Although the 3SI Summit debuts in 4 days, for those of us not funded by taxpayers (of any country), the business starts in a few hours. As we write this, the final decisions are made on what equipment we can carry with us and what will have to be left at the home base.
We will be traveling by train and we’ll try to record logs (just like we did last year) both from the trip and on site. Editing and uploading them will be a different story, of course.
Unlike last year, we will not rely on social media during the event itself, but publish in real-time only on the website – while on social media we will link only the pages mentioned above. Well, that’s the plan anyway. We don’t rely too much on detailed plans because nobody can know for sure beforehand how things will look like in the field.
If the technological capabilities will not be satisfactory, the dedicated pages will be used for centralizing all the coverage from this event.
There will be other articles on the topic as well. Those will also be linked back on the appropriate page (depending on the language used).
Once again we wish to thank all of those who have donated to our fundraiser and made this possible for our small network. We hope we will be able to surpass the level of coverage offered last year as well as offer more analysis than last time.
Unul din avantajele de-a nu fi talk show zilnic e acela că deseori ai ocazia să comentezi după ce isteria unui anumit eveniment s-a mai calmat. Deseori, dar nu tot timpul. Isteria dată de recentul scrutin europarlamentar n-a apucat să treacă până la momentul filmării.
Ai spune că-n ultimele trei săptămâni (de la precedentul episod) nu s-a întâmplat mai nimic în România în afară de europarlamentare. N-a mai apărut nicio idee proastă, nu au mai fost investiții (sau închideri de investiții), nu s-a mai (re)deschis niciun subiect de dezbatere,… nimic. Sau mă rog, asta e impresia pe care soborul mediatic a muncit din greu să-l creeze.
Episodul e filmat înainte de decizia ÎCCJ în privința lui Dragnea și comentariul pe rezultate este pe cele parțiale disponibile la ora filmării episodului.
Am căutat totuși să echilibrăm și cu subiecte care nu-s direct legate de alegeri.
Între timp, ONU, a șaptea zi după scripturi, a reușit să-și găsească forța să recunoască faptul că refugiații din Venezuela… chiar sunt refugiați. Măcar acum avem măsura privind cât de abruptă trebuie să fie o catastrofă umanitară produsă de un regim de Stânga pentru a fi recunoscută ca atare.
Iar la Hollywood se introduce „coordonatorul de intimitate”, nu din motive național-socialiste ca-n vremea Lebensbornului ci din motive feminist-socialiste. Diferența dintre motivații e cel mult marginală.
Trigger warning: Sunetul în prima parte e terrible pentru că un microfon a fost închis. Oh well…
”Dai în mine, dai în tine, dai în fabrici și uzine” suna un slogan din vremea comunistă pe care unii politicieni ar vrea să-l readucă în actualitate. Deputatul de Cluj Adrian Dohotaru, de pildă, s-a simțit rănit în orgoliul propriu când greviștii de la Electrolux Satu Mare n-au fost luați prea în serios așa că s-a gândit să meargă până acolo și să comită o contravenție – doar, doar de-o fi și el (și poate și greviștii) băgați în seamă. Schema a mers, dar nu tocmai în direcția dorită.
În alte știri, alți politicieni, mai mult sau mai puțin de la USR și UDMR, își doresc o nouă reglementare asupra supermarketurilor. De data asta li s-a pus pata pe dulciurile de la casa de marcat – dorind ca acestea să fie scoase chipurile pentru beneficiul copiilor. E posibil ca această inițiativă să vină ca rezultat al faptului că în aprilie partidele parlamentare au primit de peste două ori mai mulți bani din partea noastră, a plătitorilor de taxe.
Că veni vorba de daruri din partea plătitorilor de taxe, beneficiarii programului ”Bicicliști în București” vor trebui să meargă să dea dare de seamă și să plătească impozit la ANAF.
Între timp, în Alemania, nemții își descoperă propia lor Oana-Maria Pauker, în persoana șefului TSD-ului german care vrea nici mai mult nici mai puțin decât ”colectivizarea BMW” (citat direct).
Peste ocean, Kamalei Harris i s-a pus pata pe libertatea de asociere a muncitorilor iar aici, lângă noi, în Bulgaria, premierul țării vecine se pregătește de un nou val imigraționist dinspre Turcia – o știre pare-se nu foarte importantă pentru soborul mediatic de la noi, preocupat cu lucruri mult mai importante, desigur.
Acestea, dar și altele, sunt discutate pe larg în episodul de săptămâna aceasta din Podcast de Week-end.
Today, more than a month before the summit per se, the minimum amount of funding necessary for two people to attend on our behalf has been raised.
The exact date of the summit has yet to be announced by the organizer (the Office of the President of Slovenia) but it will be in the first half of June.
Any extra shekel will be directed to new equipment purchases and/or to unforeseen expenses with the Summit (keep in mind that we only required the minimum amount just so we can send two people there).
Thank you all for your support! We’ll keep y’all posted.
Deși campania electorală a început de pe la mijlocul lunii februarie (dacă nu cumva nici nu s-a încheiat încă din noiembrie 2016), legal trebuie să pretindem că abia ieri la miezul nopții a început campania electorală pentru alegerile europarlamentare. Și dacă tot există termenul ăsta legal, am zis să dedicăm un segment mai lung în care să luăm partidele la pu…ricat – mesaje, slogane, așteptări realiste, vise, etc. Nu de alta dar măcar să fie discutat și dup-aia să nu mai reluăm.
În alte știri, s-ar putea să vedem implementată prima (și decoamdată singura) măsură economică a actualului guvern care nu e imbecilă prima facie – respectiv coplata serviciilor medicale private. Rămâne de văzut cum va arăta implementarea (și dacă se va întâmpla), dar ideea în sine chiar nu e rea.
Mult mai interesante sunt știrile de la vecinii noștri Ucraina și Serbia. Recentele alegeri prezidențiale din Ucraina au fost câștigate de un actor de comedie complet habarnist pe fondul impulsului narativ cu miros și vocabular revoluționar al ”schimbării cu orice preț” – un pariu care nu are șanse să se termine prea bine având în vedere că țara este în război.
Între timp, în Serbia, președintele în exercițiu și-a flexat cu succes mușchii pe 19 aprilie după ce a îndurat cu stoicism 5 luni de proteste după model #Rezist și cu rezultate similare (adică zero).
În alte știri, până și nemții – care au tolerat literalmente orice în ultimii 50-60 de ani – încep să se cam sature de hazul „solicitanților de azil” conform unui think-tank leftist din Almanya.
În acest episod există și un ou de Paște (Easter egg) 😀
Cel mai de Stânga parlamentar român, Senatorul de București din partea USR, Florina Presadă, documentează în aceste zile la CSM și Ministerul Justiției un proiect de amendament la Codul Penal prin care ”revenge porn” ar deveni infracțiune de sine stătătoare, conform unor documente sosite pe adresa redacției noastre.
Surse din cadrul USR spun că Florina Presadă a fost abordată de mai multe grupuri de lobby pe accest subiect în urma unei povești plină de exagerări publicate pe un blog de extremă-Stânga la sfârșitul anului 2018.
În prezent, infracțiunea de distribuire (online sau pe suport fizic) cu scopul de hărțuire sau răzbunare a materialelor cu conținut explicit sexual fără consimțământul tuturor părților din material sunt încadrabile la infracțiunea de șantaj (Articolul 207, Cod Penal), fals informatic (Art. 325) și accesarea fără drept a unui sistem informatic (Art. 360).
Există deja și precedente în acest sens, precum cazul din 2015 când fiica unei judecătoare a fost șantajată în acest fel, agresorul fiind condamnat în baza Art. 360 sau cazul Nohai din 2016, soluționat cu condamnare penală în baza Art. 325. De asemenea, toate situațiile de „revenge porn” sunt atacabile în instanță civilă în vederea acordării de despăgubiri materiale.
Florina Presadă nu a fost disponibilă pentru un comentariu. Vom reveni cu amănunte.
Ocupantul Palatului Cotroceni a trecut de la „aproape hotărât” la hotărât că va convoca un referendum odată cu europarlamentarele. Nu știm (și nu știe nici el) ce întrebare va fi pentru că nu a existat dezbaterea asta. De altfel nici măcar organizațiile din Soros Open Network nu înțeleg ce vrea Iohannis – dar el vrea.
Între timp, Guvernul a dat înapoi aproape pe fiecare palier al OUG 114, chit că propagandistul PSD asigura pe toți acum două săptămâni că asta nu se va întâmpla. Unde n-a dat (încă) înapoi, situația se menține la nivel de terrible.
În Parlamentul European, una caldă, una rece. Cea caldă, s-a mai făcut un pas spre abolirea imbecilității sinistre a schimbării orei de două ori pe an. Cea rece e votarea reformei drepturilor de autor care, conform FAZ, a fost rezultatul unei negocieri între stabilimentul din Al-Manya și cel din Al-Francia în urma cărora cei din urmă nu vor mai obiecta la proiectul nemțesc de creștere a dependenței Europei de gaze rusești.
În alte știri, instanțele din Lituania condamnă definitiv mai mulți foști lideri sovietici pentru crime împotriva umanității; Algeria începe să fiarbă, populația fiind sătulă de hachițele lui Abdelaziz Bouteflika iar în Senatul american am văzut cea mai serioasă și mai merituoasă abordare față de propunerea eco-marxistă Green New Deal, abordare care dă și titlul episodului.
Deschidem episodul ăsta cu un rezumat amplu al evenimentelor din cadrul Marșului pentru Viață atât de la București cât și de la Cluj Napoca (și cu ceva imagini și din Iași) și apoi o analiză critică – bile albe, bile negre, ce-a ieșit bine, la ce mai trebuie lucrat, și mai vedem.
Apoi continuăm cu subiectul care arde perioada asta: Al Dumnezeu-mai-știe câtâlea asalt asupra libertății de exprimare. Cam o dată la 3-4 ani aleșii neamului vor s-o pună de-o restricționare majoră a libertății de exprimare. În 2015 vroia Dragnea cu legea defăimării, în 2011 vroiau reincriminarea insultei ca infracțiune… în 2019 Partidul cu Nume de Mufă vrea să bage comuniști la bulău. Amu’… nu ni-s dragi comuniștii dar ori îți asumi elicopterul ori las-o așa cum e acum – mai ales că diavolul e în detalii și definiții, unde propunerile USB/R sunt subțiri rău.
Între timp, tot aleșii neamului vor să facem bulău pentru ce spunem la beție – astfel că ar fi indicat să evităm consumul (fie el și moderat) de alcool când ne uităm la știri că altfel sigur comitem ”tentativă de terorism” dacă trece cealaltă nebunie aflată prin comisiile Parlamentului. Între timp, același parlament nu pare mare fan al democrației respingând prin comisii revenirea la alegerea primarilor în două tururi de scrutin. Până și ALDE înțelege utilitatea, da’ PSD nu, Batman, Batman!
Tot în România, Statul vrea să importe medicamente-minune de la comuniștii cubanezi și să legalizeze iarba. Acum… măcar iarba e ieftină, dar legendele cubanezilor îs scumpe.
Că veni vorba de comunism din America Latină, primarul Robu al Timișoarei îl aduce aproape de noi – Semaforișoara rămânând într-o singură săptămână și fără apă caldă, și fără căldură, și fără internet și fără telefonie – toate mulțumită leadership-ului demonstrat de Robu lui Dumnezeu, un primar căruia i se cere acum și legal să demonstreze că-i în regulă cu ficapul.
Între timp, partenerii de alianță ai Partidului cu Nume de Mufă, roticica motrice și Mesia Însuși se află în turneu național promovând ideile DEMOS dar cu steagul PLUSR, fostul premier vorbindu-ne la cinema „Florin Piersic” despre dreptul de-a locui în Cluj.
Există însă și vești bune: salariile pentru electricieni s-au cocoțat în zona lui 1500 de euro net lunar. Numai să vrei să muncești. De asemenea, tiptil, pe nesimțite, fără mare tam-tam, România își diversifică ușor-ușor sursele de energie scăzând gradual și puțina dependență de Rusia care mai este în acest domeniu.
Comisia Europeană însă nu e de acord cu evidența științifică privind pericolul reprezentat de Huawei. Asta n-ar fi așa de rău dacă însăși Comisia Europeană n-ar fi de vină parțial pentru faptul că situația a ajuns până în punctul ăsta.
În Al-Manya până și nemții au ajuns la limita toleranței privind cenzura și, total extraordinar, nemții au protestat cu zecile și sutele de mii în stradă împotriva cenzurii dorită de mUE (marea Uniune Europeană, firește).
Iar în Olanda, stabilimentul lui Mark Rutte e super speriat de faptul că din ce în ce mai mulți olandezi nu se mai sperie dacă-i faci ”populiști” și ”de extremă dreapta” și preferă totuși să voteze cu cei care descriu realitatea în moduri care seamănă cu ce percepe omul de rând pe stradă și nu cu ce ar vrea să perceapă stabilimentul politic.
De aproape 2 ani tot pomenim despre bazele propagandei (instrument amoral folosit de orice operator politic) dar tot nu s-a nimerit până acum un calup de știri care să permită analizarea în mod cinic a mai multor arome de propagandă în același timp, pentru a arăta eficient cum se construiesc narativele într-un ciclu electoral. De data asta, chiar s-au aliniat știrile foarte bine pentru acest deziderat.
Între timp, peste graniță, un mic accident cu scurgeri radioactive aduce din nou aminte multora că în jurul României există totuși și zone de război și state separatiste totalitare, punând un pic în perspectivă îngrijorările mărunte ale comentariatului românesc.
Există însă și vești bune (mă rog, vorba vine) – Parlamentul European adoptând un raport în care recomandă oprirea proiectului Nord Stream 2, principala miză geopolitcă a Rusiei, raportul stârnind smiorc atât la Moscova cât și în Al-Manya care, mai nou, cu toată nesimțirea, vrea și loc în Consiliul de Securitate al ONU.
În fine, în raiul socialist – Venezuela – ne apropiem cu pași repezi de momentul T0 privind canibalismul, zilele fără curent electric grăbind și mai mult catastrofa totală și rezultatul iminent al socialismului.
