A trecut în sfârșit și turul al doilea al alegerilor prezidențiale și, deși rezultatul era unul de așteptat, tot au fost surprize în detalii. Le discutăm pe toate precum și narativele potențiale.
Din rezultatul turului al doilea s-a reîncălzit ciorba narativei cu diaspora din care a reieșit și un proiect de lege menit să ducă România într-o poziție și mai marginală decât este deja (România fiind una dintre foarte puținele țări din lume care menține o circumscripție electorală pentru diaspora în Parlament).
Deși mai toată presa a fost concentrată mai mult pe alegeri, țara a continuat să meargă în ritmul obișnuit: incompetența guvernului nu a luat pauză, reglementările absurde nici ele iar ticăloșenia autorităților locale e și ea acolo unde era și acum 5 săptămâni când primea mai multă atenție din motive electorale.
De notat că a apărut în sfârșit și la noi modelul de primar shitposter care, sătul de luptat pe căi legale și serioase cu reglementările absurde de la București, a ajuns la concluzia că a le lua în balon este mult mai eficient pentru a atrage atenția asupra lor.
Între timp, în restul Europei, narativele care în 2015 erau „de extremă dreapta” astăzi apar în decizii judecătorești. CEDO tocmai a decis că faptul că Ungaria reține solicitanții de azil în zona de tranzit nu este o încălcare a drepturilor omului iar Curtea de Apel de la Haga a decis că guvernul olandez nu are nicio obligație să riște viața diplomaților săi pentru a repatria copiii rezultați din relațiile dintre teroriști și cetățeni olandezi.
Ba mai mult, și guvernul federal de la Berlin a ajuns la concluzia că nu e deloc „de extremă dreapta” – ba chiar un lucru de dorit ca autoritatea locală să educe imamii și nu instituția de stat turcească Diyanet İşleri Türk İslam Birliği care, de zeci de ani, reprezintă o sursă de probleme pentru societatea germană.
În alte știri Polonia izbutește să inverseze trendul migraționist, Cehia își dorește o taxă cu fainoșag pe giganții internetului, iar leadership-ul Băncii Centrale Europene continuă să fie pe altă planetă (cel mai probabil din alt sistem solar) în privința viitorului apropiat al economiei europene.
La peneleu s-au găsit punguțele goale în care se ținea pe vremuri liberalismul. Pe de o parte noul ministru al Educației ne zice că ARACIP e nașpa (și are dreptate) dar nu vrea să-l desființeze. Pe de altă parte, noul ministru al economiei vrea vouchere de vacanță impuse și mediului privat. Nu-i mișto?
Noul ministru al Afacerilor Externe se interesează ceva mai public de cazul Cameliei Smicală însă îl tratează de parcă ar fi vorba tot de vreo insulă a șerpilor și nu de oameni în carne și oase cetățeni români și minori pe deasupra.
În alte știri, o țară ca afară se intensifică – doi elevi din Satu Mare obținând aprobare judecătorească pentru a-și ”schimba sexul”.
Discutăm un pic și despre rășinile suedezilor de dinaintea partidei România – Suedia și comparăm un pic pretențiile lor cu realitatea din ”țara” lor.
Însă, în timp ce la noi se discută dacă Luminăția Sa Domnul Plantă (cică președintele în exercițiu) ar trebui să și apară în campania sa pentru un nou mandat sau nu, în restul Europei liderii de bon-ton fac ce știu ei mai bine: se dau cu Rusia.
Tonul a fost dat de Emmanuel Macron care, prin pro-rusismul lui, a reușit să-l scoată din minți inclusiv pe Donald Tusk, asta în condițiile în care Tusk este de departe cel mai obedient politician polonez față de elucubrațiile și imbecilitățile ce izvorăsc din cancelariile occidentale.
După Macron a urmat lidera maximă a Alemaniei – care, se știe, spre deosebire de Viktor Orbán, nu este dictatoare pentru că așa zice Der Spiegel și Politico, publicații care, desigur, n-ar mânca borș în beneficiul explicit al Germaniei și în dauna Europei de Est. Ei bine, cancelara Alemaniei s-a înțeles cu Putin peste capul Ucrainei vis-à-vis de viitorul regiunii Donbass. Pe Zelenski nu l-a întrebat (mai) nimeni. De vină pentru asta, desigur, este tot Viktor Orbán chit că discursul său este în mod obiectiv mai moderat decât cel care răsună de la Paris și Berlin.
Între timp, în SUA, până și Barack Obama sună rezonabil prin comparație cu candidații actuali ai Partidului (Social?) Democrat care i-ar vrea locul lui Donald Trump. Iar în Texas tocmai am primit cu toții o lecție despre motivele fundamentale pentru care America este măreață, în vreme ce Europa este nimic altceva decât o grămadă imensă de mehlem socialist.
Dacă e să ne luăm după soborul mediatic, nu s-a întâmplat mai nimic în țărișoară în afara honk-honk-ului legat de primul tur al alegerilor prezidențiale. Drept urmare am păstrat și o serie de știri mai vechi menite pentru episodul care nu s-a mai ținut din motive medicale.
Țara și viața merg înainte indiferent dacă-s alegeri au ba – ceea ce nu-i mereu un lucru bun, judecând după proiectele aberante care au trecut prin Parlament prin adoptare tacită pentru că aleșii neamului erau ocupați cu campania în loc să fie ocupați cu scopul pentru care sunt plătiți de noi toți.
Între timp, s-a schimbat și guvernul și la noul guvern găsim și un pic de liberalism – dar nu foarte mult că dup-aia ne învățăm cu nărav.
Peste hotare lucrurile însă sunt mai interesante, dar nu neapărat în sensul bun pentru noi: Rusia tocmai și-a mai trântit încă un cap de pod în coasta noastră odată cu aderarea Serbiei la CSI iar Emmanuel Macron a ieșit și el din dulap confirmând pro-rusismul altfel inerent în mai toată politica franceză.
Atacurile cu bombă în Suedia ating niveluri fără precedent iar președintele Boliviei a fost rugat insistent să-și facă bagajele de către armată.
Un episod presărat cu recuzită nouă și în care mai intrăm un pic și în detaliile privind planurile pentru viitorul apropiat.
Un episod (mult) mai serios decât standardul săptămâna asta – în mare pentru că subiectele au fost dintre cele mai serioase. În știri interne vorbim predominant despre economie și de nevoia stringentă de a începe concedierile în sectorul bugetar înainte s-o ia razna de tot finanțele publice.
Începem însă cu un subiect și mai serios – respectiv radicalizarea. În toate formele sale. Pornim discuția de la Joker, continuăm cu articolul publicat la mijlocul săptămânii de Horia Marchean și apoi cu alte forme de radicalizare – mult mai ”mainstream” și mult mai periculoase pe termen mediu la nivel civilizațional. Și e o conversație de care o să ne mai ținem în perioada următoare pentru că ea trebuie purtată cu calm și răbdare, și cât mai departe de isteriile tipice din spațiul public. Prima oră din episodul ăsta e neobișnuit de serioasă, clar asta.
În alte știri, ”iliberalii” au câștigat fără probleme din nou în Polonia în ciuda smiorcului isterizaților radicalizați de la Bruxelles, în Ungaria Fidesz a câștigat fără probleme alegerile locale (dar presa v-a mințit în față vânzându-vă gogoși expirate), Orbán aprofundează relația cu Erdoğan invitând agitatori musulmani otomaniști în Ungaria (fucking terrible!) iar ONU se face pentru cine-mai-știe a câta oară din nou de râs numind în Consiliul pentru Drepturile Omului o dictatură comunistă (Venezuela), o țară cu sclavie legalizată (Mauritania) și o țară care de facto nu mai există (Libia).
Între timp, Marea Britanie renunță la ideea introducerii permisului de labă iar Suedia constată că 1 din 5 locuitori e născut în afara Suediei iar în orașele mari 1 din 4 locuitori permanenți nu are părinți care să și-o amintească pe Greta Garbo.
Încheiem episodul cu încă un segment despre radicalizare – în speță extremismul mișcării Extinction Rebellion care, pe lângă cățărat pe trenuri, se mai ocupă și cu spălat copiii pe creier cu ideologii rasiste, sexiste și totalitare – totul pe bani grei de la Common Purpose și alți ciudați de teapă similară.
Inwazja (documentar al televiziunii poloneze de Stat despre agitațiunea și propaganda leghebetistă) – include subtitrări în limba engleză – https://www.youtube.com/watch?v=w4upaGbA1Ek
Deși mulți membri ai clasei clevetitoare de la noi au tendința de-a molfăi clișeul că ”România e defazată civilizațional” [față de Occident], adevărul e că nu prea mai e. Viitorul e acum! Să ne felicităm, zic! Avem o țară ca afară.
Avem Mad Pride (Parada Nebuniei) la propriu (filmări în exclusivitate de la eveniment în acest episod) dar și Parada Nebuniei la figurat (moțiune de cenzură înainte de alegeri). E drept că adepții narativei cu defazarea pot (încă, pentru o vreme) argumenta că totuși clownii noștri nu honkăie chiar așa de rău. Încă.
Între timp, pe locurile din spate, mai apăru încă un securist dar și o amendă pentru folosirea copiilor în campanie. Na, ni s-au promis #OameniNoi până la urmă, nu?
Cât honkăie clasa politică, țara merge mai departe. Regulamentul GDPR continuă să rănească în mod intenționat consumatorii, Statul continuă să cheltuie bani pe care nu-i are pe ”producții cinematografice”, Poșta Română confirmă în cifre cât este de atroce, iar Justiția mai blochează un proiect important pentru că,… de ce nu?
Pe continent lucrurile încep să se schimbe – cu viteza luminii stinse și a melcului beteag, dar se schimbă. Ministerul de Interne al Germaniei începe să sune cum ar trebui iar polonezii intră în Visa Waiver (de izolaționiști și anti-occidentali ce sunt, desigur).
Unele lucruri însă nu se schimbă – Mario Draghi în continuare vorbește prostii ca să n-adoarmă iar Uniunea Europeană încă mai dă cu praf în ochi încercând să ne convingă că nu e o organizație coruptă până-n măduva oaselor printr-un audit pe care nici autorii nu-l cred. Honk masiv!
Există însă și vești bune: Organizația Națiunilor Unite ar putea rămâne fără bani în doar două săptămâni și s-ar putea închide (de fapt, suspenda temporar), o stare de fapt care, dacă se mai perpetuează mult, ar putea aduce în sfârșit prima decizie bună din istoria ONU: Reducerea permanentă și drastică a activității.
Tot în categoria veștilor bune putem nota și creșterea constantă (chiar dacă lentă) a contranarativei pe subiectul ideologiei transgenderiste, o creștere în sfârșit lucrată și executată după manual. Semn că în sfârșit se mai prind și alții că cu extrema Stângă nu e suficient să ai dreptate.
În timp ce în (pre?)campania electorală memele se scriu singure, economia României înregistrează un progres nesperat la începutul anului când OUG 114 intra în vigoare: Bursa de Valori București fiind promovată la un statut superior, decizie care va aduce investiții și capitalizare suplimentară în țara noastră în perioada imediat următoare.
Majoritatea politicienilor n-au prea vorbit despre asta (până la momentul filmării episodului) iar cei care au făcut-o, au făcut-o prost (vezi Teodorovici care se grăbea să-și asume meritul deși taman el era să prevină această promovare de la a se întâmpla). Majoritatea politicienilor au fost ocupați cu alte lucruri mai importante cum ar fi comiterea de infracțiuni prin încălcarea secretului bancar (USR), bășcălie mai de bună calitate(DL), bășcălie de proastă calitate (Cumpănașu), populisme (USR, din nou) și reclamații la CNCD (PMP). Sunt și alea importante – de-aia primesc și ele câte un segment în acest episod – dar parcă o știre comparabilă cu știrea aderării României la NATO ar fi trebuit să primească mai multă atenție.
În ciuda progresului înregistrat pe Bursă, Statul continuă să fie principala frână în calea dezvoltării țării – de data aceasta CCR declarând perfect kosher pachetul legislativ care în esență previne apariția concurenței reale pe piața furnizării de energie electrică. Deși e tentant să înjurăm CCR, trebuie menționat că aceștia nu au făcut decât să reafirme un adevăr foarte trist: și anume acela că în Uniunea Europeană libera inițiativă este cel mult tolerată și asta doar ocazional și când Statul Maximal nu are de ales. În restul timpului, este interzis să fii mai bun decât Statul.
Între timp, Adrian Zuckerman e cu un picior deja în România ca nou ambasador al SUA la București după ce în sfârșit comitetul de specialitate din Senatul american (obstrucționat din greu de Partidul Democrat) i-a dat undă verde.
În alte știri, Comisia Europeană vrea să ducă analfabetismul economic la rang de politică internațională obligatorie, trei sferturi dintre doctorii și inginerii sirieni ai Angelei Merkel încă sunt șomeri cu acte în regulă iar orele obligatorii de masturbare pentru copii de 6 ani apar deja în Marea Britanie, ca o dovadă a progresului, deschiderii minții și civilizației, desigur.
Și pentru că e sezon de Greta Thunberg, pe lângă imagini de la ”greva” cli(s)matică de vineri din Cluj, vă oferim și niște imagini inedite cu Greta făcând ceva util omenirii: Servind drept muză pentru un minunat cântecele de death metal suedez de școală veche.
Cel mai recent episod de proteste „spontane” cu script gata pregătit, simbolistică și organizare absolut identică pe 3 continente a ajuns (cu largul concurs al Partidului Democrat, rețeaua Online Progressive Engagement Network și filiala sa De Clic) și în România, unde, la București, în jur de 900 de oameni – împărțiți egal între elicopterabili bătrâni și inutili și copii spălați pe creier – au mărșăluit până în fața Ministerului Mediului pentru a răcni ”Coaie, nu-i OK!”. E discutabil dacă știau și ei la ale cui coaie se referă sau dacă agitatorii lor s-au gândit mai mult de un sfert de secundă la posibilitatea că poate nu-i chiar cea mai bună idee să scoți minori din școli și să-i pui să-njure pe stradă pentru o cauză complet străină.
În orice caz, în episodul de săptămâna aceasta prezentăm imagini în exclusivitate de la mascarada organizată de De Clic cu finanțare străină la care am putut remarca și în practică ceea ce știam deja din exercițiul de laborator: respectiv că propaganda de extremă-Stânga de iz suedez sună infect în limba română. ”Justiție climatică” și ”stare de urgență climatică” sunt termeni pe care nimeni nu-i folosește în mod neironic dar pe care serviciul de rent-a-mob al De Clic l-a băgat în scriptul NPC-urilor în conformitate cu decretul Papesei religiei eco-Marxiste Greta Thunberg. Ce-a ieșit? O ciorbă. De fapt, mai degrabă un terci. De hrișcă. Fără zahăr.
În alte știri, mare bucurie (sau tristețe, în funcție de ce parte a Antenei 3 sau a Luluței te afli) la auzul veștii că Laura Codruța Kövesi a mai trecut de un vot informal în uriașa birocrație a Uniunii Europene în drumul său spre a conduce, în esență, penthouse-ul OLAF. Este deja sâcâitor cât de puțini dintre cei care-și dau cu părerea pe subiect s-au obosit să citească cu ce se ocupă în realitate instituția pe care teoretic ar urma s-o conducă fosta șefă a DNA.
Între timp, în Parlamentul României, se desfășoară o altă activitate complet străină de România și cu finanțare străină. Cei mai extremiști deputați din Parlament – Emanuel Ungureanu, Tudor ”alegătorii nu ne fac agenda” Pop și Adrian Weiner (toți de la USR) – vor să ne dicteze și ce facem în mașina personală. Nu din vreo grijă pentru noi – ci pentru că banii din lobby netransparent sunt foarte buni.
Tot săptămâna aceasta am putut afla și că România este una dintre țările cu o povară fiscală uriașă pentru cei cu venituri sub 25.000 de dolari pe an (adică majoritatea populației) chiar și prin comparație cu țările din Europa pe care leftiștii ar vrea să le luăm ca model.
La nivelul Comisiei Europene, continuă destrăbălarea – Comisia anunțând că schema de ajutor de stat a Greciei de-a subvenționa ratele celor cu ipoteci nesimțite nu este ajutor de stat. Mai citiți o dată ultima frază, mai rar. De ce face Comisia din astea? Pentru că-și permite. Pentru că oamenilor le place să fie luați de proști. În plus, ce-o să faci dacă nu-ți convine? O să votezi împotriva Comisiei? Șezi blând, Comisia nu e aleasă de nimeni.
OECD însă a început ușor-ușor să sune ca „extrema-dreaptă” pe subiectul migrației, admițând (e drept, mai cu sughițuri) că poate, dar doar poate, totuși populimea s-ar putea să nu fie cretină și că poate, dar doar poate, imigrația în masă chiar are efecte negative măsurabile și evidente. Acum 4 ani, așa ceva era „discursul urii”.
La final ne delectăm cu decretul unui primar francez avangardist care, precum Dan Barna, vrea ca toți cetățenii pe care-i conduce să fie fericiți. Obligatoriu. Nu se negociază!
Campania pentru prezidențiale se ține pentru că trebuie să se țină, căci nimeni nu se chinuie prea serios. Existența ei are și marele avantaj că ține lumea ocupată și nu mai are timp să vadă ce fac aleșii la Bruxelles – acolo unde alesul PNL laudă guvernul incompetent de la Chișinău iar aleșii PLUSR propulsează corupți de talie internațională, confirmând astfel că #FărăPenali n-a fost nimic altceva decât o gogoriță pentru proști.
Între timp, PSD-ul a rămas fără bani așa că Orlando vrea să ne bage la facultate dacă nu plătim CAS-ul – chit că o Curte de Apel a decis acum 6 ani că cetățenii nu pot fi asigurați împotriva voinței lor. Tot PSD-ul vrea să ne bage la facultate și dacă răspândim „doctrine antițigăniste” fără să ne explice prea clar ce-i aia. Undeva pe fundal Dan Barna are vise erotice cu dizolvarea parlamentului.
În alte știri, aproximativ nimeni nu s-a înregistrat pentru a vota în Diaspora creând astfel premizele unui nou show cu cântec în zilele alegerilor; iar în unele școli profesorii se apără cu spray paralizant de… copii de 6 ani.
Între timp, la Bruxelles, Stânga psihiatrică și-a luat declanșare masivă din cauza titulaturii portofoliului pentru migrație, pacienții neputând accepta „protecția modului nostru de viață european” ca un interes legitim al oamenilor normali. La Riyadh e forfotă mare după un atac al rebelilor yemeniți houthi sprijiniți de Teheran asupra instalațiilor petroliere din regat; iar în Suedia copiii vin cu grenade la școală.
Acestea, dar și alte știri, fac obiectul episodului de săptămâna aceasta.
Lumea arde și USR-u’ se piaptănă. Cam așa ar putea fi descris episodul de săptămâna asta.
În știri interne discutăm, desigur, destul de mult despre curdurerea din Partidul cu Nume de Mufă cauzată de faptul că neregulile din interiorul organizației s-au scurs larg și detaliat în presă – unele dintre ele fiind dezvăluite în premieră aici. Că veni vorba de premieră, în episodul acesta mai aducem povești noi încă nespuse despre această organizație.
Între timp, la PNL se ascute lupta de clasă și Ludovic Orban nu renunță la liberalismul selectiv – continuând să aibă boală pe IT-iști ignorând nenumăratele inechități din sistemul fiscal românesc. Liberalism numai câteodată și cu porția în perioada asta de la PNL.
La PSD clown world-ul continuă – de data asta în măsuri. Orlando vrea să impoziteze pensiile iar doamna aia cu afișe de Ana Pauker din fruntea partidului și guvernului vrea să se smiorcăie la CCR că Marele Mut Rău nu vrea să-i semneze numirile interimare. De ce-o fi fugind așa de tare Parlament? 🤔
Între timp, după cum spuneam, lumea arde și Problema Chinezească se complică masiv.
Pe de o parte, Partidul Comunist Chinez dă aparența că a dat înapoi în chestiunea Hong Kong însă, pe de altă parte, eforturile subsidiarei partidului – Huawei – ne arată că Beijing-ul are planuri mai mari.
În sfârști, după ani de zile de dat din colț în colț, Occidentul pare să se fi trezit la această nouă realitate și eforturile de punere a Huawei în carantină încep, ușor-ușor, să-și facă simțită prezența. O măsură a acestui fapt e dată de smiorcul excesiv aruncat în spațiul public de către Huawei care brusc nici usturoi n-a mâncat și nici gura nu-i pute.
Episodul acesta conține mult material de lectură suplimentară atât despre Huawei cât și despre China în genere – subiect tratat foarte rar și superficial în limba română.
În alte știri, revoluționarismul se intensifică în Ucraina, construcția zidului de la granița americano-mexicană avansează (chiar dacă mai lent decât și-ar dori suporterii), Youtube plătește o amendă cu 9 cifre pentru colectarea ilegală a datelor personale iar Padișahul Turciei are și el o sesiune de smiorc – de data asta fiind supărat că Turcia n-are arme nucleare.
Cu încuviințarea Statului german și în taină față de autoritățile române, nemții au construit instituții de reeducare a minorilor pe teritoriul României. Că le spuneți gulaguri, tabere de reeducare, lagăre… n-are importanță. Important e că există și vedem puțină (spre deloc) reacție din partea celor a căror job este tocmai acesta.
Între timp, partidul de guvernământ a ajuns un clown world total, drept pentru care îi dedicăm mai multe minute ca să detaliem cât de amuzantă (pentru noi, că pentru ei…) este toată situația. Închipuiți-vă că v-ați putea întoarce în timp și i-ați putea arăta lui Adrian Năstase că peste 12 ani ultimul premier va fi Veve și președintele organizației de femei va fi Orlando. 😂
În alte știri, forțele orwelliene din conducerea țării iar vor să impună măsura neconstituțională de-a cere datele deținătorilor de cartele preplătite, diaspora nu se înghesuie să se înregistreze pentru a vota creând premisele unui nou scandal cu mult smiorc în noiembrie iar Brașovul vrea să interzică ceva ce oricum nu prea se întâmplă.
În știri externe vorbim destul de mult despre Polonia, Ucraina, Slovacia și Germania. Polonia se pregătește pentru primul buget echilibrat, Ucraina forțează nota independenței energetice iar Germania e scufundată de scandaluri de corupție despre care auzim mai rar la noi pentru că, nu-i așa, corupție există numai la noi. În Slovacia, asasinarea unui jurnalist pentru că scria incomod pentru mafie (cea italiană și cea slovacă – legată de social-democrați) încă nu a fost iertată de opinia publică și coaliția dintre Stânga veche (PSD-ul lor) și Stânga Nouă (USR-ul lor) e pe cale să se rupă.
Între timp, pas cu pas, cum ar spune un clasic în viață, recesiunea își face din ce în ce mai des simțită prezența pe din ce în ce mai multe piețe din economia globală.
În final dedicăm un amplu segment mega-studiului privind orientarea sexuală care a luat pe nepregătite atât aparatul de propagandă LGBT-ist cât și o mulțime de comentatori mai mult sau mai puțin interesați de subiect. Există și lectură suplimentară în descriere, pe care-i indicat s-o citiți pentru că lucrurile chiar nu-s atât de simple.
