fugit panicarzii de la noi de modelul suedez – dar tot ăla va rezolva per ansamblu problema.

Organizarea logistică praf de la noi, menționată la punctul 1, va face imposibilă imunizarea prin vaccin. Chiar presupunând că produsul farmaceutic chiar este atât de bun pe cât este marketat și chiar presupunând maximum de bunăvoință și cooperare din partea a peste 70% din populație. Chiar și-așa – sub nicio formă nu se va putea întâmpla nimic semnificativ pentru că logistica nu o permite.

Astfel că la 15 iulie, în cel mai fericit caz, numărul celor imunizați prin vaccin va fi aproximativ egal cu numărul celor imunizați natural.

6. Dileala va continua

Dacă din punct de vedere legal toate dilelile de „măsuri” vor fi aplatizate foarte curând (de facto aproape toate sunt deja) – dileala din retorica publică va continua cu siguranță.

Dacă astăzi sunt foarte timide, peste o lună sau peste 3 luni vor fi foarte la modă cerințe de tip fascist pe față. De care fascism? Păi fie din ăla cu a venit vremea dictaturii medicale (apud Emilian Imbri), fie din ăla cu toate vaccinurile ar trebui interzise pentru că sunt otravă!!!1111.

Dileală precum cea din Franța veți vedea din belșug, de asemenea.

Nu există niciun motiv să nu ne așteptăm la o creștere a gradului de dileală (cel puțin la nivel de retorică) în condițiile în care singurul argument împotrivă este „mai vedem noi la toamnă” (apud Fabian Schmidt via Deutsche Welle).

7. Dileala mediatică

Separat față de dileala de la nivelul retoricii este dileala soborului mediatic. Acolo nu se va schimba absolut nimic – ci va rămâne aproximativ în aceiași parametri în care se află încă din februarie 2020.

Orice reacție adversă mai severă va crea setul său de știri virale.

Sigur, guvernul a încercat să preîntâmpine asta dând încă un munte de bani publici pentru programul Presa Miluită 2.0 însă asta nu va ajuta prea mult.

8. Te fac un Sputnik?

În urmă cu vreo 3 săptămâni AstraZeneca a anunțat o colaborare cu Institutul de Stat Gamaleya din Federația Rusă. Presa de la noi a discutat foarte discret subiectul prezentând posibilitatea unei combinări a produsului britanic cu cel rusesc.

Ieri, produsul celor de la Oxford a fost autorizat în Marea Britanie.

E o chestiune de timp până când vor apărea poveștile că la mijloc e o conspirație „rusofobă” (chiar cu cuvintele astea, o să vedeți). Și nu le veți găsi în „publicația” Sputnik sau pe RT. Nu, nu – ci în paginile „publicațiilor respectabile”. Începând cu cele nemțești.

9. Arafatianismul – o constantă

Comunicarea pe subiect în România va rămâne aproximativ în parametrii actuali: Adică între foarte prost și atroce.

De altfel „campania de vaccinare” a început în specificul național peste tot. În Italia produsul a ajuns într-o dubă de înghețată. În Bulgaria într-o dubă de mezeluri. Și… în România cu milițieneală și photo-ops cu politicieni – caracteristic unei dictaturi de tinichea.

Nu vă așteptați să se schimbe mare lucru. Coordonatorul campaniei – Valeriu Gheorghiță (discipol de-al lui Cercel Întâiul Aplatizat) este ceva mai rafinat decât Raed Arafat. Dar… nu cu mult. Milițieneala e cam tot aia la sfârșitul zilei.

10. Politicienii vor continua să fie vaci cu cabină

În ciuda poveștilor cu Sistemul Atotpute®nic – toate deciziile sunt totuși politice – nu doar de jure ci și de facto. Întrucât politicienii le vor gira și tot ei le vor deconta.

Actuala CDR coaliție de guvernământ este nu doar una fragilă – dar și foarte eterogenă. Fiecare facțiune are câte un set de interese opus unei alte facțiuni teoretic partenere.

Strict pe subiect, interesele contradictorii se văd deja. Luna asta Vlad Voiculescu de la PLUSR (acum ministru al Sănătății) răgea din toți rărunchii că bucureștenii trebuiesc băgați la coteț. Între timp, Cîțu de la PNL zice că dimpotrivă. Iar noul ministru al sporturilor zice că reluarea sezonului de Liga I ar trebui să se facă cu spectatori în tribune.

Genul ăsta de declarații contradictorii vor continua în 2021 și se vor accentua. Bâlbele din 2020 au fost consecvente pe lângă ce va urma.

Cei mai pesimiști spun că bâlbele vor alimenta grupurile radicale de la punctul 6. Eu însă zic că acelea oricum se alimentează singure, indiferent de ce spun politicienii.

Efectul bâlbelor se va vedea mai degrabă într-o nouă rundă de scârbă generalizată de care vor profita toți care vor dori să intre în joc. Important e să intre în joc toți care nu sunt PNL – întrucât orice este Rău pentru PNL este prin definiție un lucru foarte bun pentru Țară.

No… cam atât.

Mai vedem peste alte 9 luni câte dintre ele am nimerit.

La mulți ani!

În tabăra de copii de la Năvodari era să mor de foame, diaree și altele la 10 ani. Interesant că pedagogii și bucătăresele cu vârste între 25 și 50 de ani s-au coalizat împotriva copiilor, iar copiii făceau greva foamei în semn de protest.

O săptămână am mâncat numai smochine verzi. Peste un gard înalt era campingul dinspre Mamaia și ne mai dădeau turiștii biscuiți când ne-au văzut așa. Mâncarea era fasole, cartofi, orez, din astea, cu un pic de morcov și ceva resturi de zgârci. Fără prăjituri și alte mofturi. Dimineața era ceai și o felie de pâine cu unt. Aduceau oale imense în mijlocul cantinei și ne puneau în blide. Când se dădea semnalul că „gata masa”, că nu mâncai cât voiai tu, adunau ce a rămas în blide în aceeași oală și ne dădeau a doua zi. Dacă aveam ciorbă de fasole, a doua zi fasolea devenea felul 2.

Copiii mai mari au organizat protestul. Într-o zi au mers din prima cu blidele și le-au turnat înapoi în oala mare, apoi toți copiii i-au urmat în tăcere, în timp ce personalul urla la noi. De a doua zi cantina s-a deschis, dar n-a mai mers nici un copil să mănânce. Cei care mai aveau bani săreau gardul la camping și luau de la un chioșc câte ceva, apoi împărțeau. Atunci am primit un crenvurști chinezesc, rece bineînțeles, fără pâine, cu un gust ca în rai.

Pedeapsa ne convenea, era mai bună decât programul normal, pentru că erai mai liber. Consta în a te plimba cu un băț lung cu un cui în vârf și un sac și a aduna hârtiile de pe jos. Măcar eram singuri uneori. În cameră paza era continuă, pedagogul dormea cu noi.

Altă pedeapsă a fost să nu mă ridic din pat vreo 3 zile, trebuia să cer voie la baie. Și mai fain era că patul pedagogului era chiar lângă al meu, dar mascat de o gheretă de placaj. În fiecare zi aducea acolo o fată de liceu și făceau sex. Eu auzeam tot și îmi imaginam, până într-o zi când s-a pus o muscă pe placaj și am avut ideea grozavă să poc! Cred că ar fi putut fi un caz de penis captivus sau alte traume. A ieșit ca turbatu’ în fundu’ gol și m-a trimis la strâns gunoaie. Plăcerea mea. Acolo erau golanii, antisocialii, disidenții.

Programul celorlalți era așa: totul la comandă cu un fluier de arbitru; la un fluier mergeai înainte, la două fluiere, la dreapta și tot așa. Întâi, trebuia să înveți limbajul fluierului, că nu puteau să ne spună frumos. De la cameră, la plajă mergeai în pas de defilare.

La plajă fiecare avea prosopul perpendicular pe țărm și paralel, la distanța socială regulamentară de celelalte. La un anumit tip de fluierat stăteai pe spate și nu te mișcai până nu auzeai alt fluierat care însemna întoarcerea pe burtă.

În apă intrai la altă comandă, dar numai până la brâu, numai vreo 10 metri și obligatoriu ținându-te de mână cu ceilalți. Nu aveai voie să înoți. Și făceau asta vreo 500 de copii deodată, după fluier.

Nu zic că nu mai aveai timp să vorbești cu ceilalți pentru că programul era continuu și erau cu ochii pe tine. Așa că nu aveam nici cum să ne jucăm ceva. Numai seara mai jucau unii cărți sau fazan înainte de ora de culcare. Somn parcă era de la 9, la 5 dimineața.

Nu era televizor în cameră și nicăieri. Doar la niște megafoane mari montate pe stâlpi cânta în general muzică românească, dar mai puneau și Abba, Boney M, plus anunțuri despre programul zilnic pe ore.

Nu mai intru în detalii că de la smochine am făcut pe mine, dar la toaletă mergeam toți în grup și trebuia să stai la rând, așa că toți au suportat mirosul până mi-a venit rândul. În cabină am șters io ceva cu hârtie igienică, apoi am ieșit cu chiloții în mână la duș, cu pedagogul în ceafă. Totuși, copiii n-au râs, nu au adăugat la umilire, probabil și ei aveau aceleași probleme. Trebuia să ții în tine pentru că era oră fixă de mers la WC.

Dar am simțit solidaritatea.

Nu m-am lăsat de câcaturi până nu m-au scos în fața careului taberei ca să mă dea drept exemplu negativ. Nu făceam ceva anume, ci mai ales nu făceam sau făceam pe dos. Un prof dintr-ăsta a arătat cu degetul spre mine și a zis sutelor de copii : „Uitați-vă la el cum arată și cum se comportă ! Vedeți să nu ajungeți ca el !” Numai că eu cred că eram cel mai mic la 10 ani. Am și auzit din mulțime cum a zis un copil : „Păi, cum să ajungem ca el, că e mai mic decât noi?”

Și mai fain era că o secțiune a taberei era ocupată de copii cehi, unguri, polonezi, germani din RDG. Cu ăștia nu aveam voie să vorbim și să ne jucăm, la plajă stăteau separat și nu aveau instrucția cu fluierul. Cantina lor avea un geam mare și ne mai făceam de lucru pe acolo să vedem cum mănâncă prăjituri, meniu divers, să ne uităm la fete și la ce haine aveau; pentru noi erau îmbrăcați ca-n Germania, ca-n filmele americane. Și ăia au văzut ce praf suntem și parcă au dat odată o ciocolată din Germania.

După 2 săptămâni am găsit o fisă pe jos, bani nu mai aveam, oricum ai mei se gândiseră că am cazare, masă și distracție asigurate, și am sunat acasă să vină să mă ia că nu mai rezist. Mai țin minte doar că m-am dus amețit de soare, boală și foame la poartă și stăteam pe jos pe o bordură.

Au venit ai mei cu o mașină, dar nu mă puteam mișca sau să zic ceva, îi vedeam prin ceață cum vorbesc cu portarul. A apărut pedagogul, băiat fain care în mod sigur mă căuta prin toată tabăra, și i-a zis tatălui meu că nu mă poate lua acasă pentru că el răspunde de mine de acum. Și tata l-a întrebat : „Ce zici mă !?” Și cred că i-a despărțit portarul. Tata nu m-a recunoscut. Mama a zis : „Dar ăsta nu e Răzvan ?” Slăbisem 10 kile în 2 săptămâni și eram negru de la bronzat.

Tata avea 40 de ani și pedagogul 25. Nici acum nu prea pricep de ce bucătărese grase de peste 30 de ani și pedagogi ca ăsta, băiat de 25 de ani cu facultatea de sport la București, aveau ceva cu un copil de 10 ani. Vă jur că nu am stricat nimic, nu eram obraznic, n-am dat foc, eram chiar timid, am respectat cât am putut regulile. Doar că așa era programul și cred că ei au simțit încăpățânarea aia, refuzul, aveam un delay în a respecta ordinul.

Astăzi, pentru mine, un băiat de 25 de ani e un copil efectiv. Ce poate determina un copil de 25 de ani să tortureze fizic și psihic un copil de 10 ani mă întreb și acum. Ce avea în cap, de fapt ce urmărea, era programul partidului sau proiectul lui, ce voia să scoată din noi? Era plin de zel și foarte convins că procedează corect. Parcă mă înfiase, de-aia s-a și opus părinților. După el trebuia să rămân acolo 4ever.

Și nu eram singurul, asta era metoda aplicată tuturor. În loc să jucăm baschet și fotbal, să înotăm. Ai mei credeau că mă trimit la distracție, la relaxare cu copii de vârsta mea și eu nimerisem într-un lagăr de reeducare și exterminare. Și asta o făceau profesori și adulți români copiilor români, nu khmerii roșii sau gardienii din Gulagul sovietic.

Dacă l-aș întâlni pe pedagogul sportiv acum l-aș întreba ceva.
De fapt, am mers acolo la cerere. Văzusem la televizor tabăra de la Năvodari și am vrut și eu. Cred că e singura dată când am vrut să fiu și eu social cu ceilalți copii, integrat în sistem. Măcar am încercat. Ai mei mă avertizaseră, dar m-au lăsat, probabil ca să învăț ceva, să nu uit.

N-am uitat… 😅😂

E excelent că AUR a intrat în Parlament. Monopolul nu e bun niciodată. Trebuie să existe o concurență sau ceva.

Adică de ce numai usereii să își pună coșul de gunoi în cap și să pună muzica la maximum în boxe când se citesc chestii în plen? Avem nevoie și de o concurență în materie de isterie. De ce numai ei și susținătorii lor să aibă monopol la scuipat semințe în cap oricui nu e de nivelul lor ‘telectual de corporatiști de carton de miez de hârtie igienică?

Dacă te uiți azi pe profilele influensărilor useristi eșecul acestui proiect este previzibil. Poporul e de vină, poporul e sărac, troglodit, needucat, medieval și pupător de moaște. Ei s-au născut cu câte un coi în plus fiecare și, evident, li se cuvine un parcurs deosebit prin viață. Restul pot să sfârșească în șanț.

Poporul trebuie supus corecției și batjocurii pe care ei o numesc educație. Ești sărac? De-te dreaq! N-ai bani de tabletă pentru copil? Needucatule, nu valorizezi educația deloc! Vinzi pătrunjel și morcov în piață? Fă-ți un plan de afaceri, trogoloditule, vinde la Carrefour, la Auchan, ia fonduri europene, zbate-te și nu o să mai vinzi marfa în mediul ăla insalubru, phiii, e vina ta că nu te dezvolți personal.

Ești credincios, te duci la pelerinaje, ai strămoși pe la cimitir cărora vrei să le aprinzi o lumânare de Paște sau de Crăciun? Trogloditule medieval, credința e una singură: în tine însuți. Dumnezeu e servitorul tău, dar vezi, nu ai cum să știi tu chestii d-astea elevate că nu ai fost la orgia în grup trimestrială… asta…. team-drinking cu noi; așa ai fi știut că totul pornește de la tine și de la ce vrei tu să ți se întâmple. Credința e pentru săraci și slabi, iar tu ești puternic și puterea se exercită prin scuipat semințe în cap ălora mai prejos decât tine.

Baieti, era o întrebare la Radio Erevan: este posibil ca un tip să aibă 4 coaie? Raspunsul era ceva cu “în principiu nu, dar trebuie să verifice dacă nu cumva…”.

Pare că duminica asta au cam găsit răspunsul dar acum au ceva probleme cu implementarea.

Tot ce au de făcut este să continue în același fel, cu batjocorirea săracilor, a amărâților, a credincioșilor ca să asigure succesul AUR și pe mai departe. Ăia par a fi extrem de pregătiți și determinați să facă treabă. Concurența e mereu o chestie bună.

пиздой накрыться (citit ”pizdoi nakrât’sya”) – eufemism rusesc desemnând ceva ce-a mers groaznic de prost sau s-a stricat. Eufemisme echivalente românești: ”s-a dus pe pulă”, ”s-a pizdit”, ”s-a dus în pizda mă-sii”, etc.

Pe la începutul dilelii panicdemice, prin aprilie, avertizam că atitudinea shillilor guvernamentali de-a-i face putiniști pe toți cei care nu sar în sus de bucurie la măsurile inutile, imorale, iliberale și ilegale ale administrației Orbán Lajos le va exploda în față. Pentru că folosirea liberală a etichetei de ”putinist” pentru oricine și orice te incomodează duce însăși ideea în derizoriu.

Nu doar că avertismentul a fost ignorat, dar onor shillii Puterii au apăsat până la fund pedala. Așa au ajuns ”putiniști” toți oamenii care scoteau în evidență abuzurile milițienești ale guvernului liberalo-militar care bătea preoți că țineau înmormântări cu 9 oameni. Sau care scoate cu forța credincioșii din Biserică. Sau care bate copii pe stradă pentru că-s afară la ora greșită. Sau care amendează cu mii de lei oameni săraci pentru că au cumpărat stixuri de la magazinul greșit.

Pe toată perioada stării de demență urgență noi am tot scos la iveală aceste nebunii extremiste aduse cu tăvălugul peste poporul român de către Klaus Iohannis și Partidul Național Liberal. Pentru asta am primit toate etichetele posibile – de la PSD-iști la putiniști și vagoane de înjurături.

Apoi au urmat inadvertențele în gestionarea și comunicarea situației pandemice – coroborate cu secretomania grupului de îndobitocire strategică. Reamintim că Freedom Alternative a scurs până la urmă lista cu membri ai acestui Grup în fața căruia tremura toată Țara cu declarația pe proprie răspundere în mână.

Pentru că vroiam să aflăm cine mai exact prezintă cifrele care n-aveau (și nu au nici astăzi) niciun sens, am fost făcuți putiniști. La auzul veștii că un licean e ăla care mută din pix covizii – administrația PNL, în mod arogant, a zis că oricum nu contează. Orbán Lajos a zis că are încredere în liceanul cu pricina și drept urmare e okay.

Toți care au pus întrebări privind cifrele au fost puși la un loc în găleata cu „putiniști” căci, după cum bine știm, matematica e putinistă. La fel și imunologia de bază (pe vremea când propagandiștii guvernului încă insistau că nu există imunitate la chinavirus).

Nu mai zic ce vagoane de înjurături am îndurat pentru că scoteam în evidență o țară numită Suedia. Care Suedia, apropo, astăzi, 8 decembrie, este vecină de clasament cu România la mortalitate de chinavirus. Cu diferența că în Suedia nu există declarații pe propria răspundere, internări cu forța, filtre milițienești, botnițe obligatorii sau orice altă nebunie extremistă „încercată” pe români în România de PNL, Raed Arafat și Klaus Iohannis.

Desigur, tot „putiniști” eram și când întrebam de ce e tocmai okay să fie înghesuială cu mii de oameni în aeroport întru plecat la sparanghel dar nu e okay ca 10 oameni să facă un grătar în pădure departe de alți oameni.

Și apoi au venit nebuniile mai noi: Închiderea piețelor, măști pe stradă sau închiderea școlilor. Nici în al 12-lea ceas PNL n-a vrut să audă nimic. Ba chiar și colegii de USL (PNL dar cu roșu, sau PSD, cum vreți voi) au încercat să-i avertizeze că chiar nu e bine. Degeaba! Partidul le știe pe toate și cine nu-i de acord mă-sa-i Putin.

Dar ie-te că poporul a auzit…

Și au venit alegerile. Și, deja din timpul votării bătea panica la ușă. Au trecut alegerile și… șoc și groază! ”Putiniștii” au intrat în șParlament! Na belea!

Brusc presa „mare” află că există AUR. Nici usturoi n-a mâncat, nici gura nu-i pute presei. Vezi-Doamne e o surpriză.

Dar… este o surpriză? Pe bune?! Nu e deloc o surpriză!

Surpriza e scorul totuși mic al AUR. Putea fi mai mare. Ziceți merci că nu e mai mare!

Dreapta de bonton a avut multiple șanse să evite situația asta. Câțiva deputați din PMP au ieșit, timid, la rampă împotriva abuzurilor PNL. Fix aceia au strâns voturi. Rămâne de văzut dacă suficiente cât să tragă PMP-ul încă o dată în Parlament. Indiferent însă dacă le va ieși sau nu – leadership-ul PMP va trebui schimbat. Și înlocuit fix cu ăia care sunt conservatori și când nu dă bine, nu doar când e vorba de fonduri europene!

Dar, în afară de câțiva PMP-iști – niciun partid și niciun politician nu și-a asumat mesajele pe care Talpa deja le credea. Marele ”conservator” penelist Daniel Gheorghe (sau Daniel Gheorghiu-Dej cum îl alintăm noi) n-a avut nimic de spus despre abuzurile Miliției și ale Guvernului condus de partidul lui. Doar smiorcuri establishmentariene cu ”populiștii cei răi”. La fel a fost cazul și la Robert Sighiartău care a reușit la „dezbaterea” organizată de Digi24 să fie la Stânga lui Ponta pe subiect. Nu l-a ajutat prea mult pe Ponta căci, iată, nici poporul nu-i prost și l-a mirosit pe Mickey Mouse că e nesincer.

Talpa țării a simțit (corect) că este nereprezentată. Întreaga discuție s-a purtat exclusiv în termenii upper-middle-class-ului coroporat(r)ist sau în termenii aripii galbene a Securității. Și atât! Cine nu era în clubul select a fost dat la o parte. Raportat pentru ”discursul urii” și, desigur, calomniat cu eticheta de ”putinist”. Sau, în cel mai fericit caz, întrebați dacă nu cumva mă-sa-i 5G. Ca o paranteză pentru cei ce nu cunosc universul shillilor guvernamentali: în acel univers ”se știe” (nu întrebați cum – pur și simplu se știe că) a avea întrebări de ordin (geo)politic, medical sau good ol’ fashioned corruption pe subiectul 5G este doar apanajul conspiraționiștilor.

Pentru a încununa defazarea dintre propagandiștii guvernului și restul țării, a meritat urmărit în campanie punctajul anti-AUR. De-aia sunt amuzanți toți trepădușii care se declară mirați – căci pe mulți dintre ei i-am putut vedea în tranșee luptând la baionetă împotriva AUR.

Printre altele, AUR au fost atacați în campanie pentru că au avut țigani pe afișe și pe liste. Atât i-a dus imaginația pe propagandiștii sistemului.

Logica lor sinceră a fost fix asta: Cine votează cu AUR sigur e legionar rasist homofob whatever-fob deci dacă arătăm că au țigani și le spunem ”hAUR” sigur asta le va îndepărta votanții.

Ca să vezi chestie, boborul iar a fost mai tolerant decât îi dau credit pseudo-elitele. Da mă, troglodiții ăia, pupătorii de moaște, intoleranții nu-știu-ce-fobi… ăia! E-te ăia au fost mai toleranți decât VOI!

Știu, nu vă place. Dar, una peste alta, ”hAUR” i-a ascultat pe ăia și voi nu! Da, pe ăia care n-au cu cine-și lăsa copiii, care îngheață la -5°C prin piețe, care nu iau Toureg-ul din parcare ci merg cu autobuzul, care nu au bone și guvernante, nu prea au timp de vrăjeală politică pe Faceberg și nici bani să-și cumpere un calculator performant de azi pe mâine pentru a se adapta la Noul Normal™ cu polițiști școliți online.

Ăia pentru care trei luni de șomaj înseamnă sărăcie cronică nu au fost ascultați de nimeni. Nici măcar de AUR. Dar măcar AUR le-a recunoscut existența. Deja mai mult decât restul partidelor!

PNL le-a luat tot mai puțin dreptul la vot. Ziceți merci că n-au fost mai mulți care să decidă să-l folosească!

HONK-ul putinist

Eticheta de „putinist” a murit ca argument serios în anul de grație 2020. Și taman influiensării iraționali mai mult sau mai puțin plătiți de PNL sunt cei care au ucis-o. Păcat,… era o unealtă bună. Dar nu mai este. E moartă! Și moartă rămâne!

Când Activenews, cea mai pro-rusă publicație de limbă română care nu e Sputnik, atacă AUR pe motive de prorusism – atunci știi că eticheta de putinist sau pro-rus s-a dus пиздой накрыться.

Nu că n-ar avea dreptate Activenews în articolul sus-citat. Dar folosirea etichetei fix de publicația cel mai des etichetată astfel e cel mai bun semnal că povestea și-a pierdut substanța. Și și-a pierdut-o tocmai pentru că a fost folosită prea des în instanțe în care nu-și avea locul.

După 9 luni în care matematica, statistica, imunologia de bază, biologia de bază dar și apărarea fundamentelor statului de drept au fost etichetate fără jenă drept ”putinism” – ei bine… când vine putinismul pe bune deja nu mai are efect strigătul! Și de vină sunteți voi ăștia de-ați abuzat de etichetă. Vă știți care sunteți.

Să elicopterăm și standardele duble

Toate etichetele (multe din ele perfect legitime de altfel) pe care i le-ați aplicat și i le veți mai aplica partidului AUR nu vor avea aproape niciun efect întocmai din cauza standardelor duble.

Care standarde duble?

Păi, vedeți voi, Ovidiu Hurduzeu (AUR Ilfov) e putinist. Nu, pe bune, chiar e. Dar, fix aceiași oameni te fac albii de porci dacă remarci și că Raluca Turcan – cu studii la Moscova și cu securisme dovedite cu vârf și îndesat în 2020 – poate totuși nu-i okay. Păi hotărâți-vă – dacă Hurduzeu e haram, atunci și Raluca Turcan e haram. Faptul că Turcan e cu galben și nu cu auriu nu schimbă nimic!

Unele dintre acțiunile lui George Simion pot fi încadrate la huliganism (chiar dacă unul soft și nu neapărat ilegal). Dar, știți ce? La fel se poate spune și despre Mălin Bot! Ah, dar stai, ăla e activist civic pentru că a susținut PNL. Nu contează că-i cel puțin la fel de respingător în tactici! Nu întâmplător a fost și bun colaborator al lui George Simion până când au venit banii de la PNL pentru unul dintre ei 🙂

Mai vreți? Uite, Călin Georgescu (propunerea AUR pentru postul de premier) e înjurat de lumea bună că e autarhist și cam sărit de pe fix. O fi, nu zic ba. Dar unde e lumea bună și la delirul cu green new deal al lui Traian Băsescu? Sau la delirul cu miros totalitar din programul smart cities implementat via Orbán Lajos cu ajutorul Microsoft și Dell și coordonat de Marius Bostan?

Apropo de Marius Bostan – despre Dan Puric se zice în public (corect de altfel) că e securist pentru că a avut angajament cu Securitatea. Dacă spui același lucru despre Marius Bostan, shillii cu ordin de Partid vin și te amenință cu datul în judecată deși și Marius Bostan a avut angajament cu Securitatea cu numele conspirativ Vasilescu.

De-aia nu sunteți niciunul credibili când vă isterizați în ceea ce privește AUR. Să arunce cu piatra ăia care sunt fără de păcat. De preferință născuți după 1980 și care nu sunt membri în USL.

Aveți răbdare. Că AUR va da gherle și honk-uri destule. O să aveți la ce să vă isterizați. Dar, deocamdată, ar trebui mai degrabă să faceți liniște și să vă uitați la voi în ogradă.

Căci pentru ascensiunea AUR de vină sunt PNL-iștii în principal și troglodiții corporatiști în subsidiar. Voi cu shilling-ul vostru agresiv și pornirile fascistoide ați creat AUR. Voi cărora vă pute că românii merg la Biserică în loc să stea acasă, să lucreze în IT și să plătească cât venitul unui zilier pe un tofu comandat cu Glovo.

Liniște! Destul vi s-au dus poveștile пиздой накрыться. Luați o pauză până nu vă duceți și voi!

Atât.

Cică Guvernulupu PNL, care n-avea nicio treabă, ca orice animal de pradă, pentru că lucra la stat degeaba, avea obiceiul să aștepte în pădure și să oprească Cetățeanul de fiecare dată când țopăia pe acolo în treburile lui pentru traiul de zi cu zi. Și-l întreba:

– Ai mască, mă?
– N-am!
– De ce n-ai mască, mă?

Și după ce-l bătea bine pe Cetățean, ca să vadă și ovinele cornate ale pădurii, precum Mîndruțomioara sau Capramitru, că-și face treaba, Guvernulupu îi lua și 40 la sută din ce avea la el. Așa azi, așa mâine, Guvernulupu îi ținea mereu calea Cetățeanului și-l bătea. Până când Cetățeanul n-a mai putut suporta și s-a dus să se plângă la Cecereursu:

– Uite, onorabile, zice el cu lacrimi în ochi, eu îmi văd de treaba mea încercand să strâng ceva ca să trăiesc și Guvernulupu în fiecare zi, după ce că ia și pielea de pe mine, mă întreabă dacă am mască și mă bate.
– Lasă, mă, că vorbesc eu cu el, zise Cecereursul, făcându-i-se milă de Cetățean. Du-te și nu mai păcătui!

Cecereursul merse, apoi, îl lua deoparte pe Guvernulup și îi spuse:
– Auzi, ce-ai mă cu Cetățeanul de-l tot bați că n-are mască?
– Ei, uite așa, că nu-mi place mutra lui. Nu vezi că respiră și ne pune tuturor viața în pericol cu respirația lui? Și-apoi trebuie să știe cine e stăpânul prin pădurile astea.
– Bine, mă, dar din ce adună el trăim noi. Măcar nu-l mai bate că n-are mască, găsește și tu altceva.
– Ok, boss, se face, spuse Guvernulupu scrâșnind din dinți că Cecereursu zădărnicește eforturile luptei pentru sănătate depuse de el.

Își luă chitara și-o sticlă de vin și se puse la umbra unui copac să cânte, plin de nervi, așteptând să se răzbune pe Cetățean. Nu după mult timp apăru și acesta, adunând și culegând.

– Ia stai, ma, und’ te duci, zise el mustăcind și zâmbind cu subînțeles ca un Ludovic.
– Iaca, să strâng și eu de-ale gurii, că pe mine nu mă plătește nimeni dacă stau degeaba.
Guvernulupului nu-i prea plăcu răspunsul ăsta: “după ce că respiră, mai e și obraznic”, își spuse el.
– Auzi, dar țigări ai?
– Cum să nu, că eu muncesc din greu, am tot felul de probleme pe cap, mai trag și eu ca să ma liniștesc.
“Al dracului Cetățean, se gândi Guvernulupu, eu îi vreau binele, îl vreau sănătos ca să poată plăti bir, și el se omoară fumând. Numai ca să submineze economia…” Dar nu zise nimic cu voce tare:
– Ia vino, bă, aici! Dă o țigară.
– De care vrei, cu filtru, fără filtru, cu portțigaret, fără? întreabă Cetățeanul.
Se gândeste Guvernulupu…
– Dă una cu filtru.
– Poftim. Acum pot să plec?
– Nu încă, mai stai. Dă un foc.
– De care? Am chibrituri, amnar, brichetă, bețe de frecat…
– Dă de la brichetă.

Stă Guvernulupu, fumează țigarea, o termină, se uită la Cetățean.
– Iar nu ți-ai luat, mă, masca?

Presat de nevoi și de capitalismul german, sunt nevoit să mă mut brusc, iar din 16 anunțuri de chirie răspund niște oameni amabili, relativ bine organizați, ce stau într-o casă cu etaj dintr-un cartier mai rural al orașului. Vizita și mutatul au loc, chiria e plătită, contractul semnat, camera preluată.

Personajele principale:

– Luisa

Bavareză din Munchen, studiază geografie, cu accent pe geografie umană. A prins o bursa feministă de mers în Grecia, dar Coronachan a vrut altceva.

Fata agreabilă, fața umană a Kibbutzului. Prietenul ei, normal, e IT-ist.

– Laura

S-a lăsat de facultate, o susțin părinții, actual șomeră, se ocupă cu grădinărit experimental “Permakulturen/Permaculturi”.

Are un borcan cu microorganisme pe care îl folosește la descompus gunoiul bio (destul de deșteaptă faza), un prieten refugiat sirian meșter, instalator și vorbitor de germană. Ea a fost în Macedonia în 2015 cu Andrea, urmatoarea fată, la proteste și ajutat migranți să sară gardurile. Tot ea a fost cu aceeași Andrea și în Franța la boicotarea construcției unui aeroport lângă Bordeaux (“occupy”)

– Andrea Moser

Din zona Pădurea Neagră, un metru și-un șnițăl, secretoasă, piază rea prin simpla prezența (aer ominos), freză și îmbrăcăminte neatrăgătoare, de semiboschetară cu steaua Antifa cusută pe mânecă și pe spate.

Nu zâmbea niciodată, ci doar rânjea sau uneori râdea, dar zâmbet nu.

Studentă la Universitatea la Distanță din Hagen (care va fi dezacreditată anul viitor universitar).
Protestatară și scandalagioaică profesionistă, cu tobă, stickere, vopsea, grafitti, cretă și bicicletă.
Este și îndemânatică și repară multe chestii prin casă, inclusiv electronice. Nu gătește rău.
E însă vegană. La fel ca precedenta.

Și-a făcut pașaport anul ăsta pentru a putea protesta în Grecia (pe barcă ai nevoie de pașaport, aparent). Lucrează la o cooperativă de desfacere alimentară – “Appel un’ Ei – die FoodCoop in Heidelberg.

Evident, Andrea este atee, urăște religia, națiunea, granițele și munca. Citește cărți împotriva “fetișizării muncii” o problemă care există, firește, din cauza Patriarhatului și a capitalismului samavolnic.

Nu a apucat să plece în Grecia, dar a facut bannere din cearceafuri cu “refugees welcome” și le-a agățat pe podurile de cale ferată și de peste autostradă.

A mers cu Laura în Franța la protestat. A mai mers și la Pforzheim și la Dresda “impotriva nazistilor”.
A protestat chiar și la Budapesta împotriva Jobbik și era supărată că nu o lăsa poliția pe ea și pe antifele ei sa îi atace pe ceilalți și că, atenție, se respecta echidistanța între manifestații.

A vizitat România. Nu suporta mirosul de carne.

– Julian

Membru în Tineretul Verde, 24 de ani, sportiv, cu prietenă care nu sta în Kibbutz.

Și el și ea îs cât de cât de treabă. E student la economie și antreprenor și antrenor de fotbal la o echipă. Uneori e iritat de exagerarile Andreei, dar nu zice de față cu ea.

Omnivor. Nu e șomer. Nu protestează. Nu pictează bannere. Nu citeste prostii de genul, dar împărtășește destul din ideologia cultică a tovarășei de drum.

– Clara

Tot din Baden-Wurttemberg. Studenta la “muzicoterapie”. Prietena de-a Andreei. Poartă doar lână, dacă are de-ales.

Face și ea agricultură sustenabilă cu Laura uneori. Lucrează și ea la cooperativa alimentară.

Vegană sau vegetariană. Singură cu mașină.

Pictează și ea bannere, asfaltul și peretii altora cu ”refugees welcome”. Stă foarte mult la Soare (o fi făcând fotosinteza?)

Viața în kibbutz

Acum că cunoaștem personajele, cum arată traiul în asemenea loc.

În fiecare dimineață revista presei – eventual dezbatere sau măcar un pic de casual talk.

În fiecare seară oaspeți sau filme/reportaje de la foarte de Stânga încolo. Cărți așijderea.

În baie e un poster cu “Încălzirea globală și Războiul. Cauzele migrației” în germană, mărime A2, produs de sinistra europarlamentară Ska Keller de la cea mai de Stânga facțiune a Partidului Verde.

Totodată, în aceeasi baie, un poster A3 cu harta lumii, cu josul în sus, ca să nu fie privită Europa ca top of the world. Încă trei postere pe casa scării cu “Ende Gelende” mișcarea antiindustrială din Germania. Ah, și încă un poster anti-război.

În bucătărie o juma’ de tablă ca de școală pe care iși pun activitățile din săptămâna care vine.

Firește, revista ”Ajutorul Roșu” este nelipsită în kibbutz-ul postmodernisto-suprarealist.

Șoc peste șoc am avut zilnic stând în cocină. Nici să vreau n-aș putea inventa așa ceva. Vorba ceea: ca pățitul nu-i niciunul.

A dat Domnul și-am avut noroc și m-am putut muta. Într-un cămin cu un chinez. Poate iau Coronachan. Dar și aia e de preferat alternativei.

Atât.

BUCUREȘTI. 16 mai 2020, Piața Victoriei. Hoit News vă spune că ”câteva zeci de persoane” s-au adunat sâmbătă pentru a doua zi de protest. Noi am numărat 248 (excluzând presă, jandarmi și gură cască de pe margine). E drept, tot un fel de ”câteva zeci” – 24 sau 25 ”de zeci” e tot un fel de câteva. Tot Hoit News vă spune că pe 15 mai au fost 200-300. Au fost 457 dar sărim peste. Reamintim că Hot News este printre publicațiile eligibile spre a fi miluite de cabinetul Orban cu niște milioane bune de lei.

Spre deosebire de prima zi, mesajele au fost mai clare și cantitatea de delir mai mică. Au dispărut brusc capsalioții precum și alți dubioși iar apariția lui Viorel Cataramă n-a fost primită deloc bine.

Ba, mai mult, destul de mulți din piață s-au prins de jocul de framing pe care-l face presa cumpărată de Guvern (adică aproape toată) și s-au descurcat mult mai bine la tentativele acestora de-a manipula lucrurile. Mult mai bine comparativ cu ziua precedentă, cel puțin. Așa se face că deși Digi24 și-a menținut o echipă vreo 4 ore la fața locului, nu a difuzat mai nimic.

Era cumva și normal. Nu aveai de ce să te agăți prea mult. Mai ales în condițiile în care ieri noapte pe grupurile interne ale PNL era panică mare și până și membrii de partid remarcau că totuși la „protestul nebunilor” e mai multă disciplină decât în Aeroportul din Cluj când se pleacă la sparanghel (despre asta povestim altă dată). Dar nu-i bai, Digi24 și-a scos pârleala mai seara. N-a putut să mânce borș pe cât ar fi dorit despre cei care vorbesc despre libertăți fundamentale, așa că s-a pus pe mâncat borș despre cei care și le exercită. Mai ceva ca pe vremea Securității, Digi24 a vânat tinerii în parc pentru infracțiunea de a consuma cafea pe scaun.

Revenind în piață, la un moment dat ajunseserăm noi să căutăm agitatorii ruși. Dacă c-o zi în urmă îi puteam zări ușor, acum era chiar complicat.

Și copiii căutau propagandiștii ruși. La un moment dat se acuzau unii pe alții de filorusism. Sau poate doar se distanțau?

Lăsând gluma la o parte, povestea cu provocările rusești în după amiaza de 16 mai e pur și simplu o prosteală de doi lei vechi pe care unii au răspândit-o din neatenție onestă, iar alții pentru că le e mai confortabil să molfăie tâmpenii promovate de cei plătiți să o facă.

Ce nu vrea aproape nimeni să remarce e că protestul a fost foarte pestriț (vezi Galeria Foto de la final) – de la antivacciniști, la ciudați care se cred preoți, până la pensionari, profesori universitari de științe exacte și… chiar membri PNL. În fine, atâta cât a fost protest pe lângă eveniment de socializare (nu că toate protestele n-ar fi și evenimente de socializare).

Desigur, de la protest nu putea lipsi nici MAI-ul „în civil”. Numai că acesta strălucea în întuneric atât de tare încât era chiar comic. De apreciat că odată ce i-a luat vântul ecusonul de MAI, a renunțat și la mască și la orice pretenție. Culmea, abia atunci începuse și el să se blend in. Și apoi a plecat. Păcat. Părea de treabă.

Apropo de personalul MAI – în a doua zi de proteste nu s-au mai deranjat cu distanțarea. Nici pe ei înșiși și nici pe protestatari (și nici presa). Asta în timp de Marcel Vela turuia la tembelizor despre lucruri pe care clar subalternii lui le înțeleg deja mult mai bine.

În fine… cea mai mare parte dintre ei, dar cu siguranță nu ăia care ne-au controlat pe aproape toți ziariștii de două ori în cei 10-12 metri de trotuar rămași până la Piața Victoriei cum vii dinspre sud.

Încă ceva: Lipsa unui ”maestru de ceremonii” sau ”lider în Piață” (cum îi place soborului mediatic să zică) este simultan și un lucru bun și un lucru rău.

Partea bună e că ai toată diversitatea posibilă de idei. De la steaguri UE cu emblema campaniei DeClic până la ”Dacii Liberi” și Cataramă și aproape orice îți poți imagina între astea. Ceea ce face foarte dificil framing-ul atunci când ai parte de o presă aproape complet aservită. Dovadă că la tembelizor se discutau crâșmele din Herăstrău și grătarele de la Sinaia.

Partea proastă e că atunci când nu există așa ceva, n-ai nici coerență. Asta se întâmplă și la case mai mari și chiar la proteste mai mari.

Dar există și o veste per ansamblu bună: Sictirul românului de rând e și el o formă de protest. Una chiar mai mare întocmai pentru că demonstrează și pe scară largă cât de ridicol este actualul cabinet.

Însă motivul pentru care presa cumpărată de Guvern a înfierat așa de tare două zile mini-protestele din Piața Victoriei e pentru că dacă ele există suficient de mult, atunci brusc prea mulți oameni vor pune prea multe întrebări. În plus, protestele îi afectează personal pe mulți dintre băieții și fetele (desigur, toți civili) din presa guvernamentală. E greu să nu te simți mic(ă) atunci când vezi că oricât ai zbiera, oricât ai amenda, tot se mai găsesc niște unii pe care nu-i poți face nici ruși și nici PSD-iști care totuși insistă că poate, dar doar poate, adevărul nu este livrat corect și complet publicului.

Ce fel de întrebări ar putea pune prea mulți? Păi de pildă: ”Bă, ia stai așa, deci 2000 la Aeroport la Cluj nu a generat asemenea isterie. Ba chiar la Kaufland guvernul liberalo-militar a dat dispensă specială că e liber la îmbulzeală în timpul stării de urgență. Dar 250-ish de oameni răsfirați la propriu sunt un pericol existențial?”

Tot cam din același motiv nu o să-i auziți pe „presari” discutând prea mult despre faptul că la Suceava n-a fost chiar Wuhan – ci doar clasica incompetență a DSP-ului (endemică de 30 de ani, nu de ieri) peste care s-au cocoțat niște băieți deștepți pentru a face niște bani frumoși din niște contracte. Eh, dar dacă ar spune asta, presa „deontologică” ar trebui să admită că a turnat panică în populație mai mult decât trebuia.

Ah, nu mai zicem că n-o să auziți discutat în presa guvernamentală mai nimic despre faptul că „modelul” și „proiecțiile” despre virusul chinezesc în baza cărora s-au grăbit aproape toți să comită sinucidere economică era bazat pe un cod pe care și un elev de clasa a X-a de la o clasă de mate-info cât de cât decentă îl putea scrie mai bine.

For better or worse, ne putem baza pe faptul că avem o ciorbă – un pic de dictatură și un pic mai multă bulibășeală. O combinație care, în cel mai bun caz, fâsâie. Dar din combinații din astea pot ieși și foarte multe lucruri nasoale.

Aia e. Atât s-a putut.

GALERIE FOTO:

Probabil ați auzit deja că vineri, 15 mai, în Piața Victoriei din București au ieșit antivacciniștii la terorism (parafrazându-l pe CTP). Sau că au ieșit rușii la protestat (parafrazându-i pe toți istericii plătiți sau nu de Guvern). Sau că au ieșit scursurile subumane (parafrazând NPC-urile corporatizde care ar sta în casă până la 1 iulie 2022 dacă așa le cere Wuhannis).

Sau, desigur, că au ieșit PSD-iștii (pentru că, se știe, cine nu se supune de bună voie ordinelor lui Raed Arafat, mă-sa-i PSD). Sau, desigur, că au ieșit cei care nu cred că virusul chinezesc există – conform chiar lui Raed Arafat.

Și, desigur, conform G4Media – fanii lui George Simion fără măști care sunt de fapt ruși și urăsc maghiarii. Și, tot conform G4Media, au venit și ”dacopați” (un termen foarte deontologic și demn de o presă care chipurile e pentru intelectuali rasați care, se știe, mișcă rar în front în fața regimului liberalo-militar).

Adevărul e că au venit câte cineva de la toți

În realitate ”protestul” n-a fost unul singur. Ci mai multe, separat. Pe bisericuțe. Fiecare cu „ai lui”. Ba încă și presa a stat „pe bisericuțe”. Cei de la G4Media nu stăteau de vorbă cu cei de la Epoch Times. Cei de la Realitatea și RTV nu stăteau de vorbă cu cei de la Digi24. Și tot așa.

La fel a fost și printre protestatari. Ăia ai lui Capsali au dănțuit în jurul pieței vreo 3 ore dar mai nimeni nu vorbea cu ei. Ăia ai lui Simion mai încercau să mai vorbească și cu alții – dar timid și puțin. Ăia cu dacii erau mai prin mijloc.

Printre ăștia erau reprezentate și poziții mai comice. Doamna cu sparanghelul nouă ne-a luminat ziua. Fără glumă! Poate vine și mâine!

Cu astea spuse, este foarte adevărat că au existat și câteva ciudățenii. Spre exemplu, la un moment dat au apărut două doamne cu steagul României și cu steagul Statelor Unite ale Americii. O mamaie care ne amenința că ”ne dă pe live” le-a gonit de-acolo căci numai steagul României e permis. Cu ce autoritate? Dracu’ știe…

Doamnele au plecat repede, nedorind să facă scandal. Nouă ne pare rău că n-am avut MAGA hats la noi. God bless the United States of America!

În fine, dincolo de acest kerfuffle, au mai fost două mici îmbrânceli cu Jandarmeria dar care n-au supărat pe nimeni.

În esență însă totul s-a desfășurat mai mult decât pașnic.

Dacă citești ce-a scris presa recent miluită de guvern cu 200 de milioane de lei ai crede că a fost un imens big igloo în Piața Victoriei în care ne-am bătut toți cu toți și în care s-au tras bombe. Unii mai exaltați de pe Faceberg au găsit de cuviință să meargă până-ntr-acolo încât să afirme că au venit teroriștii. Delir total.

Desigur, asta nu schimbă faptul că și în piață au existat elemente de delir. Dar măcar n-a fost delir total.

G4Media de pildă ne mai spune că s-a cerut „explicit organizarea în România a unor proteste similare cu cele din alte state UE, în care protestatari radicali au cerut violent eliminarea restricțiilor”. Bun, bun – dar ce nu vă spune G4Media e că acele acțiuni de protest AU ȘI FUNCȚIONAT. În Turinigia, de pildă, aproape toate restricțiile au fost eliminate peste noapte datorită protestelor, politicienii fiind constrânși de plătitorii de taxe să realizeze că restricțiile sunt în sine mai rele decât virusul.

Desigur, G4Media nu vă spune asta (la fel cum nu vă spune nici Digi24) dintr-un singur motiv: sunt și ei perfect conștienți că astfel de proteste chiar funcționează dacă sunt susținute pe mai multe zile consecutive.

Disonanța cognitivă a Jandarmeriei

Atât cu presa cât și cu manifestanții, jandarmii s-au comportat absolut impecabil. Spre șocul aproape al tuturor.

Cu astea spuse, Jandarmeria ca instituție a intrat într-un joc al disonanței cognitive foarte interesant. Pe de o parte, Alexandru Iacob, purtătorul de cuvânt al Jandarmeriei spunea la Digi24 următoarele:

„Le-am recomandat să păstreze o distanță sigură între ei, chiar dacă ei nu consideră că acest lucru e important. Noi știm că este important, că sănătatea lor este importantă, și importantă este și sănătatea jandarmilor, de aceea încercăm să avem un dialog cu ei de la o distanță sigură”

Pe de altă parte, Jandarmii înșiși nu respectau așa-zisa „distanță sigură” nici între ei și nici cu manifestanții. Dar, desigur, ei au voie.

De fapt, în realitate, mai toată lumea – da, inclusiv mare parte din personalul MAI – știe foarte bine că situația asta e ridicolă în sine. Ba chiar un ofițer de poliție ne-a spus franc că speră să fim cât mai mulți care vom acționa Statul în judecată și „să se termine o dată cu nebunia asta că avem treburi mai importante de făcut la Poliție”.

Altfel, după cum spuneam – n-a fost un protest ci mai multe proteste în același loc. Capsalioții cu dănțuiala în jurul pieței, fanii lui George Simion undeva pe mijloc-jos (cum te uiți dinspre Guvern), PSD-iștii undeva în stânga-sus (potrivit, de altfel), dacii liberi în dreapta (sus)… și fiecare „și-a făcut numărul”.

N-a bubuit nimic. Provocări, dacă au fost, nu le-a văzut nimeni (observați că nicio publicație nu dă nume și prenume sau filmări clare). Că poate unii ar fi vrut? Desigur! La orice manifestare – oricât de mică sau mare ar fi ea (și indiferent dacă umblă vreo boleșniță sau nu) – vor exista indivizi, grupuri sau organizații care să dorească să agite și să provoace. E un fact of life.

Desigur, și mâine, soborul mediatic va încerca din nou să vă convingă că cei ce sunt în stradă sunt niște lighioane periculoase cărora nu le pasă de sănătatea lor și/sau a altora. Desigur, infromați-vă numai din surse oficiale – alea în care județul Suceava numără teste, nu cazuri de virus chinezesc și pe care apoi Grupul de Înmormântare Strategică vi le vinde vouă să vă panicați.

Apropo de Grupul de Înmormântare Strategică – ceva progres mă băieți și fete (desigur, civile) în a afla care este componența acestui Minister al Adevărului? Nu? Tot nu sunteți curioși? Hai mă… nici măcar un pic?

Atât s-a putut.

Mai vedem mâine.