Ieri a circulat o știre foarte faină: Tensiuni în vamă: „Medicii sunt scuipați și înjurați”, spune șeful DSP Arad.

Acuma, faptul că șpăgarii eroi sunt scuipați și înjurați este un lucru fundamental bun, dezirabil și de repetat cât mai mult în orice circumstanță, nu doar la vamă. Medicii, în cvasitotalitatea lor și, da, ca clasă socială sunt DE VINĂ pentru faptul că Regimul ”pandemic” încă nu a căzut. Ideal ar fi ca mulți dintre ei să facă pușcărie – precum criminalii odioși de la Sibiu sau Aleșd. Dar până să ajungem acolo, este foarte bine și important ca uneltele Regimului să nu doarmă liniștiți, să fie mereu sub presiune și să fie văzuți drept ceea ce ei chiar sunt: niște felceri colaboraționiști, dușmani ai libertății și prosperității poporului român.

De unde știm că presiunea funcționează? Păi ne-o spun chiar ei.

Reamintim că șeful DSP se mândrea în public la Digi24 anul trecut că a încălcat toate legile pentru a servi Cântarea Pandemiei. Iar în octombrie 2020 Parchetul a descins la sediul DSP iar același șef DSP Arad se plângea că jumătate din personal are dosar penal și el considera asta ceva nasol pentru că-i timorează pe șpăgarii eroi criminali din misiunea lor de-a aplatiza libertatea românilor sub pretextul tusei chinezești.

De asemenea vă reamintim că șpăgarii eroi criminali în halate albe au avut tupeul, nesimțirea și jegoșenia (caracteristică de altfel profesiei) de-a solicita nici mai mult nici mai puțin decât ca lor să nu li se aplice Codul Penal. Literalmente legalizarea crimei în spitale. De ce? Întocmai pentru că ”protocolul” este cel care ucide mulți oameni – iar șpăgarii știu asta dar nu spun nimic. Și e normal să nu spună – Regimul îi miluiește cu mii de lei pe lună ca să tacă și să execute, banii ăștia fiind în plus față de salariile și-așa uriașe și evident nemeritate (comparați rata de supraviețuire în ATI-urile din România cu orice țară vreți voi).

La această știre – cum că șpăgarii eroi sunt tratați așa cum merită de poporul român atunci când șpăgarii atentează la libertatea și prosperitatea lor, sinistrul sănătății, fiul de torționar securist, Alexandru Rafila, a reacționat în stilul său caracteristic:

Faptul că mulţi dintre colegii noştri în acest moment sunt supuşi unei foarte mari presiuni, mă refer la colegii de la Direcţiile de Sănătate Publică, care acţionează în punctele de trecere a frontierei, trebuie să înceteze. Ei nu fac altceva decât să încerce să protejeze siguranţa cetăţenilor acestei ţări, ei îşi fac datoria. Cred că toată lumea trebuie să înţeleagă că dacă îi blamăm şi îi demobilizăm, atunci când o să vină noul val pandemic, o să avem probleme foarte mari, tocmai pentru că nu respectăm nişte funcţionari publici specializaţi, care pot să ajute la trecerea peste acest val pandemic.

Din greșeală sau intenționat, Rafila a spus un adevăr fundamental: Dacă vom continua să îi blamăm și să îi demobilizăm, ei, Regimul, for avea probleme foarte mari. Și tocmai de aceea taman asta trebuie făcut chiar mai abitir de-acum înainte!

Presați-i, tracasați-i, demoralizați-i!

Nu există niciun motiv rațional pentru care un angajat al DSP ar trebui să meargă liniștit acasă la somn după muncă. Nu! Trebuie constrânși să aibă mereu îndoieli, mereu conștiința încărcată, mereu să se întrebe dacă merită să facă munca pe care o fac.

Nu uitați că Regimul nu ne iartă pe noi civilii! Orice truc, șiretlic, ilegalitate sau viclenie care ne poate determina pe unii dintre noi să ne îndoim dacă merită să continuăm să ne opunem este deja folosit fără nicio milă sau jenă de Regim. Cei care greșesc sunt civilii care încă se abțin de la a răspunde cu aceeași monedă.

Mai zilele trecute până și însuși Al Rahat se smiorcăia în public că propaganda lui pro-crotaliere s-a ales cu amenzi de zeci de mii de lei. De ce se smiorcăia? Pentru că amenzile au venit la reclamațiile noastre, ale civililor pe bune, care nu doar că nu sugem bani de la Sistem, dar nici nu vrem asta.

Acțiunile în instanță și protestele sunt foarte bune. Foarte bune sunt și petițiile fizice depuse la birourile parlamentarilor din teritoriu. Foarte bune sunt și audiențele la aceștia! Dar toate astea pot fi dublate și de acțiuni individuale sau de grup mic ce pot fi repetate zilnic. Cum ar fi:

• Creați miniscandaluri publice la intrările în mall-uri, târguri de Crăciun (pentru cei care locuiesc în orașe retardate mintal precum Cluj Napoca sau București) sau alte locuri unde încă se mai solicită (în mod ilegal, vă reamintesc) odiosul certificat. Ideal în grupuri de câte 6-7. Mai ales când e coadă! Puneți presiune pe cei de la ușă. Verbal și vehement.
• Refuzați categoric să purtați câcatu’ ăla de mască și vedeți ce se-ntâmplă. În majoritatea cazurilor veți inspira prin exemplu și pe alții să facă la fel! Cu excepția apariției Poliției, certați-vă cu absolut oricine vă fute la cap să v-o puneți! Legal vorbind, dacă nu constată Poliția, nu s-a întâmplat nimic – deci legal nu riscați absolut nimic. Însă civic riscați să vă faceți auziți, să mai puneți pe gânduri încă un om sau doi și, foarte important, să mai demoralizați câte un futengrijist – care data viitoare nu va mai fi la fel de curios să aibă ”simț civic” dacă știe că se poate lăsa cu un lighean de scuipați și mulți dumnezei, cristoși, cădelnițe, vagoane de muie și alte formulări creative din dulcea noastră limbă română.
• Repetați (dacă puteți) proteste de tipul celui de la Constanța. Necesită minimum 50-70 de oameni și implică niște riscuri legale (amenzi) – dar sunt de impact. Pun presiune pe Regim și îi demoralizează pe cei din stradă. Filmați tot și distribuiți! Ideal în grupul de 50-70 să aveți și copii (până în 15 ani, de preferință fete). E important atât pentru impactul mediatic cât și pentru educația lor. Copiii trebuie să învețe de mici că dictatura, Regimul, este prin definiție dușmanul lor. Și motivul pentru care viața lor s-a înrăutățit și copilăria le este furată.
• Râdeți-le în față covidopaților. Nu ezitați sub nicio formă! Faceți mișto de ei în cel mai brutal mod în public. ”Da mă, o să căhăie bunica. Hai sictir – marș la doza 7, oaie!” – scurt și fără comentarii suplimentare!
• Încurajați-vă copiii să facă la fel. Nu există absolut niciun motiv rezonabil pentru care copilul vostru ar trebui să poarte mască la școală. De înțepat cu atât mai puțin. Încurajați-vă copiii să conteste vehement orice legat de pandemie și să refuze categoric să se supună oricărei restricții. Ce-o să le facă? O să-i exmatriculeze? 😂 Nu pot face asta și o știm cu toții.
• Continuați să-i tracasați pe Internet. Nu există absolut niciun motiv pentru care pagini precum RoVaccinare, Octavian Jurma, Cherecheș, Ministerul Sănătății – și restul goarnelor Sistemului – să nu fie pline de ”laugh reacts” la absolut fiecare postare, indiferent despre ce e vorba. Și, desigur, cât mai des comentat în stilul gradient – adică și comentarii direct cu înjurături, și comentarii moderate dar și comentarii în stil academic toate însă indicând același lucru: Că cele transmise sunt direct minciuni propagate cu rea credință.
• Luați în considerare și acțiuni de lipit afișe/stickere – cu mesaje, cu promovat proteste, cu ce-o fi. Design-uri sunt destule gata făcute. Aici sunt ceva complicații legale (tot în zona amenzilor) însă dacă locuiți într-un oraș veți observa că e plin de stickere/afișe cu/despre tot felul de cauze și evenimente. Orientați-vă după alea pentru început și adăugați-le și pe ale voastre. E o treabă obositoare, dar are impact!
• Aflați-le adresele de-acasă ale DSP-iștilor și propagandiștilor. Câtă vreme nu vă atingeți de ei nu-i nicio infracțiune sau contravenție dacă în fiecare zi altcineva îi oprește pe stradă în drum spre casă și-i întreabă dacă nu le e rușine de ce fac și eventual le dă o înjurătură zdravănă. 100 de zile de așa ceva și pun rămășag că veți vedea rezultate! În majoritatea timpului după cel mult 10 zile – că cei mai mulți dintre ei îs virgini închiși într-o bulă. Nici nu-și imaginează că pot exista consecințe pentru prostiile pe care le zic și fac în public.

De asemenea, nu permiteți nimănui în jurul vostru să discute în termenii Sistemului. Dacă auziți așa ceva, interveniți brutal și corectați cursul discuției. Orice discuție despre subiectul ăsta trebuie să plece de la următoarele prezumții:

1. Absolut tot ce zice Sistemul (DSP, Arafat, Rafila, orice minister, orice politician al Puterii plus cei de la USR) despre pandemie este o minciună și un fals grosolan din start până la proba contrarie. Probatio diabolica.
2. Absolut nicio măsură nu e despre virus. A prezuma altceva înseamnă tembelism, analfabetism funcțional și idioțenie. Nu permiteți idioțenia să existe în jurul vostru 😀
3. Absolut nicio măsură nu e legitimă. Nu, niciuna. Nu, nu există excepții. Nu, nici măcar testarea. Nu, nici măcar masca. Nu, nici măcar [introdu aici aspectul Dictaturii care pe unii zic că nu-i deranjează]. Toate trebuie prezumate a priori drept ilegitime, imorale și inutile – pentru că chiar sunt. Și discutate în termeni de cât de ilegale sunt (pentru că toate sunt și ilegale).

Funcționează!

Și acum și niște vești bune.

Deja unii dintre ei îs foarte câcați la cur sau demoralizați. Cel mai recent exemplu e vaccinopatul Craiu, care după ani de propagandă totalitară vaccinopată a părăsit spațiul public dezgustat de faptul că publicul român este suficient de inteligent încât nu doar să miroasă propaganda, dar să și reacționeze verba fix așa cum merită tov. Craiu. Felicitări tuturor celor care de-a lungul ultimelor 14 luni ați lucrat la asta! Vă știți voi care.

Ei bine, la fel trebuie să li se facă următorilor: Jurma, Cherecheș, Gheorghiță, Gabriel Diaconu, pagina RoVaccinare, Adrian Wiener, Vasi Rădulescu (căruia chiar trebuie să-i faceți plângere penală pentru aceste declarații) dar și alții. Nu există absolut niciun motiv pentru care oricare dintre ăștia ar trebui să citească altceva dimineața la cafea decât mii sau zeci de mii de înjurături, punere la îndoială a calității lor umane, punere la îndoială a muncii lor, punere la îndoială a bunei lor credințe și procese de intenție cât mai agresive cu putință la fiecare virgulă pe care aceștia o slobozesc în public. Be relentless!

De asemenea, o bună parte din șParlamentarii PSD și PNL sunt literalmente câcați la cur. Fug pe cât pot să nu mai dea ochii cu cetățenii și au îndoieli serioase că merită pentru ei personal să se supună ordinului de Partid și de Stat în privința odiosului certificat. Vă reamintesc că acum 3 luni se discuta despre trecerea pe repede-înainte a certificatului fără nicio dezbatere – acreditându-se în public ideea că e o chestie tehnică, oricum inevitabilă și față de care n-are niciun rost să faci opoziție. Și… apoi a venit votul din Senat, protestul mai mărișor din 2 octombrie, căderea guvernului Cazzo… știți povestea.

De-aia insist: Nu lăsați pe nimeni să vă spună că n-are rost. Ăsta e și scopul Regimului – să vă convingă să nu mai vorbiți despre asta sau măcar să vă sictirească să mai vorbiți. La schimb, voi trebuie să vorbiți doar despre asta.

De asemenea, cam jumătate din forțele de poliție sunt pregătite să demisioneze dacă-s obligați să bage în ei serul experimental care dă miocardite. Peste 3/4 sunt din oficiu împotriva ideii de-a da amenzi pe certificate. Și aproape 100% împotriva amenzilor pe măști (care nu se mai dau de ceva vreme). Informația vine de la Valer Kovacs, avertizor de integritate în Poliția Română, lider de sindicat și om care e deja hârșâit într-ale fluieratului în biserică cu succes. El a bătut Poliția Română în instanță după ce șefii îl dăduseră afară. De ce-l dăduseră afară? Pentru că a spus în public că Regimul le-a poruncit să dea cât mai multe amenzi pentru infracțiunile foarte grave precum plimbatul cu bicicleta fără odioasa declarație pe propria răspundere. Ce vreau să zic e că pe Valer Kovacs e sănătos să-l crezi că nu mănâncă borș. Nu e în interesul lui.

Și aici vine o altă veste relevantă: Câtă vreme nu scuipi polițistul, sau îl înjuri sau… mă rog… câtă vreme nu ești prost în public – e extrem de puțin probabil să fii sancționat pentru încălcarea „măsurilor” pulii mele pe pandemia lu’ Pește. Eu tot încerc și de prin septembrie n-am mai reușit. Am o colecție impresionantă de avertismente, e drept.

Este și-o vorbă – Dumnezeu îți dă dar nu-ți bagă și-n traistă. Când însuși aparatul represiv ține cu noi (indiferent de motive), e numai vina noastră că nu profităm de asta. Trebuie folosite evenimentele acestea pentru scopul nostru.

Ah, și nu puneți botul la aberațiile lui Lucian Bode. Vă rog eu mult.

Gata. Atât. Nu uitați mâine la 9:00 fix cel târziu (de preferință de la 8:30), dacă sunteți în București, să vă prezentați la intrarea C a Palatului Parlamentului (”Casa Poporului”).

Dacă nu sunteți în Capitală și aveți timp și bani, călătoriți la București de astăzi și fiți acolo. Or să mai fie ocazii cu siguranță – dar ar fi tare bine dacă ați putea merge și mâine.

La începutul dilelii pandemice Regimul ne vorbea despre potențialul cost al inacțiunii. La noi mai slăbuț, dar în Marea Britanie le spăla creierul amenințându-i cu sute de mii de morți.

De altfel, în Marea Britanie, Regimul a fost mult mai de treabă – publicând chiar pe site-ul guvernului manualul de propagandă cu care urma să fie spălat creierul populației spre a adera la „măsuri” absolut imbecile, inutile, imorale, iliberale și ilegale.

Spre deosebire de costul inacțiunii Regimului – care nu a fost confirmat absolut niciodată și nici nu avea cum căci întreaga narațiune era intenționat exagerată, există însă și un cost al inacțiunii cât se poate de real în dreptul nostru, al ăstora care refuzăm să ne lăsăm pradă fricii și șantajului: Cu cât amâni mai mult să te răzvrătești, cu atât vei fi mai dezumanizat(ă).

Story time

Cineva foarte apropiat mie a fost zilele astea la o nuntă ilegalistă. S-a vaccinat regulamentar cu două Faizăre d-ălea bune, a purtat mască regulamentar inclusiv pe stradă în toamna lui 2020 și primăvara lui 2021. N-a fost la niciun protest, niciun concert și, în genere, a căutat să se păzească. Firește, n-a ajutat la nimic – virus tot a luat primăvara trecută. Dar trecem peste.

Singurul (sau mă rog, printre puținele) contacte ale acestei persoane cu disidența era subsemnatul.

And then suddenly something clicked

Persoana în cauză urmărește doar știri mainstream. Nu stă cu nasul în PDF-uri, nu discută cu oameni de pe 4 continente despre subiect și în genere nu-și bate capul.

Și totuși… în octombrie 2021 a decis: Marș mă nu port nicio mască pe-afară, să fie clar! Brusc voia să știe cum se contestă amenzi, care-i procesul legal, etc.

Tot în luna octombrie și-a făcut apariția și la primele proteste. Mărturisesc că mi-a picat fața s-o văd acolo. Mă aștept eu la multe, dar unele lucruri chiar mă surprind.

Ei, și vine nunta ilegalistă de care vă ziceam. Și după nuntă, îmi zice așa: ”Bă Luci da’ m-am sălbăticit de tot. Nu mai știam cum să vorbesc cu oamenii. Nu-i okay deloc treaba asta.”

Zâci?

Nu te lăsa dezumanizat(ă)

Povestea de mai sus se va repeta cu zecile de mii (în cel mai pesimist caz) în următoarele 35 de zile. Nu trebuie să mă credeți, uitați-vă în jur cu atenție.

Până și aici, în Panicard Central (pe vremuri Cluj-Napoca) brusc nu mai sunt eu chiar singurul nebun. Din mai 2020 și până acum 3 săptămâni, cu regularitate eram singurul din orice mijloc de transport în comun fără niqab pandemic. De vreo trei săptămâni niciodată n-am mai fost nici primul și nici singurul.

Înțeleg că mulți dintre voi sunteți obosiți și nu mai aveți răbdare. Înțeleg și că nu toată lumea e conștientă de cât de luuuuungă e inerția sociologică a poporului român – dar vă asigur că Regimul e foarte conștient de asta!

Românii, cu experiență în dictaturi, sunt obișnuiți cu disidența pasivă (celebrul ”zic ca tine și fac ca mine”) și foarte puțin obișnuiți cu disidența activă. În situația curentă, avem nevoie de ambele în cantități foarte mari. Cea dintâi este asigurată (și nu mai lăsați Regimul să vă convingă că nu-i așa!) – însă cea din urmă este foarte slabă.

De aceea e foarte important să continuați să vă exprimați în public. Să-i expuneți pe cei care încă n-au ieșit din blocajul mintal (în care, e drept, mulți s-au băgat voluntar) la curajul de-a spune NU.

Dacă lupta era pierdută, Regimul nu se mai zvârcolea într-așa hal. Nu te-apuci să pui mesaje absolut grotești (ca acesta, de exemplu – aici arhivat în caz că dispare) pe pagina oficială de promovat crotalierea. Dacă lupta era pierdută și Regimul simțea că a câștigat, dădea drumul la tancuri și la lagăre (așa cum face Australia) – nicidecum nu fugea Parlamentul de legea certificatului și nu se apuca noul sinistru al Sănătății să ne povestească verzi și uscate despre ostilizarea populației.

Regimul nu o să vă spună niciodată ”da mă, ne e frică de #sbcc” – însă e important să-i urmărești mișcările. Și, chiar mai important, să nu te oprești nici măcar o secundă din răzvrătire, din denigrat Regimul și din opoziție de toate felurile. Scopul Regimului e să te convingă că n-are rost (conștient fiind că dacă și numai 50.000 de oameni se supără rău tare de tot, s-a dus Dracu’ nu că guvernul – ci tot Regimul).

Regimul caută să te convingă că-ți vrea binele. Ceea ce este adevărat. Regimul chiar îți vrea binele. Misiunea ta e să faci tot ce-ți stă în putință ca el să nu ți-l ia!

Cum să-i ajuți și pe alții

Tot acest proces este un joc al numerelor. Chiar dacă ușor-ușor inerția bate înspre noi – nu e deloc un moment de relaxare. Dimpotrivă – acum e un moment foarte bun pentru dublat eforturile.

Cel mai important e să-i expui pe toți cei din jurul tău. Nu la virusul SARS-CoV-2 – ci la curaj. Așa cum remarca (cu tristețe!) publicația stângistă americană Newsweek discutând despre acțiunile guvernatorului Ron DeSantis – curajul este contagios. Aceasta e variabila pe care nu o poate cuantifica Regimul decât cel mult aproximativ. Și curajul nu se manifestă doar la proteste (deși acolo este nevoie de el chiar mult).

Avem sute de mii de concetățeni (probabil milioane, dar hai să rămânem conservatori) – care au nevoie de un impuls. Orice impuls.

Cheamă-ți prietenii, amicii și cunoscuții panicarzi la o petrecere. Pe orice motiv. Pune-i în situația de-a socializa. Cu cât au fost mai proști în public ascultători față de Regim, cu atât vor avea dificultăți mai mari în a socializa. Gentil, cu duhul blândeții, aruncă oricare din aceste micuțe pastile (dar numai una – nu toate deodată!!!):

• Nu, serios acuma, voi cât mai aveți de gând să stați în casă?
• Voi chiar aveți de gând neironic să purtați măști până la sfârșitul vieții? În unele țări (Belgia, spre exemplu) arafații lor sugerează îmbotnițarea pe 3-5 ani minimum. În altele (Israel) se pregătesc să înțepe șeptelul a 4-a oară.
• Nu, serios acuma, pe la al câtâlea ARNm sunteți dispuși să începeți să (vă) puneți întrebări?
• Nu, serios acuma, voi când aveți de gând să mai și trăiți nu doar să subzistați?

Acestea, dar și alte abordări, nu sunt menite să confrunte direct. Ci să ajute subiectul să formuleze primul gând. Să planteze sămânța îndoielii. Altfel se plantează când e față-n față decât când e pe Internet. Vă zâc din experiență.

De altfel de-aia și încurajează Regimul socializarea pe Internet în timp ce vă trimite Miliția pe cap și la grupuri de 5-6 oameni. Grupurile – chiar și cele mici – care discută fără știrea Regimului reprezintă în mod intrinsec un pericol pentru Regim.

Proximitatea expune ambele părți. Voi sunteți deja imuni la poveștile Regimului – dar foarte mulți dintre concetățenii noștri nici măcar nu ne-au auzit vreodată cazul. Voi n-o să pățiți nimic de la a 472827482653-a expunere la poveștile Regimului. Sunteți deja imunizați la asta 😀

Însă fiecare expunere a unui om nou la perspectiva disidentă plantează o nouă sămânță a îndoielii.

Eu nu ratez nicio ocazie să trântesc câte-o remarcă în public, cu glas tare, împotriva Regimului. Fiecare ciudat care-mi spune în magazin să-mi pun mască (nu-mi pun aproape niciodată) primește câte-un răspuns cu glas tare (menit să fie auzit de ceilalți, nu de idiotul util al Regimului) de tipul: ”Da, du-te și mai bagă un suprarapel. Pregătește-te pentru doza 4. Sigur o să fie bine. Mai pune și două măști că au zis experții că-i bine.”

Câteodată o astfel de atitudine nu generează nicio reacție. Câteodată, da, poate genera și un mic conflict. Dar, de cele mai multe ori, face minimum un om să înceapă să-și pună întrebări. Să aibă acel moment de ”bă, ia stai așa…”

Nimic din toate astea nu e posibil dacă te lași dezumanizat(ă) sau sictirit(ă). Pe asta și mizează Regimul: pe cei pe care nu-i poate dezumaniza, măcar să-i sictirească. Să nu mai vorbească despre asta. Fiecare disident care alege să nu mai vorbească este un câștig pentru Regim.

Râzi de ei, bucură-te de viață și răzvrătește-te!

Forțează dușmanul să-și respecte propriile reguli. (Regula nr. 4)
Ridiculizarea este cea mai potentă armă. (Regula nr. 5)
O tactică bună e cea care-i face pe ai tăi să se simtă bine. (Regula nr. 6)
Amenințarea este de obicei mai puternică decât obiectul amenințării în sine. (Regula nr. 9)

Niciun regim nu acceptă să râzi de el. Cu cât râzi mai în hohote de aberațiile lui, cu atât se enervează mai tare.

Regimul de acum nu face nicio excepție. Cel mai tare îi doare când le râdeți în nas.

Când râdeți de ei, nu doar că refuzați să le luați aberațiile extremiste în serios. Dar le comunicați și că vi se rupe de însăși existența Regimului.
Or, un regim dictatorial mesianic care vrea să salveze cu forța pe toată lumea (așa cum și-ar dori în teorie felcerii ăștia) nu poate tolera râsul.

De aceea zic: trebuie râs de ei ȘI MAI MULT.

Ce vrei tu mă? Să port mască? 🤣 Hai pa!
Ce vrei tu mă? Să bag în mine zer care-mi dă miocardită o dată la 4 luni ad infinitum? 🤣 Hai pa!
Ce vrei tu mă? Să nu citesc știrile din străinătate din care rezultă că zerul tău e inutil? 🤣 Hai pa!
Ce vrei tu mă? Să mă opresc din a te contesta fără încetare – în stradă, în instanță, pe Facebook și în viața de zi cu zi? 🤣 Hai pa!
Ce vrei tu mă? Să nu mai practic nesupunere civică? 🤣 Hai pa!

Simțiți-vă bine când luați Regimul la perpulis. Râdeți de ei fără nicio remușcare. Și constant. O zi în care n-ați râs ÎN PUBLIC de Regim e o zi pierdută. Aceasta e aplicarea în practică a regulilor 5 și 6.

Zilele trecute am publicat un articol despre cum se aplică în practică regulile 4 și 9.

Dar, încă o dată: Toate acestea sunt posibile numai dacă refuzați dezumanizarea. Costul nerăzvrătirii este uriaș. Și aici mă refer la cel personal, în planul sănătății mintale și al funcționalității personale. Însăși abilitatea ta de a funcționa este grav afectată pe măsură ce amâni momentul răzvrătirii.

De aceea insist: Nudge your friends, neighbors, acquaintances and community into rebellion. E pentru sănătatea publică. Sănătatea mintală, mai exact.

Ne vedem în stradă! De Ziua Națională la București!

Majoritatea echipelor „de primă mână” sunt detestabile în mod intrinsec. Și asta nu doar în România. Sigur, prezența străinilor și transformarea (prea) multor cluburi în multinaționale a adus și niște beneficii – dar a venit și cu niște tragedii pe care fotbalul ca fenomen încă nu le-a interiorizat. Poate și pentru că încă mai există Cupă.

Între beneficii amintim faptul că avem Campionatul Mondial în fiecare an sub numele de UEFA Champions League. Și-l avem la botul calului chiar – căci nimeni (nici măcar amărâții de români sau de kazahi) nu visează să joace în CONCACAF, Copa Libertadores, marele campionat sud-corean sau să câșige Cupa Arabiei Saudite – deși aceste competiții au crescut enorm în valoare în ultimele două decenii. Nu! Toată lumea visează să joace în UEFA Champions League și într-un campionat afiliat UEFA.

Globalizarea a adus și posibilitatea unor rezultate de neimaginat acum 20-25 de ani. Cine și-ar fi putut închipui în 1997 că va fi vreodată posibil ca o echipă dintr-o țară care nu există să facă Real Madrid să tremure (fie și ușor) pentru calificare pentru că a pierdut acasă (!!) pe Templul Bernabeu? Sigur, reușita celor de la Sherriff Tiraspol e tot un rezultat al globalizării – întrucât succesul de pe Bernabeu a fost obținut cu zero jucători din ”Transnistria” sau măcar din Republica Moldova.

Însă cu Sherriff Tiraspol nu ține nimeni. La fel cum CFR Cluj (fostul Kolozsvári Vautas Sport Club) bătea Manchester United pe Old Trafford și nu se bucura aproape nimeni. Și juca acasă cu Man. United cu stadionul pe jumătate gol.

Unele cluburi – chiar și din cele mari – au început să ia măsuri pentru a evita, sau măcar atenua, deconectarea de ceea ce face fotbalul frumos: publicul. La FC Barcelona (o echipă în sine mondială/globală) sunt locuri limitate pentru străini – căci ajunsese ditai Barça să joace ”acasă” în fața unor spectatori care nu erau catalani oricât s-ar fi îmbrăcat ei în roșu și albastru.

Și-apoi apare Cupa. De data asta Cupa României.

Citește și Más moral que el Alcoyano! Când nu există ”imposibil”

Cupa, a României de data asta, e locul ăla unde nu-i pasă nimănui câți bani ai, cât de mondială, globală, bogată, cunoscută și șmecheră e echipa ta și nici câte trofee ai adunat ca urmare a faptului că-ți poți permite să cumperi cu totul echipele adverse. Nu tati! În Cupă orice este încă posibil. Pentru că în Cupă mingea e rotundă la modul serios. Și Măria Sa Fotbalul are prostul obicei de-a nu te ierta.

Și-așa ajungem la prima partidă din ”optimile” Cupei României ediția 2021-22 în care s-au înfruntat cele mai puțin probabile formații: ACSO Filiași (Liga a III-a) și FC Hermanstadt (Liga a II-a).

La standardul ligilor inferioare, FC Hermanstadt e un fel de CFR Cluj. Nimeni nu ține non-ironic cu FC Hermanstadt. Pentru început, tocmai pentru că se cheamă Hermanstadt. Poate o ține Klaus Iohannis cu ei (ăsta fiind un motiv în plus să nu țină nimeni cu ei) deși e discutabil. Până și Iohannis preferă golful decât să țină FC Hermanstadt.

Formația din Sibiu care n-are curaj să aibă Sibiu în nume (i-o fi rușine?) n-are nici stadion propriu, e fondată azi-dimineață la scara istoriei și nu are niciun sibian în lot. Ba, mai mult, deși teoretic în Liga a II-a sunt mai puțini bani, Hermanstadt are un japonez arogant printre titulari (deși i-a pierit aroganța când tânărul țăran de Filiași din poarta celor de la ACSO l-a trimis după țigări), doi ganezi din Accra și un croat. Pentru că județul Sibiu, deși se laudă că-i bogat și kivilizat față de țăranii din jur, cumva nu are fundași centrali și nici mijlocași de creație. Trebuie aduși de pe alte continente.

Între timp, la gazde, lista cu jucători sună așa cum te aștepți să sune la o echipă din România: Fl. Șerban – Dănescu (I. Zanfir 74′), Ed. Dina (Bubuioc 87′), Vl. Popa, C. Calu (cpt.) – Pencea (Armășelu 74′), Duriță (Ct. Manolache 112′) – Vîlcică, Rogoveanu (I. Crețu 112′), A. Șerban – Al. Fotescu. Niciun „stranier” și locul 9 din 10 în seria sa de Liga a III-a. Ce mai, pelea pulii cum ar zice kivilizații din Ardeal.

Deși autoritățile centrale se chinuie din răsputeri să distrugă fotbalul folosind pandemia ca scuză, la Filiași au făcut fix ce trebuia făcut cu ocazia partidei: S-au prezentat toți – și polițiști, și pompieri și oameni simpli la meci. Știau că trebuie susținută echipa care deja le dăduse o bucurie turul precedent: ASFO Filiași a eliminat UTA – altă asociație sportivă mai degrabă globală dar care încă are un public minunat… cât l-o mai avea.

Comentatorul de pe Look TV începe meciul direct susținând pe față formațiunea din Sibiu (care n-are nicio legătură cu Sibiul) – însă până și inima sa împietrită se înmoaie până la final și ajunge să susțină românii și, dacă-mi permiteți, onestitatea.

Căci de fapt ASFO Filiași nu este fascinantă pentru că e românească – ci pentru că e onestă cu fotbalul și ne arată că Fotbalul încă poate respira. Așa cum ne-au arătat-o Club Deportivo Alcoyano și Unión Esportiva Cornellà în ianuarie 2021.

Florin Șerban și nebunia portarilor

Nimeni n-a auzit de Florin Șerban până acum vreo lună. De fapt, deși înghite un morman de bani, presa de la noi nici nu poate spune câți ani are acest băiat.

De Rogoveanu, marcatorul golului de 1-1 poate ați mai auzit. A mai trecut sporadic și prin Liga I și are chiar și pagină de transfermarkt. Însă majoritatea jucătorilor – inclusiv portarul și marcatorul golului 2 ca și cum nu ar exista pentru presă. Deloc. Nici măcar în presa locală. Nu știm ce vârste au oamenii ăștia, pe unde au mai jucat,… nimic.

Și tocmai de aceea e frumoasă Cupa. Pentru că oricâți sponsori șpețki ai avea (Hermanstadt fiind sponsorizați de gigantul UNIBET), oricâți străini ai avea (mereu prezumați ”mai buni” chiar și când în mod obiectiv nu e deloc așa) pentru că-ți put românii și Doamne-ferește să menții o școală de copii și juniori – nimic din toate astea nu contează în Cupă.

Meciul părea că merge ”logic” – formațiunea corporatistă înscriind chiar din minutul 3. Apoi, toată repriza, ”țăranii” au atacat dar norocul (și ocazional, discret așa, și arbitrul) a ținut tot cu corporatiștii. Căci nu știu cum se face dar aproximativ niciodată nu se întâmplă ca arbitrii să greșească în favoarea ălor mici. Și totuși… chiar înainte de intrarea la cabine Daniel Rogoveanu își aduce aminte că a mai umblat și prin fotbalul o țîră mai mare și înscrie à là Claudiu Niculescu făcând brusc liniște în studioul Look TV. Nu însă și pe stadion.

Trecând peste măsurile imbecile ale Regimului (conform cărora chinavirusul se transmite afară dar doar mai aproape de gazon – dincolo de gard nu) – a fost o plăcere (și aici trebuie mulțumit regizorului de transmisie) să vezi copii de 12-13 ani sărind un metru în sus de bucurie pentru echipa locală.

Nu e nimic mai frumos pentru un copil să-i vadă pe ai lui, din cartier pe care-i știe (poate chiar le-a dat și o țigare) luându-se la trântă cu „cei mari” și având succes. Așa se cultivă în tinerețe admirația pentru succes, în dauna invidiei și pizmei! Atunci când vezi, cu ochiu’ tău, că e nu doar posibil, dar chiar probabil să reușești dacă refuzi să-ți fie frică doar pentru că adversarul are de 10-15-20-200 de ori mai mulți bani. Pe terenul de fotbal toți avem două mâini și două picioare!

Vine însă repriza a doua și arbitrajul iar înclină deloc discret terenul însă micuța redută din Filiași rezistă. Încep să se audă și scandările. Oameni obișnuiți – care nu-s nici corporatiști, nici ultrași experimentați, nici propagandiști și nici gorile (cum e stereotipul între oamenii „frumoși și liberi” despre oricine nu se închină la Netflix) – totuși încep să strige. Realizează instinctiv atât ridicolul situației (faptul că trebuie să urmărească meciul aglomerați din spatele gardului din cauza lui Raed Arafat) cât și oportunitatea situației – aceea că ai lor, din târgul lor, au șansa să dea de pământ cu încă o emanație figurantă și îmbuibată a așa-numitului ”fotbal modern” care detestă, distruge și îngroapă echipe locale și tradiții pe bandă rulantă.

Vin prelungirile. În continuare arbitrul face ce știe mai bine – închide ochii la faulturile „bogaților” și fluieră tot atunci când ăștia micii îndrăznesc să joace totuși fotbal și nu curling. Inevitabilul se produce și în minutul 107 formația din Sibiu înscrie prin brașoveanul Călin Popescu. Ca să fiu onest până la capăt, Călin Popescu (19 ani) e și cam singurul jucător de la formația sibiană care nu a fost nesuferit și pe care n-aveai cum (sau de ce) să-l înjuri. Spre binele lui, poate se transferă la o echipă mai umană la iarnă.

Liniște în ”tribunele” adhoc de după gard (căci tribunele reale fuseseră deja golite de Iohannis și Arafat). E 1-2 minutul 108. Nasol.

Însă din minutul 112 încolo, ăștia micii realizează că nu mai au ce pierde. 1-2 sau 1-7 e tot aia. Realizează și publicul asta. Și încep să dea cu pocnitori și să strige. Nefiindu-le permis accesul în tribună, observatorul Federației poate să le-o ia în mână. În plus, cine să-i sancționeze dacă și Poliția Locală făcea galerie? Și SMURDul (într-o ironie neagră). Și se aude: ”FI-LI-AȘI! FI-LI-AȘI!”….

Centrare de pe partea stângă în fața porții lui Muțiu (ex-Dinamo) și de undeva, de nicăieri, apare Ion Crețu (nimeni din presă nu ne spune câți ani are, de unde e, pe unde a mai jucat – nici transfermarkt nu știe). Și Ion Crețu, acrobatic, înscrie. 2-2! Până și comentatorul de la Look TV se ridică în picioare și urlă: GOOOOOOOOOOOOOOOL!

117 minute a durat până când comentatorul a lăsat naibii bias-ul pro-corporatist cu care a fost îndoctrinat și a trecut de partea poporului. Căci, da, ACSO Filiași a reușit să se comporte (indiferent dacă a vrut sau nu) ca o echipă locală. În care se cunosc toți cu toți și în care fotbalul se practică și de plăcere.

Ce s-a întâmplat după aia e demn de povestit nepoților – cum zice clișeul. Florin Șerban (alt om despre care presa nu catadicsește să ne spună absolut nimic) a apărat trei penalty-uri – unul din ele executat de japonezul Mino Sota. Fiecare dintre cei trei jucători în fața cărora Florin Șerban a ieșit învingător are o cotă de piață mai mare decât salariul anual al lui Florin Șerban, costul întregului stadion din Filiași și bugetul clubului la un loc.

De-asta e frumoasă Cupa. Dar cu ocazia pandemiei, și asta este distrus. Pas cu pas. Pentru cluburi ca Filiași – vizita unei echipe „mari” poate reprezenta o gură de oxigen în buget. Însă Regimul le neagă această oportunitate. Cu atât mai dulce este faptul că echipele „mari” anul acesta au o soartă teribilă în Cupa României. Deja au „ieșit” echipe ca Dinamo, UTA (eliminată chiar de Filiași runda precedentă), CFR Cluj și poate Măria Sa Fotbalul mai face o minune și Minaur Baia Mare va elimina și Universitatea Craiova. Și poate cazul FCSB rămâne definitiv la masa verde. Fără echipe „mari” în sferturile Cupei!

Ne-am întors pe vremea lui Ceaușescu în fotbal. Vremea în care echipele Sistemului sunt pe față susținute din toate pozițiile în vreme ce toate inițiativele locale sunt sabotate, sancționate, subminate și șicanate până dau faliment. Cupa e singurul loc în care încă e posibil ca privilegiații Regimului să mai ia câte un binemeritat bocanc în dinți.

Cât s-o mai putea și asta…

Azi dimineață, reputatul jurnalist civil Cătălin Tolontan a publicat un editorial senzațional de… imberb. Pentru că este senzațional ca un om cu experiența lui să fie atât de… naiv în public. Pentru a evita citate lungi, vă sfătuiesc insistent să citiți ispisocul tolontanian înainte de-a purcede.

Ați citit? Bun, atunci să purcedem.

Trebuie început cu partea în care Tolontan are dreptate. Se plânge de zvonul potrivit căruia oamenii „primeau bani ca să accepte să le fie rudele declarate drept decedate de covid”. Eu însumi am combătut cu insistență acest zvon tocmai pentru că nu am reușit să-l confirm. Tolontan probabil ar fi vrut să-l infirme, eu chiar aș fi vrut să-l confirm. Dar adevărul e adevăr: Niciunul din cei contactați de mine să apară la cameră să povestească cum funcționează presupusul mecanism n-a mai fost curios sau, ca și în cazul lui Tolontan, brusc își schimbau versiunea sau dispăreau pur și simplu.

Prin urmare, Cătălin Tolontan are dreptate că internetul e plin de zvonuri mai mult sau mai puțin imbecile care se fâsâie la prima întrebare mai serioasă.

Însă ce ne facem cu declarația oficială a ministrului Ioana Mihăilă care ne spune că în 2020 au murit exact 227 de oameni DE Covid19, restul din „cifrele oficiale” fiind ceva mai discutabile? În special cei 6181 numărați de doamna ministru drept „suspecți” – adică oameni care nu au fost niciodată testați pozitiv, dar adăugați la decese DE Covid19? Declarația doamnei ministru se găsește pe site-ul G4Media (deținut de Ringier, la fel ca și publicația Libertatea unde publică domnul Tolontan).

Este acesta un motiv legitim să ne îndoim de acuratețea cifrelor? De ce este legitim să acceptăm doar teoria conspirației promovată de Vlad Voiculescu (aceea potrivit căreia cifra deceselor de Covid19 ar fi fost manipulată ”în jos”) dar nu și inversul ei? Mai ales că pentru inversul ei – teoria potrivit căreia cifrele sunt un haos și că oameni niciodată testați pozitiv care mor din alte cauze sunt „băgați” la Covid19 – avem ca dovadă chiar declarația doamnei ministru din aceeași echipă cu Vlad Voiculescu.

Astfel de zvonuri (cum că se dau bani pentru a fi trecut la Covid) se răspândesc ȘI din cauza faptului că Statul Român minte și a mințit cu consecvență de la începutul pandemiei. Am găzduit o întreagă antologie mergând din ianuarie și până în luna mai a anului 2020 de știri complet false și minciuni sfruntate diseminate chiar de oficiali ai Statului Român.

Obsesia cu punctajele

Domnul Tolontan alunecă mai apoi el însuși pe o pantă conspiraționistă pornind de la un exemplu din urmă cu mulți ani – cel al postacilor Elenei Udrea.

Se plânge de mesaje repetate obsesiv – deși exemplele date de el sunt totuși bazate pe fapte reale.

„Medicii nu sunt obosiți, de fapt ei nici nu intră în saloane, unde le trimit pe asistente” – nu este un punctaj (de partid sau de altă natură) ci o realitate afirmată chiar de către cei din interior. Parcă trebuia să le credem pe asistentele eroine, nu? Sau trebuie să le credem numai când recită punctajul lui Raed Arafat? Căci, spre deosebire de realitatea incontestabilă (și cunoscută istoric – inclusiv de domnul Tolontan că doar a scris și dânsul despre) comportamentul absolut infect al vastei majorități a corpului medical – poveștile lui Arafat chiar sunt punctaj. Că de-aia se cheamă Grupul de Comunicare Strategică – grup a cărui componență ziarul Libertatea nu l-a putut afla. L-au aflat pe bucăți – o parte terchea-berchea ca mine și restul Emilia Șercan.

„Ambulanțele filmate în fața spitalelor COVID sunt, de fapt, goale” – de asemenea nu este un punctaj, ci o îndoială perfect legitimă după ce în iulie 2020 am fost luați de proști cu un photo-op de zile mari.

Cum să reacționeze un om normal la o poză ca aceasta? Ai pe deoparte (în stânga) un șir de ambulanțe însoțite de oameni în combinezoane dar în dreapta cadrului un cetățean relaxat în papuci și pantaloni scurți. Păi dacă pericolul e așa de mare de stau oameni în combinezon afară în spațiu deschis atunci cum de cetățeanului în pantaloni scurți îi este permis să stea așa aproape de pericol?

În plus, acea poză apărea într-un context în care răspândirea virusului era minoră (cum a fost și în iulie 2021 – fiind totuși vorba de un virus sezonier) – ceea ce, pentru orice om normal, ridică și mai multe semne de întrebare. Cum adică stau ambulanțele la coadă pentru un virus de sezon rece în mijlocul lui iulie?!

Nu trebuie să fii scriitor de ”punctaje” ca să pui la îndoială perfect rezonabil comunicarea ”autorităților” care speriau populația că ”nu mai sunt locuri la ATI” (deși erau) în timp ce viralizau photo-op-uri dintr-astea – cu largul concurs al presei plătite din bani publici – din care, cinste lui, domnul Tolontan NU făcea parte. Trebuie doar să fii rezonabil și să corelezi faptul că Statul asumat face (și făcea și mai abitir în iulie 2020) o campanie de isterizare intenționată a populației.

Replica cu „ambulanțele sunt goale” e amplificată și de faptul că nu de puține ori ambulanțele folosesc în mod exagerat și chiar abuziv sirenele. Lucru admis chiar și de cei mai reputați medici din sistem. Nu e foarte greu să ajungi la concluzia că oamenii sunt terorizați. Și e una legitimă. Sigur, putem dezbate dacă acest lucru se face intenționat sau nu. La fel cum putem dezbate separat dacă toate elementele sunt intenționate sau unele sunt din cauza inerției, legislației proaste sau a unor practici care preced pandemia dar pe care nu le-au observat prea mulți până acum.

Rea credință sau ignoranță?

După ce-i acuză pe toți care pun la îndoială comunicarea oficială că ar fi parte dintr-o „fabrică de trolli” care diseminează „punctaje” (ale cui?) domnul Tolontan manifestă și multă naivitate. Nepermis de multă la experiența domniei sale. De aceea îmi permit să întreb: e ignoranță pe bune sau rea credință?

Domnia sa dă exemplul unei „coronasceptice” care a făcut un live de la un spital modular filmându-l de afară și decretând că acesta e gol. Informația oferită pare-se că chiar e falsă.

ÎNSĂ, oamenii obișnuiți au citit informații cât se poate de oficiale de spitale ținute intenționat goale în timp ce publicului i se spunea că acestea colcăie de covizi. Sunt documente oficiale pe acest subiect.

Mai apoi, anul trecut aproape toate unitățile modulare au stat goale. Informație cât se poate de oficială.

Și atunci, întreb: Nu e cumva perfect legitim ca oamenii normali să prezume că și de data asta Statul minte? Nu de alta dar a mai făcut-o. Lucru demonstrat și răs-demonstrat!

Tolontan selectează un exemplu în care pe Internet s-a propagat o informație falsă. Bun, dar precedentele multe dăți în care NU a fost falsă? Oamenilor care spuneau adevărul (ulterior demonstrat prin documente oficiale) li s-a spus că sunt putiniști, negaționiști și că vor să o omoare pe bunica – deși, culmea, ei aduceau vestea bună.

Conspirațiile lui Tolontan

Mai apoi, reputatul jurnalist civil se lansează în propriile conspirații. Dar numai după ce își exprimă regretul că nu a existat pe bune o conspirație a SRI pentru a tăia microfonul celor care au avut nesimțirea de-a pune la îndoială comunicarea strategică plină de minciuni a Regimului.

Punctajul lui Tolontan sună suspect de mult cu punctajul lui Raed Arafat de ieri. Urmărind logica domnului Tolontan, o să afirm și eu că e interesant cum acest doi oameni reali gândesc minunat de sincron – așa cum afirmă domnul Tolontan despre oamenii care ajung independent la aproximativ aceleași concluzii uitându-se pe aceleași date.

Domnul Tolontan prezumă că toți cei care nu-s de acord cu Regimul trebuie neapărat să fie plătiți. Domnia sa afirmă: „Dacă însă operațiunea are coordonare, ea presupune bani. Numai așa poți să compensezi tendința naturală a opiniei publice către volatilitate.”

Păi… de unde și până unde regula că opinia publică tinde să fie volatilă în condiții de stress programatic? Căci obsesia cu Covidul e întreținută (și, da, intenționat amplificată – din motive economice) de presă. Tendința opiniei publice către volatilitate este în timpuri normale. Când însă tu, presa (de data aceasta cu tot cu domnul Tolontan) presezi opinia publică, o isterizezi programatic și o bombardezi cu un singur subiect – tendința către volatilitate se aplatizează și ea.

Altfel spus: e perfect firesc ca și opinia publică să fie mai puțin volatilă, ca reacție la comportamentul celor care încearcă să o modeleze.

În plus, când închizi oamenii în case și aplici sistematic măsuri imorale, inutile, iliberale și ilegale vreme de 19 luni aproape fără oprire, de ce ar fi așa de greu de crezut că suficienți oameni obișnuiți s-au săturat și au decis să-și pună mintea cu Regimul?

Cine a băgat banii și de ce, cine sunt autorii mesajelor, acesta este o întrebare care trebuie pusă de societate, însă rezolvată de profesioniști.

Cătălin Tolontan

Acesta este la rândul său un punctaj. Unul pe care l-am tot întâlnit în zona cu trese pe umăr sau la apropiați ai zonei strălucitoare în întuneric.

Sigur, nu spun că domnul Tolontan are trese (chiar cred că domnul Tolontan este civil) – dar spun însă că gânditul ăsta sincron strălucește în întuneric.

A-ți dori ca SRI să cenzureze sau măcar să investigheze comunicațiile populației în funcție de opinia Regimului este cam la limita articolului 166 Cod Penal. Nu sunt jurist, dar propaganda în favoarea intervenției Serviciilor în comunicațiile dintre oameni obișnuiți de pe o platformă bogată și influentă cum e ziarul Libertatea (parte a grupului Ringier) cam sună încadrabil.

Nu înțelege sau nu vrea?

Prăbușită nu doar în rata de vaccinare, ci și în încrederea că se mai poate face ceva, România este pisată, zi de zi, de un val inovativ de ură care ne macină instituțiile democratice și presa, câtă a mai rămas.

Faptul că vectorii nihilismului au câștigat partida și, totuși, ei se mobilizează în continuare extraordinar ca să ne țină la pământ, să nu mai visăm nici măcar la etapa de campionat viitoare, e încă un indiciu de comportament organizat. Poate că ar fi cazul să ne adunăm de pe jos.

Cătălin Tolontan

Aici domnul Tolontan face un DARVO (Deflect/Deny, Attack and Reverse Victim and Offender) – o acțiune specifică abuzatorilor psihologici. Nu spun că dânsul este unul neapărat – dar tocmai de aceea mă surprinde să văd așa ceva de la domnia sa.

De ce spun DARVO? Pentru că în niciun moment domnul Tolontan nu ia în considerare mai mult decât declarativ că poate, dar doar paote, se înșeală. Și nu doar în privința coordonării – ci integral.

Nu cumva presa merită să fie pisată și supusă unul val de ură drept răsplată pentru Răul comis de presă?

Să nu ne facem că uităm: Presa a mințit și panicat în mod programatic și pe bani publici pe subiectul pandemiei pe întreg parcursul anului 2020. Sigur, ziarul Libertatea n-a fost (oficial) parte din program. Și mai sunt câteva exemple lăudabile (numărabile pe degetele de la o mână). Însă, per ansamblu, presa merită tot ce i se întâmplă și chiar mai mult.

Nu mai departe de acum 4 zile presa rostogolea un fake news de proporții potrivit căreia Diana Șoșoacă s-ar fi vaccinat. Ăstora nu le trebuie tăiat microfonul? Pe ei nu trebuie să-i investigheze Serviciile pentru mințit în mod coordonat?

Acum 9 zile, oficina Regimului – Digi24 – în programul său obișnuit de panicare și disperare a populației ne spunea că un tânăr de 21 de ani din Sibiu a murit de Covid19 cu mențiunea insistentă, mare în titlu, că era nevaccinat. O singură problemă: Tânărul NU EXISTĂ. Desigur, Digi24 n-a mai revenit și cu dezmințirea. De altfel, Digi24 n-a publicat niciodată o dezmințire pe pandemie deși fake news-urile au fost cu zecile dacă nu cu sutele de la începutul pandemiei. Doar pentru că domnul Tolontan nu le vede, nu înseamnă că acestea nu există.

Or, când pui oamenii să stea în casă – distrugându-le locurile de muncă și suspendându-le drepturile și libertățile cetățenești – o parte dintre ei își vor găsi timp nu doar să pună întrebări, dar să și caute răspuns. Și, uite așa, pas cu pas, om cu om, mai mulți au început să observe și să-și compare notițele.

Sigur, când discutăm de sute de mii de oameni – inevitabil apar și dilii. Îi știm cu toții – și îi știm întocmai pentru că presa – inclusiv ziarul Libertatea – i-a promovat intensiv încercând să insinueze că doar diliii au întrebări și îndoieli în ceea ce privește politica Regimului.

Tot presa este de vină și pentru omerta pe care o întreține pe foarte multe subiecte legate de pandemie. Spre exemplu, nicio publicație ”mare” nu vrea să dea un telefon la Spitalul ”Elias” să întrebe despre starea de sănătate a doamnei doctor neurolog Raluca Gurgu care, după a treia doză de vaccin miraculos… a ajuns un pic legumă. Am verificat informația personal. Și au mai verificat-o alți 3 oameni în care am încredere. Și mai știu că doamna Raluca Gurgu nu este singurul medic care are probleme majore după ce s-a inoculat cu miraculosul vaccin salvator.

Vă întrebați de ce lumea urăște presa? Sau, mai rău, vânturați ideea că numai o operațiune coordonată și plătită ar putea duce la rezultatul ăsta? Păi de ce nu ar urî lumea în mod organic presa? Are toate motivele perfect legitime să o facă.

Fiindcă nimeni nu vrea să întrebe nici despre Raluca Gurgu, nici despre faptul că miraculos România are 0 decese de gripă de 19 luni consecutiv (fapt nemaiîntâlnit în 100 de ani!), nici despre banii ONG-urilor (ați putea începe chiar cu Dăruiește Viață, apropo) și nici despre legalitatea „măsurilor” care întrețin un Regim dictatorial justificat de o „știință” care e orice numai știință nu.

Vectorii nihilismului?

E interesant că domnul Tolontan vede în dorința legitimă a oamenilor normali de-a fi liberi un „vector al nihilismului” – însă nu-și pune întrebarea dacă nu cumva oamenii au totuși dreptate. Credința domnului Tolontan în vaccinul miraculos este de apreciat în mod onest, dar nu și faptul că refuză întrebări și refuză informații cât se poate de oficiale. Ce informații?

Păi începem cu faptul că și vaccinații transmit boala – o informație care în sine invalidează științific măsura „certificatului verde” pe care o susține domnul Tolontan.

Continuăm cu faptul că nimeni nu își asumă responsabilitatea pentru efectele secundare. Bun, bun, am înțeles – sunt puține, sunt rare. Și? Cu-atât mai mult cu cât îs rare ar trebui să știm cine își asumă responsabilitatea.

Totuși cum se face că România e singura țară din UE cu zero decese asociate vaccinării? La peste 10 milioane de doze administrate, este statistic imposibil așa ceva. În Germania sau în Marea Britanie sunt confirmate cu procuratura decese de la vaccin. În România, însă, ești pus(ă) să semnezi că dacă pățești ceva e responsabilitatea ta.

În România îți sunt suspendate drepturi fundamentale prin HG (un lucru în sine neconstituțional) pe motiv că ai întrebări (și drept urmare eziți) în privința unui produs farmaceutic experimental pentru a cărui efecte secundare nu răspunde nimeni. Ba, mai mult, dacă pui întrebările în public mai ești și făcut(ă) albie de porci de tot felul de neaveniți (toți civili, desigur) întărâtați de o PRESĂ care pare cam aservită.

Ah, și să nu uităm și de informația că imunitatea dobândită în urma infecției (incorect numită peste tot ”imunitate naturală”) nu doar că există – dar e generalmente mai robustă decât cea oferită de vaccin. Acest fapt, însă, nu este recunoscut mai deloc în România. Dacă am luat covid în februarie-martie 2020 și pot demonstra imunitate robustă și astăzi (cum este cazul subsemnatului) – Statul îmi suspendă libertăți fundamentale pe motiv de pandemie. Asta deși reprezint în mod demonstrabil un pericol epidemiologic mult mai mic decât cel care s-a inoculat cu vaccinul superb și n-a făcut încă cunoștință cu virusul chinezesc.

Poate ar trebui să vorbim și despre tratament? Ah, nu-i voie. A decretat Arafat. Întrebat despre tratamente, Raed Arafat are un singur răspuns: ”există vaccin”. Păi și cei 30-40 de vaccinați care au murit în fiecare zi în ultima săptămână, cărora li se adaugă și o mulțime asupra cărora vaccinul nu ar fi avut mare efect oricum? Eh… ghinion.

Toate informațiile despre tratamente sunt cenzurate sau secretizate. Și presa (inclusiv ziarul Libertatea) nu e deloc curioasă să afle de ce. Până în luna august (inclusiv) a anului 2021, tratamentul cu favipiravir era o teorie a conspirației. Și apoi brusc a apărut într-un OUG în ultima zi a guvernului Cîțu. Așa, discret. Abia a relatat presa despre asta – dar doar la „și altele”. Nici vorbă să-l promoveze, nici vorbă să facă presiuni asupra autorităților pentru ca acesta să se găsească în farmacii (așa cum se găsește în Ungaria sau Bulgaria) pentru a mai elibera din presiunea pe spitale.

Și uite de-aia eu (și în mod evident nu doar eu) vreau să văd presa aplatizată, Regimul căzut și toți decidenții din această pandemie – în frunte cu Arafat, Orban, Cîțu, Voiculescu, Mihăilă, Bode și restul găștii – la pușcărie.

Când Regimul o amenda cu €4000 pe bunica mea pentru că și-a cumpărat pâine la ora greșită – presa (plătită cu sute de milioane de lei de guvern) încuraja acest comportament grobian decis de Ludovic Orban și Klaus Iohannis.

Când Regimul aresta în spitale oameni clinic sănătoși (așa-numiții asimptomatici) – presa nu numai că n-a zis nimic, dar îi făcea și de ocară pe aceia dintre ei care-și mai cunoșteau și drepturile și fie refuzau direct internarea, fie plecau la scurt timp după internare.

De-aia domnule Tolontan vrem să vă ținem la pământ și nici măcar să nu visați la etapa de campionat viitoare. Pentru că AJUNGE! Vector al nihilismului sunteți dumneavoastră (și aproape toată presa).

Conform presei Regimului, toți ar trebui să stăm cuminți, să nu punem întrebări și să intrăm la coteț când ne spune Raed Arafat. Și apoi să băgăm în noi un produs farmaceutic despre care nu avem voie să punem întrebări. Ei bine… NU. Uite că unii dintre noi nu (mai) vrem sub nicio formă.

De-a lungul pandemiei ați tot fost avertizat (nu doar dumneavoastră personal – ci întreaga presă) – de cele mai multe ori politicos – că acest comportament al autorităților (unul milițienesc, autocrat și lipsit de considerație pentru Lege, Constituție și libertăți fundamentale) este unul periculos și care trebuie sancționat, nicidecum tolerat. V-ați făcut că nu auziți. Sau ați găsit scuze. Sau, poate cel mai penibil, ați lăudat.

Când Regimul a scos Armata pe străzi, ziarul Libertatea publica galerii foto – dar în niciun moment nu a pus la îndoială oportunitatea, legalitatea sau legitimitatea unei asemenea măsuri care de altfel, în mod perfect previzibil, s-a dovedit inutilă, imorală, iliberală și ilegală. Și faptul că oamenii constată aceste lucruri nu-i face ”vectorii nihilismului” ci îi face oameni normali. Care nu sunt cointeresați financiar (așa cum este majoritatea presei) în susținerea necondiționată a Regimului.

Convulsii sociale

Premierul desemnat Dacian Cioloș ne amenință cu și mai mult Rău comis de Regim. Ba chiar amenință că fără el vor fi convulsii sociale.

Eu spun mai degrabă invers: CU EL vor fi și mai multe convulsii sociale. Căci programul de guvernare al USR este o imbecilitate totalitară pe care niciun om normal la cap nu o poate susține. Poate și de aceea doar USR-iștii (deloc cunoscuți pentru sănătatea lor mintală) susțin asemenea tâmpenii.

Să ameninți cadre medicale cu concedierea pentru că au rezerve față de un produs farmaceutic – aia înseamnă să fii nebun. Da, știu, a făcut și Franța și Italia la fel – dar doar pentru că o prostie monumentală a fost implementată în Vest nu înseamnă că trebuie implementată și aici.

Românii văd lucrurile astea. Nu le trebuie o centrală de punctaje ca să se opună Regimului. Materialul clientului generează zilnic noi motive să nu avem încredere în acest Regim care ne face programatic și cu bună știință Rău.

A prezuma că e perfect imposibil ca poporul să fie pur și simplu în dezacord cu acest Regim fără să fie implicate agenturi străine sau mai-știu-eu-ce conspirații – reprezintă în sine un motiv suplimentar pentru popor să nu vă mai creadă sub nicio formă.

Când tu, presă, îmi spui că informații oficiale sunt de fapt fake-news – de ce te-aș mai crede vreodată?

Da, vor urma convulsii sociale. Și Regimul le merită din plin.

Eu pot doar să sper că acestea vor ieși cât mai viguroase cu putință. Pentru că trebuie să cadă acest Regim iliberal și ilegitim iar libertățile noastre constituționale să fie restaurate integral. Și se va întâmpla! Rămâne însă de văzut cum.

Cred că și domnul Tolontan știe asta. Dar probabil nu vrea să accepte. De ce? Numai dumnealui știe.

Ne vedem în stradă!

Nu vi se pare că-i cam liniște? Și nu mă refer la Cântarea Pandemiei (adică la ”presă”) ci așa… pe străzi, prin instituții… pă peste tot așa. Nu-i cam liniște?

Fără să am pretenția că știu integral de ce-i așa de liniște, vă prezint spre cugetare câteva fapte. Primul: Sistemul (cu S mare) a cam tras deja tot.

Au activat tot ce se putea activa. De la cei mai josnici shilli până la cei mai bine acoperiți – toți s-au detonat în ultima săptămână. Bă da’ toți. A venit chiar și fomfleul care altădată mergea – recte fomfleul cu BOR de la publicația foarte civilă ”Recorder” (de-ai cărui bani nu e voie să întrebăm, să ne-nțelegem).

Până și etern imparțialul și civilul Tapalgă se simte sfidat că nu-l bagă nimeni în seamă deși el cere insistent pușcărie epidemiologică pentru toată lumea și jignește în stil vadimist pe cei care au altă opinie decât el și Sistemul. Mă rog, decât el și ce crede el că ar (mai) crede Sistemul. Altădată (acum 10 luni de exemplu) Sistemul ar fi luat în calcul ce zic acești civili dar acum… subit… i se rupe.

Și Sistemului i se rupe de ce părere au acești fanfaroni nu pentru că și-a descoperit brusc valențele libertariene sau a aflat că pușcăria epidemiologică e o idioțenie sinistră (nu întâmplător doar impostori escroci plătiți de USR – precum ”sinergistul” Octavian Jurma – o cred și o promovează nonironic). Motivul pentru care brusc Sistemului i se rupe e pentru că a cam rămas fără opțiuni. Și, pentru prima dată în mulți ani, e și un pic câcat la cur. De ce?

Păi… vedeți voi – scopul Sistemului e să se perpetueze. Or… nu te poți perpetua dacă îți este spatele mângâiat cu ciomege și biroul suferă de combustie în urma unei întâlniri cu sticlă și benzină, cârpă și chibrit – trimise acolo de oricare din cei 88% dintre români care cred că țara merge într-o direcție greșită.

Sistemul trebuie să cumpere liniște cu capul cuiva

Doamna colonel sugerează propune explicit astăzi ca Sistemul să dea poporului capul lui Iohannis. Nu zic că n-are dreptate sau că zice rău. La urma urmei, capul lui Iohannis ar mulțumi pe suficient de mulți.

Ar mulțumi și o pare din adepții pușcăriei epidemiologice precum și pe o parte din cei 80% care resping fascismul sanitar.

Dar, și mai important – n-ar afecta Sistemul. Ba chiar, din unele privințe, elicopterarea (din păcate doar metaforică) a lui Klaus Iohannis ar fi avantajoasă și pentru Sistem. În Nemția se schimbă puterea (deci Robotul nu mai e chiar așa de util), PNL-ul s-ar putea (re)uni prin debarcarea în subsidiar și a lui Cazzo și al #echipeicâștigătoare și, poate cel mai important, ar canaliza sau măcar diviza furia.

Odată pornită mașinăria suspendării Dulapului, în capul lui (sau în cantul de la ușa de sus, mă rog) se vor sparge toate: facturile, spitalele arse, frigul din case, abuzurile milițienești sub scuză pandemică, ba chiar și teme fringe precum reforma justiției și alte fomfleuri de care-i pasă societății în civil și mai nimănui altcuiva dar care-s băgate frecvent în față pentru ăia cu spirale și mindfulness.

Una peste alta, capul Dulapului e o opțiune foarte bună pentru Sistem. De-aia e și din ce în ce mai probabil chiar să se și întâmple.

Panica

Problema e că până să se-ntâmple ceva de genul ăsta, acum, fix acum, ne aflăm în zona de interludiu (i-aș zice chiar interregnum dar lăsăm nuanța asta pe altădată).

Fix acum, Sistemul e vulnerabil.

De asta, pentru prima oară de când e Cazzo premier, prostiile spuse de el în public au venit cu backlash chiar de la Sistem. Și-apoi s-a-ntâmplat ceea ce nu se așteptau mulți: Sistemul a dat cu jet direct apostolilor pușcăriei epidemiologice. Curat, frumos, cu semnătură și ștampilă. De ce? Nu-mi spuneți că din motive economice. Sau fomfleul oficial că „pereclita activitatea instituțiilor Statului”. Haida dè! Anul trecut era în carantină localitatea în care locuia premierul (Orbán Ludovic, dacă vi-l mai amintiți) și iaca n-a mai fost o problemă.

Motivul real e unul cât se poate de simplu: 88% dintre români nu sunt de acord. Statistic, cel puțin 3 milioane de adulți care nu-s de acord (și stau în București și Sectorul Agricol Ilfov) s-ar trezi în pușcărie epidemiologică. Vrei să superi 3 milioane de oameni deodată care locuiesc fix lângă tine? Nu, normal că nu vrei!

Partidele politice, Guvernul și Președinția sunt cele mai detestate instituții din România. Lucru confirmat de absolut toate sondajele (și civile, și mai puțin civile, și publice și mai puțin publice).

Mai pe românește: Nu vă mai crede nici Dracu’. Și pe bună dreptate. Nu există absolut niciun motiv rațional (altul decât că ești tu însuți al Sistemului) să ai încredere în ce spune Iohannis, Cîțu, Cioloș, Barna, Ciolacu, Grindeanu sau, ferească Dumnezeu, Vlad Voiculescu.

Fix acum (și în următoarele 30-40 de zile) orice scânteie se lasă cu sticlă și benzină, cârpă și chibrit. Și asta o știu și „ai lor” – indiferent de gașca de care aparțin.

Astfel că, fix acum, Sistemul caută să meargă pe burtă. Ca măcar dacă iese urât, el, Sistemul, să nu se vadă în poză. Căci așa are maximum de șanse nu doar să supraviețuiască, dar și să se perpetueze.

Și-aici intervii tu. Da, tu cel care citește

Pe 20 octombrie se judecă la CCR încă o contestație pe așa-zisa „stare de alertă” în baza căreia se perpetuează de 17 luni un regim dictatorial, imoral, inutil, iliberal și ilegal. Fă-ți timp cu 10 prieteni. Sau 1000. Și faceți o vizită miercuri dimineață (la 10:00) la Curtea Constituțională. Adu și un steag al României cu tine. Și o boxă, dacă ai. Crosa de golf nu-i încă necesară (dar s-o ai lustruită prin casă, totuși). Dar cel mai bine adu mai mulți prieteni.

Pe 4 noiembrie (în caz că pe 20 octombrie iese fâs) se judecă recursul la ÎCCJ la decizia Curții de Apel Cluj care a anulat ultimele 3 HG-uri ”de alertă” ale Regimului imoral, ilegitim și iliberal de la București. Aici neapărat ia-ți prietenii și mergi și salută juzii. Este esențial (indiferent cum va decide ÎCCJ) ca juzilor să li se reamintească (să sperăm că nu pentru ultima oară) că există Popor.

Dacă juzii decid greșit (adică admit recursul)… nu vreau să intru acum în detalii. Dar să zicem că din acel moment ÎCCJ trece în tabăra Regimului și anulează for all intends and purposes domnia legii în țara asta. Abrogarea domniei legii înseamnă, cel puțin din punctul meu de vedere, abrogarea așa-numitului ”contract social”. Nu văd absolut niciun motiv rațional pentru care cineva ar mai respecta vreo lege (mai ales pe subiectul pandemic) după 4 noiembrie în cazul în care ÎCCJ decide greșit. Dar să nu anticipăm…

Indiferent de cum decide ÎCCJ pe 4 noiembrie, pe 20 și 21 noiembrie neapărat fă-ți timp de ieșit în stradă. Indiferent de ce se mai întâmplă prin instanțe (și, repet, eu sper să iasă bine în instanțe – căci sunt un mare fan al domniei legii; aia pe bune nu basmele extremiste de la un anumit partid bruxellian) – dar indiferent de asta, trebuie să dăm jos Regimul.

Ține de noi toți – da, inclusiv de tine, cel care citește rândurile astea – dacă la finalul lui 2021 și începutul lui 2022 Sistemul doar se va perpetua discret dându-ți capul lui Moțoc să-l molfăi crezând că ai câștigat ceva, sau dacă la finalul acestor vremuri tulburi Sistemul chiar va resimți un binemeritat șut în dinți (metaforic, desigur).

Mai pe românește: Suspendarea (și demiterea subsecventă a) lui Klaus Iohannis, deși fără dubiu dezirabilă, nu e suficientă. Și nu trebuie să fiți mulțumiți cu puțin!

Sistemul când simte miros de sânge cere tot. Ei bine, acum se simte miros de sânge invers. De aceea, trebuie să cerem tot. Sau aproape tot. Ca să obținem ceva mai mult decât un reshuffle.

Mai pe românește, cu puncte:

• Destituirea, arestarea, judecarea și condamnarea lui Raed Arafat. Alternativ: retragerea cetățeniei române și deportarea lui în Cisiordania cu informarea prealabilă a conaționalilor săi despre apucăturile lui.
• Destituirea (unde e cazul), arestarea, judecarea și condamnarea următoarelor personaje: Ludovic Orban, Florin Cîțu, Ioana Mihăilă, Andreea Moldovan, Vlad Voiculescu, Nelu Tătaru, Cseke Attila, Dan Barna, Bogdan Despescu, Marcel Vela, Nicolae Ciucă și, desigur, Lucian Bode.
• Destituirea (unde e cazul) și deschiderea cercetărilor penale sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de fals, uz de fals, fals intelectual, comunicarea de informații false (art. 404 Cod Penal), folosirea funcției pentru favorizarea unor persoane (art. 301 Cod Penal – fostul ”conflict de interese”) și propagandă în favoarea statului totalitar (art. 166 Cod Penal) împotriva următoarelor personaje: Octavian Jurma, Virgil Musta, Adrian Streinu Cercel, Dominic Fritz, Beatrice Mahler, Vlad Mixich, Vasi Rădulescu, Carmen Dorobăț, Florin Roșu (managerul spitalului de infecțioase de la Iași), Cristian Oancea și Răzvan Cherecheș.
• Deschiderea unei anchete de tip DNA (inițial în rem) pentru toate achizițiile „pandemice” – și alocat un buget record pentru anchetă iar coordonarea să se facă de cei mai incomozi procurori pe care-i are Țara. Punem pariu că putem obține și fonduri europene pentru a finanța un asemenea demers.
• Abolirea prin lege organică a tuturor sancțiunilor date vreodată sub legea 55/2020 și legea 136/2020; urmată de abrogarea acestor două legi
• Adoptarea unui amendament constituțional după modelul suedez allemansrätten – prin care măsuri precum cele văzute între 20 martie și 14 mai 2020 să fie intrinsec neconstituționale indiferent de motiv. În subsecvent, orice propagandă în favoarea unor astfel de măsuri să fie intrinsec asimilabilă infracțiunii de propagandă în favoarea statului totalitar și pedepsibilă în conformitate cu art. 166 Cod Penal.
• Alegeri anticipate parlamentare deodată cu cele prezidențiale anticipate (vom prezuma că referendumul de demitere al lui Klaus trece lejer)
• Interzicerea pe viață în orice funcție publică numită (dar nu și aleasă) a oricărui individ care a ocupat o funcție guvernamentală din 15 martie 2020 și până la momentul organizării alegerilor anticipate. Nu-i poți suspenda nimănui dreptul de-a fi ales fără o decizie judecătorească (nici măcar unui grobian infect precum Ludovic Orban) – dar nu există niciun motiv legal, moral sau legitim pentru care nu li se poate interzice acestor nebuni accesul la funcții numite.

Pare greu? Păi pentru că este greu. Dar e și realizabil. Spre deosebire de dileala menită să vă distragă atenția oferită de un fost shill al USR.

Rețineți că cei mai mulți dintre cei care ne-au făcut probleme în ultimele 18-19 luni au nu doar nume și prenume. Ci și adresă. Unde pot fi citați în instanță, desigur.

Rețineți: Oamenii dor mai tare decât instituțiile. Nu vă lăsați prostiți de abureli de genul ”MAI/Poliția/Serviciile”. Nu! Indivizi! Că nu ”serviciile” v-au pus să ieșiți cu țâdulă din casă. Ci indivizi. Cinci la număr: Klaus Iohannis, Ludovic Orban, Raed Arafat, Marcel Vela și Bogdan Despescu.

Nu ”Poliția” v-a dat amenzi abuzive că n-aveați botniță singuri pe stradă – ci un polițist anume. Căruia, da, trebuie să-i faceți plângere penală pentru abuz în serviciu. Și să-l reclamați la Serviciul Control Intern. Și apoi să aveți grijă – să vă prezentați la audieri, să presați asupra stadiului anchetei. Pe scurt: să vă vedeți interesul – acela ca individul care a comis abuzul să plătească.

Acest final de an poate să iasă foarte spectaculos. Dacă îți faci timp. Da, tu cel care citești aceste rânduri. Dacă te prezinți la proteste, la audieri în instanță, la audieri prin toate comisiile și nu încetezi nicio secundă din a spune adevărul indiferent câți netoți corupți (moral sau financiar) aparent ți se opun.

Sau poate să iasă un fâs spectaculos parțial regizat. Dacă nu îți faci timp și lași/aștepți să facă alții pentru tine. „Viață-n libertate, ori moarte!”

Acum! Ori niciodată.

PS: Încetați să mai purtați dezbateri în termenii lor. E irelevant dacă v-ați înțepat sau nu. Nu, stimați înțepați, nu sunteți superoameni și ăia care nu s-au înțepat nu vă mănâncă și nici nu-s „hoarde” cum îi numește Tapalabă. Și nu, stimați neînțepați, nu sunteți ”treziți” sau speciali pentru că nu v-ați înțepat – ci doar ați luat o decizie personală diferită. Și nu, ăia înțepați nu vă mănâncă și nici nu vor toți să vă închidă în pușcărie epidemiologică. Dușmanul este Regimul – nu (ne)vaccinații, (ne)credincioșii sau alte detalii relevante în vremuri de pace.

PPS: Dacă nu-ți place de cel care protestează lângă tine, adu-ți 10 prieteni și acoperă-l. Sau poate-l convingeți și pe el să fie ca voi. Cel mai rău lucru pe care-l poți face e să nu te prezinți sau să pleci repede.